în România (cred că) se cunoaște cazul pe care vă invit, nu atît să-l judecăm (n-avem dreptul moral) cît mai ales să-l analizăm, lucid și fără patimă.

 

textul de mai jos e cam lung dar am considerat că este necesar pentru a prezenta faptele

 

[i]Ramona Cîciu e în comă pro­fundă şi este ajutată de apa­rate să supravieţuiască.

Tocmai a fost operată pentru că din cauza lipsei oxigenării, creierul începuse să se umfle.

Ea a ajuns marţi (9 martie 2010) la Spitalul Universitar, în stare critică, după ce s-a prăbuşit la locul de muncă.

 

Lucrează ca programator la reprezentanţa din România a unei firme britanice specializată în studii de piaţă.

Prietena ei, Elena Stoica, po­vesteşte că 'munceam enorm, uneori rămâneam şi peste noapte, până a doua zi dimineaţă'.

Tot ea spune însă că 'ne plăcea ceea ce făceam'.

Medicii nu ştiu foarte clar care este cauza.

'Nu excludem nici ipoteza sur­menajului datorat supramuncii', spune Bogdan Popescu, purtătorul de cuvânt al spitalului.

 

'Nu vreau să acuz firma, cel puţin nu în acest moment', spune soţul Ramonei, care stă de două zile pe holurile Spitalului Universitar.

Citiţi cum arată statisticile: jumătate dintre angajaţii români fac ore suplimentare pentru a se asigura că nu sunt daţi afară.

 

Pe un pat din secţia de terapie intensivă a Spitalului Universitar Bucureşti (SUUB), o tânără de 34 de ani se luptă cu moartea.

Ramona Cîciu e în comă profundă, inima îi bate neregulat şi s-ar opri de tot dacă nu ar fi ajutată de aparate şi medicaţie intensivă.

 

În craniu are două nişe (volete este termenul medical): medicii au operat-o, îndepărtându-i două mari porţiuni osoase, pentru a permite creierului să se umfle, scăpându-l astfel de presiunea unui edem ce s-a creat în urma hipoxiei (lipsei oxigenării).

 

Pe holul de la etajul doi al spitalului, la zece metri de soţia sa, dar despărţit de ea prin mai multe uşi printre care nu este lăsat să treacă, Marius Cîciu aşteaptă o minune, în compania unor prieteni de familie.

 

De marţi, de când Ramona s-a prăbuşit la locul de muncă, intrând în stop cardio-respirator, Marius nu a văzut-o decât pentru câteva secunde, atunci când a fost mutată provizoriu în altă secţie, pentru analize.

Doar mamei tinerei i s-a permis accesul în secţia de terapie intensivă, pentru o jumătate de minut.

A fost şi mai şocată să o vadă umflată din cauza retenţiei de fluide - o altă problemă pe care medicii se străduiesc să o rezolve.

 

Doctorul Bogdan Popescu, purtătorul de cuvânt al SUUB, după ce îmi spune că în acest moment cauza stării în care se află tânăra Ramona nu poate fi 'precizată cu exactitate', îmi recomandă, telefonic, să încerc să vorbesc cu mama Ramonei.

Mă aflam pe holul etajului 2, în faţa uşii închise a secţiei de terapie intensivă.

'Vedeţi că dânsa trebuie să fie pe hol.

A fost în vizită la fiica dumneaei şi vă poate spune câte ceva, dacă va dori şi va putea să discute'.

După o încercare eşuată, dau chiar de Marius Cîciu.

Chiar dacă e rezervat şi vizibil afectat de încercarea prin care trece, acceptă dialogul.

Treptat, împreună cu Elena Stoica, prietena Ramonei şi fostă colegă de serviciu, reconstituim ultima perioadă din viaţa tinerei, mamă a doi gemeni superbi de doi ani şi şapte luni.

 

'Părea că totul e normal.

Nu s-a plâns de nicio suferinţă.

E adevărat, ultimele examene medicale mai complexe le-a făcut înainte şi imediat după naştere.

S-au făcut şi verificările anuale la locul de muncă, ultima destul de recent.

Nu pot să spun exact cât muncea.

Dar nu vreau să acuz firma, cel puţin nu în acest moment.

S-a întâmplat o tragedie căreia mă străduiesc să-i fac faţă… încerc să-mi păstrez optimismul şi să sper că poate va fi bine.

Nu caut un ţap ispăşitor', spune Marius.

În ultima perioadă, Ramona nu părea să fie mai ocupată decât de obicei.

