sarabendis

[color=#FF0000] [center]*** *** [/color] http://www.youtube.com/watch?v=xUbGgyXYOOw[/center]

[center]http://www.youtube.com/watch?v=mM0-ZU8njdo ...unde 'you' = [b][color=#FF0000]~~~~~~[/color][/b][/center]

[center] http://www.youtube.com/watch?v=jtaCdsbsaMU[/center]

Lelia Munteanu, Jurnalul Național, 23 martie 2010 [i]Cum să cazi bine pe tehnică. Stenograme sălbatice Pentru că nici oţel de cătuşe nu se mai găseşte, DNA bagă program artistic. "Generalul Fanfaron" sau "Senatorul Domestic" (vezi scriptul: "acestea sunt nişte convorbiri domestice"). De ascultare. Anticorupţia a făcut un mizanplas cu tehnică operativă în restaurantul Select, cât să poată prinde replicile cele mai savuroase. După ce şi-a încheiat misiunea cu câteva scenete memorabile care rulează pe toate ecranele de dimineaţă până târziu în noapte, problema era să scoată microfoanele şi măţăraia de cabluri din cârciumă. Cum? Deştept: anunţând un atentat cu bombă. După principiul "ascultă, împrăştie, că tot mai rămâne ceva", iată faptele: un civil, un relaxat, a chefuit până a căzut sub masă şi sub masă - ce să vezi? Încă o înregistrare. A transcris-o acasă - (cât la ţinut nevastă-sa în carantină să-i treacă mahmureala) - şi iată ce-a ieşit: "Berceanu: Nu mai dorm noaptea. Cum să finalizez autostrada… (aici nu se aude bine) repede şi cu bani puţini? Udrea: Ce coincidenţă! Nici eu nu mai… (microfonie: probabil "dorm") noaptea. Cum să atrag cât mai mulţi turişti în ţară fără să le spun unde-i România, că reclama costă. Boc: Dacă n-aţi fi adus vorba, n-aţi fi aflat niciodată: şi eu am insomnii. Am terminat al şaptelea program anticriză şi n-am nici o dactilografă care să-mi transcrie ciorna. Berceanu: Domnule Prim-Ministru, Emile dragă, le-ai dat afară ca să faci economii la buget. A fost o măsură pe care am salutat-o cu toţii. Şi economia s-a mai redresat. Aveau lefuri nesimţite plus spor de diacritice. Nu le mai sătura Dumnezeu şi Sfânta Paraschiva. Udrea: Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, cu vizionarismul care îi caracterizează viaţa şi opera, a spus c-o să ieşim din criză. N-a apucat să ne înveţe cum, fiindcă tocmai se ducea să-şi facă… (cade o frapieră, nu se înţelege)… de rutină. Boc: Ştiu eu cum: luăm lefurile şi pensiile magistraţilor. Le băgăm în… (neinteligibil)… Berceanu (sincer îngrijorat): Şi ăştia din ce-o să trăiască? Boc: Vezi stenogramele lui Voicu. Da' nu scapă ei aşa uşor, că le luăm şi din şpăgi: 160 de mii recursul la Înalta Curte? Impozităm la sânge ca să crească produsul intern brut. Putem merge astfel cu creşterea salarială pentru dascăli chiar până la 0,098 la sută. Udrea: Măcar bani de cartelă să le lăsăm la magistraţi. Cum o să ia legătura cu infractorii? Videanu: Aici am eu o idee. Creăm, din fonduri europene, instituţia Judecătorului de Pace cu Penalii. Udrea: Mai am şi eu o idee (neinteligibil)… Boc: E bună, dar mai trebuie lucrat la ea. Videanu: Pe mine mă scuzaţi, mă cheamă problemele ţării: am avion de Monte Carlo. Boc: ? Berceanu: ? Udrea: Cu capitala la Nisa? Videanu: Ce vă miraţi? Conduc un grup de… (neinteligibil)… români în energie. Ce-am constatat: atât la ruletă, cât şi la black jack, dar şi la poker, se risipeşte o cantitate imensă de energie neconvenţională. Noi, românii, avem tehnologia de a o capta în turbine şi a o reintroduce în circuit sub formă de celuloză, atât de necesară tipăririi hotărârilor de guvern. Udrea (se caută în poşetă de ruj): Eu aş dori să mai adaug câteva frumoase cuvinte despre preşedintele Traian Băsescu. Chiar cu riscul de a fi înregistrată…" [/i] [center]http://www.youtube.com/watch?v=Ky271W94VHA[/center] Brad Florescu [i]Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi renunţi. Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum. La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta. Dezamăgit, înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc. României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri. Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul şi credinţa. Bătrânii. România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor. Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susţine un program care se intitulează "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările "prietene". La noi chestia asta se numeşte "agricultură de subzistenţă" şi lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem UE. Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme barbare. Să dispară! Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, ca nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaţa şi plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturoşii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte. Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu. Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi arici, prin care ţi se vâd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi, botezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un "Tatăl nostru" spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu părinte, e urgent. Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada. Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân şi cu bani, cu care se mărită. Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri. Sună-ţi bunicii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi. Să trăieşti.[/i]

