Camella, orice am vrea sa credem, sa fii varstnic si cu boli, nu-i o situatie fericita nicicand, cu atat mai putin acum,

Ca se prezinta cate un caz izolat de batran salvat, e pur frectie la picior de lemn e un pic de simulare happy-happy, joy-joy, ce naiba! pe mine chiar ma irita, nu rimeaza cu situatia reala din spitale.

si poti sa ai orice atitudine rationala, pozitiva, bla-bla-bla! cand ti se-ntampla tie sau celor f apropiati, ai kkt steagu', cum se zice.

suntem constienti ca murim cu totii, da' parca n-ar fi cazul chiar acum, indiferent cate resapari avem la activ.

 

la mine-n bloc a murit un vecin, azi l-a ingropat. era vecinul meu preferat si chiar ii ziceam de fiecare data cand ne-ntalneam - tinea la gluma!

era asa de bland, intelegator, voluntar...zau ca sufar ptr el! eu ii zgandaream orgoliul si el executa - il exploatam, saracu'! impins de mine a pus salcii vreo 3ani la rand, ii lasam apa la usa, el le uda, a cautat o firma si-am facut luna la boxa.

si-a murit deodata la nici 70 de ani, un cancer galopant. omu' asta sigur n-a crezut ca moare asa repede, era o sfarleaza.

basca era si f credincios, salciile le-a adus de la biserica pe care o frecventau, el si sotia. cum sa nu-ti fie mila de omul asta cand l-au dus la groapa singur, fara prieteni, slujba, pomana... ptr mine astea-s vax-albina, dar ptr el, sotie, familie contau, credea in mersul asta si toata viata s-a gandit probabil ca,la sfarsit, va avea parte de ele.

de-aia zic, totu-i relativ si suportabil pana esti tu in situatia nasoala, hai sa ne fie mila de cei napastuiti zilele astea macar, sa-i lasam sa se planga cat vor daca asta le face bine.

ce ne enerveaza sau oboseste pe fb, block direct, am auzit ca s-au curatat mult listele de prieteni.

 

Titi, am toata compasiunea ptr prietenul tau, condoleante, si va doresc sa treceti cu bine peste toata nebunia asta!

 

Sanatate tuturor!

si-a murit deodata la nici 70 de ani, un cancer galopant. omu' asta sigur n-a crezut ca moare asa repede, era o sfarleaza.

 

Ăsta e cel mai bun exemplu că nu alegem noi cînd murim, nici cei din jur, oricît de milă le e de noi, sigur știm doar că o să murim cîndva. De la o vîrstă încolo e normal să fim pregătiți să ne îmbolnăvim de mai multe boli, să nu mai funcționăm cum trebuie și să înțelegem că încet-încet ne îndreptăm spre moarte, că dacă facem oricare boală peste care la tinerețe treceam, că lupta organismul, e posibil ca acum să nu ne mai ajute și la un moment dat să murim. După 70 de ani, oricînd. După 80 e și mai probabil că se va întîmpla. După 90 deja ai învins statisticile. În epoca asta noi vrem să ni se rezolve tot, părinții noștri vor ca odată ajunși la spital să fie musai salvați, o dată, de 2 ori, de 1000 de ori. Lumea e uimită că în spitale se mai și moare. Că și acasă se moare. Moartea era ceva natural și privit cu împăcare după o anumită vîrstă, acum e o tragedie inimaginabilă. Nimeni nu mai trăiește normal, de frica morții. Bătrînii se victimizează și ei că or să moară, de parcă a scăpat vreunul viu de aici, și numai ei sînt mai năpăstuiți, sau tu ai vreo vină că te-ai născut după ei și o să mai rămîi o vreme pe aici. De fapt tu poți să mori înaintea lor.

