yandira

In Franta nu se permit telefoanele movil in scoli, de anul trecut.

Asadar, crezi ca unele lucruri/trairi/emotii nu mai sunt posibile de la o anumita varsta? Probail ca te referi la faptul ca exista un anumit timp pentru orice, sau ca unele lucruri le poti face doar la o anumite varsta? Adica, daca nu ai apucat sa le faci cand te tin corpul, capul si varsta, that train is gone, baby? Am inteles corect? Ca sa nu interpretez aiurea-n tramvai... Daca da, sunt de acord ca anumte lucruri , trairi nu mai pot fi simtite mai tarziu, atunci cand esti mai copt la cap, asa cum le-ai fi simtit , sa zicem la 16 ani...Dar, totusi, never say never Nuu, Lori nu e asa!!!Te poti indragosti la orice varsta, treaba e sa nu ai prejudecati si nici teama.In cativa ani o sa se schimbe viata ta,acum esti coplesita de problemele Ce sa-ti zic, daca aici se casatoresc dupa 70 de ani si sant fericiti si emotionati im´preuna Tu stii ca am ramas vaduva si apoi, dupa 50 de ani trecuti am gasit omul cu care traiesc de 16 ani o viata tare frumoasa, eu care credeam ca la fara hormoni nu voi mai voi simti acel "fluture in burta" de emotie. la 56 de ani am inceput sa invat si sa dansez dansurile tropicale, portugheza doar de fitze ca sa arat ca pot. Eu nu am ce sa te invat doar tu traiesti intr-o lume unde femeile nu au obstacule. Mexicul e o tara unde exista placerea de a trai, de a ramane tanar si a te bucura de petreceri si imprejurari fie doar cu o sticla de rom platita intre 5 vecini si muzica de la CD.Probleme sant mii dar ei fac ca Scarlett O'HAra "la asta o sa ma gandesc maine" si cred ca e reteta supriavietuirii. Eu stiu ca voi cunoaste pe viitorul tau sot cand voi veni sa te vad si ca o sa bem in cinstea vietii tale.

Moatzo, ai dreptate

Iaca vezi? De aia vreau sa ma fac Yandira cand o sa fiu mare ... hahaha Nebunica Laponica

Antonia le-a mancat cu maple syrup si lamaie, iar ca desert cu crema de ciocolata, banane si capsuni Eu - clotted cream si gem de zmeura oh, nu am incercat cu lamaie. Si nici cealalta varianta...

Of Laponica draga habar nu aveam prin ce treci. Sant alaturi de tine si cred ca toate gandurile noastre bune adunate aici ii vor aduce un diagnostic corect si vindecare rapida Te pup mult

