Lori, eu nu-ti dau sfaturi dar tocmai am vazut "Horrible Bosses" si m-am gandit la tine.

 

 

Daca ai timp sa-l vezi, te va bine dispune!

Alicia bun venit. La varsta mea respectabila, pot doar sa spun ca un job pe care nu-l iubesti e un calvar,

dar daca faci ceva ce-ti place si dai peste oameni din astia care sunt pusi pe rautati poate si in acest caz sa devina un calvar,

 

 

merci, Stella, jobul de acum nu e "jobul vietii mele" dar e un job linistit, fara batai de cap, "task-urile" sint ok dar nu fac "descoperiri magnifice", cind se termina programul plec acasa, nu fac ore suplimentare, sint platita comform pregatirii mele, deci departe de a fi un calvar. are si un mare avantaj ca nu imi da palpitatii (la propriu) ceea ce ma face (uneori) de-a dreptul fericita .

Sa lucrezi cu cei 2-3-4, care sunt interesati iti ofera o satisfactie enorma, cred asta. Da' pentru ceilalti informatiile tale-s... "margaritas ante porcos".

Eu n-am vrut sa fac cursurile de pedagogie in facultate, asa ca nu pot veni cu idei mai de profil. Si habar n-am nici cum e si ce permite sistemul de invatamant din Germania. Dar ma gandesc ca poate gasesti o metoda de a-i recompensa pe cei interesati, fara sa superi beizadelele. Ceva de genul: cine citeste cartea aia/face referat despre nu stiu ce/raspunde des la ore (ceva cuantificabil, totusi), are 50 de sutimi in plus la urmatoarea lucrare/la urmatoarea teza.

Daca iau nota maxima la lucrare/teza, si cele 50 de sutimi/1 punct/2 puncte, cat se aduna, nu le folosesc la nimic, ii feliciti totusi intr-un fel in care sa-nteleaga ca ii apreciezi mai multi decat pe ceilalti.

 

Gandeste-te ca altfel ramai singura impotriva lor. Si ca-s ("prosti, da'...") multi.

[color=#0000FF][b]

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> Myra, cred ca nici nu e necesar sa faci cursuri de pedagogie ca sa intelegi cate beneficii poate aduce asa-numita (in limbaj de specialitate) conditionare pozitiva. Sa stii ca eu cu elevii nu prea am probleme, in afara de cele 3-4 cazuri, toti provenind din acelasi curs. Problemele mele provin din partea "colegei" cu pricina, cu care abia daca am avut cate ceva de discutat si pe care abia o cunosc. Revenind ins ala sistem, ca sa nu imi pierd sirul: eu am facut modulul de care vorbesti tu in tara...iar daca nu l-ai facut, crede-ma ca nu ai ratat ni-mic. Este de-a dreptul hilar: teorii pedagogice din anii '60 care nu mai au nici un punctr comun cu tabloul societatii romanesti contemporane, cu contextul in scolile romanesti de astazi ori cu atitudinea si ritmul dezvoltarii tinerilor romani de astazi.

 

In Germania nu este posibil sa studiezi ca la noi un obiect si apoi sa te duci in scoala sa predai. Exista o formare speciala pentru cei care doresc sa isi schimbe profilul jobului, sa zicem un laborant se decide sa vina in scoala sa predea chimie, insa este de foarte scurta durata si superficiala. Treaba asta este acum posibila deoarece Germania sufera acut de lipsa de profesori. Multi abandoneaza din nefericire, pentru ca nu fac fata solicitarii.