la prima vedere n-ar fi nimic politic în ceea ce am să postez mai jos, la a doua vedere m-a lovit tupeul femeii (că doamnă n-a fost niciodată) care își duce traiul, vai!, la Monte Carlo și fiind ea preocupată, chiar copleșită de problemele României, s-a pus pe făcut analize. iar cum politica este sinonimă cu tupeul, uite ca sînt ontopic! detașîndu-mă (cu greu!) de numele care semnează articolul apărut azi în Jurnalul Național, trebuie să recunosc că are dreptate în ceea ce scrie [i]Ce putem face pentru România Odinioară, pentru ţară încălecai pe cal şi te băteai cu duşmanul sau înşfăcai o armă şi mărşăluiai pe drumul cătăniei, pentru că, în genere, istoria îţi oferea mereu câte o bătălie pe cinste. Era aproape exclusiv treaba bărbaţilor să apere glia de hoardele cotropitoare, iar treaba femeii era mereu aceeaşi - să facă, să crească şi să educe copiii ţării. Astăzi, nu avem parte decât de atacuri mediatice din afară şi, cel mai adesea, ne atacăm singuri, ne mutilăm existenţele, ne războim între noi fără miză şi nu câştigăm niciodată nimic. Iar de educaţie ne facem timp cel mai puţin... Privită din afară, România se vede mult mai clar, dar în nici un caz mai atrăgătoare. Cumva, deschiderea graniţelor a dezvelit toate defectele ei şi orice efort diplomatic de a cosmetiza dezastrul pare un "dans al pinguinului" - se distrează toţi participanţii, dar sunt ridicoli pentru cei de pe margine. Încă mai vin străini în ţară şi pleacă impresionaţi de "căldura cu care-i primim" sau de "frumuseţea locurilor", dar sunt incapabili să învingă în confruntarea cu oroarea celor care nu ne-au vizitat niciodată, dar au rămas fără poşetă, fără maşină sau au fost agresaţi prin Europa de români nedemni. Între cine suntem, cei mai mulţi dintre noi şi cum ne vedem în ochii lumii, e o prăpastie mlăştinoasă, peste care nimeni nu se încumetă să construiască poduri salvatoare. Nu mai cred în guverne care fac minuni, nici în diplomaţi care conversează frumos la cafea cu alţii. Nu mai cred nici în strategii şi nici in campanii de imagine în care scoatem la înaintare singurii oameni valoroşi pe care-i recunosc străinii, dacă n-au murit între timp şi dacă n-au uitat să povestească şi copiilor lor cine-au fost şi ce-au realizat Nadia, Ilie sau Hagi. ... Nu mai cred decât în oameni, în românul ca individ, nu ca naţie. În cursa pentru civilizare şi reuşită nu vor câstiga niciodată toţi participanţii, dar ştiu sigur că există premii speciale pentru toţi aceia care-şi vor vedea de drumul lor, de treaba lor, de fiinţa lor, de familia lor... Cred că România are tot mai multă nevoie de noi. Dinăuntrul sau dinafara ei, putem să-i îndreptăm spatele şi să-i ridicăm ochii din pământ numai prin efortul individual de a fi oameni frumoşi. Un om frumos e un om educat, a cărui bunătate nu va fi niciodată vedetă la televizor, dar ar putea fi zâmbet de admiraţie din partea lumii. Nu e prea târziu să-i răcorim obrajii României de ruşinea cetăţenilor ei netrebnici, care au spus atâtea poveşti hidoase despre ţară în alte ţări. Nu e complicat să-i luăm mâinile de la urechi şi de la ochi şi să-i arătăm ceva ce n-a mai văzut de prea multă vreme - nişte români hotărâţi să-şi schimbe lumea în care trăiesc, să-şi facă ordine în viaţă, să-şi crească frumos copiii, să-şi admire semenii merituoşi şi să întoarcă spatele tuturor mizeriilor sociale, televizate, mediatizate, comentate... Putem să-i dăruim României măcar promisiunea că vom încerca să ne preocupăm de vieţile noastre şi de problemele noastre, cu bun-simţ şi onestitate. România e cotropită de mitocănie, de forumişti abjecţi, de scuipători de seminţe, de tot felul de indivizi care poluează societatea, viitorul nostru, limba română, care asmut nulităţile împotriva oamenilor de calitate, care alungă echilibrul din noi... Nimeni nu se luptă cu ei, de frică sau de silă. Ba, mai mult, îi şi poftim la televizor sau îi postăm pe net, ca să-i scoatem şi mai tare în faţă şi-i lăsăm să se desfăşoare pentru că n-avem încotro. Pentru că mitocania nu e o infracţiune, dar e atât de otrăvitoare... E destul de posibil ca acest colţ de ziar să nu ajute la nimic sau, în cel mai românesc caz, să devină cornet de seminţe... E foarte posibil... Mihaela Rădulescu[/i]

[center] a început Dansez pentru tine !!! pentru cine nu știe: Cătălin Moroșanu este luptător K1, adică pumni, picioare...bătălie, frateee! de fapt, este un suflet mare și frumos care la un metru optze'ș'cinci și 100 de kile dansează chiar grațios! la ediția asta participă și Cătălin Botezatu ! ăștia doi Cătălini cu care țin io, au ieșit aseară pe primele locuri! și cum primul Cătălin spune că se simte eliberat cînd dansează pe Prodigy (ceea ce mi se pare firesc, că doar nu s-o dezlănțui pe muzica lui Iglesias ăl' bătrîn ), să ascultăm și să dansăm (!) pe o frumoasă baladă http://www.youtube.com/watch?v=WazjVftN6mo[/center]

[center]http://img28.imageshack.us/img28/4403/axechase.gif...îți lipsește romantismul, clar! http://www.youtube.com/watch?v=OE9z2psgAUk[/center]

[center] oh, yeaaah!!! http://www.youtube.com/watch?v=Dl5hknXqXps[/center]

[center] Tina_pitica! cu melodia asta m-am trezit în cap...așa o țin toata ziua! http://www.youtube.com/watch?v=eNUtXk3gnMM dimineață bună s-avem! [/center]