'Luni seara chiar am fost în vizită cu ea şi copiii la nişte rude care au şi ei copii mici.

Totul a fost bine, copiii s-au jucat, noi am stat la taclale…', povesteşte Marius.

Iar Elena completează: 'Am aflat că şi la serviciu a fost veselă dimineaţa, s-au distrat cu colegii, au mâncat mucenici…'

 

După ce Ramona a intrat în stopul cardio-respirator, încercările iniţiale de resuscitare ale unei colege care, cu totul întâmplător, avea pregătire medicală, au fost zadarnice.

Nici medicii de la Centrul Medical Unirea, aflaţi în clădirea în care lucra tânăra, nici medicii de la o ambulanţă privată, ajunşi imediat la faţa locului, nu au reuşit să o stabilizeze.

Apărut după circa un sfert de oră de la stop, echipajul SMURD a găsit-o pe Ramona în fibrilaţie ventriculară şi a pus la bătaie tot arsenalul de resuscitare disponibil, reuşind minunea după circa 90 de minute.

 

'Ne-am cunoscut în 2002, în ziua în care m-am angajat şi am devenit, astfel, colege', istoriseşte Elena Stoica.

'Ea era angajată de două săptămâni.

Practic, firma a început şi a crescut cu noi.

De la 12 angajaţi câţi eram, am ajuns la o mie.

Munceam enorm, uneori rămâneam şi peste noapte, până a doua zi dimineaţa, dar ne plăcea ce făceam şi eram un colectiv extraordinar, ne înţelegeam foarte bine.

Mai toţi erau foarte tineri, noi eram «babele» de acolo.

A trebuit să plec după ce am născut şi a trebuit să decid că e mai important să mă dedic fetiţei mele care acum a împlinit cinci ani'.

Ramona, însă, a rămas în firmă şi după ce a născut.

De fapt, s-a întors la muncă atunci când gemenii împliniseră 6 luni.

'Ar mai fi rămas, poate, acasă, dacă nu ar fi pierdut laptele.

Aşa însă, chiar dacă cei de la firmă nu insistau ultimativ, a decis să revină la muncă', spune Marius.

 

Fiindcă Elena adaugă că au rămas cele mai bune prietene şi după ce, profesional, drumurile li s-au despărţit, o întreb când s-au văzut ultima dată.

'La concertul Holograf, de Dragobete.

Ne-am distrat grozav, ca în fiecare an.

Îi lăsăm pe soţi cu cei mici şi noi ne facem de cap'.

 

Cristina Mititelu, vicepreşedintele Ipsos Interactive Services România, recunoaşte că 'accidental', unii angajaţi ai firmei au lucrat şi peste noapte.

'Nu văd însă care e legătura cu cazul de care discutăm.

Asemenea situaţii izolate se petrec în toate companiile.

Dar eu vă spun că, din ianuarie şi până acum, pontajul electronic al doamnei Cîciu arată că a petrecut la muncă, în medie, doar opt ore şi jumătate zilnic'.

D-na Mititelu a admis că în firmă au avut loc unele reduceri de personal, dar susţine că niciodată nu au fost 1.000 de angajaţi - ceea ce ar fi însemnat că efectivele actuale sunt înjumătăţite.

În plus, vicepreşedintele Ipsos România susţine că menţinerea productivităţii companiei nu s-a făcut pe seama angajaţilor rămaşi, ci prin 'eficientizarea activităţilor şi alte modalităţi de compensare'.

 

Medicii spun că este puţin probabil ca tânăra care a clacat în timp ce se afla la muncă să se mai trezească din comă.

Frica de a-şi pierde locul de muncă, stresul şi epuizarea au răpus-o pe Carmen, mamă a doi copii.

 

Carmen Ramona Cîciu, tânăra care a făcut stop cardio-respirator la serviciu, este în continuare în comă profundă.

Colegii ei dau vina pe stresul de la muncă şi spun că femeia stătea peste program, îşi lua de lucru acasă şi era epuizată.

În plus, avea şi copii gemeni în vârstă de 3 ani.

 

'Ea trecea printr-o perioadă mai grea la muncă, dar a mai avut perioade grele.

Nu ştiu ce s-a întâmplat de s-a ajuns aici.

Carmen a lăsat copiii acasă după cinci luni de concediu de maternitate pentru a veni la muncă şi acum munca a adus-o în halul ăsta!?', a spus soţul ei.

El a adăugat că la firma unde soţia sa era programator, Ipsos Interactive Services, au fost daţi afară mai mulţi angajaţi, iar Carmen îşi căuta un alt loc de muncă, mai puţin solicitant.