Aici este un studiu special pentru invatamant. Daca te decizi din prima sa predai, trebuie absolvi studiul cu pricina, care este de regula mai lung si in care este inclus un modul psiho-pedagogic de -parca- 4 semestre, la finalul carora dai un ditamai examenoiul...daca nu il iei, ai dreptul la o singura restanta. Daca nici pe aia nu o iei, apai ai pupat studiul pentru invatamant de adio. Nicaieri pe teritoriul Germaniei nu mai ai dreptul sa incepi un alt studiu pentru invatamant. La fel se intampla de fapt la toate facultatile, daca pici de doua ori un examen intr-un semestru. Cand ai terminat cu studiul la Uni, dai o licenta, se numeste aici primul examen de stat. Apoi, intri in formare profesionala care dureaza doi ani de zile, in cadrul careia ai orele tale proprii la scoala, ore de formare la alti profesori - adica faci secvente de materie - cel putin doua saptamani- la ei, plus seminarii speciale de pedagogie si metodica, cate unul pe fiecare materie pe care o predai si unul de pedagogie, didactica si metodica generala, care se tin intr-o institutie independenta de scoala, cu profi de seminar - si ei la randul lor profi in scoli. In decursul acestor doi ani trebuie sa absolvi 12 examene, respectiv cate 6 pe materie. Profii de la seminar sunt examinatorii. Examenele astea mici constau in aratarea unei lectii deschise si partea scrisa, un fel de recenzie scrisa de tine in care reflectezi asupra temei, cursului, elevilor, telurilor tale in lectia respectiva, eventuale probleme, obstacole etc. Dupa cei doi ani vine a doua licenta, al doilea examen de stat. Comisia este formata din patru examinatori, profesori si directori de la alte licee si seminarii de formare. Arati o lectie deschisa pe fiecare ora dupa care ai o ora de examinare orala - un colocviu in care esti intrebat si intors pe toate partile. La asta se adauga si o lucrare de licenta, mai putin cuprinzatoare ca prima, in care analizezi desfasurarea unei secvente de maxim o luna, in care reflectezi asupra desfasurarii, planificarii, metodelor aplicate etc. Trendul pedagogic care domina aici la ora actuala este diferentierea si sprijinirea individuala a elevului, adica sa il iei pe fiecare in parte si sa ii alcatuiesti ore pe profilul lui de elev, in functie de stie si ce poate el. In afara de asta, aici exista cinci feluri de scoli, fiecare dupa puterile si posibilitatile elevilor si parintilor. Tragedia incepe cand parintii -bine situati- tin neaparat sa isi trimita copiii la liceu, pentru ca pentru ei este o chestie de prestigiu. Si mai trist este cand copiii sunt evident suprasolicitati si nu tin pasul cu ce li se cere. Am multe cazuri in randul celor care au dat bacul acum care mi-au spus ca deocamdata nu fac nimic cu viata lor si vor un an pauza, sa stea acasa.

Teoria arata foarte bine insa in practica este absolut imposibil de aplicat, in grupe cu cate 33 de elevi si cu imenul volum dematerie pe care trebuie sa il predai intr-un an. Daca am fost incoerenta si am creat confuzii, te rog sa ma tragi de manecuta. Cand ai intrebari, iti stau la dispozitie [/b][/color]

 

 

 

 

 

Profu' meu de romana are acum 73 de ani (daca nu ma-nsel.) De multa vreme mi-e in gand ca, atunci cand ajung in tara, sa-l vizitez. Da-ntr-un fel mi-e frica: daca o sa-mi para ca nu e atat de impresionant pe cat mi-l amintesc eu?...

Si c-am tot zis de pofu' de romana, imi pare ca tu ai ceva din personajele lu' Camil Petrescu: "intransigenta morala" si "setea de absolut", parc-asa le caracterizam.

Lapona, nu m-a deranjat intrebarea ta (poate doar dezamagit, venind din partea unui profesor) - ce m-a facut sa ma retrag din discutie e o anumita atitudine pe care o ai atunci cand nu esti de acord cu un anumit raspuns - Cristina a explicat foarte bine ce gandesc si eu (din pacate e a doua discutie in care sunt "scoasa la tabla" sa ma explic).

 

Stiu ca e un mediu virtual, unde perceptia interlocutorului joaca un rol foarte mare, dar cum nu sufar de mania persecutiei si nici nu vreau sa demonstrez cat sunt de isteata in discutii contradictorii, prefer sa imi petrec timpul cu persoane cu care pot comunica dupa anumite reguli. Putem fi de acord sa nu fim de acord referitor la orice subiect, dar e o anumita linie a respectului reciproc pe care nu mi se pare normal sa-l trecem.

 

Oricum, principalul e ca sper sa-ti gasesti linistea Asta e important.