știu, sînt cam multe cifre dar măcar ele nu *minte* Infiintarea Fondului National de Dezvoltare a fost urmata de un mod de aplicare restrans, temporizat si ezitant, care a vizat mai degraba prezervarea disponibilitatilor din privatizare, gestionate de Ministerul Finantelor Publice, decat introducerea lor in circuitul investitional. Aceasta este una dintre concluziile prezentate de Curtea de Conturi in raportul pe 2008. Potrivit raportului, sumele provenite din privatizari, adica 11 miliarde de lei, au fost folosite pentru acoperirea deficitelor din Trezorerie. In ceea ce priveste sumele utilizate efectiv pentru investitii din FND, circa 500 milioane de lei, Curtea de Conturi a sesizat o serie de nereguli si prejudicii. Au fost sesizate organele de urmarire penala in cazul banilor alocati pentru investitiile de la stadionul national Lia Manoliu si aeroportul Baneasa. Pe scurt: Banii care trebuiau sa ajunga in investitii nu mai exista, fiind folositi pentru acoperirea deficitului. In 2008, a fost utilizata suma de 8,5 miliarde de lei, iar in 2007, suma de 2,6 miliarde de lei, totalul fiind de 11,1 miliarde de lei. Fondul National de Dezvoltare trebuie reintregit pentru ca acea suma sa poata fi utilizata pentru lucrari de infrastructura. Persoana care a gestionat fondul in perioada 2007-2008, Varujan Vosganian, sustine ca sumele au fost utilizate temporar, iar fondul poate fi refacut prin emiterea unor titluri de stat. "Sa ma lase Basescu o luna la Ministerul Finantelor si o sa reintregesc fondul", este raspunsul lui Vosganian la o intrebare adresata de HotNews.ro. (dacă nu sîntem miștocari, nu sîntem români) Ramane in continuare intrebarea: unde au ajuns cele 11 miliarde de lei? (2.7 miliarde euro) Atitudinea actualului Guvern fata de modul in care au fost utilizate sumele este mai degraba pasiva. Din cand in cand iese premierul Emil Boc si mai aminteste de acei bani, fara a intreprinde, insa, ceva concret. Ultima oara a vorbit de sumele din FND in urma cu doua zile, in cadrul unei vizite in judetul Timis. "Noi am luat 3,6 miliarde de euro pana acum, Guvernul Romaniei, de la FMI si Comisia Europeana. Daca aveam banii in Fondul national de dezvoltare, de unde i-a cheltuit guvernul liberal, Romania nu ar fi avut nevoie de acord de imprumut pentru finantarea deficitului. Dar cand am avut crestere economica de 5, de 8%, am lasat deficit de 5,2%. Ne-am finantat deficitul de unde? Nu din imprumut extern, ci papand (exprimare de prim-ministru!) banii de la privatizarea BCR-ului si a altor privatizari. Banii aceia din Fondul de dezvoltare, 4 miliarde si ceva de euro, in loc sa fie trimisi la investitii, unde le era locul, ca de aceea am facut privatizari, i-a cheltuit guvernul liberal pe bonusuri, prime si pe cadouri electorale", a spus Boc. (miștocari și profesioniști în aruncarea pisicii...moarte) FND a fost infiintat in 2006 fiind alimentat cu 11 miliarde de lei din privatizarea BCR si alte privatizari. Potrivit OUG 113/2006, acesti bani trebuiau sa fie folositi pentru investitii. Acesta a fost scopul principal al infiintarii fondului. (și nicidecum finanțarea deficitului, măi Boc, care ești!) Numai din privatizarea BCR au intrat in contul statului 2,25 miliarde de euro. Cati bani au fost utilizati efectiv pentru investitii? Raportul Curtii de Conturi arata clar: 504 milioane lei. Aceasta este suma cheltuita, insa in bugetul de stat au fost prevazuti 700 de milioane de lei in perioada 2007-2008. Potrivit Ministerului Finantelor, in 2009 nu a fost cheltuit niciun ban din FND. (deci nicio investiție) Unde s-au dus 11 miliarde de lei din Fondul National de Dezvoltare? Deturnare de fonduri sau inginerie contabila pentru acoperirea deficitului bugetar? și mai pe scurt: dintr-un fond cu destinația 'investiții', alimentat cu 2,7 miliarde euro, se folosesc pentru investiții 124 milioane euro, restul de 2,6 miliarde euro nu-s... Autorităţile publice locale s-au întrecut în a inventa sporuri pentru angajaţii din sistemul bugetar, potrivit Raportului Curţii de Conturi. „Există o imaginaţie debordantă în a inventa drepturi şi sporuri care eludează atât cadrul legal cât şi o atitudine rezonabilă şi profesională din partea aparatului administraţiei publice locale (de ex. primă refacere după concediu de odihnă, primă de toamnă, bonificaţie pentru ziua localităţii). Au fost acordate drepturi salariale prin acordul sau contractul colectiv de muncă sau dispoziţii ori decizii ale ordonatorilor principali de credite, în afara cadrului legal care reglementează salarizarea la nivelul funcţionarilor publici şi a personalului contractual, fenomen care s-a declanşat în urmă cu circa 4-5 ani”, se arată în Raport. Peste 25.000 de persoane anagajate la nivelul autorităţilor locale au beneficiat de indemnizaţie pentru ţinută decentă, cheltuielile bugetare ridicându-se la aproape 50 milioane lei într-un singur an. (12 milioane euro) Dar ţinuta decentă nu este totul pentru edili, angajaţii lor benefiind şi de alte sporuri care să le asigure o imagine excelentă. Astfel, bugetarii au primit bani pentru vestimentaţie, pentru echipament sau pentru reprezentare (în acest ultim caz fiind cheltuite peste 20 milioane lei (5 milioane euro) pentru aproximativ 6.000 de persoane). Nu a fost uitată nici întreţinerea igienii şi sănătăţii, astfel încât peste 1.500 de bugetari au beneficiat de acest spor pentru care s-au cheltuit 8,5 milioane lei. (2 milioane euro) Chiar dacă pare greu de crezut, în România există şi sporul pentru refacerea după concediul de odihnă, ca şi sporul pentru transportul în concediu. Pentru condiţii dificile de muncă s-au acordat o mulţime de bonificaţii, de la sporul pentru xerox sau sporul de praf, până la sporul pentru ochelari de protecţie sau cel pentru reparaţii carosabil, dar nefiind uitată bonificaţia pentru munca în condiţii penibile. La nivel de comună s-a ajuns să se acorde chiar şi bonificaţie pentru ziua localităţii, pentru ziua silvicultorului sau pentru a sărbătorii venirea toamnei. Întrucât funcţionarii români sunt tot mai stresaţi, conducerea instituţiilor au decis să le acorde şi spor de suprasolicitare neuropsihică (stres). Astfel, într-un singur an, peste 18.000 de bugetari au primit un spor de stres în valoare totală de 20 milioane lei. (5 milioane euro) Tot pentru a ajuta bugetarii să se relaxeze, autorităţile publice locale au decis să adauge acestor bonificaţii multe alte prime acordate cu diverse ocazii, de la căsătorie, naştere copil, pensionare, până la tot felul de zile de sărbătoare (Paşte, Crăciun, 1 iunie, 8 martie, 1 mai, 9 mai). Autorităţile publice locale au dat şi multe sporuri pentru fidelitate, mobilitate, loialitate, dar şi spor de relaţii cu publicul sau spor pentru limbi străine. În total, sporurile, indemnizaţiile, primele acordate salariaţilor plătiţi din bugetele locale au însumat 259 de milioane de euro în 2008. (64 milioane euro) Iar raportul Curţii de Conturi susţine că aceste sume au fost plătite „fără bază legală”. [i]din sferele bine închise ale bugetarilor mai aflasem informații (mărunte) referitoare la sporurile acordate (de acord, nu în sume egale tuturor) și rar mi se întîmplă să mă mai uimească ceva din ceea ce se întîmplă în fascinanta Românie tot ce mai pot să spun: nesimțire și bătaie de joc noi de noi ne batem joc[/i]