Nu vorbesc de tristețea și de jalea pe care-o simțim toți cînd ne moare cineva apropiat sau mai îndepărtat, nici măcar n-am amintit de subiectul ăsta, vorbeam de ”plîns de milă”, care e altceva și față de plîns și față de milă. Plînsul de milă e o anticipare a unei situații prea puțin probabile, pierdere de timp adică, iar acum coronavirusul ăsta e mai mult improbabil că-l vor face și vor și muri de el, decît că nu-l vor face și, deci, nu vor muri de el. Mie îmi pare rău doar că era un an bun în care puteam să mă plimb acum cu mama sau socrii pe unde ne trecea prin cap, că ne puteam bucura de stat împreună, petrecut, vorbit, dar nu-i plîng că vai!, dacă se îmbolnăvesc or să moară sigur. Tocmai de-aia în loc să jelesc deja, îi ținem sechestrați în case și le facem noi toate cele care trebuiesc făcute, ne distrăm și rîdem la telefon /video / de la balcon etc. în ideea că va trece și o să mai facem lucruri plăcute. Tata nu mai e de 5 ani, acumulase boli în ultimii ani, se trata, se îngrijea cît putea, vorbeam despre moarte și ce o să facem cînd va fi să fie, inclusiv despre alegerile pe care să le facem pentru el dacă nu va mai fi în stare el să le facă, dar planuri și acțiuni a făcut pînă cu cîteva zile înainte de a muri. Haideți să trăim fiecare zi așa cum e ea, că vine ea și ultima, fără să ne întrebe. Apropo de atitudine și atît, că de acolo am plecat cu discuția.

Moartea era ceva natural și privit cu împăcare după o anumită vîrstă, acum e o tragedie inimaginabilă. Nimeni nu mai trăiește normal, de frica morții. Bătrînii se victimizează și ei că or să moară, de parcă a scăpat vreunul viu de aici, și numai ei sînt mai năpăstuiți, sau tu ai vreo vină că te-ai născut după ei și o să mai rămîi o vreme pe aici. De fapt tu poți să mori înaintea lor.

 

daca am face in viata numai lucruri logice, gandite la milimetru, dac-am reactiona strict dupa reguli, toate trecute prin filtrul rationalului, am fi roboti.

stim ca murim, doar ca acum pare mai probabil decat in cele mai multe situatii pe care le-am trait. bineinteles ca cei mai multi vom supravietui, dar ne e frica.

iar moartea cred ca e cea mai mare frica. mai ales ca nu-s deloc religioasa.

si fiecare reactioneaza diferit. eu nu pot sa-i zic mamei mele sa fie senina si sa accepte ca daca se imbolnaveste acum, la cate mai are, va muri.

 

iar mi-aduc aminte de testul psihologic ptr carnetul de sofer. aveam 38 de ani si cand a auzit psiholoaga ptr ce am venit m-a intrebat: la varsta asta?

m-a facut sa iau distanta fata de atitudinea ei strict rationala.

Edited April 4, 20206 yr by moatza

 

iar moartea cred ca e cea mai mare frica. mai ales ca nu-s deloc religioasa.

 

 

Nici eu nu-s deloc religioasă, tocmai de-aia mi se pare că trebuie să avem o mare bucurie în a trăi acum, în faptul că avem o viață în urmă și avem ziua de azi. Mîine e doar o posibilitate și un bonus.

 

 

eu nu pot sa-i zic mamei mele sa fie senina si sa accepte ca daca se imbolnaveste acum, la cate mai are, va muri.

 

 

Ea nu știe că va muri cîndva? Dacă te-ar întreba dacă poate să moară, i-ai spune că nu? Crezi că trebuie s-o liniștești dacă ea îți spune că i-e frică de moarte spunîndu-i că NU va muri? Adică ai minți-o crezînd că va fi mai bine pentru ea, de milă? Sau pentru că nu suporți tu o discuție cu ea pe tema asta, pentru că îți creează disconfort?

De aceea ziceam și că psihologii refuză cazurile de doliu sau de bolnavi incurabili, le este frică să poarte o discuție pe această temă, li se pare că trebuie musai să imprime optimism și speranță într-un act de consiliere, și cum ai putea să fii optimist cu un om care știe că mîine moare, sau cu un om care a pierdut pe cineva drag? De aici și idioțeniile de exprimări de genul ”totul are un sens”, ”acum e un înger care te veghează” etc., lucruri care nu numai că nu ajută, dar îl fac pe cel în cauză să vadă ce neînțeles e.