 

da, sigur sint in münchen, tu esti parca in Ruhrgebiet? sau gresesc? la cafea cu placere oricind vii tu in münchen, eu ajung cam o data pe an in duisburg

 

dar putem sa telefonam sau sa scriem email / chat daca vrei

 

[color=#0000FF]>>>>>>>>>>>>>>Cu foarte mare placere! Cand vii in DU? Chiar miercuri am fost iar acolo. Iti trimit ID-ul meu pe privat, ok?

[/color]

 

 

Alicia, imi pare rau c-a tb sa treci prin situatia asta, dar ma bucur c-ai fost ajutata sa te relaxezi. Uneori chiar nu ne dam seama de ceea ce-i important cu-adevarat in viata noastra.

 

Bine-ai venit printre noi!

 

 

merci, Moata, eu sint demult printre voi , va citesc aproape in fiecare zi (mai ales topicul cu pisicoantzele si pe cel cu dulciurile dar nu numai), cu scrisul n-am avut curaj pina acum dar cind am citit topicul asta mi-am adus aminte de o perioada "neagra" a vietii mele (nu ca as fi uitat-o dar ranile au inceput sa se inchida) si am zis ca e cazul sa incurajez si eu putin....

 

asemenea situatii nu le alegi singur, iti sint "date" si cred eu ca e important cum reactionezi (te lasi dus de val, te impotrivesti, actionezi, etc). eu la inceput am luptat conta valului, apoi am devenit confuza, am binguit in intuneric mult timp, mi-am pierdut total increderea in mine ca persoana, competente profesionale, etc, nu am putut vorbi cu nimeni despre problema mea (aveam impresia ca vor ride de mine, ca eu sint aia dificila) si intr-un tirziu (mai bine decit niciodata) am cerut ajutor. cu ajutorul altora m-am ridicat si am redevenit om.

[color=#0000FF][b]

>>>>>>>>>>>>>>>>Da, Alicia, desi unii insista sa nu creada ca da, exista oameni care fac asa ceva si fara a fi provocati. De fapt, cred ca amandoua stim la fel de bine ca independenta si siguranta ta in propriile forte profesionale au fost marea provocare pentru ei. Like it or not, exista multi oameni aici care nu vor accepta in veci ca oameni din estul Europei ajung si in alte pozitii in afara de spalatul de veceuri ori culesul de sparanghel. Competitia din partea cuiva care nu este de-al lor este intolerata aici de catre multi. Din fericire sunt foarte multi ok, insa in asemenea situatii conflictuale ei isi vad de treaba lor mai departe si nu se amesteca,

[/b][/color]

 

Alicia, bine ai venit la noi

Sau bine ai inceput sa scrii ca de venit ai venit mai demult.

 

multumesc, Adriana

 

@ Lapona

iti recomand cartea "Die Masken der Niedertracht: Seelische Gewalt im Alltag und wie man sich dagegen wehren kann" de Marie-France Hirigoyen. Pe mine

[color=#0000FF]

Ganz lieben Dank dafür! In cazul in care intereseaza pe ceilalti care nu stiu germana, pun titlul cartii in romana: Mastile räutätii: Agresiunea sufleteasca in viata de zi cu zi si cum ne putem apara impotriva ei. Cartea are ca tema principala un aspect cat de poate de actual in societatea germana moderna.[/color]

Lapona, nu m-a deranjat intrebarea ta (poate doar dezamagit, venind din partea unui profesor) - ce m-a facut sa ma retrag din discutie e o anumita atitudine pe care o ai atunci cand nu esti de acord cu un anumit raspuns - Cristina a explicat foarte bine ce gandesc si eu (din pacate e a doua discutie in care sunt "scoasa la tabla" sa ma explic).

 

Stiu ca e un mediu virtual, unde perceptia interlocutorului joaca un rol foarte mare, dar cum nu sufar de mania persecutiei si nici nu vreau sa demonstrez cat sunt de isteata in discutii contradictorii, prefer sa imi petrec timpul cu persoane cu care pot comunica dupa anumite reguli. Putem fi de acord sa nu fim de acord referitor la orice subiect, dar e o anumita linie a respectului reciproc pe care nu mi se pare normal sa-l trecem.

 

Oricum, principalul e ca sper sa-ti gasesti linistea Asta e important.