[center]inițial am vrut sa postez la 'zîmbiți, vă rog' dar nu se merita să stric glumele bune de-acolo cu circul ăsta... http://img31.imageshack.us/img31/6125/thumb446x00116282sabinb.jpg[/center] [center][i]E prea despuiată dom'le! Cum să stea o femeie aşa, fără pic de ruşine, în faţa Guvernului? Şi lăbărţată pe 10 metri de perete... Şi, n-are cumva şi silicoane? Ha, operă de artă? Fugi dom'le d-aici, asta-i pornografie curată![/center] Oamenii "de bine", organizatori ai briefing-ului de după şedinţa guvernului de la Iaşi, au avut o mare dilemă în momentul în care au realizat că la locul desfăşurării evenimentului, aula Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, tronează ditamai exemplificarea antropometriei feminine, chiar cu detalii. Aşa că au aplicat logica struţului, ş-au acoperit-o! Acum, nu este foarte clar, nici pentru oamenii de ştiinţă, dacă struţii comit gestul ascunderii capului în nisip din motive de obedienţă, pentru a-şi asigura spatele de evenimente neprevăzute, ce ţin de gusturile, opiniile sau starea de spirit a conducătorilor. Ce începe rău, se termină şi mai rău! Atunci când a funcţionat curiozitatea înalţilor oaspeţi, ai căror ochi doreau să vadă probabil şi altceva decât cifrele crizei economice, n-a mai funcţionat motoraşul dispozitivului care ar fi coborât ţolul de pe pictură. Fără răutate, la o adică, gestul organizatorilor ar putea fi interpretat şi în sens invers, adică pictura să fi fost protejată de eventuala confruntare directă cu Executivul... Mesajul ei, de iubire, învingătoare perpetuă a morţii, în armonia cosmosului, o situează pe cu totul alte planuri decât cele ale deciziilor guvernamentale, atât de haotice! Nu putem decât să ne rugăm, nu care cumva să-l pască pe David al lui Michelangelo o întâlnire cu doamna Udrea, că sigur, ai noştri ca brazii... îl lasă fără![/i] [i]Măsură ilară luată ieri la Iaşi, pentru ca şedinţa Guvernului Boc să se desfăşoare netulburată, în clădirea Universităţii Al.I.Cuza. O pictură uriaşă, reprezentând un nud, a fost acoperită cu un ecran, în sala în care premierul urma să susţină conferinţa de presă. Organizatorii s-au încurcat în diverse explicaţii când au fost întrebaţi despre această schimbare de peisaj. Reporterului Mediafax i s-a spus că motivul este o defecţiune tehnică la motoraşul care urcă şi coboară ecranul-gigant. Reporterului Gândul i s-a oferit altă explicaţie: că pe acel paravan urma să fie proiectată sigla Guvernului. [center]Cert este că, în felul acesta, Emil Boc a devenit ieri prima personalitate care a vorbit de la catedra aulei din universitatea ieşeană, fără a fi vegheat de celebrul nud - o lucrare de 200.000 de euro semnată de Sabin Bălaşa. http://img192.imageshack.us/img192/2206/boccuzaieseanul.jpg Până la el, mai multe figuri publice de prim rang nu s-au ferit să apară cu "Galaxia Iubirii" pe fundal. În toamna lui 2005, chiar de Sf. Parascheva, fostul Patriarh a primit titlul de Doctor Honoris Causa. Nudul era la vedere, în spatele său. http://img514.imageshack.us/img514/3638/teoctistmediafaxfotoliv.jpg În mai 2006, şeful Delegaţiei Comisiei Europene în România, Jonathan Scheele, a primit acelaşi titlu la Iaşi. Nimeni nu s-a gândit să acopere nudul. http://img202.imageshack.us/img202/1262/scheelemediafaxfotolivi.jpg În octombrie 2007, preşedintele Băsescu deschidea anul universitar la Iaşi. Nu s-a atârnat nimic peste nud. http://img687.imageshack.us/img687/4162/20929985.jpg[/i][/center] circul continuă: [i]Primul desant al Guvernului s-a făcut la Casa Pătrată, sediul Prefecturii şi Consiliului Judeţean, unde miniştrii au început să umple Iaşiul de bani. Deschiderea a fost făcută de Elena Udrea: 12 milioane de euro pentru plaje, piscine, terenuri de sport, itinerarii tematice şi locuri amenajate special pentru grătar, în Ciric, din 2012. Udrea a continuat cu 7,8 milioane, pentru 5 şcoli speciale din judeţ. De la Ministerul Mediului s-au anunţat 72,8 milioane de euro pentru retehnologizarea CET (Centrala Electrică de Termoficare). Lumea aplaudă. La conferinţa de presă, Boc a făcut monetarul şi în final i-au ieşit 185 de milioane de euro. În acelaşi timp, la câteva sute de metri depărtare, în primărie, consilierii locali şi primarul Gheorghe Nichita votau bugetul Iaşiului. Valoarea lui e la jumătate faţă de anul 2009. Au fost tăiate de pe liste zeci de investiţii. Cât despe banii cu care municipalitatea ar trebui să participe la proiectele semnate de Guvern - niciun cuvânt. Pentru ca sumele anunţate de Boc să fie accesate, Iaşiul ar trebui să suporte cel puţin 20 de milioane de euro. Şi e greu de crezut că vor fi disponibili aceşti bani în condiţiile în care bugetul e deja grevat de împrumuturi mari făcute în ultimii ani. După ce au terminat de aruncat cu milioane la prefectură, guvernanţii au semnat şi "Protocolul pentru regularizarea râului Bahlui". Peste 65 de milioane de euro ar urma să fie alocaţi pentru a face navigabilă apa ce traversează Iaşiul. Pentru cei care nu ştiu, râul Bahlui măsoară în adâncime 1 metru. Dar euforia a fost brutal oprită de scandările celor câteva sute de sindicalişti care pichetau clădirea de dimineaţă. Vizibil deranjat, Boc l-a trimis pe prefectul Tomaşeschi să-i calmeze şi să le promită o întâlnire între patru ochi. La ora 15:00, în clădirea Universităţii AL. I. Cuza au început lucrările propriu-zise ale şedinţei extraordinare de Guvern. Din Copou, pe strada principală ce trece prin faţa instituţiei, peste 1.500 de profesori au mărşăluit blocând complet circulaţia. Şi ca să fie circul total au adus şi tobe, trompete cu ei pentru ca huiduielile şi scandările să aibă la urma urmei un ritm. La mijlocul zilei, apare şi prima ştire cu adevărat de interes pentru ieşeni. CET-ul anunţă că joi va priva de apă caldă şi agent termic câteva din cartierele oraşului, având lucrări de reparaţii. Suceava era miercuri în febra pregătirilor, pentru că astăzi şase miniştri în frunte cu premierul vor veni în vizită de lucru. Deputatul PSD de Suceava Cătălin Nechifor a declarat ironic că beneficiile vizitei guvernamentale se văd deja, pentru că autorităţile locale s-au grăbit să asfalteze pe traseul coloanei oficiale. "Este asfaltat şi plombat cu pavele şi s-a dat cu var aşa cum eram obişnuiţi în vremurile de altădată", susţine parlamentarul.[/i] 17 martie 2010, Jurnalul Național și Gîndul ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fiii...

