Off topic: Uite o sa le zic sa puna o cutie postala mare afara! Chiar e buna ideea, ti-am zis mie mi-e mila cand ii aud cum se roaga sa le dau drumul, ca vorba aia, isi fac si ei treaba!

Dauphne, ca de capra uitasem! Dar cu taiatul porcului cun era? Ca eu la asa ceva n-am avut cum participa.Ai mei luau porcul gata taiat de la tara!

Daca stie cineva...

 

Stiu doar ca se "ghicea"in splina porcului.Daca avea capatul de sus mai lat, iarna era grea la-nceput, daca era jos capatul ingrosat, sfarsitul iernii era greu.

 

Regret ca nu am povesti nemuritoare, dar ce pot confirma de cand am fost la tara la un amic sa taiem porcul este ca mi-a zis bunica lui, ca nici acolo nu se mai umbla cu colindul cum se umbla si ca oamenii umbla dupa bani, asta in Draganesti Olt.

 

 

Si prin partea noastra la fel;vorbesc numai de satul unde stau ai mei.Sunt curioasa anul asta daca vine cineva.

 

Eu imi amintesc de cand eram mica,pana in 9-10 ani,asa ceva;era o trupa tare frumoasa de colindatori,de varsta lu' sora-mea cea mare,numai ca ajungeau pe la noi numai pe la miezul noptii.Parintii mei au fost(sunt si acuma) tare de gasca(gashca) si le placea si baietilor si fetelor din grup,asa ca la noi isi faceau si inchiderea cum ar veni,mancau etc.Mama ce ciuda imi era ca nu ma trezea mama si pe mine sa-i vad/ascult .Eu cu sora-mea cea mica dormeam la ora aia de cele mai multe ori.Erau asa frumosi,toti imbracati cu bunda din aia de lana de oaie(cred) lunga pana jos,cu caciuli negre de blana,aveau chiar si un Mos Craciun cu ei si noi nu ii puteam vedea,era tragedie a doua zi .

Pacat ca e pe cale de disparitie acest obicei.

 

Eu am vrut sa-i invat pe copii doua-trei colinde,dar nu am apucat.Poate reusesc saptamana asta macar una,sa-i colindam pe ai mei

Petu, vezi c-am pus eu link cu versuri de colinde.Alea de le stim noi si-s usor de invatat si de copilasii tai!

Florishîco, sa-ti dau cu aia cu "...decît sa ne certam mai bine-un cîntec vesel sa cîntam"?

 

...iata anul nou

s-a apropiat

din ceeer va fi împodobit

ca un împarat...

Zoazo, nu vreau sa te contrazic, numai ca eu am alte amintiri...Eu tot din Braila sunt, dar pe vremea mea mergeau toti copiii din bloc la colindat. Si nu erau tigani. Si nu, nu am avut niciodata sentimentul ca mergem la cersit. Colindam si la rude, asa era traditia...Si primeam bani, dar primeam si mere, nuci, prajiturele...

 

Poate eram eu prea mica si nu dadeam atentie pericolelelor, dar nu am auzit de colindatori -copii care sparg casele oamenilor. Dar daca ziceti ca erau, nu va contrazic. Ma rog, eu vorbesc de perioada comunista, ca dupa revolutie nu m-am mai dus, se stricase gashca.

 

Si noi aveam ponturi, stiam cine deschide si cine nu.

 

Steaua sus rasare

Ca o taina mare

Steaua straluceste

Si lumii vesteste

Si lumii vesteste

 

Ca astazi Curata

Preanevinovata

Fecioara Maria

Naste pe Mesia

Naste pe Mesia

eu colindai numai la vîrsta adultă, la sat, in transilvania, alături de veri şi unchi şi ţin minte foarte distinct că sărbătorile petrecute acolo, mi-au întărit convingerea că lumea poate fi inerent bună.

toate gospodăriile la care am poposit aveau cel puţin 5-6 feluri de prăjituri de casă, vin in damigene, pălincă bună, porcării proaspete, miroasea a sarmale, a cozonaci şi a brad. toţi ne-au omenit şi ne-au aşezat la masă. cîntam "la vişlaim", păpam haioşe, albe ca zăpezile, alte dulciuri cu nume sofisticate, era intrecere intre gospodine să aibă prăjituri elaborate, beam vin rece, palinca de prună şi ne veseleam. ultima colindă era aleasă strategic, acolo am rămas şi am petrecut toată noaptea, a fost ca-n rai, parol.

