Myra

Seamana sau nu seamana cu Luluca? N-am prea vazut pisici asa colorate, is exemplare de colectie.

Multumim, Zerda. Nici ale tale nu-s mai prejos, le-am admirat in salate. O sa va povestesc si ceva despre auzul ei, un pic mai tarziu.

Is pe alese. Si-nca ce bine aude! Recunoaste fosnetul celofanului de la sticksurile pentru pisici dintr-o mie. Insa nu are, asa cum ti-ai imagina, ochii verzi. Are unul verde si unul albastru (am ales o poza care s-o avantajeze. ) Nu am reusit pan-acum sa ma prind daca aude sau nu cu urechea de pe partea ochiului verde. S-ar putea insa ca ochii si culoarea ei sa fie asa datorita rasei, ca multe din caracteristicile ei (de exemplu, adora sa stea-n apa, este cu mult mai inteligenta decat celelalte, pe alocuri chiar are comportament de caine) aduc a trasaturile pisicilor de Van. N-am habar daca-i de rasa si de unde vine, fac doar presupuneri. A aparut la fereastra mea cand avea pe undeva pe la un an. Am sterilizat-o, am zis c-o tin pana-i mai creste blanita pe burtica, si am tinut-o de tot, pan' la urma.

Maya, multumesc. Principalul motiv pentru care nu postez la mancaruri e ca-mi ies pozele de toata jena. Decat sa le pun pe langa ale tale sa mor de rusine, mai bine tac si nu spun ce-am gatit. Dar la pisici se schimba datele problemei ca, cu asa multe modele, n-am cum sa dau gres. Giorgiana, eu cred ca nu-l apreciezi pe Cody la adevarata lui valoare. Ce mai conteaza o labuta? Ale mele cred c-ar visa-o pe Rita sub toate formele posibile: crochete, in sos, jeleu, pate... Noi am avut nenorocu' sa gasim de trei ori cate o pasarica blocata-n pod. Si cum de obicei mergem cu micile bestii in pod, ca le place sa se cocoate pe grinzi si sa faca toate prostiile pe-acolo, a trebuit sa ne luptam cu ele, la propriu, ca sa scape bietele pasarele vii.

Mustaciosii te pupa inapoi, chiar sunt foarte pupaciosi. Si pupaturi si pentru Cody, pe care-l dau alor mele ca exemplu de toleranta cand vine vorba de pasarele.

Si noi, din colectia primavara-vara 2012. Calitatea lasa de dorit pe ici pe colo, asta pentru ca, la selectie, ne-am axat pe tematica: La pascut, la vanatoare, la pescuit, portrete, si o ghicitoare: cine ghiceste ce culoare naturala are blana acestui motan?

O-ho, ce multe suntem care gradinarim! Si eu le-as tine. Incearca sa-ti faci o imagine despre cum o s-arate gradina curata, si apoi vezi care smochini is pozitionati pe gustu' tau. P-aia care te deranjeaza poti sa-i scoti de-acum. Si, cum a zis Adriana, daca nu rodesc, la anul ii scoti si pe cei ramasi. Noi incercam sa valorificam, pe cat posibil, ce gasim bun in gradina (durerea-i ca nu gasim mai nimic bun. ) Pe langa floricele, avem un bradut, o salcie tinerica si inalta si cativa muri pe care o sa-i pastram. Arbusti decorativi am taiat o gramada, si-nca mai avem de taiat (plus scos radacinile, operatiune care ne da febra musculara si peri albi.) Imi pare rau de ei, ca vad ca unii au deja bobocei galbeni, da' nu-i deloc pe gustu' meu sa tin ditama' tufele ca sa le vad inflorite o saptamana-n an (is mai... pragmatica. ) Adriana, noroc c-ai aparut si ne-ai zis de visin. Voi mai cumpara zilele astea inca un visin sau cires, sa fie pereche.