 

iar mi-aduc aminte de testul psihologic ptr carnetul de sofer. aveam 38 de ani si cand a auzit psiholoaga ptr ce am venit m-a intrebat: la varsta asta?

m-a facut sa iau distanta fata de atitudinea ei strict rationala.

 

Aia nu e atitudine rațională, e doar o prostie pe care a spus-o, pentru că nu toți psihologii sînt și inteligenți sau au bun simț

Parerea mea personala,e ca fiecare trece prin situatii si momente de criza in felul lui,unii sunt optimisti,asta-i intareste pe ei si ii face sa depaseasca mai usor acele momomente,altii sunt realisti si prefera sa infrunte realitatea ,altii sunt pesimisti vad si un scenariu mai negru ,asta-i face sa fie pregatiti daca o fi sa fie,deci sa nu-i ia prin surprindere ,altii sunt de-a dreptul prapastiosi si panicosi,si se asteapta la sf. lumii si etc ,chestia e ca nu suntem toti la fel,si nu putem gandi fiecare la fel ,suntem diferiti si gandim diferit si actionam diferit ...slava domnului pt. asta (ca suntem asa)

Edited April 4, 20206 yr by Geany

da, mama stie ca va muri candva, chiar am avut discutii despre asta, despre ce ar tb sa fac in situatia asta, deci e un om rational, cu care se poate vorbi.

totusi, de cand a inceput situatia cu izolarea, a facut doua atacuri de panica f urate, a intervenit fratele meu, nu stiu cum ar fi trecut - sau daca - sa fi fost singura.

clar in situatia asta as menaja-o, mai ales ca nu suporta glume macabre, discutii transante ref la ce s-ar intampla in cazul imbolnavirii, si da, as minti-o sigura fiind ca i-ar fi mai bine sa nu stie prea multe si cu multe amanunte.

deci nu toti suntem reci si cf cu regulile psihologilor, iar daca pot ajuta un om chiar si mintindu-l, as face-o.

 

Doamne, cum ar fi sa-i spun: mama, sa stii ca tu mori daca te imbolnavesti. dar sa stii ca n-am de gand sa-ti plang de mila, oricum moartea e ceva natural, doar nu crezi ca vei ramane pe-aici sau vei trai mai mult decat mine. Mama, vezi-ti de treaba ta si straduieste-te sa nu te imbolnavesti, nu te mai victimiza, că n-a scăpat vreunul viu de aici, și nu numai tu esti napastuita! N-am nicio vină că m-am născut după tine și mai am de gand să mai răman o vreme pe aici.

 

Carmella, astea-s cuvintele tale, cum suna? Cum naiba suna?

 

Si as mai spune si altceva, dar s-ar putea sa regret mai tarziu, iar acum sunt f suparata.

Noapte buna!

da, mama stie ca va muri candva, chiar am avut discutii despre asta, despre ce ar tb sa fac in situatia asta, deci e un om rational, cu care se poate vorbi.

totusi, de cand a inceput situatia cu izolarea, a facut doua atacuri de panica f urate, a intervenit fratele meu, nu stiu cum ar fi trecut - sau daca - sa fi fost singura.

clar in situatia asta as menaja-o, mai ales ca nu suporta glume macabre, discutii transante ref la ce s-ar intampla in cazul imbolnavirii, si da, as minti-o sigura fiind ca i-ar fi mai bine sa nu stie prea multe si cu multe amanunte.

deci nu toti suntem reci si cf cu regulile psihologilor, iar daca pot ajuta un om chiar si mintindu-l, as face-o.

 

Doamne, cum ar fi sa-i spun: mama, sa stii ca tu mori daca te imbolnavesti. dar sa stii ca n-am de gand sa-ti plang de mila, oricum moartea e ceva natural, doar nu crezi ca vei ramane pe-aici sau vei trai mai mult decat mine. Mama, vezi-ti de treaba ta si straduieste-te sa nu te imbolnavesti, nu te mai victimiza, că n-a scăpat vreunul viu de aici, și nu numai tu esti napastuita! N-am nicio vină că m-am născut după tine și mai am de gand să mai răman o vreme pe aici.

 

Carmella, astea-s cuvintele tale, cum suna? Cum naiba suna?

