Scenariul asta este Kafkian.

In primul rind un copil hidrocefal nu este normal dpdv intelectual. Am cunoscut o fetita hidrocefala si parintii ei erau departe de orice notiune de fericire; saracuta era retardata si la 5 ani inca nu vorbea; scotea niste sunete care erau greu de interpretat chiar si pentru parinti. Nu vad cum au reusit medicii sa isi dea seama ca va fi normal ca si intelect, dar ce stiu eu?

 

Revenind la intrebarea ce este de facut, mie imi pare cumplit ca cineva sa aduca pe lume un copil handicapat doar pentru ca sa aibe constiinta curata ca nu a facut crima (avort), dar, daca atit poate sa gindeasca atunci asta este. Nimeni nu ii va schimba parerea; va naste si va boteza acel copil si apoi se va consola ca asa a vrut Dumnezeu. Copilul se va chinui si va fi in dureri, putin probabil sa fie altfel. Ca si viitoare mama, chiar si pe termen scurt, ar trebui sa puna intii si intii in fata binele acelui suflet si in loc sa il chinuie, sa il avorteze. Apoi nu are decit sa bata acatiste, sa dea de pomana, sa faca ce-o fi de facut sa isi linisteasca sufletul. Asa cum vad eu problema, pare ca mai mult este ingrijorata ca nu cumva ea sa faca ceva ce contravine religiei. Fetusul bietul de el habar nu are care este pulsul cu religia.

 

Karma nu cred ca trebuie adusa in discutie pentru ca nu este apanajul ortodoxismului si pare a fi interpretata in mod gresit. Nu este chiar sinonima cu 'destinul'. Chestii de nuanta.

Asa cum vad eu problema, pare ca mai mult este ingrijorata ca nu cumva ea sa faca ceva ce contravine religiei. Fetusul bietul de el habar nu are care este pulsul cu religia..

 

Recitind si eu cele scrise, tind sa iti dau dreptate...cam asa reiese din context...

Poate nu am reusit eu sa exprim bine situatia, dar mama,paradoxal, tocmai la binele copilului se gandeste, inainte de a lua o hotarare...Bine care este vazut ca bine prin prisma credintei personale....evident..

Toti care si-au exprimat o opinie aici au facut-o prin prisma opiniei personale despre Viata...

 

Poate era mai corect sa nu pun in discutie Botezul si ortodoxia ( pentru ca se deviaza subiectul la existenta Lui Dumnnzeu si la canoanele BOR), ci sa intreb mai simplu:

Ce alegi pentru copilul tau, cand stii ca se va naste cu o malformatie?

Viata sau Moartea?

Cum , din indiferent ce unghi de vedere, poate fi bine sa alegi Moartea?

Asta nu reusesc eu sa inteleg, in acest moment ...

Asa cum vad eu problema, pare ca mai mult este ingrijorata ca nu cumva ea sa faca ceva ce contravine religiei. Fetusul bietul de el habar nu are care este pulsul cu religia..

 

Recitind si eu cele scrise, tind sa iti dau dreptate...cam asa reiese din context...

Poate nu am reusit eu sa exprim bine situatia, dar mama,paradoxal, tocmai la binele copilului se gandeste, inainte de a lua o hotarare...Bine care este vazut ca bine prin prisma credintei personale....evident..

Toti care si-au exprimat o opinie aici au facut-o prin prisma opiniei personale despre Viata...

 

Poate era mai corect sa nu pun in discutie Botezul si ortodoxia ( pentru ca se deviaza subiectul la existenta Lui Dumnnzeu si la canoanele BOR), ci sa intreb mai simplu:

Ce alegi pentru copilul tau, cand stii ca se va naste cu o malformatie?

Viata sau Moartea?

Cum , din indiferent ce unghi de vedere, poate fi bine sa alegi Moartea?

Asta nu reusesc eu sa inteleg, in acest moment ...

 

anything that has a beginning must have an end. moartea o s-o "gustam" totz, nu e o alegere.

Normal ca fiecare si-a exprimat punctul de vedere, ca doar toti avem o experienta de viata.

Notiunile de bine si rau, ca si frumos si urit, ca si cinstit si necinstit samd sint relative.

Nu a emis nimeni judecati de valoare, nu a dat nimeni formule de viata, fiecare a spus ce a simtit. Eu cred ca Raspunsul nu-l detine nimeni, deocamdata.