 

Mama draga, nu stiu cu ce ti-am casunat, zau, si daca ti-am dat vreodata impresia ca te persecut cu ceva , mii de scuze! Crede-ma ca in veci nu mi-as permite asa ceva cu nimeni, nici in viata mea privata si nici in aia profesionala, cu atat mai putin intr-un cerc virtual in care toata lumea ar trebui sa aiba ceva de castigat din discutii, ca in fond si la urma urmei nu ne da nimenii premii aici. Sa discutam in contradictoriu este calea spre progres si o metoda sa gasim un consens, cel putin in acceptia mea. Ca vrei sa stai de vorba cu oameni care respecta aceleasi reguli ca si tine este dreptul tau absolut. Doar ca, in momentul in care nu faci clar pentru toata lumea care anume sunt regulile alea si cu ce anume interlocutorul tau a gresit, pai nu ai sa fii in veci inteleasa. Ma ierti dar pe bune ca nu detin nici o putere supraomeneasca sa pot citi in spatele celor scrise...as vrea, recunosc

De asta eu te-am rugat la modul cel mai serios sa imi explici de ce, din punctul tau de vedere, e asa de relevant ce ai afirmat. Dar, normal, ca e dreptul tau sa refuzi! Se pare ca voi -vorba Aliciei- bajbai si eu pe intuneric.

Imi pare rau ca te-am dezamagit si nu am neaparat aceeasi opinie cu tine, asa cum te-ai asteptat de la un profesor.

Alicia bun venit. La varsta mea respectabila, pot doar sa spun ca un job pe care nu-l iubesti e un calvar,

dar daca faci ceva ce-ti place si dai peste oameni din astia care sunt pusi pe rautati poate si in acest caz sa devina un calvar,

Lorica draga, eu iti doresc din suflet sa regasesti toata dragostea si rasplata meseriei pe care ti-ai ales-o, cu sau fara injuraturile *zaftoshe*

din limba materna.

Iti multumesc mult, draga mea! Tu esti mereu o sursa de energie pentru mine.

Laponel dragule, cel putin ma faci sa rad

 

E clar ca una zic, alta pricepi, asa ca sa dam vina pe perceptie

Lori, eu nu-ti dau sfaturi dar tocmai am vazut "Horrible Bosses" si m-am gandit la tine.

 

 

Daca ai timp sa-l vezi, te va bine dispune!

 

Lilly, un sfat cat se poate de bine-venit ! Multumesc mult! Am de gand sa ma relaxez

Laponel dragule, cel putin ma faci sa rad

 

E clar ca una zic, alta pricepi, asa ca sa dam doar vina pe perceptie

 

Bai, pe bune ca incep si eu sa ma simt intr-po schita d-a lui Nea Iancu. Evident ca perceptia mea este perturbata, de asta te tot rog de trei posturi sa imi desenezi si mie ca la tantalai, ca sa fiu sigura ca pricep corect. Pe cuvant de pionier ca nu fac misto.

Uma draga, de unde nu e, nici 'mniezau nu cere

 

Deci! Decît sa ne certam, mai bine-un cîntec vesel sa cîntam : "Iata Anul Nou, S-a apropiat, din ceeer va fi si împodobit, ca un împarat..."

Laponel dragule, cel putin ma faci sa rad

 

E clar ca una zic, alta pricepi, asa ca sa dam vina pe perceptie

 

Da, sa dam! Mi-am adus aminte de un banc:

 

Doua babe surde se-ntalnesc in drum spre piata:

 

Prima: Da' ce faci vecina, te duci la lapte?

 

Cealalta: Ha? Aaa, nuuuuu, la lapte ma duc!

 

Prima: Aaaaaa, pai am crezut ca te duci la lapte.

