W Mamadeus Paparotti

[center]. .[/center] Ce nu a mentionat maestrul Roman in reteta culeasa de Domnia sa, a fost raderea cojii de lamaie inainte de stoarcere. Mierea se poate inlocui cu zahar. Cam un kilogram de zahar la 8-10 litrii de apa in functie de cat de dulce sau de alcoolizata dorim sa iasa bautura. Un sfert sau mai putin din cantitatea de apa se poate aduce la fierbere si dizolva zaharul in ea apoi se amesteca cu restul de apa aducand-o pana pe la circa 30 de grade. E bine sa fie calduta, dar nu vrem nici febra puternica pentru a nu ucide drojdiile. [center]. .[/center] Dupa ce se filtreaza (filtrele de cafea sunt foarte bune) se imnbuteliaza in peturi de plastic se sigilieaza etans si se pastreaza la rece. E bine sa se destupe cu petul racit bine in prelalbil asezat in ghiuveta. Dopul se desfileteaza o spira, lasam sa iasa gazul, etc. Am auzit si de accidente intamplate cu peturi cu socata uitate nesupravegheate care au explodat. (plasticul paote taia ca briciul ) Asa ca se recomanda un pic de atentie. Daca mai aveti capete de sifon ce se ataseaza pe peturile de plastic, acestea sunt excelente caci se poate lasa sa iasa gazul actionand parghia cu sticla rasturanata cu fundul in sus.