in sat, moş crăciun venea pe catalige şi cu o joardă mare, unii îşi mai luau cîte o nuia pe cârcă inainte de a-şi căpăta cadourile, nu mai ştiu care era raţiunea, nici nu am văzut pe vre'unu atins, dar aşea spuneau povestirile de la gura sobei.

copii mergeau cu capra, cu buhaiul, cu sorcova, cu pluguşorul, cu steaua, mare bucurie era de sărbători.

Am fost si eu in Bucuresti vre-o doi ani cu mos Ajunul (dar seara, nu noaptea)cu o prietena si ne-am facut cu destule nuci de cozonaci, portocale si bani sa cumparam cadouri pentru parinti (tin minte si acum, am cumparat pentru ei o cartea si pentru fratele meu popice)

 

Dar imi povesteste prietena mea din Sighet cat de frumos e la ei (asa cum zice Dexter) si tare mi-ar placea sa ma duc intr-o iarna la ea acasa, nu de alta dar lucrurile se schimba si pe acolo...Casele frumoase din lemn au fost vandute si acum se ridica case din beton fara personalitate, fara nimic

 

Frumoas e Craciunul (dupa ziua mea, e ziua preferata din an)si tare dor mi-e de bunicutii mei care bateau cozonacul in copaia speciala, si faceam prajituri, fursecuri si piscoturi sa dea la un batalion - si dimineata de Craciun cand nu puneau gura pe mancare pana nu dadeau de pomana la morti...

Nici eu nu ma las, nu exista an sa nu-mi miroasa in casa a cozonac , sarmale si bunataturi si sa-mi fie casa plina ori de ajun, ori in zi de craciun.

Uma, cum adica bateau cozonacii? Lua aluatul in brate si il trantea in copaie?

 

Iote vezi, eu asta cu pomana mortilor in ziua de Craciun nu o stiu.

Uma, cum adica bateau cozonacii? Lua aluatul in brate si il trantea in copaie?

 

Iote vezi, eu asta cu pomana mortilor in ziua de Craciun nu o stiu.

 

Da, si asa Bunicul cu forta multa, il "batea" pana era numai basici La mine il "bate" KA-ul. Foloseau copaia (covata) pentru ca framantau din mai multe kilograme de faina odata.

 

Aveau ceva in genul asta:

 

Da, asa faceau si fac si ai mei de cand ma stiu - tineau post (bunicul pe 24 tinea post negru, doar apa bea - bunica zicea ca atunci cand se duce el in rai, se prinde si ea de piciorul lui ), si nu puneau gura pe mancare in ziua de craciun pana nu dadeau pomana -mancare si bautura.

Uma, la noi aia e covata, si maicamea si matusamea, tot asa framantau si *izbeau/bateau* aluatul pana se beshica

 

Acasa maicamea pastra o camera fara sa faca foc...si aia devenea *laboratorul* cu bunatati....lighene mari pline de fursecuri si diverse prajiturici, apoi bucatele care mai de care , cozonacii dolofani si nelipsitul *tort al copilariei* cu foi din miere si umplut cu frisca si nuci.

Dar cu taiatul porcului cun era? Ca eu la asa ceva n-am avut cum participa.Ai mei luau porcul gata taiat de la tara!

Daca stie cineva...

 

Stiu doar ca se "ghicea"in splina porcului.Daca avea capatul de sus mai lat, iarna era grea la-nceput, daca era jos capatul ingrosat, sfarsitul iernii era greu.

 

cateva ierni am prins Ignatul la tara, in comuna Campuri - unde s-a nascut mos Ion Roata -din Vrancea, la sora mamei. Ei cresteau in fiecare an porc si daca n-avea macar 150kg se chema ca nu-s gospodari. Tocmea pe cineva special ptr injunghiatul porcului, un barbat mai aprig si cunoscator din sat. Nu putea face asta oricine, iar unchiu-meu putea sa taie porcul altuia, dar pe-al lui, nu! Stiu chiar povesti despre miscari necontrolate ale porcului injunghiat urmate de ranirea casapului. Inainte de macel, barbatii se cinsteau c-o tuica fiarta. Una-doua...sa-si faca curaj!

