Inspirata de spusele Adrianei de aici

 

,

dar si de unele discutii de la alte topice despre ce visam sa facem cand suntem la pensie, m-am intrebat ce as face eu daca...?

Stiti vorba aceea cu "Daca si cu parca s-au suit in barca? Daca nu era, parca se-neca!"

Ce ati face daca ati avea curajul, tupeul? Daca ati avea timpul? Daca ati avea aptitudinile? Daca ati avea mijloacele financiare? Daca v-ar lasa partenerul? Daca v-ar lasa constiinta? Daca ati avea sprijinul moral?

 

 

As vrea sa vad macar o data un loc din Africa, ideal undeva in inima ei! Daca as avea curajul sa imi schimb iar viata ori sa ma apreciez ca fiind intr-adevar apta...as aplica la NG , pentru care am visat mereu sa lucrez.

 

 

Ok, your turn now!

Edited March 1, 20197 yr by Lapona Enigel

Mi se pare ca era

Daca dacă nu era, parcă parcă se înneca.

Ce e NG?

 

Daca aș avea bani și timp aș călători.

 

Dar eu acolo am vrut sa zic ca se pierde posibilitatea da e face ceea ce vrem, uneori.

De ex cineva ascunde ceva cuiva de teamă să nu-l rănească sau să îl facă să sufere. Deși poate asta nu e exemplul cel mai fericit.

Copiii sînt puri si sinceri, ca in hainele împăratului, cred că povestea aia explică bine ceea ce am vrut eu sa zic acolo

Tocmai, eu am inteles bine ce ai vrut sa spui tu. Daca nu am fi constransi de imprejurari, de situatiile vietii, de constiinta noastra s.a.m.d.

 

NG = Nationa Geographic

Mi se pare ca era

Daca dacă nu era, parcă parcă se înneca.

Ce e NG?

 

Daca aș avea bani și timp aș călători.

 

Dar eu acolo am vrut sa zic ca se pierde posibilitatea da e face ceea ce vrem, uneori.

De ex cineva ascunde ceva cuiva de teamă să nu-l rănească sau să îl facă să sufere. Deși poate asta nu e exemplul cel mai fericit.

Copiii sînt puri si sinceri, ca in hainele împăratului, cred că povestea aia explică bine ceea ce am vrut eu sa zic acolo

 

ai dreptate. Doar in copilarie poti fi liber orice s-ar zice.Fie ca serviciul nu te lasa, fie ca copii, fie ca banii, fie ca societatea, cred ca sant cuvinte uzate si goale mesajele care circula in retele sociale despre "libertatea completa" la indemana oricui. Eram convinsa ca la batranete poti fi pe deplin liber sa faci ce vrei si sa spui ce vrei, o viata fara retineri. Dar uite ca batranetea impune si limite, ca cele din zicala: cand puteam nu aveam, iar acum ca am nu mai pot. Nu e inca cazul meu dar in rezumat, prioritatile din viata nu le alegi tu. Asta cred eu. Poate incepem un topic despre asta

ca cele din zicala: cand puteam nu aveam, iar acum ca am nu mai pot.

 

cum s-ar zice cand fu Tica, nu fu Tache!

Dar eu acolo am vrut sa zic ca se pierde posibilitatea da e face ceea ce vrem, uneori.

De ex cineva ascunde ceva cuiva de teamă să nu-l rănească sau să îl facă să sufere. Deși poate asta nu e exemplul cel mai fericit.

Copiii sînt puri si sinceri, ca in hainele împăratului, cred că povestea aia explică bine ceea ce am vrut eu sa zic acolo

 

Lumea nu are nevoie de sinceritate, de-aia cei mai mulți își pierd capacitatea de a spune adevărul, de frică că vor fi respinși și neacceptați sau catalogați ca răutăcioși, negativiști, cînd la modă e să fii pozitiv, prietenos, aprobator în toate cele. Părerea mea e că se confundă termenii, dar asta e realitatea: spui cuiva un adevăr neplăcut despre el, e tragedie, îi bagi minciunele frumoase, vai, ce bun ești Bine-nțeles că adevăr nu înseamnă jignire, cum nici o laudă nu înseamnă minciună.

