Eu cred ca raspunsul la aceste intrebari rezida in istoria zbuciumata a poporului roman. Ma refer mai mult la influenta nefasta a domnitorilor fanarioti, care au introdus un regim balcanic lipsit de valori: atunci ciubuc, vizir, aga, protipendada, azi bacsis, nepotism, pricopsire si manele. Coruptia institutionalizata de ei a prins asa de bine pentru ca si domnii paminteni au prosperat din ea. Desi fanariotii au abolit in fapt rumânia, dezlegind iobagii de pamint, paradoxal ii tratau pe taranii romani cu o cruzime fara seaman – metoda adoptata si azi de statul roman. Ca doar nu era sa ia bir de la alaiul cu care veneau in tara, de teama tradarii (boierilor paminteni) – nepotism care exista si azi. Si tot asa ca atunci, cind posturile de conducere erau scoase la mezat, la fel se intimpla si acum. Si ca atunci, la fel si acum, cine nu mai vroia sa lupte cu sistemul, se refugia, acum in Europa Occidentala, America, atunci in Translivania, poate chiar peste Nistru. Speranta insa vine, zic eu din modul in care au sfirsit fanariotii, si anume prin propria lacomie: cum ei au prosperat in fapt abia dupa caderea Constantinopolului, tot asa au vazut in noua revolutie greceasca o modalitate de inavutire, "sponsorizind" revolta impotriva turcilor. Teapa, ca Eteria a fost inabusita singeros… eu personal nu m-as baza pe exacerbarea sentimentului nationalist, desi si Vladimirescu a avut rolul lui. Au urmat vremuri tulburi, cu influente rusesti, iar noii domnitori paminteni, mai ales dupa Cuza, au adoptat o maimutareala de cultura frantuzita care a ajuns de atitea ori satirizata la perfectie de Nenea Iancu Daca peste melanjul mai sus mentionat aruncam si nebunia rusa, apoi comunismul, si perioada asta tulbure de dupa 89, nu ar trebui sa ne miram ca avem inca inertia fanariota. Produsele traditionale romanesti inscrise in tara sint mii (le puteti cred verifica pe site-ul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale), inscrise la UE putine: magiunul de Topoloveni, cred ca brinza Nasal si cirnatii de Plescoi. Plus bauturi: palinca, turt, horinca, tuica, etc – aici stam mai bine. De ce nu avem mai multe? Pai, producatorii romani o duc greu, nu sint bani pentru dosare, nici consultanta, si nici nu vor, si pe buna dreptate sa se asocieze – de frica amintirilor duioase ale colectivizarii. Cum ii ajuta statul roman? Cum poate: le pune bete in roate, ii descurajeaza si aplica o politica de “orologizare “ a luarii deciziilor demne de Mavrogheni. Daca vrem sa fim mai catolici decit papa, putem sa spunem cu certitudine ca 100% romanesti sint alimentele si produsele care se gasesc pe teritoriul acesta din vremea precrestina: griu, mei, orz, ovaz, verdeturi de sezon, ciuperci, nuca, miere, brinza, lapte, oua , mied, bere, vin. Probabil ca dacilor metodele de conservare nu le erau straine: murarea, afumarea, sararea, uscarea. Cit despre silozuri, se stie ca existau atit in gospodariile bogate cit si in cele ale oamenilor de rind. Din punctul meu de vedere, coliva a fost, este si va fi mincarea rituala a poporului astuia, hrana pentru trup si pentru suflet, atit prin simbolistica ingredientelor , cit si prin ritual – si aici ma refer la leganarea ei. Griul - simbol al vietii si belsugului a constituit hrana primordiala, mierea - hrana zeilor, nuca – izbinda luminii asupra intunericului (prin ritualul spargerii cojii si extragerea miezului) sint elementele care fac parte din mostenirea spirituala si culturala a poporului. Sigur, la triada aceasta se adauga alt element purificator, si anume apa. Aratati-mi va rog un alt aliment care se prepara si consuma in lume azi exact ca si acum mai bine de 2000 ani, cu exact aceeasi semnificatie si in exact aceleasi circumstante. Poate, asa cum spuneau mai sus fetele, ingredientele necesare bucatariei sint in continua miscare, deci si la capitolul asta Romania intirzie sa prinda anumite trenuri, insa nu putem vorbi de lipsa de traditii la modul general, pentru ca avem suficiente valori incluse in Patrimoniul Imaterial Unesco. Daniella, daca colegii tai straini vor sa experimenteze traditiile noastre, trebuie sa inteleaga ca nu pot merge la un restaurant, pentru ca acolo e spoiala. Obiceiul pamintului spune sa ii primesti in casa ta, sa ii omenesti cu ce stii, cu ce poti si cu ce crezi. Incinta-i cu o doina, arata-le cum se joaca calusul, lasa-i sa asculte o cobza sau un bucium, poveste-le despre Pacala, Sinziene sau Martisor. Atunci au cunoscut adevarata traditie romaneasca. Romanul n-a avut niciodata burta sau camara pline, sufletul si spiritul insa da!