Dau eu startul la socata anul acesta? OK! [center]. .[/center] Doresc sa amintesc ca pornind de la reteta de baza a socatei se pot prepara diverse bauturi acidulate inlocuind sau combinand florile de soc cu cele de salcam, ghimbirul, flori de tei, petale de trandafir, flori de lamai sau portocal, menta, fructe zdrobite - coacaze, zmeura, capsuni, fragute, etc. Am sa-mi permit din nou sa dau reteta lui Radu Anton Roman si tot comentariul ulterior, incredibil de savuros [color=#0000FF][font=Times New Roman][size=3]SOCATÃ • 11 litri apã • 10 g drojdie • 5 lãmâi • 600 g zahãr • 600 g miere • 10 pãlãrii de floare de soc (merg si flori uscate) • mirodenii, dupã gust: vanilie, scortisoarã, nucsoarã • Într-un borcan de 12 litri se asazã pe fund florile de soc • Lãmâile se taie-n patru, se storc un pic peste flori, cojile se pun si ele la suc, împreunã cu mirodeniile • Drojdia se desface în putinã apã si se varsã în borcan • Se dizolvã în apã zahãrul si mierea, se adaugã florilor • Se umple borcanul cu apã, se acoperã cu o farfurioarã • În câteva zile fierbe (mai agitãm si noi zeama), se limpezeste, se trage de pe drojdie în sticle bine legate, se bea rece, cã e mai-iunie, si e vipie – si e exact ce trebuie – spumoasã, dulce, acrisoarã (cicã si diureticã)![/size][/font][/color] [color=#800080][i]De prin ’85 încoace, socata se amestecã destul de imprudent în borcanele noastre. La-nceput am crezut cã-i vreo idee pestritã de-a mai minti sãrãcia, dar, vãzând câte lãmâi si cât zahãr înghite (mai tineti minte cât era ratia pe lunã la tarã si cât era la oras?) a trebuit sã recunosc cã au înnebunit românii (de foame si sete) si dau bunãtate de ratie pe flori. Noi, care adunam tot anul ratia de zahãr de la gura copiilor si mãtusilor bolnave (sã spunã Ileana Dehelean cât a furat de la ceaiul nepoatelor), Noi, care mituisem asistentele de la toate spitalele de diabetici ca sã ne dea liste cu adrese de bolnavi (nu îndrãznesc sã-mi amintesc cã proiectasem un aparat de dializã ca sã le luãm, la schimb, sângele cel dulce), Noi, care convingeam familiile îndoliate (dându-le ratia noastrã de ulei, brânzã, carne si ce mai era drãmuit, adicã totul!) sã ascundã decesele în tãcere (si decedatii în debara) câte o lunã pentru a le putea ridica noi ratia de zahãr si asa nefolositoare, Noi ne-am vãzut brusc si dur concurati de cazanele de socatã din toatã tara! Dar sã vã lãmuresc chestia, cã povestea e mai lungã: inventasem, prin ’78, vinul de sufragerie. Dorel Visan depusese brevetul la Teatrul National din Cluj, eu la primãria din Bobohalma iar Nicu Ciolovan – cel mai curajos si mai hotãrât dintre noi – scrisese o vedere la Paris, la o verisoarã de-a nevesti-sii. Disperati de sãrãcie seacã, revoltati de posircãreala – citeste pisorcealã progresivã a vinurilor din comert, ne-am hotãrât sã ne facem noi însine vinul nostru cel de toate zilele. Dupã ce Nicu s-a întors de la studii din Rahova, cu o mânã ruptã si fãrã limbã-n gurã, cã l-au pus tovarãsii profesori sã dea extemporale în francezã (dacã tot scrisese la Paris) si i-au fãcut observatie cu ranga, „parce-que il s’obstinait à matraquer la langue“, ne-am apucat de treabã. Ne-am vândut cãmãsile de pe noi, drepturile de autor, cultura generalã, si ce mai aveam nefolositor si am cumpãrat butoaie si damigene. În sufragerie am montat instalatia de fermentare. În balcon am pus damigenele la limpezit. În dormitor am aranjat vinoteca, învechind vinul cum se cuvine, pe perioade lungi si foarte lungi – cinci pânã la zece zile maximum, cã mai mult nu rezista, mai ales dacã trecea vecinul Gutã Bãiesu cu Stefan Bãnicã pe la noi. Ne-am cumpãrat si un storcãtor modern (putin cam costisitor, ce-i drept) pe Dan Condurache, foarte eficient dar care consuma mult (din ce storcea) si ducea si la copii, la teatru, cã Fane Iordache mai gusta pe vremea aceea. În fine, ne-am organizat. Dar, spre surprinderea noastrã nedisimulatã, oricâti struguri luam si vin fãceam, era, în fiecare an, si mai putin! Mãi drãcie! Dorel Visan, care era specialistul nostru tehnic – întrucât jucase într-un film cu Mereutã iar Clujul era la numai 200 km de Blaj – s-a gândit sã facem si vin de-a doua. Adicã, dupã ce am tras mustul, sã punem apã si zahãr peste boascã, cã tot vin iese, si chiar mai limpede. Zis si fãcut! A iesit minune! Mari specialisti, unii de talie mondialã – un masinist de la „Bulandra“ si o vecinã de a lui Sebi Stefãnescu – au declarat vinul nostru secund ca vin cu origine controlatã controversatã (Turda 121, et. 10, ap. 123 pt.conf.) iar podgoria din sufragerie a primit o medalie din miez de pâine pe care a mâncat-o la o betie Ovidiu Iuliu Moldovan si s-a balonat. Succesul uluitor ne-a dus la vin de-a treia, de-a patra mânã si asa mai departe, colectând, dupã cum v-am spus, zahãrul din toate sursele cu eforturi, idei si sacrificii enorme si umane. Când am ajuns la vin de-a saptesprezecea mânã, lucrurile arãtau asa: vinul rosu era în sfârsit limpede cu luciu – mai alb ca apa dupã o lunã de fermentatii îndrãcite – dar, dacã-l trãgeam în pahar, se fãcea maro si-ncepea sã plângã în hohote. Eram în culmea succesului! Nimic nu ne-ar fi oprit. Probabil cã în ’89 am fi ajuns la vin de a mia douã sute treizeci si doua mânã, dupã calculele mele, dacã n-ar fi apãrut concurenþa asta scârboasã a socatei, bãuturã nealcoolicã, culmea! Am devenit însã victimele modei care ne-a distrus o industrie prosperã si modernã, si ne-a superhidrosocatat.[/i][/color]