 

 

Hai că manipulezi discuția, nu am nici eu dispoziția necesară să mă bag în discuții de genul ăsta. Ori vorbim, ori nu mai vorbim, dar nu ne facem unul că vorbește și altul că înțelege ce vrea el, că știu că nu-i așa.

Dupa ce s-a spus ca mastile nu ne protejeaza oricum,si ca sa fie folosite doar in cazul in care esti bolnav sau daca te afli in preajma persoanelor bolnave,acum am vazut ca au schimbat foaia sunt medici care afirma ca e bine cand iesim din casa sa ne acoperim nasul si gura fie si cu o esarfa sau cu un fular ,ca masti nexam nu se gasesc neam si nici nu cred ca se vor gasi prea curand ...asa ca sa vedeti ce am mesterit eu acum de dimineata

 

Am luat 2 servetele umede (1 leu pachetul) le-am suprapus,am luat de model o masca ,aia are 3 pliuri eu am facut 2 mai mari,le-am fixat cu ace,am insailat cu acul cu ata pe margini(pasi mici)si chiar am tras putin de ata ca sa stranga putin marginea,cu forfecuta mica de unghii am facut 2 gaurele mici ,am taiat in 2 un elastic de guma de ala pt. borcane sau pt. bani,stiti voi,si am inodat efectiv capetele ,5 min. maxim,ia sa va arat mai bine ca va prindeti voi

 

 

 

 

 

Am vazut ca pana si cadrele medicala din lipsa de masti le spala,si dezinfecteaza(chiar daca asi folosi o esarfa sau un fular ar trebui sa fac acelasi lucru) asa ca eu voi proceda asa,chiar la intrare pe hol cand ma intorc,ma descalt si ma dezbrac,acolo voi avea o cutie din plastic deja pregatita cu apa si clor,si detergent de vase ,de rufe (ca asa au spus ca asta omoara virusul) si pun masca acolo la inmuiat,apoi primul lucru pe care il fac e sa ma spal bine pe maini cu mult sapun,dupa ce imi fac treburile prin casa ,o sa scot mascuta din solutie,o sa o clatesc si o pun la uscat pe balcon,sau o sa-mi fac mereu altele,oricum e usor de facut...nu o fi cine stie ce solutie dar decat deloc...mna poate e o idee!! ...eu si ideile mele! ...

 

P.s am probat ,e perfecta,respir bine prin ea,ma intreb daca nu ar merge si in 3 straturi adica 3 servetele suprapuse!

brava geany! eu spal toate cumparaturie cu sapun... cica asta e cel mai eficient

 

pentru inspiratie, uite link la o masca conceputa de un chirurg din new york care e prieten cu o cunostinta de-a mea. mie asta mi se pare cea mai simpla si eficienta. cind le termin pe ale mele din asta imi fac. daca va uitati la celelalte videouri ale doctorului gatiti si "reteta" de scut (?) protector pentru toata fata.

 

http://youtu.be/NCF7lCHMnII

brava geany! eu spal toate cumparaturie cu sapun... cica asta e cel mai eficient

 

pentru inspiratie, uite link la o masca conceputa de un chirurg din new york care e prieten cu o cunostinta de-a mea. mie asta mi se pare cea mai simpla si eficienta. cind le termin pe ale mele din asta imi fac. daca va uitati la celelalte videouri ale doctorului gatiti si "reteta" de scut (?) protector pentru toata fata.

 

http://youtu.be/NCF7lCHMnII

 

Dexule 1 minut pt fiecare punga de paste?

Edited April 5, 20206 yr by any_annette

brava geany! eu spal toate cumparaturie cu sapun... cica asta e cel mai eficient

 

pentru inspiratie, uite link la o masca conceputa de un chirurg din new york care e prieten cu o cunostinta de-a mea. mie asta mi se pare cea mai simpla si eficienta. cind le termin pe ale mele din asta imi fac. daca va uitati la celelalte videouri ale doctorului gatiti si "reteta" de scut (?) protector pentru toata fata.