Multumesc, bafta si voua, s-avem cu totii spor la curatenie si recolta buna! De visin astept si eu sa vad dac-o sa se prinda. Chiar sper sa fie visin. In franceza scrie ca-i cires, iar in germana visin. Am mers pe mana nemtilor, ca ei is mai precisi. N-am avut rabdare s-aducem din tara. Nici gand sa fim mai priceputi, amandoi suntem crescuti la bloc. Da' nu-i bai, ca-ntrebam si invatam.

Ma bagi in sperieti. La asta nu ne-am gandit neam, nici n-am auzit nimic de genu' pan-acu... Cand vine barbatu-l trimit sa-nvarta-n compost, sa vedem dac-avem dihanii. Eu stau chiar langa rau, si la mine-n zona-i plin de pasari salbatice. Bine, nu vin langa compostu' meu (ar veni ele, ca la vecini se duc, da' eu am o hoarda de mâţe.) Ma gandesc c-or tine serpii-n frau. Soparle nu stiu daca sunt, ca-i clima mai umeda la mine...

Fix asa e si la noi. Ma rog, aproape asa, ca nu-i erau nepoti, ci ceva rude ale ultimului ei sot/iubit. Si-nainte sa vina mostenitorii, casa noastra era cea mai frumoasa din zona, cica o dadusera pe la tv... Barbat-miu mai zice, cand mai gaseste ceva socant in gradina (cum am gasit de curand gunoi ingropat intr-o groapa de 2 pe 3 metri, ca deh, aici costa mult sa-l arunci) "cre' ca Rosa(prima proprietara) se rasuceste-n mormant." Nu ma face c-acus ma duc sa pozez mormanu' de liane cu care au acoperit tiganiile din gradina. Au urcat doi metri, de-acopereau artistic si podul (am un pod la intrare.) Si urzicile aveau pe la un metru jumate, de abia dupa ce ne-am luptat cu ele cateva zile am descoperit c-avem un terasament super catre strada. Si tot asa, suntem plini de floricele: au crescut niste bujori (cred), zambilele stau sa-nfloreasca. Trandafirii i-am tuns in toamna, inca nu le-au dat frunzulitele, dar sigur or sa fie ok. Plus alte plantute pe care nu le recunosc, dar par tot ceva floricele, asteptam sa vedem ce-s, si apoi hotaram daca le scoatem sau le pastram. Acum am cumparat un visin, ca nu gasesc visine decat in compot aici si ar cam trebui sa-l plantam, dar nu stim unde... Deci aproximez c-o sa ne facem gradini in acelasi timp, am cu cine sa ma consult.

Si noi suntem la fel. Dar nu cred ca-i musai s-asculti "specialistul", pentru ca s-ar putea ca specialistul sa fie obisnuit cu agricultura pe suprafete mari, unde e chiar greu sa smulgi buruienile una cate una. Si care urmareste, in principal, o recolta buna si rentabila, nu neaparat una sanatoasa. Si noi aveam planuri ca din primavara asta sa facem o gradinita de legume, da' mai avem inca de curatat dupa vechii proprietari: au avut si cotet, si custi de iepuri, si alte tiganii de chiosculete (n-am reusit sa le demolam pe toate deocamdata). Cred ca stateau ca-n filmele lu' Kusturica. Pana nu demolam tot, nu putem sa facem gradina. Ne-am facut si doua containere de compost (is gata unu-n toamna, unu-n primavara viitoare, cred), deci n-o sa folosim ingrasaminte din comert. Noua ne-a spus cineva, tot asa, "specialist", ca odata ce-ai folosit anumite ingrasaminte, pamantul n-o sa mai rodeasca fara ele, adica dau dependenta. Nu stiu daca-i valabil pentru toate, dar noi o sa-ncercam sa folosim chimicalele pe cat mai putin posibil. Eu mi-am facut si rasaduri mai din timp: mararul si busuiocul crescusera super, aveau vreo 5 cm plantutele, cand mi s-a suparat una din pisici si a facut pisu peste ele. Deci o s-o iau de la capat.

As zice ca-i Oana Mizil, deputat ex-PSD (si iubita lui Vanghelie. ) Numai doamne una si una p-aici.

Ce frumusete! Si cata blana!