Nu voi avea pretentie ca ceea ce urmeaza mai este reteta thai. E poate un fusion cu chutthey-ul din subcontinentul Indian, insa famila naostra asa prefera sosul dulce-acrisor. Prima directie de experimentare a fost modificarea retetei initiale prin adausul de pulpa de fruct macinata. Am probat pana acum cu ananas, mango si pepene galben.Atat proaspete cat si din compot. De ce? Pentru ca am citit pe etichetele diverselor sosuri similare din comert ca ar contine si aceste ingrediente. Am incercat, ne-a placut si am batut in cuie versiunea. De la servici am comenzi ferme pe urmatorii ani [center]. .[/center] Apoi ce mi-am spus: - Fruct + zahar = dulceata. E gata legata si sta pe raft in camara degeaba.(o facem dar nu se prea mananca) S-o punem la treaba. Prin urmare a urmat inlocuirea zaharului din reteta cu dulceata sau peltea. De doi ani de cand prepar sosul cu influente extrem orientale, am incercat cu dulceata de pepene galben, peltea de gutui, dulceata de ardei iuti, pasta de macese (toate home-made-facute-in-casa) Fiecare a venit cu contributia personala de aroma, plus faptul ca erau deja legate. La cantitatea de peltea, dulceata etc, incalzita intr-un vas cu fundul gros, am adaugat condimentele macinate, adausul de ardei iuti si ardei gras rosu curatat de pielita (cu peal-erul cu care curatam si cartofii si radacinoasele) macinate in blender sau mixerul stick, apoi otetul si sarea, se da in clocot, se stinge focul si se pune usturoiul zdrobit si frecat pasta fina cu sare grunjoasa (eu in mojar). In final se toarna in borcanele sterilizate se infileteaza capacele si se rastoarna cu fundul in sus. [center]. .[/center] Tot citind etichetele am introdus si condimentele mai mult sau mai putin asiatice, macinate fin. Ultima data (alataieri)am pus: Cardamon, fenicul stelat japonez, coriandru, enibahar, scortisoara, ghimbir, cuisoare, piper roz brazilian,chilli, hybiscus, lemon grass. Am urmat si aici invataturile dobandite cu garam masala, incalzind condimentele uscate in tigaie fara ulei ca sa-si dezvolte si imbogateasca aroma, apoi le-am macinat in rasnita electrica. Cand m-am grabit si am dorit totusi sa-i dau consistenta am folosit tapioca, gelatina pentru tarte, amidonul. Nu toate deodata bineinteles ci in diferitele releas-uri (generatii) de sosuri pe care le-am incercat. [center]. .[/center]

Voi posta pentru inceput reteta originala - incercata si verificata - primita de la Peter acum ceva timp, apoi vor urma tot felul de versiuni experimentale. [center]. .[/center] [b] [center]Sos thailandez dulce-acru Naam Jim Priau Wan[/center] [/b] 1/2 de ardei gras, rosu 1 catel de usturoi 1 ardei iute (se poate pune mai mult, daca se prefera un sos mai picant) 1/8 l de apa 5 linguri de otet de orez (sau cel la care aveti acces) 8 linguri de zahar Ardeiul gras se curata de samburi si pielita alba din interior, la fel si ardeiul iute. Se pun impreuna cu usturoiul intr-un mojar sau in mixer si se maruntesc. Masa obtinuta se pune intr-o oala mica, se audauga apa, otetul si zaharul si se pune la fiert mestecandu-se mereu. Se fierbe la foc potrivit si cu capacul deschis circa o jumatate de ora, pana s-a obtinut un sos usor consistent. Sosul se potriveste bine la chiftele si se poate servi cald sau rece. Sosul thai se poate servi cald, rece, sau chiar ca si dip.