în România (cred că) se cunoaște cazul pe care vă invit, nu atît să-l judecăm (n-avem dreptul moral) cît mai ales să-l analizăm, lucid și fără patimă. textul de mai jos e cam lung dar am considerat că este necesar pentru a prezenta faptele [i]Ramona Cîciu e în comă pro­fundă şi este ajutată de apa­rate să supravieţuiască. Tocmai a fost operată pentru că din cauza lipsei oxigenării, creierul începuse să se umfle. Ea a ajuns marţi (9 martie 2010) la Spitalul Universitar, în stare critică, după ce s-a prăbuşit la locul de muncă. Lucrează ca programator la reprezentanţa din România a unei firme britanice specializată în studii de piaţă. Prietena ei, Elena Stoica, po­vesteşte că 'munceam enorm, uneori rămâneam şi peste noapte, până a doua zi dimineaţă'. Tot ea spune însă că 'ne plăcea ceea ce făceam'. Medicii nu ştiu foarte clar care este cauza. 'Nu excludem nici ipoteza sur­menajului datorat supramuncii', spune Bogdan Popescu, purtătorul de cuvânt al spitalului. 'Nu vreau să acuz firma, cel puţin nu în acest moment', spune soţul Ramonei, care stă de două zile pe holurile Spitalului Universitar. Citiţi cum arată statisticile: jumătate dintre angajaţii români fac ore suplimentare pentru a se asigura că nu sunt daţi afară. Pe un pat din secţia de terapie intensivă a Spitalului Universitar Bucureşti (SUUB), o tânără de 34 de ani se luptă cu moartea. Ramona Cîciu e în comă profundă, inima îi bate neregulat şi s-ar opri de tot dacă nu ar fi ajutată de aparate şi medicaţie intensivă. În craniu are două nişe (volete este termenul medical): medicii au operat-o, îndepărtându-i două mari porţiuni osoase, pentru a permite creierului să se umfle, scăpându-l astfel de presiunea unui edem ce s-a creat în urma hipoxiei (lipsei oxigenării). Pe holul de la etajul doi al spitalului, la zece metri de soţia sa, dar despărţit de ea prin mai multe uşi printre care nu este lăsat să treacă, Marius Cîciu aşteaptă o minune, în compania unor prieteni de familie. De marţi, de când Ramona s-a prăbuşit la locul de muncă, intrând în stop cardio-respirator, Marius nu a văzut-o decât pentru câteva secunde, atunci când a fost mutată provizoriu în altă secţie, pentru analize. Doar mamei tinerei i s-a permis accesul în secţia de terapie intensivă, pentru o jumătate de minut. A fost şi mai şocată să o vadă umflată din cauza retenţiei de fluide - o altă problemă pe care medicii se străduiesc să o rezolve. Doctorul Bogdan Popescu, purtătorul de cuvânt al SUUB, după ce îmi spune că în acest moment cauza stării în care se află tânăra Ramona nu poate fi 'precizată cu exactitate', îmi recomandă, telefonic, să încerc să vorbesc cu mama Ramonei. Mă aflam pe holul etajului 2, în faţa uşii închise a secţiei de terapie intensivă. 'Vedeţi că dânsa trebuie să fie pe hol. A fost în vizită la fiica dumneaei şi vă poate spune câte ceva, dacă va dori şi va putea să discute'. După o încercare eşuată, dau chiar de Marius Cîciu. Chiar dacă e rezervat şi vizibil afectat de încercarea prin care trece, acceptă dialogul. Treptat, împreună cu Elena Stoica, prietena Ramonei şi fostă colegă de serviciu, reconstituim ultima perioadă din viaţa tinerei, mamă a doi gemeni superbi de doi ani şi şapte luni. 'Părea că totul e normal. Nu s-a plâns de nicio suferinţă. E adevărat, ultimele examene medicale mai complexe le-a făcut înainte şi imediat după naştere. S-au făcut şi verificările anuale la locul de muncă, ultima destul de recent. Nu pot să spun exact cât muncea. Dar nu vreau să acuz firma, cel puţin nu în acest moment. S-a întâmplat o tragedie căreia mă străduiesc să-i fac faţă… încerc să-mi păstrez optimismul şi să sper că poate va fi bine. Nu caut un ţap ispăşitor', spune Marius. În ultima perioadă, Ramona nu părea să fie mai ocupată decât de obicei. 'Luni seara chiar am fost în vizită cu ea şi copiii la nişte rude care au şi ei copii mici. Totul a fost bine, copiii s-au jucat, noi am stat la taclale…', povesteşte Marius. Iar Elena completează: 'Am aflat că şi la serviciu a fost veselă dimineaţa, s-au distrat cu colegii, au mâncat mucenici…' După ce Ramona a intrat în stopul cardio-respirator, încercările iniţiale de resuscitare ale unei colege care, cu totul întâmplător, avea pregătire medicală, au fost zadarnice. Nici medicii de la Centrul Medical Unirea, aflaţi în clădirea în care lucra tânăra, nici medicii de la o ambulanţă privată, ajunşi imediat la faţa locului, nu au reuşit să o stabilizeze. Apărut după circa un sfert de oră de la stop, echipajul SMURD a găsit-o pe Ramona în fibrilaţie ventriculară şi a pus la bătaie tot arsenalul de resuscitare disponibil, reuşind minunea după circa 90 de minute. 'Ne-am cunoscut în 2002, în ziua în care m-am angajat şi am devenit, astfel, colege', istoriseşte Elena Stoica. 'Ea era angajată de două săptămâni. Practic, firma a început şi a crescut cu noi. De la 12 angajaţi câţi eram, am ajuns la o mie. Munceam enorm, uneori rămâneam şi peste noapte, până a doua zi dimineaţa, dar ne plăcea ce făceam şi eram un colectiv extraordinar, ne înţelegeam foarte bine. Mai toţi erau foarte tineri, noi eram «babele» de acolo. A trebuit să plec după ce am născut şi a trebuit să decid că e mai important să mă dedic fetiţei mele care acum a împlinit cinci ani'. Ramona, însă, a rămas în firmă şi după ce a născut. De fapt, s-a întors la muncă atunci când gemenii împliniseră 6 luni. 'Ar mai fi rămas, poate, acasă, dacă nu ar fi pierdut laptele. Aşa însă, chiar dacă cei de la firmă nu insistau ultimativ, a decis să revină la muncă', spune Marius. Fiindcă Elena adaugă că au rămas cele mai bune prietene şi după ce, profesional, drumurile li s-au despărţit, o întreb când s-au văzut ultima dată. 