Eu am vazut capcane (parca, sper sa nu ma-nsel, sa fi fost otrava-n cutiutele alea) cam cum is si pentru cei fara cochilie. Noi n-am luat de niciunele, deocamdata, ca ne par...barbare. Singura metoda pe care o luam in considerare, deocamdata, e sa tinem una-doua-trei ratuste, care sa-i savureze. Pana-n iarna, cand a dat gerul, noi a trebuit sa tot facem slalom printre melci de toate felurile (cu si fara cochilie) si de toate culorile, ca am fi avut mustrari de constiinta sa-i calcam. Asa ca astept si eu idei de la doamnele care au exterminat pasnic melcii.

Ioana, sa va bucurati de el! (si sa va stapaneasca sanatos! )

Dupa ce-am citit de Schatzi, mi-am amintit de Rromica, cea mai lunga si una dintre cele mai frumoase relatii ale mele. Era pe la sfarsitul primaverii, aveam 12 ani, cand a batut cineva la usa. Am raspuns eu, si un copil de la un bloc vecin mi-a intins un motanel negru, nu chiar adult (adolescent as putea zice ): "ti-am adus pisica, au fugarit-o cainii si statea in copac." Nu mi-a luat nici o secunda sa-i spun "nu-i pisica mea." Pisica mea era tot neagra, dar adulta. Copilul a plecat. Am inchis usa, m-am dus in camera mea, dupa care aud mieunaturi la usa. Cum se auzea-n tot blocu', si tot blocu' stia ca numa' noi avem pisica, am fost nevoita sa iau motanelu-n casa. Pana sa vina ai mei, sa hotarasca ce facem cu el, l-am mangaiat si... cum luam mana de pe el, cum se baga sub pat. Eu dupa el, el sub pat, eu scos-mangaiat, el sub pat, eu scos-mangaiat. Au venit ai mei, s-au uitat la el, au decretat "e al cuiva, s-a pierdut, tre' sa-i gasim stapanii" si maica-mea s-a dus la niste blocuri de mai incolo sa lipeasca afise cu "gasit motan etc.", si sa-ntrebe prin cartier. Trecuse si un nene cu 2 fetite intreband peste tot daca a aparut vreun motan negru, dar cei pe care-i intrebasera nu stiau ca era la noi. Deh, nesincronizare. Am asteptat ceva vreme, n-as putea spune daca zile sau saptamani, sa vina nenea cu cele 2 fetite sa-si ia motanul, dar n-au venit, pesemne n-au vazut afisele. Si ma gandesc si acuma: cat de trist trebuie sa fi fost pentru fetitele alea sa ramana fara motan, sa nu mai stie nimic de el... In fine, Rromica a stat o perioada doar in casa, ca-i era frica si sa se apropie de fereastra. Stateam la parter si aveam o gradina inchisa, si cu timpul si-a facut curaj sa iasa prin gradina. Ne-a mai ramas un motanel, Pişu (nu-l chema asa din cauza ca facea pipi aiurea cand era pui, ci din cauza unui copil mic-mic si şâşâit venit in vizita care-i zicea "pişica, piş-piş-piş". ) Pisica neagra a murit la cativa ani, si eu am ramas cu Pişu si Rromica, cei mai buni prieteni ai mei din copilarie si adolescenta. A fost o perioada mai nasoala, pe care cei doi baieti au infrumusetat-o enorm. Ma gandesc cu drag la cum veneau de afara cu labutele pline de noroi si blanita uda, mirosind a ploaie, si se asezau in pat, pe lenjeriile proaspat spalate si apretate, de-nnebunea maica-mea. Sau cum veneau plini de praf si se tranteau pe fetele de masa proaspat calcate si-mpaturite, pe care maica-mea n-apucase sa le bage-n dulapuri. Cum veneau si se mangaiau cu boticul de barbia mea, de multe ori cand ma simteau suparata, si cum dormeau pe picioarele mele, in mai toate noptile cand n-aveau nimic interesant de facut pe afara. O intamplare de care inca mai rad, ori de cate ori imi amintesc, e asa: maica-mea pregatea, vineri seara/noaptea, pachet pentru frate-miu, care era la facultate. Eu o ajutam. Dimineata puneam in cutii ce pregatiseram de cu seara, si faceam geanta. Intr-o dimineata, surpriza nr. 1: prosopelul de pe tava cu placinta de dovleac era cam... mototolit. Rromica se-ncantase sa gaseasca un loc cald, si s-a culcat in tava, pe prosopel. Asta n-ar fi fost asa tragic daca si-ar fi gasit locul din prima, dar, cum nu statea confortabil, cred ca s-a-nvartit de cateva ori pana si-a gasit o pozitie buna, ca placinta era complet distrusa. In alta dimineata facusem eu o rulada din blat de pandispan, tot pt frate-miu, cu crema si glazura de cioco. Am acoperit-o asa, mai soft, sa se-ntareasca frumos glazura. Surpriza nr. 2, rulada mea era mancata toata pe deasupra, ca Rromica era mare amator de ciocolata (am avut noroc si noi, si el, ca n-a patit nimic de la ciocolata...) Am avut si o mana umflata si infectata vreo 3 zile, c-am intervenit intr-un conflict intre Pişu si Rromica, si nu rabdam sa-i vad pe ei cu zgarieturi. Ai mei au divortat si, chiar daca baietii erau in principal ai mei si ai maica-mii, ne-am gandit c-ar fi mai bine sa ramana la taica-miu, ca ieseau afara, stiau cartierul, erau destul de mari sa mai schimbe mediul etc. I-am vizitat cat de des am putut. Pişu, mai salbaticut si vagabondut, era socant de tandru de fiecare data cand il prindeam acasa (socant nu neaparat pt mine, cat pt taica-miu si sotia lui, care-l hraneau si-l ingrijeau)... de asta zic uneori ca e impresionant cum tin minte si cum isi pastreaza sentimentele. Rromi era descurcaret, nu cred ca i-am lipsit in mod special, dar tot se bucura sa ma vada. Pişu a murit pe la 9-10 ani, de sindromul imuno-deficientei feline, si-mi pare cumplit de rau ca l-am chinuit ulltimele doua saptamani cu veterinari si alte alea. Si-mi pare cumplit de rau si ca nu l-am ajutat sa moara linistit si demn. Rromica a disparut la 13 ani de acasa. Sper c-a murit usor. Ioana, eu nu stiu ce sfat sa-ti dau. Nu fi cicalitoare, lasa-l pe Schatzi sa ia initiativa.