 

http://youtu.be/NCF7lCHMnII

Daa! Dex'! chiar ca e simpla!

any, nu un minut, sapunesc un burete cu sapun solid, dau bine pe tot exteriorul obiectului dupa care il las asa sapunit in "carantina" citeva ore, dupa care il pun in dulap cu sapunul uscat cu tot. ajuta la creier, sper sa omoare si ceva virusi daca sunt...

Dar cu ce punem in frigider-congelator cum ar trebui procedat?

pentru frigider scot din ambalajul original tot ce se poate scoate, daca nu se pot scoate, le sapunesc, metoda de mai sus

pentru congelator scot sigur din ambalaj pentru ca articolul preponderent la mine in congelator este carnea, pe care oricum o portionez inainte de a o congela si o pun in pungi ziploc. putinele chestii in ambalajul original sunt si ele sapunite

inca nu ies clabuci, nici din dulap nici din frigider

pentru frigider scot din ambalajul original tot ce se poate scoate, daca nu se pot scoate, le sapunesc, metoda de mai sus

pentru congelator scot sigur din ambalaj pentru ca articolul preponderent la mine in congelator este carnea, pe care oricum o portionez inainte de a o congela si o pun in pungi ziploc. putinele chestii in ambalajul original sunt si ele sapunite

inca nu ies clabuci, nici din dulap nici din frigider

 

Multumesc

Eu las cumparaturile jos, in pungi si pregatesc un lighenas cu apa si putin clor si sterg una cate una toate cumparaturile. Unde se poate indeparta ambalajul, il arunc. Apoi arunc pungile si sterg jos unde au stat cu clor. Nu cumpar niciodata pungi de plastic de la supermarket, dar acum da. Nu vreau sa folosesc una pe care sa o tin apoi in casa. Si imediat cum las cumparaturile jos fac dus si pun la spalat hainele cu care am iesit. Pantofii mi-i dau jos inainte de a intra in casa, ii sterg cu servetele umede si ii pun intr-un dulap de unde nu ii mai scot pana peste 5 zile cand merg iar la cumparaturi.

Si la cumparaturi merg cu manusi, masca si ochelari de soare. Ultima data era destul de cald si am fost in hanorac, asa ca mi-am pus si gluga.

Sterg si cheile la masina, telecomanda de la garaj si cardul cu spirt. Stiu, am luat-o un picut pe campuri, dar dorm mai linistita facand toate astea.

 

Stay safe!!

 

4. Pot animalele de companie sa contacteze virusul si sa il transmita stapanului?

 

 

 

Din cate se spunea pana acum, nu; dar tocmai ce am citit ca tigri de la NYC zoo au fost testati iar unul a fost confirmat pozitiv, si ca au fost si alte cazuri la animale de companie. Daca s-a putut de la om la animal, chiar nu se poate si invers ? Cred ca specialistii nu au inca raspuns la toate intrebarile...

Recunosc ca nu m-am gandit sa imi dezinfectez cumparaturile...

Legumele si fructele le spal oricum, dar pungile de orez, faina, carne; cutiile de carton (cereale, pasta, laptele): cele de plastic (smantana, branza, iaurtul,..). Nu le fac nimic decat le pun in frigider sau concelator..In casa nu intram nici noi cu incaltamintea de afara si de dat cu clor dau si eu in special la usa de la intrare..

La noi urmatoarele doua saptamani se preconizeaza a fi infernale...

Chiar dacă sînt excepții, mie îmi plac știrile astea

https://www.mediafax.ro/social/covid-2019-secretul-vindecarii-miraculoase-a-unei-paciente-de-99-de-ani-dupa-ce-a-fost-in-stadiu-terminal-19048545

În Italia s.a vindecat o bunica de 102 ani, a spus că visul ei e sa.l întâlnească pe Valentino Rossi, până va fi posibil Rossi a vorbit cu ea la telefon

stii ca la inceput nici nu concepeai ca doi pozitivi care platesc asigurarea la fel, ar putea fi tratati (sau nu) diferit in functie de speranta de viata neafectata de covid? adica e ales ala mai tanar,mai sanatos si mai bogat? - exact ca-n banc.

platesti ca tb sa fii asigurat, dar la razboi scapa cine poate.