Ye, da' di undi sti? (Dar si Senioara si Buni)

Magazinele PLUS au oferta la vinete: [center]. .[/center] Capra cu doi diezi a ramas numai cu unul. Ciosvarte de ied la gratar [center]. .[/center]

Marile spirite se intalnesc Si eu am pus un borcan de vinete grilluite in untdelemn, cu otet balsamic, usturoi si frunze de busuioc. Cum sta treaba cu milanezele? Poate pun pe-acolo o poza si chibitez si eu un pic . Deci vinete conservate in ulei. Vinete la gratar, marinate - salata nu conserva (Salata de vinete - caviarul - a facut-o Dumneaei) Salata de buruieni si flori stranse pe camp Salata de cruditati (castraverzi, ceapa verde, rosii, laptuci) Ciosvarte de ied la gratar + aripioare de pui Bors din lujeri de hamei Si am umplut de bors. Tura noua.

[b] Din hipermarketul naturii: [/b] Azi m-am plimbat pe jos pana la supermarketurile aflate la marginea geografiei si apoi am colindat un pic pasunile aflate la periferia urbei. M-am intors cu o recolta buna de clorofila din flora spontana, care a devenit ulterior salata cotidiana. Am neglijat sa fac fotografii dar vazand topicul am fotografiat cateva din ingredientele ce le voi folosi si maine. Mentionez ca am gasit si un fost loc de gradina de unde am cules lujeri de hrean si frunze tinere de nap. In rest, macris, papadie, flori de trifoi rosu, frunze de mustar salbatic. Nu am pus decat un pic de untdelemn de masline caci macrisul era acrisor iar hreanul iute ca focul. [center]. . .[/center] (Lujerii de hamei au luat drumul borsului cati au mai ramas caci am ros cam o treime din ei pe drumul de intoarcere.) Castigatoarele editiei de azi au fost incontestabil florile albe de mazariche slabatica. Vicia pannonica. [center]. .[/center] Textura e excelenta, sunt fragede si impletesc gustul delicat al mazarii crude si fragede cu aromele florilor de camp. S-au devorat la fata locului, din moment ce toata sapatamana in fiece zi a tras cate o sfanta de ploita.

Iar ne umilesti cu fotografii dinamice, ilustratii de calendar. Am crezut ca te potolesti dar acum te spun lui Maya. ... ... ... ... ... Not!

Am facut asta: [center]. .[/center] Si am uitat deja cum i zice, ca-i din limba in care se inteleg scafandrii in imersie. Ceva cu Strudel cu supa si cu clatite umplute

Multumesc din suflet, Petu' pentru o reteta gustoasa, inedita si de mare efect. O voi pastra si in repertoriul pentru impresionat musafiri. Mari oameni svabii astia! Si vorbind despre ei, tare mi-ar mai placea sa mi se uite acum peste umar - fie si mustrator - un anume Peter Sa revin la clatitele noastre. Nu am avut "pasta de kablu" originala si nici chef sa o prepar - alti garagauni imi zburau prin haurile goale ale cutiei craniene - asa ca am facut o umplutura mai ardeleneasca inspre saxonii si laenderii din Marginime. Am tras cubulete de carnat afumat de casa in tigaie, dupa ce si-au lasat grasime am inabusit acolo chamignons tocate marunt, le-am dat cu un praf de piper in nas, am stins cu vin alb sec, am lasat sa se reduca alcoholul si am pus cam la un strat de usturoi verde tocat sa se inmoaie. Doar un pic. Am lasat la racit. In iest timp am facut supa tot pe baza de carnat afumat de casa, felii de morcov, pastarnac o frunza de dafin sare si la sfarsit otet. S-au calit legumele pentru zama si apoi au inceput sa fiarba? Am preparat aluatul de clatite, l-am lasat sa se odihneasca si peste umputura inceputa, acum racita, am spart un ou si am pus o felie grosa de ricotta/urda. Am tocat mult marar si putin patrunjel (doar atata aveam) si le-am incorporat. Clatitele nu le-am prajit prea tare caci stiam ca le dam la fiert. Fara ulei in tigaie le-am facut. Doar o jumatate de lingura de ulei de masline in compozitie. Nu am mai uns marginile clatitelor cu albus si nu am suferit nimic de pe urma asta. Le-am tras tot in staniol. S-au umflat frumos si aluatul a ramas pufos. Cand am montat felul in farfurie am acoperit generos cu leurda tocata si mi-e o ciuda sa mor ca am uitat de parmezan. Am scos bateriile din telecomanda si am facut totusi trei poze: [center]. . .[/center] Acum lansez marea intrebare: - Stiu ca s-ar indeparta mult de reteta originala, insa tot mi-am pus in gand sa incerc odata - Pana atunci va intreb pe voi. Cum i-ar sta ruladei sa fie tocmita dintr-o foaie de aluat de taietei/paste proaspat intinsa ??? Eu "ma risc" sa afirm ca ar da pe spate forumurile culinare italienesti. Sau nu