'La concertul Holograf, de Dragobete. Ne-am distrat grozav, ca în fiecare an. Îi lăsăm pe soţi cu cei mici şi noi ne facem de cap'. Cristina Mititelu, vicepreşedintele Ipsos Interactive Services România, recunoaşte că 'accidental', unii angajaţi ai firmei au lucrat şi peste noapte. 'Nu văd însă care e legătura cu cazul de care discutăm. Asemenea situaţii izolate se petrec în toate companiile. Dar eu vă spun că, din ianuarie şi până acum, pontajul electronic al doamnei Cîciu arată că a petrecut la muncă, în medie, doar opt ore şi jumătate zilnic'. D-na Mititelu a admis că în firmă au avut loc unele reduceri de personal, dar susţine că niciodată nu au fost 1.000 de angajaţi - ceea ce ar fi însemnat că efectivele actuale sunt înjumătăţite. În plus, vicepreşedintele Ipsos România susţine că menţinerea productivităţii companiei nu s-a făcut pe seama angajaţilor rămaşi, ci prin 'eficientizarea activităţilor şi alte modalităţi de compensare'. Medicii spun că este puţin probabil ca tânăra care a clacat în timp ce se afla la muncă să se mai trezească din comă. Frica de a-şi pierde locul de muncă, stresul şi epuizarea au răpus-o pe Carmen, mamă a doi copii. Carmen Ramona Cîciu, tânăra care a făcut stop cardio-respirator la serviciu, este în continuare în comă profundă. Colegii ei dau vina pe stresul de la muncă şi spun că femeia stătea peste program, îşi lua de lucru acasă şi era epuizată. În plus, avea şi copii gemeni în vârstă de 3 ani. 'Ea trecea printr-o perioadă mai grea la muncă, dar a mai avut perioade grele. Nu ştiu ce s-a întâmplat de s-a ajuns aici. Carmen a lăsat copiii acasă după cinci luni de concediu de maternitate pentru a veni la muncă şi acum munca a adus-o în halul ăsta!?', a spus soţul ei. El a adăugat că la firma unde soţia sa era programator, Ipsos Interactive Services, au fost daţi afară mai mulţi angajaţi, iar Carmen îşi căuta un alt loc de muncă, mai puţin solicitant. Bărbatul nu a mâncat şi nu a dormit de marţi de la prânz, de când a fost anunţat că soţia sa a fost internată la secţia de Terapie Intensivă a Spitalului Universitar de Urgenţă în comă profundă. Medicii nu au încă un diag­nostic clar din care să rezulte că stresul şi epuizarea i-au provocat un atac cardio-respirator, dar spun că un organism care simte presiunea stresului este mai slăbit şi se apără mai greu. 'Cauza cea mai probabilă a fost o miocardită provocată de o infecţie virală. Pacienta nu i-a dat importanţă şi s-a agravat. Stresul şi epuizarea pot accentua orice problemă de sănătate pentru că organismul este slăbit', a spus Bogdan Popescu, purtătorul de cuvânt al Spitalului Universitar de Urgenţă, acolo unde Carmen Cîciu este internată la Terapie Intensivă. Popescu a mai spus că medicii de pe ambulanţă au ajuns la 10 minute de când au fost anunţaţi, dar între timp creierul pacientei nu a fost oxigenat. Medicii spun că pacienta a stat în stop cardio-respirator aproximativ 15 minute, chiar dacă medicii de Centrul Medical Unirea, din apropiere, au intervenit prompt şi au încercat să o resusciteze. 'A stat aproximativ 15 minute fără a-i fi oxigenat creierul aşa că este puţin probabil să-şi revină. În cazurile în care creierul rămâne fără oxigen mai mult de 10 minute, pacientul nu-şi mai poate reveni şi, chiar dacă-şi revine, va avea sechele grave', a mai spus medicul Bogdan Popescu. Pacienta a fost supusă unei operaţii pe creier, miercuri, pentru că risca să moară din cauza unui edem cerebral, o inflamaţie a materiei cenuşii cauzată de lipsa de oxigen. 'Inima ei funcţionează la 15% din capacitate şi este ventilată artificial', a mai spus medicul Bogdan Popescu. Colegii Ramonei spun că tânăra muncea pe rupte şi că acest lucru era o normalitate în compania lor. 'Cei de la Ipsos nu au alt obiectiv decât profitul. Nu cred că le pasă de sănătatea şi motivaţia angajaţilor. Cu criza asta a locurilor de muncă, găsesc ei pe cine să calce în picioare. ITM Bucureşti a ajuns vreodată pe la Ipsos să verifice programul de lucru?', a spus Silvia, o fostă angajată a companiei Ipsos. Mai mulţi oameni care au lucrat la această firmă au povestit despre modul în care sunt trataţi angajaţii de la Ipsos pentru că nu le mai este teamă că vor fi daţi afară. 'Am lucrat şi eu la Ipsos Interactive, a fost cea mai proastă alegere din viaţa mea. Drama acestei mame e un cumul de factori, dacă nu i se întâmpla ei, sigur sucomba altcineva în birourile acelea. Poate vin nişte controale severe şi îi trezesc la realitate pe toţi', a spus o fostă angajată. Ea i-a îndemnat pe toţi cei care lucrează acolo să spună adevărul. O altă fostă angajată, care este şi mamă, a povestit despre felul în care a fost tratată după ce s-a întors din concediul de maternitate: 'Sunt şocată!!! Eu recunosc că mi‑am învăţat lecţia sau firma asta mi-a dat lecţia. Adică, sunt mamă şi, după ce am lucrat de acasă un an crescând şi copilul în acelaşi timp, la întoarcere şi după ce am arătat tot devotamentul posibil am primit un cadou de 5 ani, din partea acestei minunate companii, o disponibilizare pe motiv că nu mai e nevoie de calificarea mea'.[/i] după patru zile în care a stat în comă profundă, sîmbătă seara Ramona a murit. era ventilată mecanic, iar funcţiile cordului erau, de asemenea, susţinute cu ajutorul aparatelor. Dumnezeu s-o odihnească! se spune că ar fi avut un salariu lunar de aproximativ 6000 de lei (60 de milioane de lei vechi) dar se merită, oare, ca pentru 1500 de euro pe lună doi copii să crească fără mamă o viață întreagă?