Linkul pus de Moatza: https://www.zoso.ro/doua-chestii-inteleg-speranta-viata/ Nuuu Moatza, nu te teme: felul tau de a fi si a trai nu se incadreaza cu perspectiva sumbra descrisa de autorul acestui articol, care traieste in eroare. Poate a cunoscut doar astfel de batrani si fiecare poate crede ce vrea dar eu ii compatimesc batranetea. Bineinteles ca nu poti fi sigur de starea organismului tau asa cum nu poti sa fii sigur cand se va opri viata ta. Dar asa cum trebuie sa ai grija sa-ti asiguri o situatie financiara, tot asa trebuie sa ai grija sa-ti ingrijesti corpul caci la batranete iti va servi chiar mai mult decat banii. In concluzie, cred ca batranetea este momentul fericit cand vei putea culege ce ai semanat –fizic, moral si material-, libertate deplina nefiind legat de servicii si obligatii familiale sau sociale. Daca ti-ai cultivat sufletul si mintea atunci nu vei deveni un” batran incrancenat” urat de familie ci o prezenta placuta tuturor. Zice autorul: “Dacă n-ai citit sau n-ai călătorit când erai tânăr, acum nu mai are rost. Deloc”.E cea mai mare idiotenie si nici un merita comentarii. “De ce plm să înveți din Africa sau Asia”, fraza asta chiar ca m-a lasat in ceatza si a evidentiat nivelul culturii autorului. “Nu mai ai viață personală (multă), nu mai ai nimic de învățat, nu mai ai nimic de aflat. Nu îți mai folosește la nimic să citești “Republica” sau “Procesul” la 70 de ani, cum nu îți mai folosește să te apuci să ai grijă de tine la 60” Pai de ce nu se sinucide acest domn sau doamna, de pe acum? Cred ca poti invata si te surprinde pana la 100 de ani!. Ba chiar e o fericire ca insfarsit ai timp si libertate sa inveti tot ce nu ai avut timp de tanar poate sa aprofundizezi muzica clásica daca te atrage, sau manelele, ori trombonul ori hawaiana, sa pictezi, sa faci cursuri de manualitati, sa ajuti ca voluntar in spitale, sa inveti mancaruri exotice, sa cauti grupuri cu persoane de varsta ta, entuziaste de viata si creative, sa traiesti cu ei clipe de bucurii si veselie, poate sa organizati excursii daca nu mai ai prieteni apropiati. Aici sant case de cultura ale primariei, pe zone, unde poti da clase celor interesati despre orice tema pe care o cunosti si te-a pasionat toata viata. Ai acumulat atatea experiente si cunostiinte incat ar fi pacat sa nu le dezvaluiesti. Profesia mea e traducatoare si lucrez in Presa si oricat de batrana voi fi nu as putea renunta sa aflu stiri sau informatii internationale de orice tip, analizele politice, sa fiu la curent cu mersul lumii si sa ma bucur de orice descoperire sau avans al planetei. Dupa 55 de ani am calatorit si mai mult ca inainte, iar in perioadele mai grele financiare cand ramasesem singura de tot, luam masina si haladuiam prin satele din apropiere, sa vad fluturii monarca care emigreaza din Canada, sau la padurile cu licurici, faceam filmulete pentru prieteni si fiica care locuia departe, mancam in pietele faimoase pentru gastronomie etc. Chiar si calatoriile sant mult mai interesante si mai savuroase cand esti la o varsta matura decat in tinerete..si mai ales cand haladuiesti de capul tau! “Mai greu să repari sau să recuperezi ce trebuia să faci la 40 sau la 50”. De ce? Cu ce drept sententiaza asta? Trecutul nu are viitor,iar daca viitorul batranilor e AZI, atunci n-am nevoie sa recuperez nici sa repar nimic, ci trebuie sa traiesc tot ce imi doresc AZI,, dupa posibilitati. Poate visul sau dorinta de la 40 de ani nici nu mai ma atrage, poate ca a fost o prostie, o cainare, nu? Nu va pregatiti de batranete ca pentru inmormantare ca nu mai santem ca batrinicile noastre care isi puneau basmaua in cap si umblau ani de zile cu toalele de inmormantare pregatite in valijoara.

dStati ca merg in rate. Astea-s pozele de la comentariul meu pentru Postul de Paste Am cautat sa pun imaginea la locul ei, dar cred ca la raspunsuri nu se poate adauga imagine, asa-i? Ah bine zicea Zoazorica 680x460 asta e Capirotada

O cumpar Boni draga. Dureaza prea mult sa o faci. Eu sunt singura care o mananc nu m-am gandit sa fac poze pentru aici, iaca una ce i-am trimis-o Andreei inainte sa ne apucam de mancat. Ea abia cumpara ingrediente sa-si faca, asa ca mai avea de asteptat In Mexic si in State nu se mananca asa. Cum sant foarte pufoase, se imbibeaza cu un sirop de artar si pare ca o savarina Ei nu chiar asa..Se pun si fructe inauntru, dupa placere. Nu stiu cum sa pun poza inca, dar e diferit de cum obisnuiti voi, vad.