Umplutura e gata, supa fierbe de 15 minute, aluatul de caltite e la odihna si ... ... nu mai am mojo in acumulatorii de la camera foto Ail bi bec!

Ciorbita a gatit consoarta. Felul 2 l-am ispravit repede. Doi cartofi noi imensi fierti in abur. Pana atunci la foc mic am prajit in tigaie 2 carnaciori cruzi subtiri facuti spirala si trasi in teapa. Cuburile de cartof le-am ravasit prin sosul lasat in tigaie si le-am presarat cu mix-ul meu special pentru cartofi Van Gogu (praf de rozmarin, chimen prajit si sare de pe lamaile murate) Am avut timp de activitatea principala 2.6 litri de sos dulce acrisor, baska picant. Cat de picant? Pai cat sa ai senzatia ca ai fost impuscat in gura Glumeam. Primul gust decelat e dulcele, apoi te invadeaza aromele Asiei, senzatia de acrisor, sarat si apoi cea de hotness, de iuteala. Noi vom folosi in urmatoarele 3-4 luni circa o treime. Restul se cadoriseste. Era sa uit. Am filat si cam 300 de grame de mozarella. Mi-a venit asa un chef si am amestecat-o cu oregano si bucuioc macinate. Numa gata pentru bruschette sau pizza.

Grabeste-te cu leurda. Se mai gaseste pe piete. Azi am vazut-o. Am vazut sapatamana trecuta si la Kaufland. Dar.... se recolteaza frunzele pana cand incepe sa infloreasca (jumatatea lui mai -iunie) Are Maya o pasta din frunze de leurda si unt, care se paote congela si pune pe fripturi. Uscata isi pierde din pregnanta, congelata, cred ca se se face fleoasca. Mi-a placut mult despre supa ta Eu as cere bis.

Spui yo, pana apare Pisco', ca am si yo in doatare atat uscat cat si murat sub egida devizei: "Muram tot ce prindem!" - dumnealui nu s-a ferit destul de repede Boabe de "piper" roz [color=#9932CC]"Piperul roz este mai putin aromat si mai putin iute decat cel negru. Este oarecum asemanator cu ienuparul, dar mai intens Origine : Piperul roz este originar din Brazilia (Schinus terebinthifolius) si Peru (Schinus molle). Ultimul a fost introdus si in Florida, unde creste in stare salbatica. Cel mai mare producator mondial este Insula Réunion. Etimologie : Denumirea botanica ”Schinus terebinthifolius” face aluzie la doi arbori mediteraneeni, foarte pretuiti inca din antichitate pentru rasinile lor aromate: masticul (Pistacia lentiscus), numit in greaca ”schinosand terebinth” (arborele de terebentina) si Pistacia terebinthus. Ambele plante apartin aceleiasi familii ca arborele de piper roz. Denumirea Schinus molle provine din numele din limba quechua al plantei, ”molli”. Utilizari culinare : Piperul roz brazilian are fructele mici si este uneori utilizat in bucataria occidentala ca decoratie, in amestec cu boabe de piper verde, alb si negru. Piperul roz peruan are boabe mai mari si este foarte rar. Piperul roz este denumit astfel doar datorita formei boabelor, nu si datorita aromei sau gustului, ambele blande si dulcege, foarte diferite de cele ale piperului rosu care este, dimpotriva, foarte iute. Aroma piperului roz este slaba, astfel incat acest condiment serveste mai mult ca decoratie decat ca asezonant, desi in combinatie cu alte condimente poate dezvolta o aroma subtila. Unele carti de bucate il recomanda alaturi de peste si legume (ca sparanghelul)" [/color] Despre chimen: [color=#0000FF]Superstition during the Middle Ages cited that cumin kept chickens and lovers from wandering. It was also believed that a happy life awaited the bride and groom who carried cumin seed throughout the wedding ceremony.[/color]