 

fosta mea colega, cea care s-a pensionat (de-am stat io singura in birou 5 luni si i-am preluat si sarcinile, acum patesc la fel cu una care sta in concediu de parinti - fmm life!) are pe ginere-sau angajat pe o nava de croaziera de la firma Princess. mi-a zis ieri ca sunt in largul apelor teritoriale americane, nu i-a primit in raza portului, nici macar mai izolati, au adus la tarm toti pasagerii, iar ei renoveaza tot interiorul vasului. se schimba pereti despartitori, lambriuri, mobila, au distrus piscinele, magazinele, restaurantele, tot-tot si refac iar. le aduce materiale si provizii cu vase naveta, sunt testati toti, periodic. el trebuia sa termine voiajul si sa revina in tara. dar le-a prelungit automat contractul ca si-asa nu pot pleca de-acolo.

 

@ Moata, imi aduc aminte de conversatie, poate nu in detaliu. Stiu ca tu spuneai ca in Italia sau Spania (?) ii trateaza intai pe cei tineri si mai fit, care au sperante mai mari sa scape, cand e , de fapt, invers - se interneaza cazurile grave, cei cu simptome usoare sunt consiliati prin linii telefonice, asistenta medicului de familie prin telefon, videocall etc. Asa e si in Franta - cazul prietenului meu si si aici, in Germania.

 

Ce nu concep eu e ca, stiind ca platesc grupa mare la o companie de asigurari aici care are reputatie f. solida , sa ma stiu pe drum undeva sau bolnava si sa mi se refuze de catre spital accesul la servicii medicale pe motiv ca suprasolicit spitalul. Asta spunea stirea ca li s-a refuzat pasagerilor accesul la spital (acum, nush daca au fost trimise echipaje medicale si materiale/medicamente necesare la bord, nu am mai urmarit stirea). E aiurea cand o institutie care exista exact cu scopull de trata si ajuta pe cei cu asistenta medicala sa nege efectiv scopul ei in sine...la fel ca si clinica din München ori medicii care au abandonat nava in tara...si aici nu pot sa spun ca ni e confirma, iata, oficial, ca plata asigurarilor este in primul rand o metoda a statului de a legitima niste firme absolut mafiote - nu e cazul sa deschid aici subiectull despre astronomicul capital al firmelor de asigurari de orice fel.

 

Multumesc pentru raspunsuri , eu dadeam exemple de intrebari puse pe CNN de catre americani nesigur, neinformati , nepregatiti...cert este ca eu am inceput sa privesc foaaaaarte precaut orice informatie care vine din partea surselor verificate, deoarece ceea ce specialistii spuneam acum o luna este contrazis acum. Cel mai relevant exemplu este cel al copiilor care, chipurile , nu se infesteaza, nu se imbolnavesc. Este clar acum ca si ei se pot infesta, imbolnavi si, din nefericire, deceda...doar ca oamenii de stiinta afirma clar ca nu inteleg inca motivele pentru care cei tineri si adolescentii nu sunt atat de afectati de virus. Dar sunt purtatori si transmitatori. Sursa: CNN

 

@ Adi: Ups...am draganit un catel la farmacie saptamana trecuta...sper sa fi fost kosher. Cert e ca m-am suspectat serios de Covid 19 pentru ca am avut dureri infernale de cap pe parcursul a 10 zile, fara intrerupere...si nici un medicament nu a functionat. Am zis ca mmai astept azi sa vad cum evolueaza si daca nu, sun la hotline.

 

@ Carmella: Am facut psihologie multa in studiul meu si stagiatura pentru job si am venit in decursul anilor de profesat cu foarte multe tipologii de indivizi din diverse categorii de varsta, conditie sociala, grad de educatie , statut etc. in contact, diverse nationalitati si culori ale pielii, religii, orientari sexuale, foste fetite devenite baieti, de pe absolut toate continentele. Nu sunt terapeut de profesie insa sunt obligata prin natura meseriei sa ma confrunt si sa ajut la tratatea multor probleme de ordin personal, familial, contextual, profesional etc.