Va ziceam ca totul depinde de cat de liber esti. Am intalnit multi tineri in Africa care faceau practica sociala sau lucrau chiar sau pur si simplu traiau castigandu-si ziua. Fete si baieti de 18 pana la 30 de ani plecasera in lume ca sa CUNOASCA. Am intalnit si pensionari, la fel de liberi si dornici de a trai si cunoaste. In perioada din mijloc insa, nu cred ca poti fi liber. In cazul meu, dependentza e doar emotionala caci fii-mea are o slujba buna si viata ei iar prietenul meu e facut pe tiparul meu ..sau eu pe al lui. Nu e lipsa de modestie la varsta mea sa spun ca am calatorit in cele 5 continente, ca doar am o viata lunga in spate. Din tot ce am vazut eu, mi-a ramas inima la viata in Nairobi sau Capetown pe care o cunosc bine pentru ca am stat 4 luni. Daca nu as lucra inca, deci daca as fi avut bani multi ca sa traiesc dupa plac, m-as fi dus sa traiesc acolo pentru ca acolo e lumea mea, o planeta diferita pur si simplu, animalele pe care le ador mai mult decat pe oameni, natura atat de diferita si abundanta, clima perfecta, zgomotul si mirosul Africii e unic. Un amestec de traditii arabe si africane care te surprinde tot timpul, hotelurile (lounge) si ele sant diferite, ca nicaieri, multe activitati si posibilitati de a ajuta in orice domeniu, hobby-uri de neimaginat, si o lume respectuoasa si amabila. Asta as fi facut daca eram libera si din punct financiar

stiti ca se mostenesc atat activele cat si pasivele, nu? adica si ce are si ce datoreaza mortu' a fost cazul si la Gica Petrescu, mostenitorii au renuntat la apartamentul din centrul capitalei fiindca maestrul avea datorii mai mari decat potentiala mostenire. Oh, ce lege idioata. In Mexic nu-i asa (inca).Daca ai o datorie la banca sau la vreo institutie de stat, datoriile se prescriu automat cand mori! Mort datornicul, moare si datoria. Dar in unele cazuri se plateste din patrimoniul lasat mostenire. Oricum, dupa 75 de ani bancile nu mai dau card de credit, insa imprumuturi da. Cat despre tutorul mentionat in testament, eu am pus numele unui prieten care sa se ingrijeasca de fiica mea minora. Au trecut anii, Ingrid e matura acum darintre timp tutorul s-a dovedit a fi un nemernic, asa ca eu va trebui sa platesc un nou testament ca sa il scot din acte. Nu sant sigura daca el ar mai avea inca drept de a opina sau actiona, asupra mostenirii, dar eu o sa ma grabesc sa schimb testamentul. Uitasem complet de asta si acum cand v-am citit... mi-a inghetat inima

Aici se mananca de toate Mardi Gras, ca doar de aia e gras, plus un colac (care se mananca de fapt inca de pe 6 ianuarie) King Cake si care are inauntru o papusica care intruchipeaza Pruncul Sfant Cine il gaseste in felia pe care si-o taie trebuie sa dea o masa celor prezenti. Apoi vine miercuri de cenusa cand toti se duc la biserica ca sa inceapa postul si sant insemnati cu semnul crucii pe frunte, din cenusa. Si incepe postul care interzice carnea de animale doar (nu si lactatele). Asa ca 40 de zile se mananca peste si fructe de mare si se face un desert Capirotada din paine veche prajita in unt, apoi insiropata mult cu sirop din zahar de trestie (cafeniu) si deasupra se presara cu stafide, arahide, nuci si branza telemea sa zicem,. nesarata. In Mexic nimeni nu mai tine post. Pestele si fructele de mare sant scumpe incat preotii au dat dezlegare la post caci lumea saraca-care e in fond cea mai credincioasa- nu le pot cumpara.

Bei doua cafele sau una e pentru EL ?

Lori draga, slava Domnului, nu prea mai sunt in tema, dar cu tot cu pomana, fara fitze si cu invitati la mese mai putini, popa&co modesti, trece de 6000lei. Depinde daca mai ai ceva cumparat dinainte, daca e vara sau iarna, daca te mai ajuta cineva cu pregatirile de pomana...la tara vine tot satu'... Ca sa-ti faci idee, la Focsani sunt restaurante modeste care au meniu traditional de pomana la pretul de 40-50lei, inclusiv coliva, fara bauturi. Par o persoana de incredere ca sa pot furniza astfel de infos? La noi nu te costa nimic. Totul plateste asiguranta. Nu se fac mese nici banchete, se vecheaza mortul o zi si apoi se inmormanteaza sau incinereaza. Apoi fiecare pleaca in legea lui acasa, ca doar nu ai putere sa faci mese si sa servesti!.Catolicii se duc 9 zile la rand la casa rudei ca sa spuna impreuna rugaciunile de rozariu (sau matanii nu stiu traducerea) si gazdele le dau cafea si patiserii si gata. Bineinteles ca sant persoane care vor inmormantari de lux si atunci sant case funerare care ii jupuiesc si pun muzica speciala, aperitive, cosciuge de nuc invelite in matase, coruri, episcopi, canapele si camere de odihna cu pat etc. ca veghea sa fie mai "relaxata".