Draga Lapona,

 

eu am trait experienta ta (sint si eu in De) da, se numeste mobbing si am avut parte de ea de la fostul meu sef.

primisem un super job la o firma mare si cunoscuta, eram taaaare mindra de mine ca "am reusit in viata / cariera" si credeam ca am prins pestisorul de aur. primele 6-8 luni totul a decurs ok, jobul era interesant, mult de invatat, salariul bun, colegii foarte faini si seful direct (projektleiter) nitel cam ciudat dar si el ok (cine e perfect?). in momentul in care am devenit independenta la job (ma descurcam singura la proiecte, cu clentii, etc) au inceput fazele mai ciudate sa zic asa: de la seful cel mare (al departamentului) am aflat ca seful (cel mic) nu era "fericit" cu mine (asta a fost expresia). Pai aveti sa-mi reprosati ceva profesional? nu, nu...asta nu, doar ca dvs. si seful "cel mic" nu "passen zussamen". Eu eram confuza ca in relatia cu seful cel mic totul merge "bine", drept urmare l-am rugat (pe seful mic) sa-mi acorde o intrevedere intre 4 ochii sa analizam situatia....da, sigur cu placere. si eu expun problema, da, am auzit ca aveti probleme cu mine, ca nu sinteti "fericit" cu mine, deci cum pot imbunatati situatia, ce fac gresit, un feedback va rog. el zice, nu, totul e perfect, n-am nimci de reprosat...dar e foarte bine ca ai intrebat, cine te-a sfatuit sa faci asta? eu zic, nimeni, eu am avut initiativa ca situatia mi se pare cam confuza si vreau s-o limpezesc.

[b]

daaa, si asta a durat cam in ca 10-12 luni, soarecele cu pisica, o gramada de sicane, birfe, totul pe la spate iar in fata era lapte si miere.[/b]

 

 

>>>>>>>>>>>>>>>>Mhm, was du nicht sagst... Parc-ai povesti de mine.

 

si la mine au inceput palpitatiile, nopti nedormite, atacuri de panica, izbucniri de plins la job, in autobuz, pe strada...tot tacimul. contractul era pe o perioada fixa, cind s-a terminat nu a mai fost prelungit (seful cel mare era de parere ca e spre binele meu , intr-un fel a avut dreptate).

nici in situatia mea nu s-au amestecat colegii, cei din betriebsrat au zis ca n-au ce sa faca, individul era cunoscut de multi ani ca "mobber" insa era de peste 20 de ani in firma, deci...asteptau sa iasa la pensie ca sa scape de el.

 

m-am trezit somer cu o depresie de toata frumosetea pe care la inceput am crezut ca tratez singura, pina la urma m-am dus la medic si am inceput tratamentul cu antidepresive si vreo 2 luni mai tirziu psihoterapie. am avut noroc de un medic psihiatru super si de o psihoterapeuta foarte buna (tot romanca dar asta a fost pura coincidenta) cu care am analizat comportamentul meu la fostul job si cum se poate face mai bine data viitoare. am invatat multe

 

mi-am schimbat oarecum stilul de a gindi vis-a vis de profesie, sint mai relaxata, se poate trai si cu bani mai putini si nici nu mai vreau sa mut muntii din loc. procesul asta de schimbare a mentalitatii a fost greu si dureros (vroiam cariera serioasa)dar acum apreciez mai mult timpul liber pe care il am si linistea la noul job chiar daca nu mai e asa de "interesant" ca inainte.

 

in ceea ce ma priveste pot spune acum (3 ani mai tirziu) ca neprelungirea contractului de atunic a fost o binecuvintare pentru mine. eu de la mine putere n-as fi plecat chiar constienta fiind ca inca un an in asemenea conditii m-ar fi facut numai buna pentru o clinica de psihiatrie

 

nu stiu in ce masura te ajuta postarea mea, poate putin ideea ca nu esti singura care trece prin asa ceva. eu iti doresc sa iei decizia cea mai buna pentru tine.

 

pupici, alicia

 

asemenea situatii nu le alegi singur, iti sint "date" si cred eu ca e important cum reactionezi (te lasi dus de val, te impotrivesti, actionezi, etc). eu la inceput am luptat conta valului, apoi am devenit confuza, am binguit in intuneric mult timp, mi-am pierdut total increderea in mine ca persoana, competente profesionale, etc, nu am putut vorbi cu nimeni despre problema mea [color=#0000FF][b](aveam impresia ca vor ride de mine, ca eu sint aia dificila) si intr-un tirziu (mai bine decit niciodata) am cerut ajutor. cu ajutorul altora m-am ridicat si am redevenit om. [/b][/color]

 

Din nefericire Alicia, exista peste tot caractere de joasa speta, care sar la gat ori de cate ori au ocazia, dar doar din spate, pentru ca asemenea indivizi nu vor avea nicicand demnitatea sa te priveasca in ochi si sa iti spuna parerea la modul decent.