Sa va fie de mine cu umpluturile voastre ! Am luat modelul si am facut: Dovlecei goliti. Si apoi umpluti. [center]. Before: . . and after: . .[/center]

diviziunea muncii ca a muncii, dar si cea a consumului. apai e trai pe vatrai la matale, don Puiu. la noi mananca toti acelasi fel de mancare. cred ca ar trebui as imi iau concediu ca sa prepar 3 feluri de mancare (ca atatia suntem in familie) Mai pune mana pe cartea de artimetrica . 3 x 2 feluri de mancare (uneori trei) = ? Si la noi se mai intampla 3 meniuri, chiar daca nu complete toate. Cel putin odata pe saptamana pregatesc 4 feluri de mancare : 2 pentru Giunior, 1 pentru A batrana =) (de-i zi de post si i s-a gatat zama) 1 ceva frunze, o urzica, o stevie in bors pt Al batran.

#1Ciorba de voda-prin-loboda #2 Dovlecei goliti. Si apoi umpluti Pe maine am in plan o portie de Naam Jim Priau Wan - Sweet sour sauce. Trebuie sa mai aprovizionez un ingredient-doua.

1. Rulouri ceu vinete a la Maya (vinete, piept de pui, cascaval afumat, bacon, salvie) 2. Morcovi caramelizati, cu suc de portocale, ghimbir si coriandru. 3. L'experiment d'aujourd'hui: Flori de papadie trase in zahar brun caramelizat, flambati cu cognac, si apoi un dram de unt. (Am citit azi dimineata despre edible flowers)

S-au mancat! [center]. .[/center] Tare mult mi-as dori ca Maya sa-mi spuna pe unde are reteta indexata, nu de alta dar sa semnez de prezenta A fost cu adevarat o "mancare de duminica" [center]. .[/center]

Mi-am adus aminte de rulourile Mayei (nu le mai gasesc din pacate, ca sa le aduc un binemeritat omagiu ) si am pregatit versiunea de criza cu piept de pui, vinete, usturoi, cascaval afumat de oaie (din Marginimea Sibiului) si bacon. Rozmarinul l-am tuns cand cu branza cu rosii uscate la soare deci l-am lasat in pace, si am coborat in curte sa fur* de la o colocatara cateva frunze de salvie. [center]. . .[/center] Edit: Azi pranzim mai tarziu asa ca inca nu le-am dat la cuptor _____________ * am dezlegare sa iau oricand as avea nevoie, dar m-am inteles cu ea de comun acord sa le fur totusi, caci de furat are gust mai bun

Go for it! E gustoasa si super-rapida. Se prepara in cam acelasi timp in care se prepara o nenorocire de aia de supa la plic. Iubitorii de E-uri si aditivi alimentari si-i pot introduce suplimentar la cerere:icon_twisted: De multe ori cand esti in criza de timp te scoate cu basma (in cazul meu palarie ) igienica.