În legătură cu ideea Laponei, că nu ne luăm inima-n dinți să facem ceea ce ne place în viață, cred că are cam aceeași cauză, plus altele. Dacă faci ce vrei tu, unii sînt foarte supărați că nu faci ce vor ei Pot fi părinți, prieteni, cunoștințe, profesori. De aceea odată stabilită o meserie pentru fiecare, e dator s-o facă pînă la sfîrșitul zilelor, că-i place sau nu. Alte motive includ rușinea de a nu fi nimerit bine de prima dată, adică o frică de eșec, care nu e deloc un real motiv de jenă. Și altele, încă multe altele.

Sinceritatea a fost dintotdeauna hulita in comunitati tocmai pentru ca duce la animozitati.

 

De regula, sa fii sincer cu cei care te inconjoara, fie ei apropiati ori nu, prezinta un mare risc. Insa, o mare parte din efectul pe care il are sinceritatea este cauzata si de felul in care alegi sa spui acel adevar cuiva

 

Interesant, nu, ce corelatie stransa exista intre sinceritate si frica In fine, e o tema inepuizabila.

 

Ca sa revin la ideea topicului, chiar am vazut un film relaxant zilele trecute, Last Holiday. La un moment dat vine scena cu base jumping. Ei, daca as avea tupeul, asa ceva as face.

 

Am doi prieteni din copilarie, unul a facut parasutism , prietena mea deltaplan. De cativa ani am intalnit un cuplu de romani super avangardisti, calatoresc peste tot si fac parasutism, ori cum se cheama gliding-ul ala cand sari din avion si glide singur ori cu mai multi in cerc pe curenti de aer?

 

In orice caz pentru mine sunt woooooooow. Asadar: daca as avea mai mult curaj, as face asa ceva!

 

Daca as avea timp si locatie si putin curaj, m-as apuca de scufundari, de fapt.

@ Adriana: Nu era "daca si cu parca"? Stiu ca eu imi explicam mie in cap la mini cu " daca daca nu era, parca parca se-neca!" .

interesant subiect, nu mi-a venit nimic in minte, tot ce m-a indemnat inima sa fac am facut. o fi de bine?

ca cele din zicala: cand puteam nu aveam, iar acum ca am nu mai pot.

 

cum s-ar zice cand fu Tica, nu fu Tache!

 

hahaha asa-i! Uitasem de vorba asta hahaha

ca cele din zicala: cand puteam nu aveam, iar acum ca am nu mai pot.

 

cum s-ar zice cand fu Tica, nu fu Tache!

 

hahaha asa-i! Uitasem de vorba asta hahaha

 

de-aia va si zic niste chestii mai neaose, poate-ati vrea sa le mai auziti

 

asa cum si mie imi place s-aud de la voi de fel de fel de chestii

As calatori. Daca s-ar putea. In lung si-n lat as colinda planeta. Bine, nu m-as duce musai la 8848 m, nici n-as incerca sa ma scufund prea adanc, dar as vrea sa vad cat mai multe, atat de pe uscat cat si de prin apa.

Jupanu' chiar vrea sa mergem prin tarile calde, peste vreo 2 luni. Sa vedem ce iese... ? ?

Daca as avea timp, as face un curs de patiseri.

Daca as avea curajul si ceva capital, m-as muta inapoi in tara.

Daca as avea curajul si boldness sau lipsa de diplomatie le-as spune cateva celor pentru care am avut o simpatie si amicitie sincera si s-au sters la si anume dos cu ele...

Ma mai gandesc.