Insa se merita sa ceri ajutorul da, caci sunt la fel de multi care ti-l ofera. Oamenii acestia ma fac sa am incredere mai departe in ceea ce sunt, in ceea ce fac, sa tin la oamenii cu care lucrez si la cei care imi sunt dragi, chit ca pe cei din mediul virtual poate nu ii voi vedea niciodata pe viu. Ma bucur mult ca ai postat si la fel, ma bucur ca am deschis topicul. Multumesc tuturor celor care sunt alaturi de mine!

Ai predat in Germania?

 

Nu am predat dar de ceva ani buni de zile am Sprachassisstentinnen din Germania cu mine in clasa, aici in Australia si printre altele discutam si sistemul de invatamant German.

>>>>>>>>>>>><Am inteles, asa se explica Gymnasium. A studiat si ea Lehramt pentru Gymnasium?

[b] Ma asteptam sa scoti linia si sa-mi tragi una peste degete , dar nu-i nimic n-a durut prea tare [/b]

>>>>>>>>>>>>>>><

 

Imi amintesc cu ceva timp in urma cand la fel aveai o problema cu munca excesiv de multa de la scoala ti-am scris ca asa este la inceput si te vei obisnui cu timpul si la fel ai raspuns iritata ca nu am fost de acord 100% cu ce ai zis tu.

 

>>>>>>>>>>>>><Habar nu am la ce te referi. Imi pui un link, te rog? Posibil sa ma fi exprimat minimalist...se pare ca unora le este foarte dificil sa perceapa tonul unei afirmatii/intrebari exprimate in scris pe internet fara zambilicii de rigoare. Promit sa imi subliniez intentia cu ajutorul lor, ca sa nu mai las loc de echivoc.

 

 

Nu stiu ce fel de om esti in realiatate dar virtual pari o persoana extrem de inflexibila.

 

>>>>>>>>>>>>>>>>< Ei hai Cristina ca m-ai distrat! Scriu de multi ani pe forum dar nu m-as fi gandit vreodata ca as fi o inflexibila. E fascinant sa afli in ce fel esti perceput de catre cei din spatele altor computere. Dar si mai fascinanta este pentru mine concluzia la care ai ajuns tu, pentru ca, recunosc, tot ceea ce nu inteleg ma fascineaza Sincer, ti-as fi recunoscatoare sa imi spui de ce. In apararea mea: in fuga calului nu pun zambilici in posturi. Probabil faptul ca am intrebat direct daca ai predat aici -pentru ca putini stiu de Gymnasium, te-a deranjat? La fel cum a deranjat-o si pe Uma intrebarea mea fara nici o urma de ironie.

Eu iti doresc sa-ti gasesti linistea necesara si sa mergi mai departe pe drumul care crezi tu ca este cel mai bun.

 

Iti multumesc Cristina si da, voi merge mai departe pe drumul pe care m-am hotarat sa merg pentru ca meseria mea imi face placere si da, imi aduce si satisfactii. Eu iti doresc sa nu fii nevoita sa treci vreodata prin asa ceva. Din fericire, oamenii in Australia sunt foarte deschisi comunicarii si socializarii.

 

Scurt si la obiect ca aici se face ziua si am multe de facut.

- ai confirmat prin acest mesaj ca nu vrei decat ca interlocutorii sa fie de acord cu tine - nu-ti explic, reciteste ce ai scris.

- Karin a studiat Lehramt pentru Gymnasium, la fel cum a facut si Josephine - tipa de anul trecut si altii care au fost inaintea lor.

- eu nu minimalizez ceea ce faci profesional - asta este ce crezi tu. Imi mentin insa parerea cu privire la inflexibilitatea ta in gandire si deschiderea spre a accepta si ce au altii de spus.

- am trecut printr-o perioada de stres dar am pus punct si am luat-o de la capat.

 

PS As fi cautat subiectul mai vechi, dar vad ca esti foarte usor "fascinata de lucruri pe care nu le intelegi" asa ca nu-l mai caut.