 

Bărbatul nu a mâncat şi nu a dormit de marţi de la prânz, de când a fost anunţat că soţia sa a fost internată la secţia de Terapie Intensivă a Spitalului Universitar de Urgenţă în comă profundă.

 

Medicii nu au încă un diag­nostic clar din care să rezulte că stresul şi epuizarea i-au provocat un atac cardio-respirator, dar spun că un organism care simte presiunea stresului este mai slăbit şi se apără mai greu.

 

'Cauza cea mai probabilă a fost o miocardită provocată de o infecţie virală.

Pacienta nu i-a dat importanţă şi s-a agravat.

Stresul şi epuizarea pot accentua orice problemă de sănătate pentru că organismul este slăbit', a spus Bogdan Popescu, purtătorul de cuvânt al Spitalului Universitar de Urgenţă, acolo unde Carmen Cîciu este internată la Terapie Intensivă.

 

Popescu a mai spus că medicii de pe ambulanţă au ajuns la 10 minute de când au fost anunţaţi, dar între timp creierul pacientei nu a fost oxigenat.

 

Medicii spun că pacienta a stat în stop cardio-respirator aproximativ 15 minute, chiar dacă medicii de Centrul Medical Unirea, din apropiere, au intervenit prompt şi au încercat să o resusciteze.

 

'A stat aproximativ 15 minute fără a-i fi oxigenat creierul aşa că este puţin probabil să-şi revină.

În cazurile în care creierul rămâne fără oxigen mai mult de 10 minute, pacientul nu-şi mai poate reveni şi, chiar dacă-şi revine, va avea sechele grave', a mai spus medicul Bogdan Popescu.

 

Pacienta a fost supusă unei operaţii pe creier, miercuri, pentru că risca să moară din cauza unui edem cerebral, o inflamaţie a materiei cenuşii cauzată de lipsa de oxigen.

'Inima ei funcţionează la 15% din capacitate şi este ventilată artificial', a mai spus medicul Bogdan Popescu.

 

Colegii Ramonei spun că tânăra muncea pe rupte şi că acest lucru era o normalitate în compania lor.

'Cei de la Ipsos nu au alt obiectiv decât profitul.

Nu cred că le pasă de sănătatea şi motivaţia angajaţilor.

Cu criza asta a locurilor de muncă, găsesc ei pe cine să calce în picioare.

ITM Bucureşti a ajuns vreodată pe la Ipsos să verifice programul de lucru?', a spus Silvia, o fostă angajată a companiei Ipsos.

 

Mai mulţi oameni care au lucrat la această firmă au povestit despre modul în care sunt trataţi angajaţii de la Ipsos pentru că nu le mai este teamă că vor fi daţi afară.

 

'Am lucrat şi eu la Ipsos Interactive, a fost cea mai proastă alegere din viaţa mea.

Drama acestei mame e un cumul de factori, dacă nu i se întâmpla ei, sigur sucomba altcineva în birourile acelea.

Poate vin nişte controale severe şi îi trezesc la realitate pe toţi', a spus o fostă angajată.

Ea i-a îndemnat pe toţi cei care lucrează acolo să spună adevărul.

 

O altă fostă angajată, care este şi mamă, a povestit despre felul în care a fost tratată după ce s-a întors din concediul de maternitate:

'Sunt şocată!!!

Eu recunosc că mi‑am învăţat lecţia sau firma asta mi-a dat lecţia.

Adică, sunt mamă şi, după ce am lucrat de acasă un an crescând şi copilul în acelaşi timp, la întoarcere şi după ce am arătat tot devotamentul posibil am primit un cadou de 5 ani, din partea acestei minunate companii, o disponibilizare pe motiv că nu mai e nevoie de calificarea mea'.[/i]

 

 

 

după patru zile în care a stat în comă profundă, sîmbătă seara Ramona a murit.

era ventilată mecanic, iar funcţiile cordului erau, de asemenea, susţinute cu ajutorul aparatelor.

Dumnezeu s-o odihnească!

 

 

se spune că ar fi avut un salariu lunar de aproximativ 6000 de lei (60 de milioane de lei vechi) dar se merită, oare, ca pentru 1500 de euro pe lună doi copii să crească fără mamă o viață întreagă?

