As dori sa incep acest topic cu privire la cum e sa-ti traieseti viata linga o alta granita, cu pareri pro si contra despre locul si felul in care traim, problemele de integrare intr-o alta societate, barierele lingvistice si de adaptare, etc. in diferite parti ale lumii.

Eu traiesc in SUA de 10 ani impreuna cu familia mea. Nu pot spune ca am tot ce mi-am dorit asa cum nu pot spune ca nu am. Lansez aceasta discutie in ideea de a gasi cat mai multe pareri si expriente personale ca roman peste hotare.

Eu sunt aici de 4 ani , imi place si ma bucur ca am venit aici. Sunt multzumita , mai multzumita de 1000 de ori decat as fi fost in Ro (desi aveam functzie de conducere acolo si....in fine).

Aici sunt linistita , am servici normal , sunt platita dupa cat muncesc si NU AM STRESS. Ne facem si noi incet , incet rostul.....

Asta cu " NU AM STRESS" personal ma depaseste, din nefericire pentru mine. Eu sunt in Toronto de 7 ani, chiar si in vacante am stress, nu la nivel mare, se vede cu ochiul liber ca sunt detasata, sunt aeriana dar daca stau mai mult incep sa ma implic si sa ma stresez pentru problemele altora. Vreau si eu captuseala de teflon .

Asa cum am zis, noi suntem in state de 10 ani. Primii 3 ani am locuit in California, insa dupa ce au aparut copiii, din motive financiare ne-am mutat pe coasta de est unde pretul la case este de 3 ori mai mic decat acolo. Viata in California, mai ales in nord, partea dinspre San Francisco este deosebita de restul americii. Oamenii gandesc altfel si populatia este mai tanara si cu alte idei. Aici in sud insa...problemele se pun altfel, mai conservator si la cu totul alt ritm, cu mult mai lent.

Grija noastra cea mai mare este ca asa cum stau lucrurile acum si cum credem ca vor evolua in urmatorii 20 de ani cel mai rau lucru e sa imbatranesti in america si spun asta gandindu-ma cel mai mult la ce inseamna asigurarea medicala aici. Sa te fereasca Dumnezeu sa fii bolnav sau si mai rau, batran si bolnav. De aceea ne gandim foarte serios daca nu cumva ar fi mai bine sa ne intoarcem in Europa. Sunt sigura ca nici acolo lucrurile nu sunt de la superlativ in sus si ca fiecare loc pe lumea asta are partile lui bune sau rele si de aceea am pornit aceasta discutie, in ideea de a afla pareri concrete de la oameni care traiesc efectiv acolo.

Floricico , nu-i vorba de captuseala de teflon , ci de faptul ca nemtzii sunt , in general , mult mai calmi decat sudicii si traind printre ei , luam putzin din calmitatea asta.

Si cand spun o treaba , asa ramane , te potzi baza pe ei. D-aia mi se pare viatza mai linistita decat in Ro. Eu cu Ro am comparat-o.

Multa sanatate si sa va fie bine! Nu reusesc insa sa inteleg ce pareri concrete, doresti. Concretul asta e relativ. Din cele auzite tarile cu cel mai bun sistem social sunt tarile scandinave insa trebuie sa fii cettean al acelor tari, dar eu nu sunt documentata si poate vorbesc aiurea, scuze.

 

Eu cred ca totusi administratia lui Obama nu v-a avea incotro si va pune accent pe sistemul medical. Daca nu, mutati-va mai in Nord, la noi..unde si aici e mare proiect foarte diferit de Italia unde majoritatea angajeaza batante- ingrjitoare la domiciliu (?).

Imi pare rau ca nu pot fi de ajutor si iti inteleg ingrijorarile. Speram ca va fi bine!

In Germania esti asigurat medical , dar.....daca nu incepi munca de tanar aici , nu vei avea o pensie corespunzatoare. Dar asta e valabil pt tooate tzarile cred. Si asigurarea medicala costa. Numai ca e obligatorie , nu faci mofturi

 

Aici suntem , intr-adevar , asiguratzi pan ala D-zeu. Dar platim bani grei pt asta. Am o prietena care sta in Suedia. Acolo e asa cum spune Flori. Alta mancare de peste. Insa fara sa stii limba - esti nimeni , acolo.

