Titirimundi

Si am raspuns tot acolo...Am crezut ca intrebi asa, din curiozitate doar Important e ti-a placut si o sa te intorci. Iti ofer cu cea mai mare placere o camera si fac si de ghid

Cami, ma bucur ca ti-a placut Madridul! Daca as fi stiut ca vi.... Daca ai vazut Stadionul Bernabeu din autobuzul turistic, atunci cu siguranta ai trecut chiar prin fata cladirii in care lucrez... Ce necaz imi e!

Multumesc

La Multi Ani!!! Sa fi sanatoasa si fericita!!!

Buna seara, Daca tot am intrat in febra postarii de retete, va mai prezint una care pe mine m-a intrigat rau de tot cand am auzit de ea. Ajoblanco (in traducere libera Usturoi alb) Ajoblanco este o supa rece care are la baza migdalele si usturoiul, care desi se gaseste mai peste tot este specifica din Malaga si imprejurimi, cu precadere pe litoralul mediteranean. Ingrediente (pentru 1 litru de supa) Observati ca la mine este totul cu masuri bine definite eu nu sunt asa experimentata ca si voi, eu am nevoie de masuri 150 gr de migdale crude decojite 2 catei mari de usturoi 150 gr miez de paine 100 ml ulei de masline 30 ml otet de vin sare 1 litru de apa rece Daca migdalele au coaja o indepartam. Pentru a se indeparta mai usor le scufundam cateva secunde in apa fierbinte cu ajutorul unei site. Daca miezul de paine este uscat il punem si pe el la inmuiat. Intr-un vas punem migdalele si usturoiul si le blenduim bine cu putina apa. Adaugam miezul de paine, uleiul, otetul si iarasi putina apa si blenduim in continuare pana obtinem o crema. Adaugam restul de apa, gustam de sare si ne "jucam" un pic cu papilele, mai curgator/mai gros, mai sarat sau mai usturoiat, dupa gustul fiecaruia. Il dam la frigider si apoi este gata de servit. Se poate servi cu o multime de chestii: crutoane, jamon, pepene galben, anchoa, mohama de atun (felii subtiri de ton uscat) chiar si cuburi de cartof fiert. Desi traditia spune ca adevaratul ajoblanco se serveste cu struguri moscatel (nu sunt sigura daca se numesc asa si in romana, sunt struguri albi, dulci si parfumati). Sper sa va placa! P.S.: Am vazut si retete in care se adauga apa foarte putina si se serveste ca un dip. Pentru legume, alaturi de peste sau pur si simplu de uns pe paine. Nu am incercat desi cred ca mi-ar place...Eu sunt fan usturoi si pentru mine este o placere sa mananc ali-oli uns pe paine

Multumesc frumos! Ma gandesc daca sa stau sa ma imbratisezi sau sa te las sa mai fugi un pic dupa mine

Si eu tot asa cu usturoiul (si cu secretosii ) Cred ca tot pe aici pe forum am citit candva ca daca se scoate inima e mai usor de digerat si nu da arsuri si de atunci o scot mereu indierent ce fac. Eu cred ca e mai mult o chestie psihologica, pana la urma am mancat toata viata usturoi cu inima cu tot. Tu faci cum crezi in momentul respectiv, gustul sunt absolut sigura ca nu o sa il influenteze. Cu ardeiul rosu la gazpacho explicatia pare a avea ceva mai multa logica...Aici ardeiul rosu este foarte mare, foarte carnos si foarte dulce. Nu se pune pentru ca acea dulceata a ardeiului ar altera un pic gustul original de gazpacho. Insa iarasi se poate considera chestie de gusturi. Cum se spune in Spania...Para gustos los colores (cate culori, atatea gusturi )

Adriana, am citit un pic pe net retete de aici fara paine si sunt o multime...Se poate "ingrosa" cu mar, dovlecel, morcov, dovleac, un ou fiert. Unii le pun un picut fierte, altii direct crude. Banuiesc ca se poate si cum spui tu, cu cartofi. Eu as pune vreo 2 cartofi fierti. In Spania exista o multime de "variatiuni pe aceeasi tema" atat pentru gazpaho cat si pentru salmorejo. Se gaseste gazpacho de pepene, capsuni, cirese, etc. Nu ca desert, ci ca supa, se inlocuieste parte din rosii cu un alt ingredient.