Lori draga, slava Domnului, nu prea mai sunt in tema, dar cu tot cu pomana, fara fitze si cu invitati la mese mai putini, popa&co modesti, trece de 6000lei. Depinde daca mai ai ceva cumparat dinainte, daca e vara sau iarna, daca te mai ajuta cineva cu pregatirile de pomana...la tara vine tot satu'... Ca sa-ti faci idee, la Focsani sunt restaurante modeste care au meniu traditional de pomana la pretul de 40-50lei, inclusiv coliva, fara bauturi. Par o persoana de incredere ca sa pot furniza astfel de infos? Aici nu exista aceste obiceiuri asa ca nu le-am tinut pentru ca nu am avut cum.. si nici cenusa parintilor nu o am....Aici se face un inel, un diamant din cenusa mortului, si as fi vrut dar cenusa a ramas in Bucuresti. Odata am vrut sa fac un parastas la biserica si nimeni nu a vrut sa manance din alimente nici sa ia pomana acasa. Si cum exista doar o singura biserica ortodoza la vreo 20 de km, nu sant multi credinciosi acolo, asa ca am renuntat. Cred ca e mai important ca nu i-am uitat nici o zi din viata mea, ei traiesc prin mine si eu ii onorez zilnic cu amintirile mele si durerea inca vie dupa ei. ..asta dupa 30 de ani Dar stiu ca in tara e altceva si traditia e in sange.

cum s-ar zice cand fu Tica, nu fu Tache! hahaha asa-i! Uitasem de vorba asta hahaha

ai dreptate. Doar in copilarie poti fi liber orice s-ar zice.Fie ca serviciul nu te lasa, fie ca copii, fie ca banii, fie ca societatea, cred ca sant cuvinte uzate si goale mesajele care circula in retele sociale despre "libertatea completa" la indemana oricui. Eram convinsa ca la batranete poti fi pe deplin liber sa faci ce vrei si sa spui ce vrei, o viata fara retineri. Dar uite ca batranetea impune si limite, ca cele din zicala: cand puteam nu aveam, iar acum ca am nu mai pot. Nu e inca cazul meu dar in rezumat, prioritatile din viata nu le alegi tu. Asta cred eu. Poate incepem un topic despre asta

Multumesc fetelor de primirea placuta. O sa umblu mai mult prin topice straine de bucatarie pentru ca si eu m-am instrainat de ea urit de tot comportamentul celor cu care ati avut de-a face teoretic trebuie sa trateze pe toti la fel dar aici iar ne lovim cu obisnuita asta, intilnita si aici, de a trata diferit pe cine te intelege fata de cine nu te intelege (adica straini) mi-amintesc de o discutie de acu multi ani cu Tana din Canada care a mers la Venetia si imi vorbea de un surplus pe bon la care eu ii ziceam ca nu e posibil pina cind nu mi-a pus poza bonului ca sa ma lamuresc se mai intimpla si acum si in alte orase, e o emisiune care periodic filmeaza pe ascuns comportamentul comerciantilor, in genere de bar/restaurant, fata de un italian si fata de un strain si imi mai aminteste si de o cunostinta de-a noastra de la Piatra, sau de unii taximetristi din Bucuresti, care te ocoleau pe unde vroiau ei ca sa iti ia mai multi bani. Asa ca eu cind ma urcam in taxi le ziceam pe unde s-o ia si nu mai incercau sa ma abureasca