Eu ma apropii de al 20-lea an.Am venit aici la 18 ani cu viza de turist,în vizita la iubitul meu sot(care atunci îmi era prieten).El azilant,fugit de pe vremea raposatului,eu vizitator...îti dai seama ca am întîmpinat un milion si înca enshpe greutati.Cu toate astea eu m-am acomodat din prima secunda,desi am început de la un tacîm,o oala...din toate cele strict necesare cîte una-doua.Tinînd cont ca am plecat dintr-o familie înstarita,singurul copil la parinti,cu de toate la scara pe vremea aceea,m-am descurcat de minune si m-am acomodat foarte usor si asta începînd cu...nimic!Am avut într-adevar ce mi-am dorit,aici!

Nu am regretat niciodata hotarîrea luata,nu mi-am dorit niciodata,nici macar la început,sa ma întorc în tara.Aici ma simt mai sigura,mai asigurata ,am linistea pe care mi-o doresc,îmi place mentalitatea,totul are o ordine,si ar mai fi multe de spus,dar vad ca eu ma cam întind prea mult.

 

Aici viata e mai simpla,lumea e mai simpla...mai transparenta

Floricico , nu-i vorba de captuseala de teflon , ci de faptul ca nemtzii sunt , in general , mult mai calmi decat sudicii si traind printre ei , luam putzin din calmitatea asta.

Si cand spun o treaba , asa ramane , te potzi baza pe ei. D-aia mi se pare viatza mai linistita decat in Ro. Eu cu Ro am comparat-o.

 

 

Asa sunt si canadienii, am un exemplu in casa. Eu ma isterizez, ma supar ca faianta aia nu e egala cu cealalta ( un exepmlu recent), mie mi se pare o tragedie,tip 2 saptamani,imi vine sa sparg lor insa li se pare ok, cica arata bine si totul e in regula si nu, aia nu-s pe droguri dar nu vad detaliile astea mici care ma supara pe mine, nu doar la faianta . Si din nefericire, in cazul meu, ca renovez baie acum, ei nu iti tin promisiunea si lucreaza foarte relaxat...ma lungesc pana nu mai am eu voce sau vocabular. In Romania sunt zbir dar aici sunt mai timorata..vina mea.

Floricico , nu-i vorba de captuseala de teflon , ci de faptul ca nemtzii sunt , in general , mult mai calmi decat sudicii si traind printre ei , luam putzin din calmitatea asta.

Si cand spun o treaba , asa ramane , te potzi baza pe ei. D-aia mi se pare viatza mai linistita decat in Ro. Eu cu Ro am comparat-o.

 

Asa sunt si canadienii, am un exemplu in casa. Eu ma isterizez, ma supar ca faianta aia nu e egala cu cealalta ( un exepmlu recent), mie mi se pare o tragedie,tip 2 saptamani,imi vine sa sparg lor insa li se pare ok, cica arata bine si totul e in regula si nu, aia nu-s pe droguri dar nu vad detaliile astea mici care ma supara pe mine, nu doar la faianta . Si din nefericire, in cazul meu, ca renovez baie acum, ei nu iti tin promisiunea si lucreaza foarte relaxat...ma lungesc pana nu mai am eu voce sau vocabular. In Romania sunt zbir dar aici sunt mai timorata..vina mea.

 

Nu,Floricica,calmitatea asta nu o au nemtii.Daca faianta e strîmba se sparge tot,si se pune dreapta!