Edited March 6, 20197 yr by Lapona Enigel

Va ziceam ca totul depinde de cat de liber esti. Am intalnit multi tineri in Africa care faceau practica sociala sau lucrau chiar sau pur si simplu traiau castigandu-si ziua. Fete si baieti de 18 pana la 30 de ani plecasera in lume ca sa CUNOASCA. Am intalnit si pensionari, la fel de liberi si dornici de a trai si cunoaste. In perioada din mijloc insa, nu cred ca poti fi liber. In cazul meu, dependentza e doar emotionala caci fii-mea are o slujba buna si viata ei iar prietenul meu e facut pe tiparul meu ..sau eu pe al lui. Nu e lipsa de modestie la varsta mea sa spun ca am calatorit in cele 5 continente, ca doar am o viata lunga in spate. Din tot ce am vazut eu, mi-a ramas inima la viata in Nairobi sau Capetown pe care o cunosc bine pentru ca am stat 4 luni. Daca nu as lucra inca, deci daca as fi avut bani multi ca sa traiesc dupa plac, m-as fi dus sa traiesc acolo pentru ca acolo e lumea mea, o planeta diferita pur si simplu, animalele pe care le ador mai mult decat pe oameni, natura atat de diferita si abundanta, clima perfecta, zgomotul si mirosul Africii e unic. Un amestec de traditii arabe si africane care te surprinde tot timpul, hotelurile (lounge) si ele sant diferite, ca nicaieri, multe activitati si posibilitati de a ajuta in orice domeniu, hobby-uri de neimaginat, si o lume respectuoasa si amabila. Asta as fi facut daca eram libera si din punct financiar

Daca as avea tupeul, le-as mai spune cate una alta oamenilor verde-n fata ce si cum...Povestesc la topicul despre tara ce si cum

Yandi, si eu visez sa merg , macar o data, in Kenya.

Am și eu două visuri unul mai realizabil și unul mai puțin realizabil.

 

Primul este sa bat Europa cu rulota. Asta sper să-l pun în practică când vom fi liberi de copil, după ce crește și nu mai are nevoie de noi. Atunci ne vom permite sa o luam haihui vreo 2-3 luni.

 

Al doilea (asta mi se pare acum irealizabil) este să ajung în America de Sud. Am așa o impresie că tare mi-ar plăcea să petrec pe acolo vreo 2-3 luni. Dar asta deja nu mai ține doar de timpul liber ci și de finanțe, și cel mai greu pentru mine, de suitul în avion, dacă nu vreau să trec oceanul cu vaporul.

Edited March 7, 20197 yr by boni

io ma gandesc din ce in ce mai mult la asta

Linkul pus de Moatza:

https://www.zoso.ro/doua-chestii-inteleg-speranta-viata/

 

Nuuu Moatza, nu te teme: felul tau de a fi si a trai nu se incadreaza cu perspectiva sumbra descrisa de autorul acestui articol, care traieste in eroare. Poate a cunoscut doar astfel de batrani si fiecare poate crede ce vrea dar eu ii compatimesc batranetea. Bineinteles ca nu poti fi sigur de starea organismului tau asa cum nu poti sa fii sigur cand se va opri viata ta. Dar asa cum trebuie sa ai grija sa-ti asiguri o situatie financiara, tot asa trebuie sa ai grija sa-ti ingrijesti corpul caci la batranete iti va servi chiar mai mult decat banii. In concluzie, cred ca batranetea este momentul fericit cand vei putea culege ce ai semanat –fizic, moral si material-, libertate deplina nefiind legat de servicii si obligatii familiale sau sociale. Daca ti-ai cultivat sufletul si mintea atunci nu vei deveni un” batran incrancenat” urat de familie ci o prezenta placuta tuturor. Zice autorul: “Dacă n-ai citit sau n-ai călătorit când erai tânăr, acum nu mai are rost. Deloc”.E cea mai mare idiotenie si nici un merita comentarii. “De ce plm să înveți din Africa sau Asia”, fraza asta chiar ca m-a lasat in ceatza si a evidentiat nivelul culturii autorului. “Nu mai ai viață personală (multă), nu mai ai nimic de învățat, nu mai ai nimic de aflat. Nu îți mai folosește la nimic să citești “Republica” sau “Procesul” la 70 de ani, cum nu îți mai folosește să te apuci să ai grijă de tine la 60” Pai de ce nu se sinucide acest domn sau doamna, de pe acum? Cred ca poti invata si te surprinde pana la 100 de ani!. Ba chiar e o fericire ca insfarsit ai timp si libertate sa inveti tot ce nu ai avut timp de tanar poate sa aprofundizezi muzica clásica daca te atrage, sau manelele, ori trombonul ori hawaiana, sa pictezi, sa faci cursuri de manualitati, sa ajuti ca voluntar in spitale, sa inveti mancaruri exotice, sa cauti grupuri cu persoane de varsta ta, entuziaste de viata si creative, sa traiesti cu ei clipe de bucurii si veselie, poate sa organizati excursii daca nu mai ai prieteni apropiati. Aici sant case de cultura ale primariei, pe zone, unde poti da clase celor interesati despre orice tema pe care o cunosti si te-a pasionat toata viata. Ai acumulat atatea experiente si cunostiinte incat ar fi pacat sa nu le dezvaluiesti. Profesia mea e traducatoare si lucrez in Presa si oricat de batrana voi fi nu as putea renunta sa aflu stiri sau informatii internationale de orice tip, analizele politice, sa fiu la curent cu mersul lumii si sa ma bucur de orice descoperire sau avans al planetei. Dupa 55 de ani am calatorit si mai mult ca inainte, iar in perioadele mai grele financiare cand ramasesem singura de tot, luam masina si haladuiam prin satele din apropiere, sa vad fluturii monarca care emigreaza din Canada, sau la padurile cu licurici, faceam filmulete pentru prieteni si fiica care locuia departe, mancam in pietele faimoase pentru gastronomie etc. Chiar si calatoriile sant mult mai interesante si mai savuroase cand esti la o varsta matura decat in tinerete..si mai ales cand haladuiesti de capul tau!