Mi-amintesc ca matusa-mea ne lua pe noi, copiii, si ne ducea intr-o camera la strada, dadea radioul tare si nu ieseam afara decat dupa ce porcul era trecut la cele vesnice. Din momentul ala, cand era invelit in paie ca sa fie parlit, toata lumea era cuprinsa de voie buna si frenezie ca sa se termine treaba mai repede si bine.

Dupa ce-l parleau, femeile aduceau apa clocotita si-o turnau in fir subtire pe porc, iar barbatii frecau soricul porcului cu lama cutitelor pana ajungea bietul Ghita rozaliu, cu sorici numa; bun de ros.

Inainte de a-l spinteca, punea matusa un tol pe porc si invita copiii sa se suie sa calareasca porcul. Cum am fost mereu o bagacioasa, nu scapam momentul si-n timpul asta matusa-mea ne ura sa fim sanatosi, frumosi si grasi ca porcul. Ceea ce, in treacat fie spus, s-a implinit!

Apoi spintecau porcul, masurau slana de pe el cu latul palmei si-si dadeau cu parerea ca n-a mancat degeaba. Scoteau intestinele, le curatau si, cu toate ca acum mi-ar displacea teribil treaba asta, atunci nu mi se parea nici scarbos, nici putzitor, cu toate ca stateam printre picioarele oamenilor prezenti, cu nasu-n porc.

De cum se scoteau primele sunci - maestru macelar era unchiu-meu- matusa punea pe pirostrii un ceaun curat in care se azvarleau bucatele mici de carne care cadeau de la fasonatul muschilor, bucatele de burta invarstata sau ficat/rinichi. Asta era pomana porcului din care mancau toti cei prezenti, si nu-mi amintesc masa mai buna decat aia. Mamaliga vartoasa in mijlocul mesei, castronul mare cu muraturi si polonicul mereu plin cu care scotea carne din ceaunul sfaraitor. Nu mai zic cat ne-nghionteam cu varul meu ca sa intingem bucatele rece de mamaliga in untura de pe fundul vasului...asta mai tarziu, dupa ce toata lumea era ospatata si barbatii scrutau cercetator munca femeilor la bucatile de carne din lighenele mari.

Matusa randuia fiecare bucata, asta de carnati, asta ptr afumat, ptr topit si pana seara era aranjat tot porcul si unele preparate erau deja gata.

Mi-amintesc intr-un an ca venise deja vremea afumatului suncilor si carnatilor. Mama si sora-sa au legat bucatile de afumat cu sfoara, afumatoarea era pregatita, si-au lasat consoartele sa supravegheze actiunea si ele s-au dus la biserica. Dupa cateva ore, cand s-au intors, era o palalaie la afumatoare care nu prevestea nimic bun. Barbatii, ca sa indure mai usor gerul din jurul afumatorii, s-au tot cinstit cu niste tuica fiarta si-au facut flacara cam mare. Asa de mare, ca s-a ars sfoara cu care erau legate virtualele produse si-au cazut toate in foc. Foc si para si ele! A iesit o halalaie generala iar noi am plecat acasa cu traistele goale. Cred ca s-a tinut post mai mult in anul ala.

Si-o alta amintire legata de taiatul porcilor: la inceputul casniciei mele, ne-ntelesesem cu ai mei sa crestem un porc impreuna. Sa crestem...e cam mult spus. Adica il cumparam de mic pe din doua si ai mei il duceau undeva la tara, la niste cunostinte ca sa-l creasca, urmand sa participam si noi la cheltuielile cu aprovizionarea lighioanei cu hrana, Bineinteles ca partea asta o saream noi, astia mai tineri, si nici ai mei nu insistau, dar tineau totusi sa ne asumam niste responsabilitati. Ei, si-n vara aia, cand fi-miu avea 1 an, dupa ce i-am luat motzul, ne-am hotarat noi sa-l radem in cap, in speranta de-a i se indesi parul. Nu s-a intamplat, ca n-avea cui semana, am slutit copilu' de pomana, dar cel mai tare s-a suparat taica-miu, care, nici mai mult, nici mai putin, ne-a amenintat ca el nu mai vorbeste cu noi, si nici porc nu ne mai da, ca ne-am batut joc de nepot'su. Atata ne-a amuzat amenintarea asta, pe care-a tot repetat-o pana i-a crescut mititelului un pufusor pe teasta, incat a ramas o vorba proverbiala la noi in familie, adica, ai facut asta? (ceva rau, de regula) nu-ti mai dau porc!