Laponica ...."am venit si eu odata la un an cu sanatate" (de fapt am revenit dupa vreo 4 ani cred, de dragul multora dintre voi, asa ca mai intai va salut pe toate. Ma bucur ca s-a deschis acest topic desi eu nu am nimic de aportat deoarece am fost o singura data in tara dupa 1989. In Bucuresti m-am simtit teribil de prost, lumea foarte nervoasa si -cei cu care am avut contact ca simplu turist- tare nepoliticosi si artagosi.Asa ca m-am dus in Ardeal unde mi-am regasit amintirile si mai ales m-am regasit pe mine. Vanzatori, chelnari, soferi, agentia de voiaj m-au tratat urat, poate si pentru ca nu isi puteau explica cum o femeie care vorbeste perfect romaneste nu e la curent cu nimic din jur. Nu stiau ca plecasem de 30 de ani si nu cunosteam numele unor produse, mancaruri, metroul, adrese, etc. (Pai cum ce e doamna? Pai icre sant! Icre!. Da, zic eu dar vad ca o salata e alba si alta roz. De ce e roz? Pai cum sa fie, doaaaamne da ce vezi prima oara icre? Deci eram ori nebuna ori faceam pe nebuna. Sotul meu mexican, se enerva cand vedea nepolitetea in ton si gesturi era nedumerit de ce suport tonuri rastite de ce sant atat de calma. Mie imi era dor de casa si i-as fi pupat pe toti, ce sa fac...Atunci el a decis sa "vorbeasca" el in locul meu, si eu sa tac si sa ascult si asa sa ne descurcam peste tot. Evident el nu stie o iota romaneste dar eu ii spuneam cuvantul sau fraza si el o repeta in legea lui. Pai sa fi vazut dom'le cata amabilitate, cata politete, cate zambete si cat ajutor a primit!!Asa ca ne-am distrat grozav si ne-am felicitat pentru idee caci totul a fost comic si m-a facut sa uit momentele neplacute initiale. Oricum pamantul, peisajele, florile de camp, paraurile, campul si mirosul de acasa m-au recompénsat din plin.S-au schimbat mult orasele, hotelurile, pensiunile, e o placere sa vizitezi totul chiar daca nu am amintiri din multe parti, ma uitam cu drag la toate. ,

Pai eu nu va uit fetelor si mie cand cineva imi cade bine imi cade pe viata. Asa ca rar, dar tot intru sa va salut desi vorbesc cu voi in minte adeseori. Multe obiceiuri nu le stiam, de masa asta de Boboteaza habar nu aveam. Stiu ca intra preotul in casa sa ne binecuvanteze casa si mama ii dadea bani. Bine, dar asta era in Bucuresti, unde nu se prea pastreaza traditiile. Moatzo scrie o carte!! Aduna tot ce apare pe aici si documenteaza-te si de prin alte regiuni sau pur si simplu limiteaza-te la regiunea ta .Ai putea scrie o carte Traditiile romanesti din regiunea mea.Zau ca ar fi pacat sa se uite obiceiurile astea frumoase. Nu stiu daca e o impresie a mea sau e realitate , dar vad ca au inceput sa se inventeze traditii noi si legende noi si mie nu imi place, mi se pare ca e ca o tradare. Poate ma insel, poate nu cunosc amanuntit...