[center]io-te: 112,701,445 views!!! http://www.youtube.com/watch?v=Hr0Wv5DJhuk nambăr oan: 138,994,233 views http://www.youtube.com/watch?v=dMH0bHeiRNg http://img38.imageshack.us/img38/6272/bannerofftopic1.gif===>http://img251.imageshack.us/img251/5710/doikiss3.gif[/center]

psihologia învinsului la Oscar.

[center]bătrînul și mult prea bunul Sting! http://www.youtube.com/watch?v=zcigPwiCgx8[/center]

[center]cînd Natalie Wood îi zîmbește lui Redford, e semn că dă colțul ierbii nu-i așa, ? http://www.youtube.com/watch?v=-wma3SdA5kY ce zici de locul ăsta? numai bun de dus la sapă... http://www.youtube.com/watch?v=pnd30xxDtbU[/center]

[center]no comment! http://img175.imageshack.us/img175/9536/camerondiazsmall.jpg p-asta am pus-o mai puțin pentru varza din partea de jos a rochiei și mai mult pentru cum arată Demi Moore la 48 de anișori http://img62.imageshack.us/img62/8220/demimooresmall.jpg decent și elegant http://img694.imageshack.us/img694/4489/helenmirrensmall.jpg dacă n-ar fi fost atît de albă ar fi fost superbă! http://img696.imageshack.us/img696/3508/jenniferlopezsmall.jpg frumos de frumos http://img62.imageshack.us/img62/4098/penelopecruzsmall.jpg gingaș http://img694.imageshack.us/img694/6690/rachelmcadamssmall.jpg Sandra_sclipicioasa! http://img62.imageshack.us/img62/5618/sandrabullocksmall.jpg[/center]

am scris aici aseară o groază la un moment dat lu' Mozilla i s-a pus o pată pe creier și pentru o fracțiune de secundă s-a întrerupt iar tot ce-am scris s-a dus de suflet mi-a mai afișat și mesajul ăla cretinoid e jenant și ne cerem scuze n-am putut să mai recuperez nik cum pe lumea asta sînt nenorociri mai mari decît niște litere pierdute în neantul virtual, am închis calculatorul și m-am culcat urmează reconstituirea [center]Eataly, tu uită-te numai în stînga! http://img710.imageshack.us/img710/7201/90613471.jpg[/center]