Sper sa nu va fi plictisit!

Azi, verisoara care sta la mine temporar si-a sacrificat porcul. Promit solemn ca o descos cu deamanuntul cum si de ce se face asa sau altfel si va scriu.

Oh Moatzo, mi-ai adus aminte de taiatul porcului! Tare fain mai era!

 

Este unul din putinele evenimente de care mi-e chiar dor

 

 

Erau cateva case in cartier care participau la taierea porcului prin rotatie, sambata asta la noi, sambata viitoare la voi si tot asa.

 

Cand era randul nostru ma trezeam cu noaptea-n cap sa nu pierd nimic. Intr-un an stateam infofolita pe treptele casei, cu un codru de paine-n mana si ma uitam cum ii fugarea porcul pe "taietori" in loc sa fie invers Aprig porc! I-a rupt cizma macelarului Vorba vine "macelar", aveam doi vecini - Vasi-baci si Laie-baci care erau priceputi. Ce mezeluri mai faceau!

 

Cel mai tare imi placea bucata de ureche ce-o capatam dupa ce terminau de parlit si curatat porcul, chiar inainte sa-l despice si-apoi seara cand gatau tot, pomana porcului. Nu-mi era sila de nimic, cred ca de-aia mananc orice si-n zi de azi. Le turnam apa fiarta la femeile care curatau matele si nu ma deranja nici cat negru sub unghie

 

 

Inainte sa plecam din tara am fost la ultimul taiat de porc, la niste prieteni in Bihor. Era porcul destul de mic, daca avea 100 kile. Gazda zice ca el nu-l injunghie, dl.alpha: las' ca-l injunghii io! Eu: da' tu stii?! El: pai l-am vazut pe tata cand eram mic. Cine strange sangele? Doamnele de fata....niciuna. Hai ca ma duc eu, zic. Iau castronul si ma duc langa meseriasi. Si iau ei porcu, il trantesc si-l injunghie dl alpha mai ceva ca Rambo, numa' ca i-o taiat traheea in loc sa-l intepe in inima. In 10 secunde era mai mult sange pe mine decat in castron! Zic: da' omoara-l mai omule, ca asta-i tortura! Pana la urma l-a nimerit. De-atunci tot rad de el c-o-njunghiat porcu-n jambon

 

 

Cu colinda nu mergeam cand eram copii, nu stiu de ce. Mergem acum. In fiecare an pe 24 seara luam fetele si colindam toata comunitatea, + cativa vecini pentru care mai bagam si-un Jingle Bell, da' le zicem si "Sculati gazde" si se bucura, chiar daca nu pricep

Moatza, pe mine cu siguranta m-au incantat povestile tale. Sa ne mai spui si altele, ca tare frumos e...

 

Si mama tot asa, batea aluatul intr-in lighean (nu avea covata) pe care-l tinea special pentru cozonaci. Si mirosea asa de frumos la noi acasa in Ajunul Craciunului. Iar sarmalele le facea in oala de lut, pusa pe o tava, pe aragaz la foc mic-mic toata noaptea. Si ea, draga de ea, se culca in zori, dupa ce termina toata treaba.

Oh Moatzo, mi-ai adus aminte de taiatul porcului! Tare fain mai era!

Cel mai tare imi placea bucata de ureche ce-o capatam dupa ce terminau de parlit si curatat porcul, chiar inainte sa-l despice si-apoi seara cand gatau tot, pomana porcului.

 

Cu colinda nu mergeam cand eram copii, nu stiu de ce.

 

Subscriu si eu la cele de mai sus.Doar ca eu mergeam la colindat la bunei si la rudele cele mai apropiate,de obicei cand ii vizitam cu toata familia.