Am citit si eu despre acest caz in presa romana. Daca nu ma insel este al 4-lea in decurs de un an, un an si ceva. Sunt aici in Portugalia din 2003 dar n-am auzit de vreun caz similar. Aici nimeni nu se omoara cu munca. Venita din Bucuresti, obisnuita cu orare "nebune", cu stress, cu claxoane nerabdatoare la semafoare, odata ajunsa aici mi s-a parut ca viata traita de ei e in relanti, nimeni nu se omoara, nimeni nu se stresseaza, pranzul si ceaiul de la ora 5 sunt sfinte, ce nu facem azi ramane pe maine ori pe poimaine, nu-i nici o tragedie. E adevarat ca si salariile sunt mici la particulari, cine lucreaza la stat are in mana gaina cu oo de aur, nu pentru ca ar castiga foarte mult ci pentru ca sunt servicii oarecum stabile...

 

In opinia mea a gresit. Viata nu inseamna numai munca. Viata nu inseamna numai bani, o casa mare, o masina scumpa si haine de marca. Putem trai si intr-un apartament mai mic, o masinuta mai modesta, dar sa avem timp pentru noi, pentru familie, sa avem timp sa iesim sa vedem o raza de soare, sa respiram, sa avem timp sa gatim o cina frumoasa pentru familie si prieteni, sa avem timp sa mergem la un coafor ori la un shopping ori la serbarea copiilor. O intrare la un muzeu, la un concert, la un teatru, inca sunt ieftine in Romania. Din fericire inca se mai poate trai frumos cu bani mai putzini. Gesturile frumoase nu costa multi bani dar sunt un balsam pentru suflet. Asta daca ai timp sa le faci.

Eu zic ca nimic nu poate cumpara cu bani un weekend relaxant, in famile, intr-o scurta excursie la Sinaia ori la mare, unde copii se puteau juca in voie, pentru ei nu-i nici o diferenta ca-i Sinaia ori Innsbruck, ca-i Marea Neagra ori Marea Mediterana...

 

A gresit ea, a gresit si familia ei. Unde era sotul? El n-a observat ca nevasta nu vine noptile acasa si ca e epuizata de munca? Dar mama fetei? Cei din preajma n-au observat orarul haotic, poate nici nu se alimenta corespunzator, nimeni n-a sfatuit-o sa gaseasca un echilibru intre servici si viata privata, de familie, la urma urmei era mama a doi copii care acum sunt orfani. Si pentru ce??

Din pacate manerul cutitului e inspre partea patronului iar drepturile lucratorului in Romania nu prea sunt si nici aparate.In occident iarasi au cazut pe cealalta parte a calului atunci cand lucratorul avea mai multe drepturi decat obligatii si astfel s-a destabilizat piata de lucru si au iesit la iveala contractele pe termen cat mai scurt, mai ales celor ce cauta azi de lucru iar cei care nu mai au chef de lucru isi savureaza contractul pe termen nelimitat.

Ma abtin de la orice comentar,de frica sa nu judec.

Pacat ca s-a dus un om tînar,si asta din epuizare...

 

_________

În firma unde lucreaza sotul meu,programul e de 8 ore pe zi.Daca se întîmpla neprevazutul(cred ca în 10 ani,a ramas de 3-4 ori peste program),si trebuie sa ramîna peste program,nu este permis sa ramîna mai mult de 2 ore în plus(deci maxim 10 ore în ziua respectiva),dupa care este obligat sa paraseasca locul de munca.Mai repede de 12 ore dupa munca,nu are voie sa calce pe teritoriul firmei.Este o lege interna.Firma considera ca numai un om odihnit,lucreaza eficient.

Ma abtin de la orice comentar,de frica sa nu judec.

Pacat ca s-a dus un om tînar,si asta din epuizare...

 

_________

În firma unde lucreaza sotul meu,programul e de 8 ore pe zi.Daca se întîmpla neprevazutul(cred ca în 10 ani,a ramas de 3-4 ori peste program),si trebuie sa ramîna peste program,nu este permis sa ramîna mai mult de 2 ore în plus(deci maxim 10 ore în ziua respectiva),dupa care este obligat sa paraseasca locul de munca.Mai repede de 12 ore dupa munca,nu are voie sa calce pe teritoriul firmei.Este o lege interna.Firma considera ca numai un om odihnit,lucreaza eficient.