(În general nu se pune strîmba,doar daca cel care a pus-o nu e neamt )

Eu cred ca am cea mai mare vechime in occident.

am plecat la 20 ani, in 73 toamna, maritandu-ma cu un un svitzar jumate roman .

cum nu ne potriveam de loc, viata mea a luat alt drum...am ajuns la mine-n sat, am terminat studiile aici si din

76 ( secolul trecut) cant la broanca in the same orchestra. la mine situatia e diferita , caci sunt cetatean din74;

am multi prieteni facuti din tinerete ( de toate natiile si religiile ) , nu musai romani.

ma simt acasa, si cu oricat de mare placere plec oriunde in voiaj, cu tot atat de mare bucurie ma intorc "acasa" .

pentru mine acasa e aici, unde am casa si familia mea .

e drept ca acum jde ani in urma situatia era mult mai roza si mai simpla, in toate domeniile. chiar si studiile erau mai putin stresante, sau poate

ca am imbatranit eu prea mult.

sistemul sanitar ca si sistemul de pensii e scump ( adica ce platesti , ca sa ai ceva cand ajungi la pensie, sperand ca sistemul nu va falimenta pana atunci.)

eu mai am vreo 8 ani , daca nu deplaseaza astia varsta de pensionare mai sus...

avem o asigurare privata ( e asa zis asigurare colectiva) deocamdata orchestra plateste o parte, dar cand iesi la pensie , si bujetu scade asigurarea in mod invers proportional creste dihai....

la fel la fiimea , pana acum are o asigurata semiprivata, care e cam 120 iuro/ luna, de la 19 ani va fi triplu si poate si mai bine, doar o asigurare bazica plus optiunea sa alegi dr la care mergi ...dar asta este.

totul are un pretz si sanatatea mai presus de orice.

cred ca in suedia sistemul sanitar e mai ieftin, dar taxele sunt enorme...

Nu,Floricica,calmitatea asta nu o au nemtii.Daca faianta e strîmba se sparge tot,si se pune dreapta!

(În general nu se pune strîmba,doar daca cel care a pus-o nu e neamt )

 

Aici daca se pune faianta stramb nu se mai da jos....ca iti cade casa. De fapt cred ca faiata tine casa si nu invers.

Maya, pe banii mei? Asa imi venea sa o sparg dar m-a costat mult si a fost comanda speciala. Inspir, expir, am tipat cat am putut, am tipat cand a pus-o pereti, eram acolo, in spate, am zis ca nu e ok...mesterul zice ca nu, e bine, nu se vede...Eu sunt prea tipicara? Se poate, am lucrat oin control de calitate si am pus suflet in baia asta . No stress? Fericiti cei care n-au griji.

 

Eu o sa mor de tanara de in atac, pana si parintii mei care au mai multa experienta decat mine ma asteapta pe mine sa facem renovari ca eu is cu gura mare si eu ma isterizez pana sunt multumita. Pentru binele tuturor ca doar nu-mi pun silicoane sa fie numai ale mele.

Nu,Floricica,calmitatea asta nu o au nemtii.Daca faianta e strîmba se sparge tot,si se pune dreapta!

(În general nu se pune strîmba,doar daca cel care a pus-o nu e neamt )

 

Apoi si la svitzari tot asa ii. daca gresesc , si e vina lor, repara.

de aia fac bine de la inceput si cum zice barbatumeu...asa fel sa tina 100 de ani...nici chiar asa, dar mereu iti garanteaza ca tine...x ani( in functie de importanta santierului si a bujetului)

dar clar ca si totul costa in consecinta.

Eu mi-s pe aici de 4 ani, dar 2 ani de zile am facut ca sa zic asa "naveta".Al meu a venit intai si abia dupa 2 ani si eu.Defapt el era mai veteran, venit in ´91 aici, obligat sa se intoarca in tara din motive "politice" tot ce si-a dorit a fost sa se intoarca in De.Pt el aceasta este tara lui.Eu m-am adaptat de la inceput(am trait si vreo 8 luni in Italia, daca n-as avea rude acolo n-as putea sa traiesc acolo), mie imi place liniste nemtilor, ordinea si strictetea.

 

 

Of topic:Stella, am o intrebare la tine mai ales ca vad ca esti de mult acolo.Cunosti familia fostului diplomat roman la ONU de prin anii 80?Bota il chema, avea o fica Dalena.Mi-ar place sa dau de ea, am tot cautat pe net dar nimic.De multi ani sora mea a pierdut legatura cu ea si tare i-ar placea sa o regaseasca.Ei stateau la Geneva.