Metoda "terapiei de soc" este un mare no-go in practicile neuropsihoterapeutice de aici. Este acceptia generala in randul celor din categoria mea de profesie, psihoterapeutilor si psihiatrilor , preotilor si pastorilor si consilierilor ai adolescentilor si parintilor cu care suntem in cotninua cooperare. Si este si parerea mea personala , ca individ, nu ca profesionist neaparat. Pentru cineva care lucreaza cu indivizi si psyche -ul lor , prioritatea mea numarul 1 este sa le ofer in primul rand un cat de mic confort psihologic si sufletesc astfel incat sa isi gaseasca puterea si resursele sa fie confruntati cu o relaitate pentru care nu oricine este dotat de la natura cu forta sa se confrunte direct si brutal.

 

Si am - din pacate- un exemplu personal, din familie, pe tata. Tata este bolnav de diabet, un tip extraordinar de sensibil si delicat si cu care metoda confrontarii directe si lipsita de tact nu duce decat la introvertirea lui mai acerba...Vorba ceea, nu exista doar un singur mod de a te urca in copac.

 

Modul tau de abordare ca terapeut imi aduce aminte de o caricatura clasica sau un citat din Einstein:

 

“Everybody is a genius. But if you judge a fish by its ability to climb a tree, it will live its whole life believing that it is stupid.” - Albert Einstein

 

 

În Italia s.a vindecat o bunica de 102 ani, a spus că visul ei e sa.l întâlnească pe Valentino Rossi, până va fi posibil Rossi a vorbit cu ea la telefon

 

Desi carcotasii spun ca nu e relevant sa venim cu exemple pozitive singulare si ca nu faci primavara cu o floare, mi se par foarte binevenite stirile de genul tocmai pentru ca ne dau speranta.

Sa ramanem optimisti, trasatura care NU e identica nici cu ignoranta nici cu naivitatea. Sa ramanem pozitivi, dar vigilenti si cu capul pe umeri.

Sa ne tinem de reguli si sa facem tot posibilul sa ne protejam atat pe noi cat si pe cei din jurul nostru, indiferent de gradul de rubedenie sau simpatie/antipatie.

Sa incercam sa nu ne pierdem umorul.

 

O saptamana fara virus tuturor doresc!

Edited April 6, 20206 yr by Lapona Enigel

Laponel, mai ales daca ai si alte simptome in afara de dureri de cap, nu mai sta! suna! sanatate!

 

Metoda "terapiei de soc" este un mare no-go in practicile neuropsihoterapeutice de aici. Este acceptia generala in randul celor din categoria mea de profesie, psihoterapeutilor si psihiatrilor , preotilor si pastorilor si consilierilor ai adolescentilor si parintilor cu care suntem in cotninua cooperare. Si este si parerea mea personala , ca individ, nu ca profesionist neaparat. Pentru cineva care lucreaza cu indivizi si psyche -ul lor , prioritatea mea numarul 1 este sa le ofer in primul rand un cat de mic confort psihologic si sufletesc astfel incat sa isi gaseasca puterea si resursele sa fie confruntati cu o relaitate pentru care nu oricine este dotat de la natura cu forta sa se confrunte direct si brutal.

 

Si am - din pacate- un exemplu personal, din familie, pe tata. Tata este bolnav de diabet, un tip extraordinar de sensibil si delicat si cu care metoda confrontarii directe si lipsita de tact nu duce decat la introvertirea lui mai acerba...Vorba ceea, nu exista doar un singur mod de a te urca in copac.

 

Modul tau de abordare ca terapeut imi aduce aminte de o caricatura clasica sau un citat din Einstein:

 

“Everybody is a genius. But if you judge a fish by its ability to climb a tree, it will live its whole life believing that it is stupid.” - Albert Einstein

 

 

 

Mă scuzați, dar ați luat-o razna eu nu fac psihoterapie cu voi pe un forum culinar, ci doar vorbesc, ca oricare altul, despre niște principii. Eu nu te evaluez ca profesoară, Lapona, oricît de multe date mi-ai da pe un forum despre asta, pentru că nu-mi permit, și așa ceva nu se face. Bine-nțeles că nu e de ignorat meseria pe care o am, dar hai să ne tratăm toți ca oameni cu păreri proprii, nu sîntem pe un forum medical unde să-mi faceți evaluare cu steluțe la cît de bune consultații am dat sau nu. Un psiholog nu e o mașinărie în care bagi date și le scoți într-o aceeași formă la toți, fiecare are o personalitate care se manifestă și în profesia lui.