 

 

Exact,orice epuizare fizica ori psihica este in detrimentul randamentului, astfel firmele modern organizate se uita atent si la asa ceva,chiar si la distanta parcursa pana la locul de munca,daca nu ajungi acolo deja obosit

Aceiasi parere ca si Laura. Viata nu inseamna numai munca! Din fericire pentru mine lucrez cu familia (in afara orelor de la universitate) si pentru familie. Sunt zile cand am enorm de munca si fug de dimineata pana seara si ma stresez enorm, dar sunt si zile in care imi permit sa-mi iau liber, sa stau si sa citesc toata ziua sau sa gatesc. Da, cand e nevoie ma omor cu munca, dar cand treaba e mai usoara o las moale...si intotdeauna am grija de mine. Dupa ce trece o perioada solicitanta am intotdeauna grija sa ma recompensez fie cu un week-end la munte, fie cumpar ceva ce imi doream etc.

 

Timpul e asa de scurt si nesigur...e mare pacat sa uitam de noi si de cei dragi...

[...]

 

Nici medicii de la Centrul Medical Unirea, aflaţi în clădirea în care lucra tânăra, nici medicii de la o ambulanţă privată, ajunşi imediat la faţa locului, nu au reuşit să o stabilizeze.

Apărut după circa un sfert de oră de la stop, echipajul SMURD a găsit-o pe Ramona în fibrilaţie ventriculară şi a pus la bătaie tot arsenalul de resuscitare disponibil, reuşind minunea după circa 90 de minute. [...]

 

 

Primii medici aparuti la fatza locului si-au luat diplomele pe internet de-au venit fara aparatura necesara resuscitarii ???

 

______________

 

Da, sint revoltata pt. acum citeva saptaminii am aflat de nasa sora-mii, Daniela Badii, care a murit la Iasi tot din cauza unor incompetenti.

[...]

 

Nici medicii de la Centrul Medical Unirea, aflaţi în clădirea în care lucra tânăra, nici medicii de la o ambulanţă privată, ajunşi imediat la faţa locului, nu au reuşit să o stabilizeze.

Apărut după circa un sfert de oră de la stop, echipajul SMURD a găsit-o pe Ramona în fibrilaţie ventriculară şi a pus la bătaie tot arsenalul de resuscitare disponibil, reuşind minunea după circa 90 de minute. [...]

 

 

Primii medici aparuti la fatza locului si-au luat diplomele pe internet de-au venit fara aparatura necesara resuscitarii ???

 

______________

 

Da, sint revoltata pt. acum citeva saptaminii am aflat de nasa sora-mii, Daniela Badii, care a murit la Iasi tot din cauza unor incompetenti.

 

Au fost cazuri cand salvarea a avut doar soferul in rest urca-te in masina daca mai poti sa te duc la spital .....

 

Sotul meu cand a facut un curs de cruce rosie in cadrul jobului au fost pregatiti de o trupa cu un curs de 3 luni si era doar voluntariat dar au acumulat multe cunostinte de prim ajutor.

Ma abtin de la orice comentar,de frica sa nu judec.

Pacat ca s-a dus un om tînar,si asta din epuizare...

 

_________

În firma unde lucreaza sotul meu,programul e de 8 ore pe zi.Daca se întîmpla neprevazutul(cred ca în 10 ani,a ramas de 3-4 ori peste program),si trebuie sa ramîna peste program,nu este permis sa ramîna mai mult de 2 ore în plus(deci maxim 10 ore în ziua respectiva),dupa care este obligat sa paraseasca locul de munca.Mai repede de 12 ore dupa munca,nu are voie sa calce pe teritoriul firmei.Este o lege interna.Firma considera ca numai un om odihnit,lucreaza eficient.

 

Eu cred ca nu numai Romania sufera de boala asta a lipsei de organizare in toate. Sa stii ca m-a impresionat ceea ce ai scris aici, despre compania unde lucreaza sotul tau, chiar am discutat cu barbatu-miu si am ajuns la concluzia ca in Europa tarile nordice, anglo-saxonice au ajuns la un echilibru unde se imbina etica muncii cu respectul fatza de muncitor, ajutate desigur de reglementari legale stricte si de amenzile care se dau in caz de nerespectare a legii.

Incerc sa-mi imaginez ce s-ar fi intamplat cu firma respectiva in Germania ori Elvetia daca ar fi aparut un asemenea caz de moarte prin epuizare prelungita la locul de munca.

 

[...]

 

Nici medicii de la Centrul Medical Unirea, aflaţi în clădirea în care lucra tânăra, nici medicii de la o ambulanţă privată, ajunşi imediat la faţa locului, nu au reuşit să o stabilizeze.

Apărut după circa un sfert de oră de la stop, echipajul SMURD a găsit-o pe Ramona în fibrilaţie ventriculară şi a pus la bătaie tot arsenalul de resuscitare disponibil, reuşind minunea după circa 90 de minute. [...]

