Carmella

Am primit vești bune de la antrenor, așa că de săptămîna viitoare sper să mă pot reapuca. Chiar e greu de unul singur să faci acasă, chiar dacă ești motivat, te plictisești. Alaltăieri am făcut vreo 20 de minute în casă, mi s-a părut o veșnicie, la sală nici nu îmi dădeam seama cînd treceau 50 de minute. În plus îmi nenorocesc și toate oasele, deja mă doare gîtul/coloana cervicală, nu știu ce i-am făcut.

Daa!

De ce sa nu stea?Noi stam, desi pana saptamana trecuta viata noastra se desfasura 60% din timp afara din casa. Stau majoritatea oamenilor cu bun simț. Incercam metoda asta.Ok, se asteptau la o pandemie dar nu cred ca poti programa cum si in ce fel va evolua virusul(sau ce fel de virus putea fi). Daca metoda chinezeasca de autoizolare a functionat, hai sa o incercam si noi. Circula tot felul de teorii ale conspiratilor, riscam sa pierdem din vedere, miile de victime. La tăți ne e greu, dar fara sacrificiu nu rezolvam nimic. Am explicat în postarea inițială de ce pentru că nu avem o strategie coerentă care să îi facă pe oameni să aibă încredere. Să zicem că te anunță cineva că vei ține închisă afacerea 3 luni, că trăiești din rezerve, că rata îmbolnăvirilor scade pînă la nu știu cît, că apoi îți reiei activitatea și te repui pe picioare. Nu are nimeni niciun calcul de acest fel, amînarea e pe termen nelimitat, și dacă eu mă pot încrede în aceste recomandări stricte și voi lupta cu toate angoasele mele în ceea ce privește viitorul, unii nu vor avea răbdare și nu își vor putea controla impulsurile. În acest timp alte state adoptă alte soluții, nu știu dacă mai e valabilă decizia Olandei de a nu face izolare și întreruperea activității, dar pare și asta o variantă, nu? Deci oamenii își pun întrebări. Nu înseamnă că susțin ieșirea din casă, nu săriți pe mine, mie îmi place tare să stau acasă

si omului ii trecuse prin minte ideea, in Poiana s-au dus extrem de mult preturile in jos. doar ca mi se pare prea mare aroganta. Eu aș pleca în ”expediție” cu un rucsac în spate, cu un laptop, să zicem că aș mai și munci cîte ceva de pe unde sînt, fără organizare, fără să știu pe unde o să ajung și cît o să stau, locuri prin care nu am fost încă prin țară, așa cam vreo lună-două. ooo, total irealizabil in cazul nostru, avem prea multe obligatii sociale. Deocamdată și la noi e la fel, dar nu pot să nu mă gîndesc cum să fac să fie posibil

si omului ii trecuse prin minte ideea, in Poiana s-au dus extrem de mult preturile in jos. doar ca mi se pare prea mare aroganta. Eu aș pleca în ”expediție” cu un rucsac în spate, cu un laptop, să zicem că aș mai și munci cîte ceva de pe unde sînt, fără organizare, fără să știu pe unde o să ajung și cît o să stau, locuri prin care nu am fost încă prin țară, așa cam vreo lună-două.

Am continuat cu filmele românești de pe Netflix, cel mai proaspăt e de ieri, Dimineața care nu se va sfîrși, un film făcut de un preot. Altele: Minte-mă frumos în centrul vechi, m-a făcut să rîd, Vara s-a sfîrșit - ăsta a început foarte bine, l-am înghiontit și pe fecior-miu să-l vadă, că era despre generația lui de copii, din anii 90, noroc că nu s-a luat după mine, că după ce l-am terminat de văzut m-a făcut să stau trează cîteva ore în noaptea aia, probabil că am visat urît, am început Sieranevada, dar e luuung, m-am plictisit în ritmul ăla, deși e cam cum e pe la noi așa, la pomeni, la întîlnirile cu rudele... hai că poate îl termin și eu zilele astea. Ultimul film văzut la cinema a fost Miami Bici, românesc, o panaramă de film, dar la care am rîs de ne-am stricat, umor de-ăla brut, de situație, de limbaj mai colorat, cum rîdeam în copilărie la Stan și Bran sau ceva asemănător. Edit să adaug și ”Secretul fericirii”, un fel de piesă de teatru cu 3 personaje. Interesant.