 

“Mai greu să repari sau să recuperezi ce trebuia să faci la 40 sau la 50”. De ce? Cu ce drept sententiaza asta? Trecutul nu are viitor,iar daca viitorul batranilor e AZI, atunci n-am nevoie sa recuperez nici sa repar nimic, ci trebuie sa traiesc tot ce imi doresc AZI,, dupa posibilitati. Poate visul sau dorinta de la 40 de ani nici nu mai ma atrage, poate ca a fost o prostie, o cainare, nu? Nu va pregatiti de batranete ca pentru inmormantare ca nu mai santem ca batrinicile noastre care isi puneau basmaua in cap si umblau ani de zile cu toalele de inmormantare pregatite in valijoara.

Bravo yandira! Tare frumos ai zis! Nici mie nu imi place pesimismul din articol. Cu alte cuvinte daca pana la 50-60 de ani nu ai avut timp sa faci chestii ar fi mai bine te apuci sa iti sapi groapa si sa mori.

 

Cred ca are orizonturi mai limitate autorul articolului- zic si eu ca personal nu il cunosc.

Linkul pus de Moatza:

https://www.zoso.ro/...speranta-viata/

 

Nuuu Moatza, nu te teme: felul tau de a fi si a trai nu se incadreaza cu perspectiva sumbra descrisa de autorul acestui articol, care traieste in eroare. Poate a cunoscut doar astfel de batrani si fiecare poate crede ce vrea dar eu ii compatimesc batranetea. Bineinteles ca nu poti fi sigur de starea organismului tau asa cum nu poti sa fii sigur cand se va opri viata ta. Dar asa cum trebuie sa ai grija sa-ti asiguri o situatie financiara, tot asa trebuie sa ai grija sa-ti ingrijesti corpul caci la batranete iti va servi chiar mai mult decat banii. In concluzie, cred ca batranetea este momentul fericit cand vei putea culege ce ai semanat –fizic, moral si material-, libertate deplina nefiind legat de servicii si obligatii familiale sau sociale. Daca ti-ai cultivat sufletul si mintea atunci nu vei deveni un” batran incrancenat” urat de familie ci o prezenta placuta tuturor. Zice autorul: “Dacă n-ai citit sau n-ai călătorit când erai tânăr, acum nu mai are rost. Deloc”.E cea mai mare idiotenie si nici un merita comentarii. “De ce plm să înveți din Africa sau Asia”, fraza asta chiar ca m-a lasat in ceatza si a evidentiat nivelul culturii autorului. “Nu mai ai viață personală (multă), nu mai ai nimic de învățat, nu mai ai nimic de aflat. Nu îți mai folosește la nimic să citești “Republica” sau “Procesul” la 70 de ani, cum nu îți mai folosește să te apuci să ai grijă de tine la 60” Pai de ce nu se sinucide acest domn sau doamna, de pe acum? Cred ca poti invata si te surprinde pana la 100 de ani!. Ba chiar e o fericire ca insfarsit ai timp si libertate sa inveti tot ce nu ai avut timp de tanar poate sa aprofundizezi muzica clásica daca te atrage, sau manelele, ori trombonul ori hawaiana, sa pictezi, sa faci cursuri de manualitati, sa ajuti ca voluntar in spitale, sa inveti mancaruri exotice, sa cauti grupuri cu persoane de varsta ta, entuziaste de viata si creative, sa traiesti cu ei clipe de bucurii si veselie, poate sa organizati excursii daca nu mai ai prieteni apropiati. Aici sant case de cultura ale primariei, pe zone, unde poti da clase celor interesati despre orice tema pe care o cunosti si te-a pasionat toata viata. Ai