 

Tare frumos le mai povestiti,asa ca eu stau la gura sobei si-'ascult',asa cum faceam cand eram mica,ascultand povestile celor adulti

bunicu' meu creştea porc in fiecare an, il tăia inainte de sărbători şi ne trimetea şi nouă la capitală, codul secret era "a trecut porcu' carpaţii"

avea porcul nume, de cele mai multe ori Guiţă, piaptăn special, agăţat cu un cui de coteţ, il scărpina bunicu' cu el, că de făcut freza nu cred că-i făcea.

singura oară cînd m-am nimerit la tăiatul porcului m-a luat o jale de a trebuit să plec in vecini, m-am mai intors cînd totul era gata.

azi văzut "legenda porcului gazat" din filmul povestiri din epoca de aur? dacă nu, enjoy

 

 

avea porcul nume, de cele mai multe ori Guiţă, piaptăn special, agăţat cu un cui de coteţ, il scărpina bunicu', că de

 

Hahaha! eu nu le mai tin minte numele porcilor nostri, da' o prietena a avut un porc pe care-l chema Ducipal

Pe-ala n-o sa-l uit veac!

Pe singurul porc pe care l-am vazut eu sacrificat il chema Borcea. Nu de la bratul Borcea, dar erau in familie doar stelisti

Moatza, da' cum ai putea sa ne plictisesti? Ai povestit asa de frumos ca m-am intors si eu in timp, cand ma trezeau ai mei la 4 dimineata sa mergem la tara la taiatul porcului. In fiecare an au tinut porc.

Eu ramaneam in casa, n-aveam voie afara, insa ma invarteam deuna pe langa perdea, mai mai sa ma uit, dar n-aveam niciodata curaj.

Si-apoi ma bagam la ajutat ca nu degeaba ma luau si binenteles si la mancat.

Nelipsita tochitura cat cuprinde, creier pane, mamaliga, tuica si vin.

Si-apoi mama a facut intotdeauna si sangerete, pe langa chisca, toba, carnati. Si ce bun mai era.

Au ramas numai amintirile, porc nu mai tin de ani buni, iar bunicii nu mai sunt .

Aura, ca-ai zis de Braila, eu stau pe Mihai Bravu, vis-a vis de Braiconf.Ei, la ambele capete ale strazii, si spre Grivita (mai ales) si spre Albinii, stateau tigani.Muulti

De-aia era asa.N-am simtit ca sunt cersetoare, ca la tara era tare frumos, doar ca la noi pe srada era periculos.Eu am stat si stau la casa si copii de varsta noastra...mai rarut spre deloc. Cei mai periculosi erau "ai lu'Trandafir". Nu te contrazic, poate-n alte zone era altfel, dar asa era la noi.

 

Cum spuneam, porcul ajungea gata hacuit, dar mama facea o multime de bunatati.Mirosea frumos a cozonac, pe care-l batea in covata(avea o covata mai marisoara decat cea din poza).Mie-mi placea facutul carnatilor!Ca sa vada cum vor iesi, mama facea intai cateva chiftelute din carne si ni le dadea "sa le gustam".Si "gustam"pana ne saturam.Asa scapa de noi din bucatarie, ca e micuta si bucataria aia si-o incurcam teribil.Mama, ca si Gianny, se misca ff repede si se-ncurca de noi.

 

Motzulin, tare frumos ai povestit.Parca si vedeam scena.

Apoi amintirile mele de la taiatul porcului, e ca mergeam cu maicamea in camera din fund, si ne puneam cate-o perna-n cap sa nu mai auzim guitzatul disperat a lui *gavrila* , cam asa le ziceau in fiecare an la porci ai mei...

Apoi ieseam la jupuit sorici, mancat cate-o bucata de ureche, si incurcand lumea pe acolo in forfota pregatirilor.

Si mama facea sângerete, chisca, lebàr , toba si nelipsita tochitura de la pomana porcului, care se servea cu màligutza vârtoasa, branza de oaie din borcan, si salata de curechi murate cu oloi si ceapa , si cine voia si muraturi.

Apoi topea slana sa faca untura, care mergea la borcane cu bucati de muschi si carnati, slanele care mergeau la afumatoare si celelalte halci de carne care se afumau.