Undi vrei a fuji amu ca s-or închis granițele?? Oho, am atîtea idei! Nici nu trebuie să trec granița ca să mă plimb cît mi-ar plăcea mie. Și dacă mai ține perioada asta, chiar asta o să fac. Dar nu cu banii de facturi

Și eu m-am oferit să ajut niște bătrîni (mamă, socri, mătuși) să-și plătească facturile și să le iau medicamentele pe 2-3 luni, și acum stau să mă gîndesc dacă le mai plătesc sau fug în lume cu banii

Astăzi m-am gîndit toată ziua doar la faptul că nu știu cît o să îi mai țină pe oameni hotărîrea să stea acasă, cu toate riscurile la care se pot expune. Nu vorbesc de categoriile vulnerabile, bătrînii, persoane care au și alte suferințe. Dar pe restul cred că o să fie foarte greu să-i determini să stea acasă. În seara asta am ieșit la o alergare, era deja noapte și mi-era frică să mă duc pe plajă, am putut să alerg pe bulevardul principal al Constanței care era pustiu la ora la care altădată ar fi fost circulație intensă, barurile și restaurantele ar fi fost pline. O să ajungem să fim săraci, depresivi și izolați. Știu că riscul e să murim, dar probabil că deja sîntem expuși la acest risc mai devreme sau mai tîrziu, că tratament eficient nu văd să fie sau să se știe, pînă apare un vaccin puțin probbail că putem amîna îmbolnăvirile... nu prea am încredere că statele astea ale noastre știu ce fac acum. Aș vrea să văd că au o strategie bazată pe niște calcule, pe niște studii, că doar se așteptau la o pandemie, deocamdată văd că toți bîjbîie ca orbii.

Am citit din niște surse cît de cît mai serioase, dar nu știu care, că ibuprofenul, care e conținut și în Nurofen, e posibil să fie cauza pentru care sînt așa de multe decese în Italia.

Cine vrea cărți electronice în PDF să zică adresa de e-mail în privat, că am cîteva.

Mulți neadaptați pe lumea asta, dar pe de o parte e explicabil. Oamenii s-au învățat cu un confort și nu vor să-l piardă, iar stocurile astea îi fac să se simtă într-un control al situației, deși nu e deloc așa. Dar fiecare face cum crede mai bine de cuviință, cine știe care e metoda cea mai bună?! Eu mi-am luat din ianuarie, de cînd au început la chinezi izolările, vreo 2 sacoșe de chestii pe care le-am pus deoparte și nu mă ating de ele fără a fi nevoie, în rest merg pe aprovizionare normală și consum chestii proaspete. Merg în piață, că la supermarketuri nici nu poți intra în parcare, și nici nu vreau să stau bot în bot cu mii de persoane. E plină piața de verdețuri, zarzavaturi, carne, brînzeturi, nu se duce nimeni, încă, acolo. Nu am decît o jumătate de sticluță de spirt, o jumătate de litru de Domestos și niște Igienol, dar nici nu văd la ce mi-ar folosi mai multe. Hîrtie igienică am tot o pungă de rezervă, restul cumpărăm cum o facem în mod curent, și zău că asta este ultima grijă, atît timp cît avem apă curentă putem să folosim orice pentru șters oriunde Deja cred și eu că s-a amplificat enorm această criză, reală de altfel, dar în niciun caz nu o apocalipsă. E ceva care cu disciplină și gîndire normală putea fi ținut în limite normale, dar noi nu și nu, creăm din orice o dramă.