acumulat atatea experiente si cunostiinte incat ar fi pacat sa nu le dezvaluiesti. Profesia mea e traducatoare si lucrez in Presa si oricat de batrana voi fi nu as putea renunta sa aflu stiri sau informatii internationale de orice tip, analizele politice, sa fiu la curent cu mersul lumii si sa ma bucur de orice descoperire sau avans al planetei. Dupa 55 de ani am calatorit si mai mult ca inainte, iar in perioadele mai grele financiare cand ramasesem singura de tot, luam masina si haladuiam prin satele din apropiere, sa vad fluturii monarca care emigreaza din Canada, sau la padurile cu licurici, faceam filmulete pentru prieteni si fiica care locuia departe, mancam in pietele faimoase pentru gastronomie etc. Chiar si calatoriile sant mult mai interesante si mai savuroase cand esti la o varsta matura decat in tinerete..si mai ales cand haladuiesti de capul tau!

 

“Mai greu să repari sau să recuperezi ce trebuia să faci la 40 sau la 50”. De ce? Cu ce drept sententiaza asta? Trecutul nu are viitor,iar daca viitorul batranilor e AZI, atunci n-am nevoie sa recuperez nici sa repar nimic, ci trebuie sa traiesc tot ce imi doresc AZI,, dupa posibilitati. Poate visul sau dorinta de la 40 de ani nici nu mai ma atrage, poate ca a fost o prostie, o cainare, nu? Nu va pregatiti de batranete ca pentru inmormantare ca nu mai santem ca batrinicile noastre care isi puneau basmaua in cap si umblau ani de zile cu toalele de inmormantare pregatite in valijoara.

 

Iaca vezi? De aia vreau sa ma fac Yandira cand o sa fiu mare ...

Foarte frumos ai spus Yandira. Mi-a placut mult partea cu mersul singura dupa fluturi si licurici.

Partea cu Asia si Africa eu cred ca e spusa la "bagat batul prin gard", un fel de trolling.

Zoso e un bou, îmi pare rău că am dat click pe link și că i-am făcut trafic Altă dată să mă avertizați că e link încolo. Mama mea face 80 de ani în vară, iar în ultimii 4 ani a străbătut jumătate de Europă și cam toată România. Asta pentru că tata a fost un sedentar în ultimii 10 ani de viață, iar ea, cu mici excepții, nu a putut să plece pe nicăieri. Sper să aibă încă mulți ani înainte să își vadă îndeplinite toate visele în legătură cu locurile pe care vrea să le vadă și lucrurile pe care vrea să le facă. Are tabletă și facebook, a învățat în mai puțin de jumătate de oră ce și cum se face acolo, inclusiv să pună poze, să caute cunoștințe etc. Face poze, citește, are grijă de ea, își îngrijește corpul și sănătatea, se bucură de întîlniri cu prietenele și își face mereu alți prieteni și prietene noi care îi caută compania, își așteaptă cu nerăbdare strănepoții, cînd or vrea ei să vină și altele ca astea Tata a murit la 84 de ani, dar cu 2 zile înainte de a face AVC-ul care l-a și dat gata a făcut exact planurile pentru un beci-cramă pe care și-l dorea de mult, mi-a spus ce alte planuri mai are, toate ale unui om care nu se gîndea ”vai, ce bătrîn și bolnav sînt!”, ci că de lucrurile pe care le va face, dacă poate, ne vom bucura noi, cei care vom rămîne. Asta înseamnă să iubești viața și oamenii, după părerea mea, nu să pui mîinile pe piept și să aștepți să mori singur și trist.