Hai sa radem putin..vine un amic de-al meu din SUA si ia tramvaiul sa ma vada. Aici tre sa tragi de o sarma galbena intinsa pe tot vagonul, care il atentioneaza pe sofer sa opreasca in statia urmatoare (ca altfel nu se fac opriri la fiecare statie daca nu e nimeni in afara, in statia de pe trotuar sa astepte)...ei, el saracul desi a tras de sarma nu a stiut ca trebuie sa se aseze pe ultima treapta de la scara de coborare ca sa poata iesi ca altfel nu se deschide usa. Usile erau blocate, deci tragi de sarma si cobori pe scara si te uiti in dreapta sa nu te calce cineva cu masina care nu a observat stopul de la tramvai ca nu sunt insule ca in Romania ci suntem asa, in mijlocul drumului... Sunt lucruri diferite, sunt lucruri de invatat, eu nici nu stiam de unde sa iau un bilet de autobuz ca eu stiam diferit, invatam usor si sper ca trecem prin cat mai multe suparari. Dulce - picant.

Ioana , imi pare tare rau, dar nu cunosc.

Si inca un aspect pe care acum il invideiz, cu privire la romani si la cum gestioneaza ei stressul. Majoritatea amicilor mei erau avizati de restructurari, terifiati de credite, insa ei " hai la bere, hai la pizza, hai la gratar, hai la munte". Terasele pline, lume peste tot...mie imi place asta, lume vorbind, injurand, glumind... "hai , mai ia un mic cu mustar, te rog, nu-i asa ca-i fain cantecul asta ".

Va arat o poza ca sa intelegeti mai bine de ce faianta tine casa....si nici nu s-a jucat nimeni cu scobitorile.

 

 

Are insa marele avantataj ca o poti lua cu tine ca melcul unde vrei. Dezavantajul e ca trebuie sa atentionezi copiii sa nu arunce cu jucariile prin pereti, ca se rupe cartonul si se face frig sau cald (dupa caz) in casa.

Si inca un aspect pe care acum il invideiz, cu privire la romani si la cum gestioneaza ei stressul. Majoritatea amicilor mei erau avizati de restructurari, terifiati de credite, insa ei " hai la bere, hai la pizza, hai la gratar, hai la munte". Terasele pline, lume peste tot...mie imi place asta, lume vorbind, injurand, glumind... "hai , mai ia un mic cu mustar, te rog, nu-i asa ca-i fain cantecul asta ".

Floricel, da' terasele sunt pline si pe aici! Uite eu am un pub in zona, nu-ti spun ca geme de lume indiferent de ora

Uma, unde locuiesc eu e tot Toronto si din nefericire nu sunt sau se inchid. Eu sunt langa Danforth, la greci dar si mai aporape de mine e "carierul afgan"... aia nici atat nu au, si pe Yonge care e buricul targului tot mai nimic nu e,am lucuit initial in Sacarborough unde cel mai important loc de divertisment e mallul, stii bine. Astea apartin tot de Toronto, nu sunt in alt oras. Nici pe faleze, Front street, Shore lake nu sunt terase suficiente. Tu esti mai in vest, mai european, diferit. Asa pot spune si eu ca am toate magazinele asiatice. Tot in Toronto stau si eu si unde sunt eu, poti googali, nu sunt terase.\Nici in Yorkville nu sunt terase, sunt niste inghesuieli, la fel pe College. Dar eu m-am obisnuit, avem genti termorezistente si facem picnicuri peste tot. Nu vreau sa ne certam, dar sunt diferente mari intre cartierele orasului. Nu poti spune ca daca tu ai ceva unde locuiesti, asa e peste tot, stii bine.