Azi trebuia să am ultimul antrenament din a doua serie de 12 antrenamente, deci al 24-lea, pe lîngă cîteva pe care le-am făcut singură. Am început pe 17 ianuarie, deci am aproape 2 luni. Marți a fost ultima zi cînd am fost la sală în seara aia a început nebunia mare cu izolarea, pe care altfel o văd corectă, utilă, chiar vitală. Astăzi, așadar, am cerut antrenorului indicații ce ar trebui să fac, avînd în vedere că am căpătat încredere maximă în el, are un stil de lucru foarte, foarte mișto, pe lîngă plăcerea de a face exercițiul fizic în sine, s-au văzut și rezultate în scăderea în greutate și în centimetri care m-au motivat în plus. Practic din 27 decembrie de cînd mi-am notat greutatea, am scăzut 7 kg, în cm nu știu, că nu m-am măsurat înainte, dar blugii mei favoriți, care erau ficși, acum curg de pe mine fără curea, mai exact trebuie să-i schimb Ce senzație mai mișto poate să existe?! Azi am făcut 20 de minute de exerciții dimineață în casă, apoi am ieșit pe plajă și am continuat și a fost superb! A fost o săptămînă extrem de stresantă pe toate planurile, cu o oră de plimbare pe malul mării m-am întors pregătită să dau de pămînt cu toate problemele și niște poze de la ”sală” Sper să revenim la normal curînd și să-mi pot relua antrenamentele

Sînt și înregistrări mai bune, dar asta e live și nu dau live-ul, cu toate imperfecțiunile lui, pe nicio înregistrare din studio. Iar combinația chitară cu muzicuță mi-a adus aminte de dirigintele meu din clasa a Va, un folkist amator, extraordinar de talentat, care făcea dintr-o chitară, o muzicuță, vocea lui și niște voci de copii care eram noi, o minune de sunete, și în plus ne-a educat discret de tot gustul pentru muzică bună, chiar dacă el era profesor de matematică.

Mai șocantă un pic, dar îmi place mult. Și chiar cuvintele autorului despre text. http://tudorchirila.blogspot.com/2020/03/vama-prabusire-necenzurat.html

păi daca te-ai dat cu el pe mîini... Lapo, chiar ma intreb de ce dezinfectantul lui Mino are si alcool băubil Nu cred că e neapărat băubil, e doar nedăunător dacă intră în organism, că și dacă te freci cu el pe mîini o cantitate va intra în corpul tău. Niște alcool metilic chiar și în cantități mici nu e ceva ce ți-ai dori, ăsta e ăla de la care se orbește.

Am crezut că e vorba despre Mr. Jones cu Richard Gere, chiar mă gîndeam cum de ai făcut alegerea asta, filmul fiind din anii 90 apoi am văzut că e unul cu același titlu făcut în 2019.

Mi-a plăcut asta cam așa se petrec lucrurile...

Mniam, mniam, Mino! Bun rău! Cred că merg și niște nuci deasupra

Am uitat să mai menționez foarte multe filme românești văzute pe Netflix, voi fi mereu fan înfocat al cinematografiei românești, multe dintre filme ar merita Oscarul fără niciun dubiu, dacă ar fi promovate mai bine, dacă s-ar putea ca din producerea lor să se scoată și bani etc. Ieri am văzut Ursul, am avut o dispoziție de a mă amuza teribilă și am rîs copios la el, deși nu e chiar o comedie, mai demult am văzut un Un om la locul lui, De ce eu?, Bacalaureat, Să nu ucizi... probabil mai multe, dar de astea îmi aduc aminte acum.

Sînteți bine de tot! Mă bucur să vă văd!