[center] http://www.youtube.com/watch?v=A3KN2eMlO1U și dacă n-ai înțeles, iarnă, să știi ca asta este o declarație de război...psihologic ! adică nu te mai bag în seamă, na! nu mă mai enervez cînd văd că nu-ți mai oprești fulgii să cadă și mă bucur să-ți văd cerul gri! să te topești de oftică!!! http://www.youtube.com/watch?v=2Ag8xPLflgc faceți abstracție de sonor... http://www.youtube.com/watch?v=ijeGz_9dXoU http://www.youtube.com/watch?v=x_vhmzRRWc0 http://www.youtube.com/watch?v=z3FUTslhlHc[/center]

[center]http://img121.imageshack.us/img121/3039/webcampiatapreseilibere.jpg din acest peizagiu primăvăratec, vă ofer cu drag un cîntec cald http://www.youtube.com/watch?v=H4I7J8Vs1uw un în plus pentru care ne răsfață cu muzici frumoase și jucării...ca să ne aducem aminte de copilărie cînd iarna era iarnă iar primăvara era...pur și simplu! http://www.youtube.com/watch?v=aoESWfIQA-8[/center]

[center] dă-mi nopțile-napoi și zilele cu soare dă-mi visele-napoi, chiar dacă știu că doare dă-mi serile de vară cînd ne plimbam pe-afară și zorii ne prindeau de-atîtea ori singuri pe drum dă-mi nopțile-napoi și zilele senine dă-mi verile-napoi de amintire pline...blablabla http://www.youtube.com/watch?v=T70LSKtk7tQ primăvară, trezește-te... http://www.youtube.com/watch?v=At2IIzug0WQ da, da, de ochii tăi...verzi http://www.youtube.com/watch?v=t_Wv2_DcPV0 vreau să văd un copac cu flori, un copăcel, unul mic de tot, o floricică, ceva ... http://www.youtube.com/watch?v=GmEjXVYvPrQ [i]Chiar daca au trecut cele 9 zile ale babelor de martie, in care iarna ar fi trebuit sa-si scuture cojoacele primim o noua avertizare de cod galben. Vizeaza Bucurestiul, plus 20 de judete si anunta toate relele: ninsori abundente, vant in rafale si multa zapada. Noua avertizare va fi valabila incepand cu ora 22:00 de miercuri seara si va lua sfarsit joi, la ora 20:00. Abia de sambata vremea da semne de imbunatatire insa temperaturile raman sub cele firesti pentru aceasta perioada. Daca in mod normal in martie ar trebui sa avem intre 5 si 10 celsius, la acest sfarsit de saptamana ne asteapta intre -1 grad si 7.[/i] http://www.youtube.com/watch?v=wlDWXv-cIh8 [/center]

...I'm gooood!!! (( ))

[center] ...... (( )) ... http://www.youtube.com/watch?v=lHmTsE1M08A[/center]

[center][i]femeia este singurul lucru care conteaza si afirm asta stiind ca destui vor stramba din nas... pielea ei stie toate limbile fericirii universale, lipit de ea, ca de tarana, inteleg constelatiile, raiul si iadul, bucuria si nefericirea; mersul pe jos prin mine insumi imi face din ce in ce mai bine pentru a nu mai vorbi de arhitectura sinelui sau care face sa paleasca marile catedrale ale lumii- San Piedro, Domul din Milano... femeia este singurul lucru care conteaza cu trupul ei in brate poti traversa un ocean chiar daca nu stii sa inoti decat in apele ochilor ei fara femeie limuzina noastra este o caruta hodorogita contul la banca scade chiar daca este in crestere prietenii sunt plini de pojarul tradarii, in vinul scump misca mormolocii o ai iti canta privighetoarea in cosul pieptului te imbraci in haine de puscarie fericit cum ai pleca la nunta, faci monetarul stelelor pe cer ca un nabab universal chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale: te calca trenul si o soapta daca ti-a ramas intreaga parcurgi literele numelui ei gata sa urzesti planuri de viitor cand de aproape te pandeste o morga de lux femeia, domnilor, este singurul lucru care nu poate fi inlocui decat de sinele sau pielea ei stie toate graiurile fericiri universale, cecul iluziilor este valuta ei prin care noi invingem crizele mondiale iata de ce cred ca stiinta ei de-a ne face fericiti sau nefericiti ii da dreptul la titlul de doctor honoris cauza al complicatei noastre algebre sufletesti femeia domnilor- pentru a nu va plictisi- femeia cu pielea ei care ne invata alfabetul orbilor, cu mereu intoarsele cesti ale sanilor in care noi nu ghicim niciodata, nimic, femeia cu toata argintaria surasului sau cu goliciunea ei care umple universul este singurul lucru care conteaza domnilor[/i] ((știam, domnule Lucian Avramescu )) la mulți ani, fetelor, hărnicuțe și istețe, frumoase, modeste și devreme acasă! la mulți ani, Mamă! http://www.youtube.com/watch?v=VNbkIhG5UUE[/center]

eu l-am văzut și faptul că l-am văzut cap-coadă înseamnă, din punctul meu de vedere, că e ceva de capul lui subiectul pare inspirat din Știrile de la ora 5 ale ProTV-ului pe Mariah Carey ai recunoscut-o? io mă uitam la ea și nu știam de unde o cunosc noaptea asta este The Night! acu' tre'să bag somn în mine că să rezist pînă mîine dimineață