 

 

Primii medici aparuti la fatza locului si-au luat diplomele pe internet de-au venit fara aparatura necesara resuscitarii ???

 

______________

 

Da, sint revoltata pt. acum citeva saptaminii am aflat de nasa sora-mii, Daniela Badii, care a murit la Iasi tot din cauza unor incompetenti.

 

Imi pare rau de nasa sorei tale.

 

Parca si in alte 2 cazuri de moarte prin epuizare tot Centrul Medical Unirea a fost implicat. Probabil ca firmele unde lucrau victimele erau in aceeasi cladire si asa au ajuns ei primii la fatza locului.

în România (cred că) se cunoaște cazul pe care vă invit, nu atît să-l judecăm (n-avem dreptul moral) cît mai ales să-l analizăm, lucid și fără patimă.

[...]

se spune că ar fi avut un salariu lunar de aproximativ 6000 de lei (60 de milioane de lei vechi) dar se merită, oare, ca pentru 1500 de euro pe lună doi copii să crească fără mamă o viață întreagă?

 

 

Si eu sunt programator si am lucrat in Romania la o firma care se folosea de timpul nostru la maxim. Era stres, era si nevoia unora dintre noi de a se arata loiali si muncitori si binevoitori, era si dorinta de afirmare, dar era si multa prostie, daca imi permiteti.

 

Erau colegi care isi faceau cele 8 ore si plecau acasa val vartej cand se facea ora 5. Simplu si fara regrete.

 

Eu lucram si duminica, dar m-am prins la un moment dat ca e ceva in neregula totusi, si cat de needucata eram la vremea aia in materie de drepturi si obligatii ca angajat, m-am prins ca de fapt nu ma aleg cu nimic dupa timpul in plus petrecut acolo, pentru ca politica era foarte interesanta... lucrai in plus dar nu preimeai nimic in plus... pur si simplu se jucau cu mintea noastra si ne faceau sa ne simtim obligati sa muncim asa.

 

Aveam colegi si colege care lucrau enorm de mult ca timp, nu ma pronunt asupra eficientei muncii lor in schimb. Politica era oricum urmatoarea: "uite asta de munca, trebuia sa fie gata ieri!". foarte frumos, este? Nemaipomenit de bine pentru un patron.

 

In timp am inteles ca e o cursa din care nu pot iesi castigatoare, asa ca am lasat frica la o parte si am iesit pe usa la ora 5pm si am refuzat politocis sa mai vin in weekend, motivand diverse.

 

Imi amintesc cum m-a apostrofat sefa cea mare intr-o sambata cand am venit totusi sa dau o mana de ajutor, dar am plecat dupa doua ore cand am vazut ca se intinde treaba ca o guma de mestecat... mi-a zis "dar ce-ai draga asa de important de pleci, te mariti?" pe un ton zeflemitor. Am realizat inca odata ca nu am ce cauta acolo si la ceva timp am inceput sa-mi caut de lucru prin stainataturi.

 

Sefa asta mare a noastra era ea insasi o victima a patronului, dresata la milimetru. Suna intr-o sambata seara fata ei sa-i spuna ca i-au aparut niste pete pe corp si ca se simte rau, sa vina acasa. Doamna S i-a spus ca nu poate sa vina si ca sa-si faca si ea un ceai. Foarte trista situatia din punctul meu de vedere, nu si din al doamnei S. Mi-a explicat ca s-a obisnuit asa, sa traga ca un cal de povara.

 

Sunt oameni care pot exercita o presiune psihologica deosebita asupra angajatilor. Probabil in cazul Ramonei a fost asemanator.

 

Acum nu pot sa ma intreb un lucru, totusi familia ei unde a fost tot timpul asta?

 

Oricum nu cred ca se va putea dovedi in vreun fel ca moartea ei are legatura cu felul in care a muncit. Oricum va asigur ca nu exista nimic scris ca indatorire sau obligatie pentru un angajat si angajatorul va spune clar ca nu si-a obligat niciodata angajatii sa lucreze peste program. Si este adevarat, nu te poate obliga si chiar nu te obliga. Dar te convinge... Foarte greu sa aduci acuzatii pentru asa ceva.

 

Eu zic asa, daca moartea Ramonei are legatura cu nivelul ei de stres si de munca din firma, vina se imparte cam la trei: presiunea sefilor, alegerile ei si alegerile familiei ei. Asa vad eu lucrurile.