Dar cu taiatul porcului cun era? Ca eu la asa ceva n-am avut cum participa.Ai mei luau porcul gata taiat de la tara!

Daca stie cineva...

 

Stiu doar ca se "ghicea"in splina porcului.Daca avea capatul de sus mai lat, iarna era grea la-nceput, daca era jos capatul ingrosat, sfarsitul iernii era greu.

 

cateva ierni am prins Ignatul la tara, in comuna Campuri - unde s-a nascut mos Ion Roata -din Vrancea, la sora mamei. Ei cresteau in fiecare an porc si daca n-avea macar 150kg se chema ca nu-s gospodari. Tocmea pe cineva special ptr injunghiatul porcului, un barbat mai aprig si cunoscator din sat. Nu putea face asta oricine, iar unchiu-meu putea sa taie porcul altuia, dar pe-al lui, nu! Stiu chiar povesti despre miscari necontrolate ale porcului injunghiat urmate de ranirea casapului. Inainte de macel, barbatii se cinsteau c-o tuica fiarta. Una-doua...sa-si faca curaj!

Mi-amintesc ca matusa-mea ne lua pe noi, copiii, si ne ducea intr-o camera la strada, dadea radioul tare si nu ieseam afara decat dupa ce porcul era trecut la cele vesnice. Din momentul ala, cand era invelit in paie ca sa fie parlit, toata lumea era cuprinsa de voie buna si frenezie ca sa se termine treaba mai repede si bine.

Dupa ce-l parleau, femeile aduceau apa clocotita si-o turnau in fir subtire pe porc, iar barbatii frecau soricul porcului cu lama cutitelor pana ajungea bietul Ghita rozaliu, cu sorici numa; bun de ros.

Inainte de a-l spinteca, punea matusa un tol pe porc si invita copiii sa se suie sa calareasca porcul. Cum am fost mereu o bagacioasa, nu scapam momentul si-n timpul asta matusa-mea ne ura sa fim sanatosi, frumosi si grasi ca porcul. Ceea ce, in treacat fie spus, s-a implinit!

Apoi spintecau porcul, masurau slana de pe el cu latul palmei si-si dadeau cu parerea ca n-a mancat degeaba. Scoteau intestinele, le curatau si, cu toate ca acum mi-ar displacea teribil treaba asta, atunci nu mi se parea nici scarbos, nici putzitor, cu toate ca stateam printre picioarele oamenilor prezenti, cu nasu-n porc.

De cum se scoteau primele sunci - maestru macelar era unchiu-meu- matusa punea pe pirostrii un ceaun curat in care se azvarleau bucatele mici de carne care cadeau de la fasonatul muschilor, bucatele de burta invarstata sau ficat/rinichi. Asta era pomana porcului din care mancau toti cei prezenti, si nu-mi amintesc masa mai buna decat aia. Mamaliga vartoasa in mijlocul mesei, castronul mare cu muraturi si polonicul mereu plin cu care scotea carne din ceaunul sfaraitor. Nu mai zic cat ne-nghionteam cu varul meu ca sa intingem bucatele rece de mamaliga in untura de pe fundul vasului...asta mai tarziu, dupa ce toata lumea era ospatata si barbatii scrutau cercetator munca femeilor la bucatile de carne din lighenele mari.

Matusa randuia fiecare bucata, asta de carnati, asta ptr afumat, ptr topit si pana seara era aranjat tot porcul si unele preparate erau deja gata.

Mi-amintesc intr-un an ca venise deja vremea afumatului suncilor si carnatilor. Mama si sora-sa au legat bucatile de afumat cu sfoara, afumatoarea era pregatita, si-au lasat consoartele sa supravegheze actiunea si ele s-au dus la biserica. Dupa cateva ore, cand s-au intors, era o palalaie la afumatoare care nu prevestea nimic bun. Barbatii, ca sa indure mai usor gerul din jurul afumatorii, s-au tot cinstit cu niste tuica fiarta si-au facut flacara cam mare. Asa de mare, ca s-a ars sfoara cu care erau legate virtualele produse si-au cazut toate in foc. Foc si para si ele! A iesit o halalaie generala iar noi am plecat acasa cu traistele goale. Cred ca s-a tinut post mai mult in anul ala.

