Cum fameleonul vroia pâine și eu nu pregătisem aluatul pentru cea fără frământare a trebuit să fac o pâine la "urgență".

Cum am încredere în rețetele propuse de Giallo Zafferano am trecut la atac imediat cum am citit-o.

 

Ingrediente:

 

- 500g făină integrală

- 3 linguri de ulei de măsline

- 10g sare

- 350ml apă

- 1 lingurița fructoză

- jumătate de plic drojdie uscată

 

Cum eu nu sunt dispusă să frământ, pun la treabă mașina de făcut pâine. Ea frământă totul pentru mine, frământă și "crește" aluaturi de toate felurile.

Nu am ținut cont de modul descris de Giallo Zafferano ci am respectat regulile mașinii: lichide, sare, făină, drojdie și fructoză.

Frământat 15 minute după care a rămas la crescut în mașină timp de 2h.

După ce aluatul s-a dublat se formează pâinica, având grijă să-i dăm o formă dodoloață/bombată, nu aplatizată.

Se așează în tavă la crescut pentru încă o oră.

 

 

 

Înainte de a băga tava în cuptorul preîncălzit la 180 grade C se fac câteva tăieturi pe pâinică.

În 45-50 minute ar trebui să fie gata.

 

 

 

Eu am făcut rețeta dublă (1kg făină integrală) că nu aveam chef mâine să o iau de la capăt... Am avut dreptate! În seara asta una a zburat deja.

A avut succes! Mara a declarat-o preferata ei. A decis că îi place mai mult decât cea fără frământare. De, gusturile nu se discută. Cică e mai moale și dinții dumneai sunt fericiți.

 

Poporul din casa s-a aliat împotriva mea, cică e mai moale coaja de la această pâine. Eu aș prefera pâinea fără frământare dar cum am o durere teribilă de măsea am cedat rapid în fața poporului.

Așa că am pus mașinuța la muncă să-mi frământe pentru 2 pâinici.

De data asta am uitat să o crestez...

 

 

 

Săptămâna trecută...

 

 

 

Sâmbăta am găsit o marcă nouă de făină integrală și am zis să o încerc. Am luat de-a lungul anilor multe mărci de făină integrală, dar de obicei am una care îmi place și îi sunt fideluță... Nu știu ce mă apucă sâmbăta.

Cert e că la începutul săptămânii am trecut la treabă. Am respectat rețeta și spre surprinderea mea am avut parte de o chestie care nu prea avea de-a face cu aluatul cu care eram eu învățată.

Chiar mă gândeam să o arunc, dar ce aveam de pierdut?

De modelat nu aveam ce să modelez, de lipit se lipea așa că am scos chestiunea în cauză din cuva mașinii de pâine și am trântit-o direct pe hârtia de copt în tavă.

Poporul a fost foarte încântat...