 

Va rog sa ma scuzati pentru offtopic.

eu sant fericita unde m-au purtat pasii, nu as schimba cu nimic. nu sant snoaba sau ne-patrioata dar nu cred ca as putea sa ma intorc sa traiesc zi de zi in romania. numai zgomotul m-ar face cu capul. abia astept sa ma duc cateva luni dar nu vreau permanent

poate am 'imbatranit' dar pentru mine conteaza linistea, securitatea, educatia copiilor, zambetul oamenilor pe strada(si ei sant stresati si noi santem dar tot se zambeste), respectul aproapelui si drepturile omului.

 

santem asigurati toti, sistemul sanitar e bun(vb din experienta uneia care a avut de-a face cu spitalele cat 3 vieti), nu sant spagi, specialistul vine si vb cu tine fara fite sau aere de superioritate. daca trebuia sa fac tratamentul asta in romania cred ca si pielea dupa mine o lasam in spital.

 

floricica rade tot timpul, ea s-ar acomoda bine aici , eu sant mai rezervata si totusi imi spun amicii si sotul ca m-am schimbat mult

 

deci, in concluzie, tara care m-a ales pe mine este o tara unde merita sa traiesti. nu santem bogati dar santem fericiti, nu as vreau sa fiu bogata ca vin si grijile odata cu banii.

iubesc romania cu patima si nu suport ca cineva sa vb urat de tara mea dar ......ca turist de acum incolo.

 

e doar parerea mea personala, am inteles ca sant romani care nu s-au acomodat aici sau care asteptau sa prinda cangurii cu covrigi in coada. ca peste tot , ti se da nu ti se baga si-n traista.

Nu rad tot timpul, mi se intampla absolut intamplator. Acasa erau vecinii care m-au vazut crescand si care ma pupau acum, si ma tineau de maneca sa-mi spuna una, alta, acasa erau prietenii care dadeau navala peste mine cand nu aveam chef sa fac nimic, acasa erau ai mei cu care ma cert si ma impac de 2 ori in 10 minute, dar am gasit acelasi lucru si aici...pentru mine oamenii din jur sunt importanti, am gasit si aici disperati care ma sunau in Romania sa vin mai repede inapoi, am si aici vecini care ma tin de maneca si ma pupa si-mi povestesc si se bucura ca am venit inapoi si imi spun ca le-a fost dor, astia ma fac sa ma simt bine, sa ma simt iubita, placuta.Sunt uimita ca ma recunsoc, ca ma striga pe nume, ca ma intreaba una alta, ca sunt interesati. Acum acasa e si aici. Mi-e dor de cei de-acolo dar imi e dor si de cei de aici. Pentru mine oamenii sunt cei mai importanti, sunt de un egoism suprem, ma simt grozav de bine cand cineva langa mine zambeste sau are incredere in mine.

Cred ca nici una dintre noi nu plinge dupa viata de zi cu zi din Romania (si daca mai am momente de melancolie ma gindesc la patania lui Raluca, cu clubul de noapte din Cringasi si imi trece ), dar eu una eram mai degraba curioasa sa vad cit de verde este iarba pe la voi . Si ca sa va povestesc cum simt eu America, cred ca trebuie sa o "disec" in lucruri bune si mai putin bune.

 

"Bune" : Emigrantii sunt tolerati chiar bine, nu am avut nici un fel de probleme pe tema asta. Locuri de munca bune, posibilitati profesionale bune. Natura, liniste (uneori prea multa, mai ales in suburbii), animalutze peste tot, siguranta (violenta in America este concentrata in citeva zone, mai ales in centrul oraselor, in rest nici o problema). Barbatu-meu ar adauga si posibilitati de sport nelimitate, terenuri peste tot . Viata de zi cu zi este relativ ieftina, scolile destul de bune, oamenii politicosi si zimbitori, chiar daca majoritatea o fac doar din obisnuinta.

 

"Probleme" - Sistemul de sanatate - costuri mari si o birocratie groaznica creata de asigurari. Fundamental, scopul declarat al sistemului nu este sanatatea ci profitul. Iar dupa esecul proiectului de sanatate al lui Obama, e clar ca miza e prea mare ca sa se schimbe ceva. Rechinii mari sunt in America in medicina si avocatura, iar in asigurarile medicale te ciocnesti si de unii si de altii.