Cum ”se face” și ce tipuri de terapii se aplică în unele locuri nu sînt relevante nici pentru locul respectiv, nu doar că nu-s relevante pentru toată lumea și toți oamenii. Tocmai asta e psihologia actului psihologic, nu teoria, pe care o găsesc toți în cărți. Așa că mai scutiți-mă de aprecieri personale care nu fac decît să îmi arate că nu vă interesează ideea, ci persoana și orice motiv e bun să vă arătați simpatia pe care mi-o purtați (nu ). Dacă vreți să vorbim, vorbim, dacă vreți să mă ignorați, ignorați-mă. Dacă vreți să-mi faceți o evaluare mergeți la subiectul unde mi-am pus ”promovarea”, scrieți ”NU RECOMAND” și justificați. De obicei din asemenea comentarii am avut cele mai multe solicitări de colaborare, pentru că și ele spun multe despre personalitatea terapeutului, care, de altfel, este factorul cel mai important într-o terapie. Unii au nevoie de minciuni împachetate frumos, alții de bețișoare parfumate în cabinet, alții, indiferent de vîrstă și educație, au nevoie de un terapeut bine intenționat și suficient de inteligent care să nu-i insulte inteligența clientului cînd discută despre lucruri cruciale în viață. Atitudinea mea din postările de mai sus se traduce în cabinet în ascultare și înțelegerea sentimentelor celor care vin acolo, nu se traduce în ”îi spun că moare, îi spun să nu se victimizeze, îi spun să nu-și plîngă de milă”, așa cum le-ați tradus voi, asta așa, ca idee despre ce înseamnă principiul și ce înseamnă tehnica în terapie.

Mulțumesc celor care au înțeles dincolo de ”șocul” unor cuvinte!

Tocmai asta este chintesenta mesajului meu de mai sus: exista o clasa de meserii ( din care fac parte atat a ta cat si a mea) in care personalitatea individului nu poate fi separata de cea a profesionistului tocmai pentru ca , pentru a putea instrui, construi, antrena si dezvolta profesionistul sunt necesare niste trasaturi individuale, personale si de caracter vitale, cum ar fi, sa spunem, empatia.

 

Un profesionist veritabil in domenii in care se luceaza cu oameni nu isi dedubleaza personalitatea si nu are un cod etic (daca il are) care se schimba in functie de interlocutor(i), context, subiect/polemica s.a.m.d. Asta o face doar daca alege meseria aceea din motive pur pragmatice si lucrative.

 

Eu nu am cum sa ma duc la topicul deschis de tine sa iti cotez abilitatile de psihoterapeut pentru ca nu te-am cunoscut niciodata din perspectiva aceasta. Dar, pe baza mai multor posturi ale tale aici ( si ma refer atat la continut cat si forma lor), stiu ca nu te-as alege in aceasta calitate. Rationamentul ti l-am expus mai sus.

Revenind la SARS CoV2 si situatia actuala:

Statistica de azi in Germania conform Institutului Robert Koch: https://www.rki.de/DE/Content/InfAZ/N/Neuartiges_Coronavirus/Situationsberichte/2020-04-05-de.pdf?__blob=publicationFile

- peste 100.000 infestati , peste 1.300 de decedati si 28.700 de vindecati.

 

Azi au declarat ca la noi abia de acum se asteapta punctul culminant si ca sistemul de sanatate este pregatit cu cele necesare.

 

Cert e ca de cand a inceput toata istoria asta, constienta mortii devine din ce in ce mai pregnanta si se instaleaza mai intai respectul si apoi frica.

Imi tot fac griji pentru tata si stiu ca el este foarte instabil la asta, mai ales ca el sufera de o simptoma secundara a diabetului si se lupta cu atacuri de frica si panica... ma intristeaza mult sa il vad asa si mai ales sa stiu ca nu il pot ajuta cu nimic.

 

@ Moata, daca ai chef si poti, poti spune cum se desfasoara atacurile de panica la mama ta? Si, ce faceti ca sa le combateti?

 

Sanatate maxima la toti!