Ardeleneasca, zau lui Dumnezau ! Noi o stim cam de post. Cu untdelemnuri, fara smantani. Uite ce as mai adauga eu: Semintele ... Oops! Fructele de chimen e bine sa fie prajite in tigaie, fara ulei pana fac poc! Aroma se imbogatste.Apoi punem uleiul (sau untul) si cand se incinge - acum e aromatizat - punem faina, apa ce clocteste pe ochiul de aragaz alaturat, sare si rasnim un pic de piper. Mai mult de cinci minute nu are nevoie sa fiarba. Am incercat asta iarna si ne-a placut foarte mult sa-i punem si leguma. Nu oricare, ci una inrudita. Bulbul de fenicul, taiat fasii si calit. Daca tot e sa o facem lata ( de dulce), atunci crutoanele le fac prajind o felie de paine in unt, o intorc in tigaie, pe partea deja intarita o frecam cu usturoi, o acopar cu un voal (deci feliat translucid) de cascaval, si o dau la cuptor

Sper ca Maya imi va permite sa fac o mica paranteza pe topicul ei de succes si sa notez un mic experiment Branza Marea Rosie - i-am spus - Am un cas de oaie maturat (fermentat si uscat bine. L-am taiat cu cutitul ondulat in cubulete. Rombice scriam si in alta parte. L-am frecat cu sare fina si condimentele uscate macinate proapspat in mojar, folosite si la reteta cu branza in ulei+rosii uscate si l-am lasat cateva ore sa-si traga cat vrea din sare. Am fiert bulion din rosii de gradina de anul trecut, l-am aromatizat cu condimentele uscate, macinate proaspat in mojar, l-am lasat sa se reduca si apoi l-am racit. Am tocat busuiocul si cimbrul proaspat, cativa catei de usuturoi. Le-am amestecat bine cu branzurile picante din castron, le-am transferat in borcan, am turnat bulionul racit si am completat cu o pelicula de untdelemn de masline EV. Am dat la frigider. Aproape ca am pastrat reteta de ieri doar am schimbat proportia ingredientelor. Uleiul s-a ridicat doar la suprafata, iar rosiile in loc sa fie uscate la soare, au fost macinate si fierte in bulionul bunicilor nostri. [center]. .[/center] Sambata, duminica, luni... pe marti, miercuri va spun cum a iesit. @Geany Borcanul cumparat de mine, de 314 ml / 290 g (asa scrie pe el) a costat "doar" 12 RON. Da, e scump si pentru mine dar voi face economii sa pot cumpara macar o data pe luna.

Am decongelat o galetusa de supa de coada de vita. Felului #1 i-am facut felul! Sefa umple cu forta niste ardei cu carne din carnaciori cruzi de vita si porc - nu mi-a placut carnea tocata pe care am vazut-o azi dimineata in magazine. Am niste perle de taipoca la inmuiat si fac o budinca cu ceai aromat pe care o torn peste boabe de strugure si felii de nuci verzi din dulceata de anul trecut. M-am scos si cu desertul. Am timp deci de experimente. Pe undeva impuse de petul de 2 l cu bulion facut din rosii de gradina, pe care l-am desfacut alaltaieri. 1. Sos de rosii - zic eu - clasic. Buillon redus prin fierbere pana se mai ingroasa, un pahar de vin rosu sec, oregano, magheran busuioc si cimbru. Ultimele doua verzi. Sarea e cea cu care am frecat pasta in mojar trei catei de usturoi, un strop de zahar brun si ardei iute rosu uscat si trecut prin flacara. 2. Sos cu ricotta (de fapt urda neaosa) sos de rosii , wodka si mirodeniile de mai sus. Ambele borcane le-am sigiliat cu o pelicula de untdelemn de masline extrafeciorelnic si apoi le-am infiletat capacele. 3. Cas fermentat taiat cubulete ... rombice frecat cu (din nou) mirodeniile pe care le-am mojarit / tocat azi + sare fina pus la borcan cu bulion fiert, aromatizat si racit .