Alte probleme, sunt incomparabil mai mici. Risipa multa, totul este supradimensionat. Kitsch-ul e ridicat la rang de arta, casele le-ati vazut cum sint, scobitori invelite in carton. Plus, ca trebuie sa fii foarte atent la orice este in jurul tau, pentru ca aici exista o linie destul de fina intre escrocherie si oportunitate de afaceri, si totul este pictat foarte "roz".

 

Cam atit, ca deja va vad plictisindu-va cind cititi

Floricel, nu te necaji ca eu am vrut sa spun ca numa' trebe sa le cauti, ca locurile exista. Zici matale ca la greci nu sunt terase? Pai la ei de cum da caldura sunt tot pe terase

Lasa, vin' incoace, mai spre vest ca noi te primim cu bratele deschise

Eu in est ma duc pe Lawrence sa cumpar miel de la arabi si fursecuri de la Arz...mmm bune sunt!

 

Eu nu de viata rea am plecat din Romania -aveam casa, serviciu bun, viata sociala, prieteni si familie. Dar...simteam ca deja lucrurile se schimba, dar nu se schimba asa cum speram cand luptam la revolutie...asa ca mi-am pus averea in doua geamantane si Canada m-am numit. Asta s-a intampalt acum 12 ani.

 

Intre mine si Toronto nu a fost dragoste la prima vedere, chiar mi s-a parut uratel dragutul de el..dar uite ca oamenii si viata de aici m-au facut sa ma indragostesc fara leac Imi e drag rau de tot si cu toate ca Bucurestiul e acasa, aici e chiar mai acasa.

Din punct de vedere al carierei am strans din dinti, am cheltuit timp si bani dar sunt multumita (plus ca imi deduc parte din cheltuieli la taxe)- nu imi e teama ca raman maine fara serviciu sau ca nu mai am 20 de ani si nu ma angajeaza nimeni. Oamenii -suntem un amalgam de natii dar toti traim in pace - imi e drag sa ma duc in diferite zone ale orasului...de mancare ce sa va spun, fiecare zona iti ofera ceva (si prietenii de la case, iti dau leustean )E o lipsa de incrancenare si agresivitate (fizica si verbala) care mi se potriveste...daca ai ceva de rezolvat (la stat) totul e clar, facut sa-ti fie usor tie ca cetatean...de ex sa-mi schimb pasaportul in Romania, a implicat o vizita la cec, una la banca, dupa iar la cec ca-mi pusese un "u" la sfarsitul numelui (si am luat iar coada de la capat ca lumea nu intelegea ca trebuie doar taiat "u" si stampilat) si dupa la pasapoarte de cateva ori. Aici am citit pe internet ce am nevoie, am completat formularul de acasa, dus formular si platit acolo, venit pasaport acasa.

Sanatatea, din fericire tot poporul are acces -de cum am venit, am asteptat 3 luni dar din momentul in care am primit cardul de la OHIP, am drum deschis. Medic de familie care te trimite unde ai nevoie sau, in caz de urgenta walk in clinic, unde te vede orice medic de garda si singurul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa arati cardul. Nu e un sistem perfect, evident, dar, indiferent daca muncesti sau nu, ai dreptul de a fi vazut si tratat (lucru care mi se pare fantastic -merita sa platesc in plus la taxe!)Am avut doua experiente - o prietena operata de apendicita si o alta prietena a nascut..ambele mi-au confirmat ca nu se compara cu spitalele din Romania.

 

Concluzia - nu mi-a parut nicio clipa rau ca am plecat. Imi e dor de ai mei, dar daca nu ar pentru ei, probabil ca m-as duce foarte rar in Romania. Nu am nimic cu tara, imi e draga, dar sincer, eu nu ma identific cu noua scala de valori...sau non-valori...

E pacat sa vezi atata lume inteligenta si talentata care nu are loc de marlani, tzoparlani, pitzipoance si asa mai departe...