Terminasem facultatea de Engleza- Germana, invatasem ceva spaniola la institutul Cervantes din Bucuresti, aveam prieteni de la care prinsesem putina italiana, de cand eram adolescenta ma tot uitam la Rai si prinsesem ceva,asa ca ma descurcam in grupurile lor. La un moment unul dintre amici mi-a spus ca sunt disperati ca le trebuie o persoana care se poate descurca ca translator de italiana- romana ca au o urgenta. Io am zis ca nu pot, mai ales ca erau termeni tehnici pe care nu-i cunosteam nici in romana. Mi-au zis ca e pentru o perioada scurta, pana gasesc pe altcineva si sa nu ma sperii. Am invatat, am dat din maini, am vorbit cu greseli insa asta a fost primul meu loc e munca si m-au tinut la ei ca ..cum necum, ne intelegeam si mergea treaba. Ei m-au recomandat si altora. Unii dintre ei ar fi vrut sa amestece afacerile cu placerea dar niciodata nu mi s-a parut ca ar fi in avantajul meu. Deh, pesimita si orgolioasa. Cand m-am plictisit, mi-am zis " is fara iubit, n-am copii, n-am obligatii, is libera ca pasarea, haida pana in Canada cateva luni sa vedem cum o fi acolo ca tot am ocazia sa merg." N-am vrut sa stau mai mult de 3 luni, nu mi-a placut, nici acum, dupa 6 ani, nu sunt foarte entuziasmata dar mi-am facut o casa aici. Vreau sa incep o scoala care sa imi dea posibilitatea sa calatoresc. Ma gandesc sa schimb radical si sa ma bag in sistemul medical. Cu asta as avea un loc de munca in toata lumea, si as vrea sa calatoresc in toata lumea. Tin sa mentionez ca nu regret nimic din trecut si mai ales, sunt norocoasa ca mi-am gasit talentul..sunt buna la limbi straine, le prind usor. Is ignoranta in matematici, chimie, fizica dar limbile mi-o fost de mare ajutor.