E o reteta tipica zonei Emilia Romagna din Italia, simbata trecuta am gustat-o la o intilnire a forumului italian si cum am putut am refacut-o pentru ca mi-a placut foarte mult.

V-o povestesc si voua

Ingrediente:

- 150 gr de orez, eu l-am folosit pe cel pe care il folosesc la risotto, e oricum nevoie de un orez bogat in amidon, as zice absolut nu basmati

- 1 litru de lapte, eu fara lactoza, presupun ca s-ar putea folosi si un lapte vegetal

- 150 gr de zahar

- 3 oua

- 4 linguri de stafide si un pic di lichiorul in care le tin, trebuia un lichior tipic zonei pe care nu-l aveam si cum eu le tin in lichior ca sa fie mereu moi si parfumate, cel de acum mi se pare ca era de banane

 

Se pune orezul cu zaharul la fiert, cind incepe sa fiarba se adauga orezul si se lasa la fiert 8 minute, se stinge focul si se lasa sa stea 10 minute dupa care se adauga stafidele, galbenusurile unul cite unul si la sfirsit albusurule batute putin cu o furculite (nu batute spuma). Se toarna in forma, a mea avea 24 de cm diametru, cea a prietenei mele 26. Acum trebuie lasat sa se odihneasca ori jumatate de ora ori 2 ore, timpii mei nu mi-au permis 2 ore asa ca am lasat doar o jumatate de ora, prietena mea 2 ore.

Apoi l-am copt in cuptoras si mi-a luat o ora la 180°C, nelasind 2 ore deasupra s-a format un strat subtire de crema ca la crema de zahar ars, atentie inainte de a-l scoate di cuptor sa fie bine copt deasupra.

E excelent, mama facea cind eram mici si o numea budinca de orez. Nu cred ca punea stafide, ca nu prea se gaseau... ma intreb daca punea cumva niste brinza de vaci, parca. O s-o intreb

Budinca de orez ii ziceam si noi. Si mama punea branza proaspata de vaca si arome de vanilie sau coaja de lamaie tinuta in borcan cu zahar. O bunatate!