Nu ma bag la dat sfaturi, insa iti trimit o si si o si ca sa fie tacamul complet, cateva pentru "duamna" respectiva ca le merita cu varf si indesat. Iti doresc putere sa treci si peste asta si sa-ti regasesti linistea

Scurt si la obiect ca aici se face ziua si am multe de facut.

- ai confirmat prin acest mesaj ca nu vrei decat ca interlocutorii sa fie de acord cu tine - nu-ti explic, reciteste ce ai scris.

 

>>>>>>>>>>>>>>>>Am facut-o. Stop. Nu am gasit afirmatia cu pricina. Stop. Da citat unde am zis asta. Stop. S-ar parea ca ai probleme de ordin semantic/interpretare in limba materna? Stop.

 

- Karin a studiat Lehramt pentru Gymnasium, la fel cum a facut si Josephine - tipa de anul trecut si altii care au fost inaintea lor.

 

[color=#0000FF]>>>>>>>>Minunat! Atunci mai da-le un telefon dupa ce isi termina stagiul si inca unu' cand is in full job.

[/color]

- eu nu minimalizez ceea ce faci profesional - asta este ce crezi tu.

[color=#0000FF]>>>>>>>>>>>>>>>>>>>Aiurea. Iote ce cred eu: daca citeai, intelegeai.

[/i][/color]

 

Imi mentin insa parerea cu privire la inflexibilitatea ta in gandire si deschiderea spre a accepta si ce au altii de spus.

>>>>>>>>>>>>>Nici prin cap nu mi-ar trece sa ti-o schimb. Si da, devin inflexibila cand se vorbeste pi di laturi. Si pe partea asta de glob is multe de facut.

 

- am trecut printr-o perioada de stres dar am pus punct si am luat-o de la capat.

 

PS As fi cautat subiectul mai vechi, dar vad ca esti foarte usor "fascinata de lucruri pe care nu le intelegi" asa ca nu-l mai caut.

Nu ma bag la dat sfaturi, insa iti trimit o si si o si ca sa fie tacamul complet, cateva pentru "duamna" respectiva ca le merita cu varf si indesat. Iti doresc putere sa treci si peste asta si sa-ti regasesti linistea

 

Olguta, , pe doamna o lasam cu sforile si intrigile ei, atata are si ea saraca.

Si eu te si sper sa te pot scoate la o cafea cat de curand.

[color=#000080][b]...Personal nu imi ajuta cu nimic sa stiu anul, data si ora inceperii si incetarii primului razboi mondial cand ma scald in ignoranta in ce priveste cauzele conflictelor sociale ori politice contemporane, cauzele foamei mondiale, sferele de putere si mecanismele de manipulare pe glob...

[/b][/color]

Wow! Iata o cugetare extrasa -se vede- cu mari cazne din abisul gîndirii.

În sfîrsit dau de cineva care reuseste sa priceapa efectul fara sa aibe habar de cauza. Mare talent!!!

 

Cît despre fraza asta :

...nu sunt in stare sa reflectez asupra posibilelor consecinte ale comportamentului meu asupra lumii si celor care ma inconjoara

ce sa mai zic, ma lasa mut de admiratie

Oook, si pentru ca este foarte important sa ma gandesc la toate aspectele pozitive ale jobului meu, vreau sa impart cu voi din momentele frumoase ori amuzante

Cum ziceam cateva posturi mai inainte, in clasa a 5-a vorbim despre purcei: cei fericiti -care cresc la ferme naturale- si cei amarati, din productia de masa, care ating 120 kilograme in 120 zile. Dupa ce am discutat problema din perspective diferite si am tras toate concluziile, le zic, ok si acum e randul vostru. Ce ar putea face fiecare dintre voi in calitate de consumator si cumparator, pentru a putea diminua productia in masa? Scrieti un textulet si o sa citim cateva, sa vedem ce idei aveti. Si dau sa pun la punct treburile organizatorice gen trecut in catastif data, tema etc. In mod normal cand ajungem la faza asta de lucru, intai isi schimba ei ideile intre ei, evident ca e relativ galagie. Acu...nica, liniste totala. Ridic ochii si vad trei maini balanganindu-se prin aer. Il iau pe primul: da, Lucas! O voce grava: Frau Enigel...eu nu pot sa rezolv cerinta asta. Si mai liniste. Io: El: Noi suntem musulmani, nu mancam carne de porc. Io: ce-ti place sa mananci: pui ori carne de vita? El: Pui. Atunci, iti imaginezi ca sunt pui. Aud de la altul, aaaa, ok, asta era si intrebarea mea. In fundul clasei insa...o mana incapatanata tot in aer. Io: Marlon? El: Eu is vegetarian. Sa te tii rasete. Si au mai trecut cinci minute pana am hotarat cu ce sa inlocuim purceii pentru Marlon. Cu capsuni.