Te referi la ea ca a fost fraiera? M-am folosit de gluma aia că mi s-a părut amuzantă, nu aș numi-o chiar fraieră sau proastă, dar cu siguranță dacă ar fi fost o persoană reală și se afla în situația aia aș considera că greșește dorindu-și cai verzi pe pereți în timp ce totul era relativ bine pentru acea vîrstă a relației, pentru contextul în care se aflau, pentru tot ce reprezenta relația lor. Ai un copil, un soț care-și face cu plăcere și succes munca, zici că-l iubești, te iubește măcar aparent, ai o meserie, și deodată te apucă dorința de mai bine și vrei recunoaștere, vrei să ieși tu în față sau deasupra, lumea să te valorizeze pentru ce ești tu, nu ca soție a lui, și te duci să-ți cauți independența asta ca recunoaștere, repet, nu că te ținea cineva legată pînă atunci. Cam de asta consider că cine a stricat homeostazia în relația lor a fost ea, apoi cu apariția avocatei lucrurile au luat-o razna la cel mai propriu mod, și e exact ceea ce se întîmplă în realitate. Bunele intenții de a divorța amiabil atunci cînd există și copii se reduc la 0 în... nu am o statistică, dar din ce am aflat la diverse dezbateri comune justiție + direcția de protecția copilului + psihologi consilieri în cazuri de divorț, probabil că asta se întîmplă în peste 95% dintre cazuri. Exact ca în expresia ”și-a băgat dracu coada”, așa observi că se întîmplă ceva cu oamenii ăștia cînd ajung pe mîna avocaților.

Am uitat să zic de ”Castelul de sticlă” de pe Netflix, iar ieri am văzut American Factory, documentar, extraordinar, de altfel a luat și Oscarul de anul ăsta pentru film documentar.

Ăăă... ce voiam să zic?

Înainte de Oscaruri îmi scrisesem și eu părerea pe Facebook despre Marriage Story, așa că o preiau și aici. Ar fi multe de zis, dar deocamdată atît Am văzut că Marriage Story e nominalizat la Oscar, n-am nimic contra ideii să-l și obțină, e un film foarte bun. Doi actori frumoși și interesanți joacă perfect rolurile unor oameni obișnuiți, oameni care nu-s actori și a căror viață nu e un film. Oameni despre care îți spui că se potrivesc și că ar putea să trăiască fericiți pînă la bătrînețe... ar putea dacă, cum zice vorba, unul dintre ei nu ar fi proastă. Am citit mai demult ce scria un terapeut de cuplu: la finalul filmului ”Podurile din Madison County”, pe care-l vedea într-o sală de cinema, s-a auzit un prelung oftat colectiv, iar el s-a gîndit ”nu o să șomez niciodată!” ? Asta mi-a venit în minte citind comentariile despre film de pe facebook. Lumea vedea în general dragoste și voia happy end, într-un caz în care cel mai bun lucru care s-ar fi putut întîmpla între acele persoane era să se mute în colțuri diferite de lume. Toată lumea a stat cu gura căscată sau chiar a lăcrimat la dialogul lor emoțional dinspre final, care i-a impresionat pe mulți, dar foarte puțini cred că au acordat aceeași atenție primei discuții a ei cu avocata, care după mine-i cheia a tot ce i-a adus pînă în momentul ăla, și a dat direcția a ceea ce a urmat. Oricît de mult ne dorim, nu orice film cu 2 oameni care au făcut un copil este de dragoste, iar pentru mine mai happy end ca despărțirea lor nu putea exista. Cam cinic, nu? Am mai văzut la cinema The Gentlemen, tradus Gangsteri cu stil, Richard Jewell, m-a întristat, ce rea e lumea asta cu ăia buni, Păsări de pradă și fantastica Harley Quinn, pe Netflix am văzut The Departed (tradus Cîrtița), Bel Ami, Lady Bird... din ce îmi aduc aminte și mi-a plăcut. Azi era zi de film la cinema, dar sînt numai prostii ca filme noi, cred că renunțăm, din păcate.