eu cred ca altfel am inteles ce vrea sa zica zoso: sa nu astepti batranetea ca sa-ncepi sa faci lucruri, incepe si fa-le acum, incepe si bucura-te acum de viata, de experiente noi, de prieteni, de calatorii, de carti, de copiii tai.

si eu cred ca daca nu ai baza ptr toate inca din tinerete, nu ai ce continua la batranete.

la mine chiar se aplica, sunt multe experiente pe care nu le-am avut in tinerete si pe care nu le am nici acum, nici mai tarziu.

 

mie mi se pare ca Yandira a luat prea mot-a mot articolul si-a facut analiza pe text.

Pusha...eu am avut parte de niste experiente care mi-au ingreuiat viata efectiv si la propriu si la figurat, caci multe din ce si cum le-am facut au fost sub incidenta lor...abia acum imi dau seama si lupt sa imi las bagajul acesta pentru totdeauna pentru ca nu are ce sa imi aduca decat tristete in suflet. E o lupta crancena, dar...vreau sa o castig! Am ajuns acum la fund...da, de tot. Nu imi doresc decat sa pot fi iar functionala, apoi mai vedem. Tot ce pot sa spun este ca boala iti poate schimba radical perspectivele si te poti simti batran, batran de secole la varste foarte mici...Nu am avut niciodata baza...daca e sa analizez sub lupa, toate imprejurarile in care am venit pe lumea asta indicau ca voi ajunge, vorba unuia care mi-a declarat ca eu sunt iubirea vietii lui si care s-a casatorit cu o tiza intr-un final, "o ilustra vanzatoare la magazin, dar fericita"

Il tin minte pe tata, care pentru mine este o prezenta iconica, sa spun asa, cum imi mai spunea cand eram mai mica, in adolescenta si beam cafeaua impreuna...cand ii suneam ca eu o sa ma duc intai sa vad lumea, p-aia altele din astea "lumesti". Si el: "Eeeeeh, vraghia malai visazî!"

 

Nu stiu ce m-a tras mereu inainte dar...lume am vrut, lume am avut

NU RENUNTATI NICIODATA LA VISELE VOASTRE!

 

Tuturor visatorilor, incrancenatilor, gladiatorilor, cu dedicatie speciala

 

Lori, fiecare cu experientele lui, mai bune, mai grele - io nu vreau sa zic rele!

Unii au avut chiar experiente tragice si pierderea jumatatii, chiar daca nu prin moarte, e una dintre cele mai devastatoare. Mie-mi pare rau c-ai fost supusa unei asa experiente.

Revenind la ceea ce am vrut io sa razbata din textul de mai sus, mie-mi pare ca tu faci lucruri acum.

tu ai grija de tine, faci sport, te preocupa sanatatea ta, tu ai empatie ptr cei de care te-nconjori, tu gasesti bucurii in a citi carti, te bucuri de filme, stii sa apreciezi un rafinament culinar, "degusti" un parfum, calatoresti...adica ai o baza pentru anii ce urmeaza. Si-ti faci planuri in functie de tine, doar de tine, nu depinzi de nimeni.

Tu traiesti acum, nu vei incepe sa faci tot ce-ti place la batranete, asta voiam sa zic. Atunci doar vei acumula alte experiente pe baza a ceea ce-ai cladit acum.