cateva ierni am prins Ignatul la tara, in comuna Campuri - unde s-a nascut mos Ion Roata -din Vrancea, la sora mamei. Ei cresteau in fiecare an porc si daca n-avea macar 150kg se chema ca nu-s gospodari. Tocmea pe cineva special ptr injunghiatul porcului, un barbat mai aprig si cunoscator din sat. Nu putea face asta oricine, iar unchiu-meu putea sa taie porcul altuia, dar pe-al lui, nu! Stiu chiar povesti despre miscari necontrolate ale porcului injunghiat urmate de ranirea casapului. Inainte de macel, barbatii se cinsteau c-o tuica fiarta. Una-doua...sa-si faca curaj! Mi-amintesc ca matusa-mea ne lua pe noi, copiii, si ne ducea intr-o camera la strada, dadea radioul tare si nu ieseam afara decat dupa ce porcul era trecut la cele vesnice. Din momentul ala, cand era invelit in paie ca sa fie parlit, toata lumea era cuprinsa de voie buna si frenezie ca sa se termine treaba mai repede si bine. Dupa ce-l parleau, femeile aduceau apa clocotita si-o turnau in fir subtire pe porc, iar barbatii frecau soricul porcului cu lama cutitelor pana ajungea bietul Ghita rozaliu, cu sorici numa; bun de ros. Inainte de a-l spinteca, punea matusa un tol pe porc si invita copiii sa se suie sa calareasca porcul. Cum am fost mereu o bagacioasa, nu scapam momentul si-n timpul asta matusa-mea ne ura sa fim sanatosi, frumosi si grasi ca porcul. Ceea ce, in treacat fie spus, s-a implinit! Apoi spintecau porcul, masurau slana de pe el cu latul palmei si-si dadeau cu parerea ca n-a mancat degeaba. Scoteau intestinele, le curatau si, cu toate ca acum mi-ar displacea teribil treaba asta, atunci nu mi se parea nici scarbos, nici putzitor, cu toate ca stateam printre picioarele oamenilor prezenti, cu nasu-n porc. De cum se scoteau primele sunci - maestru macelar era unchiu-meu- matusa punea pe pirostrii un ceaun curat in care se azvarleau bucatele mici de carne care cadeau de la fasonatul muschilor, bucatele de burta invarstata sau ficat/rinichi. Asta era pomana porcului din care mancau toti cei prezenti, si nu-mi amintesc masa mai buna decat aia. Mamaliga vartoasa in mijlocul mesei, castronul mare cu muraturi si polonicul mereu plin cu care scotea carne din ceaunul sfaraitor. Nu mai zic cat ne-nghionteam cu varul meu ca sa intingem bucatele rece de mamaliga in untura de pe fundul vasului...asta mai tarziu, dupa ce toata lumea era ospatata si barbatii scrutau cercetator munca femeilor la bucatile de carne din lighenele mari. Matusa randuia fiecare bucata, asta de carnati, asta ptr afumat, ptr topit si pana seara era aranjat tot porcul si unele preparate erau deja gata. Mi-amintesc intr-un an ca venise deja vremea afumatului suncilor si carnatilor. Mama si sora-sa au legat bucatile de afumat cu sfoara, afumatoarea era pregatita, si-au lasat consoartele sa supravegheze actiunea si ele s-au dus la biserica. Dupa cateva ore, cand s-au intors, era o palalaie la afumatoare care nu prevestea nimic bun. Barbatii, ca sa indure mai usor gerul din jurul afumatorii, s-au tot cinstit cu niste tuica fiarta si-au facut flacara cam mare. Asa de mare, ca s-a ars sfoara cu care erau legate virtualele produse si-au cazut toate in foc. Foc si para si ele! A iesit o halalaie generala iar noi am plecat acasa cu traistele goale. Cred ca s-a tinut post mai mult in anul ala. Si-o alta amintire legata de taiatul porcilor: la inceputul casniciei mele, ne-ntelesesem cu ai mei sa crestem un porc impreuna. Sa crestem...e cam mult spus. Adica il cumparam de mic pe din doua si ai mei il duceau undeva la tara, la niste cunostinte ca sa-l creasca, urmand sa participam si noi la cheltuielile cu aprovizionarea lighioanei cu hrana, Bineinteles ca partea asta o saream noi, astia mai tineri, si nici ai mei nu insistau, dar tineau totusi sa ne asumam niste responsabilitati. Ei, si-n vara aia, cand fi-miu avea 1 an, dupa ce i-am luat motzul, ne-am hotarat noi sa-l radem in cap, in speranta de-a i se indesi parul. Nu s-a intamplat, ca n-avea cui semana, am slutit copilu' de pomana, dar cel mai tare s-a suparat taica-miu, care, nici mai mult, nici mai putin, ne-a amenintat ca el nu mai vorbeste cu noi, si nici porc nu ne mai da, ca ne-am batut joc de nepot'su. Atata ne-a amuzat amenintarea asta, pe care-a tot repetat-o pana i-a crescut mititelului un pufusor pe teasta, incat a ramas o vorba proverbiala la noi in familie, adica, ai facut asta? (ceva rau, de regula) nu-ti mai dau porc! Sper sa nu va fi plictisit! Ce frumos link. M-a anuntat Zoazorica ca e frumos pe aici si am intrat. PArca as fi de Craciun acasa. Multumesc la toate Iar tie Moato, ti-as da pomana porcului daca ar exista pe aici ca tare frumos mai povestesti. Cred ca e atat de exacta povestirea ta ca poate fi urmarita ca un documentar. Si eu asistam de departe la taiatul porcului, dar ii uram pe toti si la toti le ziceam "rai, rai, macelari rai" si nimeni nu indraznea sa imi mai dea codita cu sorici. Ei stateau la pomana porcului eu faceam Boceala porcului... Mama facea fursecuri si pesmeti special pentru copii care veneau la colindat Ai mei nu prea dadeau nuci si mere ci pesmeti, bani si turta dulce. De ce oare lumea s-o fi inrait atat, cum bine spune Floricica? Cine le-o fi furat sufletul? Ati avut o idee superba si eu o celebrez caci asa macar cu ochii minti pot retrai atmosfera atat de fericita a copilariei noastre. Si astea tinand cont ca eram sub regim comunist, sovietic, salarii mici etc. Ce copil simtea asta?