Inceputu-i promitator, daca nu se fugaresc si nu se "labuiesc". Sa va bucurati de el! Ce capusor frumos are, seamana cu motanul meu.

Ioana, si eu spun c-o sa fie ok daca adopti motanul. Intr-adevar sunt cateva minusuri atunci cand adopti o pisica adulta: de ex. daca traieste 15 ani, tu o sa te bucuri doar 9 de ea. Faptul c-are 6 ani, personalitatea si tabieturile formate nu e o problema, avand in vedere ca pisicile sunt adaptabile. Eu l-as vedea mai degraba ca pe o provocare, "cum fac sa am o relatie normala/buna cu el, in cel mai scurt timp?" Sa nu te astepti ca-n 3 zile sa fie prieten cu Mitzi, ca-s slabe sanse! La-nceput Mitzi o sa fie suparata, geloasa, o sa se simta marginalizata-n casa ei. Motiv pentru care ar fi bine sa-i oferi ei mai multa atentie pentru un timp, si sa nu-ncurajezi nou-venitul sa stea in locurile ei preferate. Ar fi bine ca el sa doarma-n "dormitorul pentru oaspeti"/ "pe canapea" pana cand ajung intr-o relatie cordiala. Si ceva haios: ca sa te descurci mai bine cu noul venit, incearca sa-i afli data de nastere (banuiesc c-are carnetel de sanatate) si, implicit, zodia. Mie-mi pare tare distractiv sa-mi analizez pisicile dupa zodie. Nu radeti, se potrivesc caracteristicile! Cine stie data nasterii (sau perioada aproximativa: de ex. cand gasesti un pui cam de-o luna in 10 septembrie, stii ca-i nascut la-nceputul lui august, deci e leu) poa' sa-si analizeze prietenul in functie de zodie. Cami, ce pisici frumoase ai! Crinii sunt foarte toxici pentru ele, ai mare grija sa nu-i guste!