Ultimul meu mesaj la acest subiect - ca sa raspund la intrebarea din titlu - nimeni nu mai este ca tine! Ar fi si greu sa ajungem la un asa nivel! Hai da-ne si niste lectii de semantica! Sau mai bine nu! Bye!

Nu am nici o preagatire in domeniul pedagogic .

Imi dau si eu cu parerea ,daca tot ne-ai intebat .

Nu pe mine ..stiu ca nu-s in diaspora ,dar :

Atata timp cat sindicalista nu ti-a facut nici o reclamatie scrisa sau verbala .Nu te-a luat intre patru ochi sa te sapuneasca ,nu vad de ce te agiti .

Ca ti-au ajuns la urechi barfe ,ca ar fi zis nu stiu ce despre tine .....

Ei si ce ?In alte parti nu se barfeste ?

E ca povestea drobului de sare .

Tu astepti sa-ti cada in cap si poate el sta fain frumos la locul lui .

Cred ca dai prea multa importanta unor chestii minore ,influentata fiind si de cei din jur ,care-ti spotesc la urechi cine cu cine joaca tenis ,cine cu cine stabileste criteriile de avansare ,......

WTFuck iti pasa tie de asta ?

Vezi-ti de treaba cu zambetul pe buze si-ti garanez ca viata va fi mai frumoasa .

Nu exista scoala sau colectiv fara barfe ,indiferent unde te-ai duce .Nici elevi ideali.

 

In locul tau ,eu m-as intreba de ce copila aia care s-a simtit neindreptatita ,nu a avut curajul sa vina la tine .

 

Nu-i poti cantari pe toti cu aceeasi oca .

Daca ai 4-5 elevi dedicati materiei pe care o predai ,fa cu ei separat un" Cerc de studiu " si da. Vei obtine satisfactii.

Pe ceilalti ia-i la gramada si trateaza-i mai bland ,pentru ca oricum ,cu sau fara tine ,ei tot vor termina scoala .Poate ei au alte materii care le plac .

 

Esti prea pretentioasa atat cu tine cat si cu cei din jurul tau .

E greu sa tii o linie intre idealurile tale si realitate .

Cred ca ceea ce-ti lipseste e o perspectiva mai relaxata asupra vietii .

Tu esti dusmanul tau cel mai mare.Mie asa mi se pare .

 

Ia-ti o vacanta ,ia-ti barbatul de-o maneca si bucura-te de viata girl !https://forum.artaculinara.ro/public/style_emoticons/default/11.gif

În sfîrsit dau de cineva care reuseste sa priceapa efectul fara sa aibe habar de cauza.

 

Multumesc

Nu ti-o spun cu rautate, crede-ma, dar si parerea mea e ca ar trebui sa incepi cu tine.

Am avut o mica discutie cu tine, la parfumuri, dupa care mi-ai cerut sa-ti descriu un anumit parfum.Raspunsul meu nu a fost pe masura asteptarilor tale, prin urmare nici nu te-ai mai obosit, sa scrii un " multumesc pentru link ".Mie asta-mi spune multe despre felul de a fi al unei persoane.

Nu ti-o spun cu rautate, crede-ma, dar si parerea mea e ca ar trebui sa incepi cu tine.

Am avut o mica discutie cu tine, la parfumuri, dupa care mi-ai cerut sa-ti descriu un anumit parfum.Raspunsul meu nu a fost pe masura asteptarilor tale, prin urmare nici nu te-ai mai obosit, sa scrii un " multumesc pentru link ".Mie asta-mi spune multe despre felul de a fi al unei persoane.

 

Micul, imi fac mea culpa daca nu ti-am vazut postul ori am uitat sa iti raspund. Poate nici acum nu e prea tarziu...asadar: multumesc!