eu nu am timp ca umblu sa tai un copac din curte(jacaranda) care imi ridica podeaua casei umple terasa (acoperisul casei aici) cu petale, frunze si ramurele dupa sezon, plus trotuarul si parte din alee. Asa ca fie vara, fie iarna, eu vin de la servici cu gandul la matura de la poarta (Cum santem dupa alegeri aici nu apare nici un maturator pana la formarea guvernului )In plus vecina mea m-a amenintat ca daca nu tai copacul care s-a latit si pe toata curtea ei, ma da in judecata. Am cautat si eu un gradinar sa vad cat ia. Pai "Inaltul profesionist" creca era master in Doborare de copaci cu onorariu de doctor caci dupa ce s-a uitat spre cer mi-a cerut 900 de dolari M-am... adunat de pe jos cum am putut si cand mi-am regasit vocea l-am intrebat daca nu are nevoie de o asistenta ca eu pentru asa o suma ma reprofilez !! si de atunci tot umblu pe la autoritati ca sa obtin reducere sau macar sa ii taie coroana Dar imi plange inima ca in fiecare dimineata la 6:30 fix ma trezesc pasarelele care sporovaiesc fericite in pomul laudat. Si eu ma simt criminala. Stella, ametelile m-au napadit si pe mine si din pacate eram la Ingrid Doctorii de acolo mi-au facut multe analize, suspectand de la o sclerozare a urechii interne, tensiune inalta necontrolata, pana la o proasta irigatie a creierului.Dar un doctor indian mi-a dat sa fac excercitii pentru cervicale si PENTRU OCHI si m-a lecuit in 5 zile!! El spunea ca din cauza proastei pozitii la citit si computer se intepenesc cervicalele si trebuie sa le dezmortim (asta o spun eu in traducere libera). Nu stiu daca o fi valabil diagnosticul in cazul tau, dar profit ca sa impartasesc experienta. Cu aceste informatii scurte ma despart ca ma duc la masa

Cum sa nu imi placa, eu ador tara ta inca de pe vremea saraciei neorealismului pe vremea cand bunicul imi facea mamaliga din alune pisate, zicea ca asa a mancat in Italia....

Vazui si prajitura si amanuntele, super bine arata! Porumbul fiert il duc lui Alex, lui ii place tare mult si fiert si copt. Geany incearca si reteta asta mexicana.E simplu si merge vara. Aici se face in toate targurile. Le-a placut mult si celor din culinar.ro Poti folosi porumb fiert sau cumparat de la autoservrie, congelat si gata fiert. Oricum ar fi, se incalzeste porumbul fiert (in micro) si cand e fierbinte se unge cu maioneza ceva mai acrisoara si apoi se tavaleste prin telemea rasa. E un deliciu. Cui nu ii place maioneza o poate inlocui cu unt si apoi cu lamaie. Dar incercati cu maioneza (si lamaie)si branza rasa. Copiilor le place grozav.

...si la sfarsit platesti