Si-o alta amintire legata de taiatul porcilor: la inceputul casniciei mele, ne-ntelesesem cu ai mei sa crestem un porc impreuna. Sa crestem...e cam mult spus. Adica il cumparam de mic pe din doua si ai mei il duceau undeva la tara, la niste cunostinte ca sa-l creasca, urmand sa participam si noi la cheltuielile cu aprovizionarea lighioanei cu hrana, Bineinteles ca partea asta o saream noi, astia mai tineri, si nici ai mei nu insistau, dar tineau totusi sa ne asumam niste responsabilitati. Ei, si-n vara aia, cand fi-miu avea 1 an, dupa ce i-am luat motzul, ne-am hotarat noi sa-l radem in cap, in speranta de-a i se indesi parul. Nu s-a intamplat, ca n-avea cui semana, am slutit copilu' de pomana, dar cel mai tare s-a suparat taica-miu, care, nici mai mult, nici mai putin, ne-a amenintat ca el nu mai vorbeste cu noi, si nici porc nu ne mai da, ca ne-am batut joc de nepot'su. Atata ne-a amuzat amenintarea asta, pe care-a tot repetat-o pana i-a crescut mititelului un pufusor pe teasta, incat a ramas o vorba proverbiala la noi in familie, adica, ai facut asta? (ceva rau, de regula) nu-ti mai dau porc!

Sper sa nu va fi plictisit!

 

Ce frumos link. M-a anuntat Zoazorica ca e frumos pe aici si am intrat. PArca as fi de Craciun acasa. Multumesc la toate Iar tie Moato, ti-as da pomana porcului daca ar exista pe aici ca tare frumos mai povestesti. Cred ca e atat de exacta povestirea ta ca poate fi urmarita ca un documentar. Si eu asistam de departe la taiatul porcului, dar ii uram pe toti si la toti le ziceam "rai, rai, macelari rai" si nimeni nu indraznea sa imi mai dea codita cu sorici. Ei stateau la pomana porcului eu faceam Boceala porcului...

Mama facea fursecuri si pesmeti special pentru copii care veneau la colindat Ai mei nu prea dadeau nuci si mere ci pesmeti, bani si turta dulce.

De ce oare lumea s-o fi inrait atat, cum bine spune Floricica? Cine le-o fi furat sufletul?

Ati avut o idee superba si eu o celebrez caci asa macar cu ochii minti pot retrai atmosfera atat de fericita a copilariei noastre. Si astea tinand cont ca eram sub regim comunist, sovietic, salarii mici etc. Ce copil simtea asta?

Yandira, ce placut e sa te revad pe-aici! Iar daca povestile mele ti-au dat inapoi o licarire de copilarie, asta ma face fericita

Sarbatori cu bine, salutari lui Ingrid!

 

Si-mi mai amintesc cum venea popa Tiblea cu Boboteaza. Inalt si subtirel, urmat pe fuga de nea Tudorica, dascalul din parohie, n-ai fi zis c-ar putea sa tune cu glasu-i patrunzator: In Iordan botezandu-te, tu, Doamne!

Poarta se deschidea larg si matusa-mea se grabea sa culeaga o scama imaginara de pe fata de masa ninsa, pastrata special ptr Boboteaza. Pe masa erau darurile catre preot, niste carnati afumati, juma de cozonac si-o sticla cu vin. Binecuvanta popa, matusa-mea ne-nghiontea sa pupam icoana si mana popii, el ne stropea cu aghiazma rece si, invariabil, intreba: Asta-i fata Titzii, ai?

-Da, parinte! incuviinta matusa

-Da' Ioana, unde-i?

Si matusa ridica ochii spre cer, a neputinta: deh, parinte!

Iar eu nu-ntelegeam de ce bunica se duce in camera mare de la strada si-astepta resemnata sa plece popa.

Pleca parintzelul, iar in spatele lui, nea Tudorica trudea cu traista mare in care se adunasera destui carnati cat sa treaca iarna.

Tarziu, peste multi ani, am aflat ca bunica se daduse cu adventistii si nu mai voia sa se-ntalneasca cu popa Tiblea.

Pusa draga, are dreptate Yandira; ai har la povestit....parca-l vad si pe popa si pe nea Tudorica ....