Giorgiana, pare-se ca majoritatea veterinarilor nu spun nimic despre efectele adverse ale vaccinurilor. De exemplu, in locul unde se face vaccinul se poate dezvolta o tumora maligna. Din cauza asta vaccinul se face un picut mai jos de ceafa, ca sa fie vizibila tumora in caz c-apare. Probabil ce veterinarii nu ne spun despre asta pentru ca efectele benefice ale vaccinurilor sunt cu mult peste efectele adverse. Riscul ca animalul sa ne moara din cauza vaccinului e cu mult mai mic decat sa moara din cauza unor boli pe care le prevenim prin vaccin. Eu insist sa le vaccinez pentru ca stiu ce-nseamna si pisica nevaccinata. Anul trecut mi-au facut o rinotraheita infectioasa. Cele care erau cu vaccinul la zi au zacut o zi si un pic, cea care nu era cu vaccinul la zi/la an a zacut 2 saptamani. Acum incerc sa gasesc vaccinuri pe care sa le fac mai rar, vad ca producatorul spune despre ultimul pe care l-am luat ca asigura protectie de pana la 48 de luni (minimul fiind de 12 luni), probabil ca dupa asta o sa le vaccinez peste 2-3 ani, depinde de cat de "in putere" or sa-mi fie.

E salata... asortata. Nu pot sa cred ca-i un dur, imi imaginam ca tocmai negocia conditiile de dormit cu maimutoii ("si zici ca ma-ncalzeste la spate toata noaptea?"; "am auzit ca sforai, e adevarat?" ) Pe mine ma chinuiesc ceva ganduri (ca sa nu-i zic paranoia): am luat vaccinuri pentru copii de ceva vreme, sa le fac acasa. Le-am amanat, ca nu ma trage inima sa le injectez eu, dar mai ales ca le-a mai apucat, pe ici-pe colo, cate o tuse, o mucoseala, un stranut. Duminica am hotarat sa le fac, intrucat in ultimile saptamani n-am observat sa aiba nicio problema. Am luat baiatu', l-am intepat. Am scos al doilea vaccin din frigider, pentru urmatoarea, si am zis sa ma mai uit o tura pe prospect. Si mi s-au lipit ochii de "soc anafilactic". De-aici a pornit paranoia (oricum, mie mi-e frica de reactii nasoale si cand le dau un antibiotic simplu, pentru raceala.)Asa c-am bagat vaccinu-napoi in frigider, si nu le-am mai vaccinat pe celelalte. Studiile spun ca socul anafilactic poate aparea la unul din 15000 de animale vaccinate, dar, tinant cont ca eu am 5 animale, riscul sa se intample la mine este de 1 la 3000, ceea ce spun ca nu-i tocmai scazut. Cum ma apucasera spaimele, mi-am supravegheat baiatul cateva ore. La un moment dat a scos limba afara si a salivat putin, de m-au trecut toate senzatiile posibile si imposibile. In 2 minute, pana am gasit un vet de garda (era noapte), si-a revenit si s-a pus pe mancat, sper ca se-necase doar. Oricum, nu mai vreau sa trec si nici nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva. Le-am mai facut si inainte vaccinurile acasa (nu Felocell 3, ce avem acuma, ci Tricat; sunt pentru aceleasi boli, desi cred c-au adjuvanti diferiti), le-a mai vaccinat si vet-ul la cabinet, si nu-mi aduc aminte de reactii adverse minore (majore sigur n-au fost, ca le retineam.) Eu ma-ntreb acum de ce nu m-a atentionat niciodata vet-ul, sau de ce nu le-a tinut macar 30 de minute dupa vaccinare (socul anafilactic nu apare neaparat in primul minut de la administrare, poate aparea in pana la 24 de ore...) Banuiesc ca ignora complet posibilitatea ca s-ar putea intampla asa ceva. De asemeni, banuiesc ca nu intubeaza nimeni pisica in caz de..., ci doar ii fac adrenalina (daca au in cabinet, desi am dubii si aici.) Voi ati avut/ stiti pe cineva care a avut probleme la vaccinare? Am un oarece plan de actiune, dar ma mai informez inainte... Ma-ngrozeste gandul c-ar putea sa li se-ntample ceva rau tocmai din cauza mea, facut cu mana mea.

Nu zic ca nu se-ntampla asta, dar e ilegal. In mod normal nu se "cumpara" locul in camin, ci se primeste, in baza performantelor scolare, a situatiei sociale sau materiale. Apoi se plateste lunar o suma infima, care sa acopere utilitatile, cheltuielile cu personalul etc. Cred c-acum incepe de pe la 100 ron/luna, in camere de 3-4-5 persoane (si preturile urca mult, in functie de conditii.) Carmaw, te sfatuiesc sa faci contract de inchiriere, oricui ai inchiria. Nu stii ce surprize poti avea.

Aia colorata-i la extrema, nu stiu cum il lasa inima pe nenea s-o plesnasca asa (cat m-am uitat la film am avut impresia ca-i o intalnire intre Sade si Masoch. ) A mea-i cam ca aia cu negru si alb la comportament. E nitel mai delicata, totusi, cam la doua palme vrea mangaiata. Alimocanu, Darius parca-i o papusa. Sa va bucurati de Adrian! Corectez: Stella, nu e posibil sa fie constipat? (ieri am gasit asta: "if a cat becomes constipated and defecation is uncomfortable, it may associate the discomfort with the litter box and avoid it in favor of another location." sursa ) Daca-i asa, e mancare de la Royal Canin cu seminte de in sau cu psyllium, care o sa-i rezolve problemele. Ma fascineaza asocierile pe care le fac pisicile, parca-s superstitii de-ale noastre.

Am vazut tort aici. (cough cough!) Vreau si eu sa am cinşpe ani! Maya, sa-ti traiasca! Si vreau si... tort. V-am vazut vorbind despre copile si m-am gandit la asta. Are niste versuri foarte... dragute. http://www.youtube.com/watch?v=1h77EjkJ610

N-am spus ca intra-n calduri, ci ca se comporta intr-un fel... asemanator, cand o plesnesc la fund. Adica-i place foarte tare, mai c-are orgasm. Comportamentul asta e valabil de dinainte de sterilizare, si n-a avut nici atunci treaba cu ciclurile de calduri. Pur si simplu asa-i ea, asta-i place. Am auzit si eu de cazuri ca al pisicii tale, si chiar de cazuri mai nasoale, cu vet de 60 de ani care nu stie sa dozeze anestezicul (si nu e mit, numai de 2 pisici care i-au murit in timpul sterilizarii stiu eu. ) Noi, din fericire, am avut bafta de vet bun pan-acu. Dar eu am ramas cu oarece... teama sa recomand cuiva sa-si sterilizeze animalul, pentru ca nu stiu pe mana cui va ajunge... Si un filmulet dragut:

Giorgiana, cum se-ntelege Cody al tau cu Rita? Catei care traiesc in armonie cu pisicile stiu, dar pisici prietene cu neamu' pasaresc... nu. Mitu, acus o sa ma uit si eu pe link-urile date de tine. Si noi trebuie sa construim o fortareata. Deocamdata evit sa le las pe toate odata in curte. Le scot cate una-cate doua, si ma joc eu cu ele, sa le tin ocupate si sa nu mi se duca (iar) prin vecini. Zerda, daca te consoleaza, eu stiu persoane care au si mai multe decat mine! (pisici bolnave, sau batrane, sau "copii", adunate care de pe unde.) Uma, ai scanat poza? Sa stii ca nu-i gluma cu palmita la fund, uneori ii place sa fie plesnita. Dupa ce-i dau incet una la fund, incepe sa se tavaleasca, sa se alinte, sa tipe de numa-numa. Aduce chiar un pic a comportament de pisica-n calduri (e sterilizata, deci e exclus chiar sa fie-n calduri. )