Va multumesc mult, mult!!

Buna seara, Am tot zis sa scriu retete din Spania dar nu am mai apucat... Cum de 2 saptamani ma hranesc aproape numai cu supe (din cauza de mari probleme cu dentistul) reci (din cauza de 40º la Madrid). Am tot facut gazpacho si salmorejo, le-am asezat frumos, am facut si poze...si acum nu mai gasesc cablul la camera . In fine, daca tot m-am hotarat sa pun retetele le pun si iau vreo 2 poze de pe net ca sa va faceti o idee. Gazpacho Andaluz Este o supa rece de rosii, originara din partea de sud a Spaniei (Andalucia). Exista si gazpacho manchego (din regiunea La Mancha), dar este cu totul altceva, un fel de mancare cald si cu carne. Este de inteles avand in vedere ca in Andalucia este mai tot timpul cald si se consuma supe reci, iar in La Mancha e mai mult frig. Ingrediente (pentru 6 persoane - asa am eu reteta): 7-8 rosii mari, carnoase (1 kg si un pic) 1 ardei verde (sunt ca ardeii capia de la noi, dar aici sunt de un verde intens, se numeste ardei italian) 1 catel de usturoi 1 castravete o jumatate (un sfert daca e mare) de ceapa ulei de masline otet (eu pun otet de vin) cam 100 gr. paine uscata apa rece sare Daca va place se poate adauga putin chimion (eu nu pun) La gazpacho nu se pune niciodata ardei rosu (nu ma intrebati de ce - asa mi-au spus si mie cunoscatorii) Punem painea la inmuiat cu putina apa, sare si ulei. Taiem grosolan rosiile, ardeiul, castravetele, ceapa si usturoiul. Le pasam cu blenderul (daca e prea gros, ne ajutam de un pic de apa rece). Adaugam apoi painea cu apa in care a stat, otetul si apa rece si pasam bine. Acum mai puteti adauga sare si otet (dupa gust). Consistenta e ca la o supa-crema...dupa cum va place, mai subtire sau mai groasa. Treceti totul printr-o sita (pentru pielitele de la rosii si ardei) su tineti la frigider o ora doua inainte de servire. Se serveste pur si simplu intr-un pahar sau, (asa cum se face de obicei prin restaurante aici) cu "garnitura" - in castronase mici se pun bucatele de ardei, rosii, ceapa, castravete si fiecare isi mai adauga de care doreste. Este tare bun, racoritor si cu o multime de vitamine. Salmorejo Cordobes Salmorejo este si el o supa rece, din rosii insa mult mai fina si mai cremoasa decat gazpacho. Este o supa originara din Cordoba (din nou sudul Spaniei). Ingrediente (pentru 5-6 persoane): 1 kg. de rosii bine coapte 200 gr de paine (alba, cu mult miez) 250 ml ulei de masline sare, putin otet (jum. de lingurita pun eu) 1 catel de usturoi Se taie grosolan rosiile si se paseaza bine, bine cu painea, ustoiul si otetul. Nu se adauga apa, cu zeama de la rosii este suficient (de asta am spus rosii bine coapte, zemoase). Cand sunt bine pasate incepem sa adaugam uleiul. Se adauga "in fir" in timp ce blenduim (de cele mai multe ori eu nu pun tot uleiul - se simte cand nu mai trebuie, dar banuiesc ca asta se vede odata cu practica). Daca mai doriti, acum mai adaugati sare si otet. Trecem printr-o sita fina si lasam la frigider inainte de a servi. Se serveste cu jamon si ou fiert (si un fir de ulei de masline). Sper sa le incercati si sa va placa! Cand o sa am un pic de timp o sa pun si reteta de "Ajoblanco", o supa rece de usturoi si migdale. Stiu ca suna ciudat, dar e buna

La multi ani!! Multa sanatate si multa, multa fericire! Sa ti se indeplineasca toate visele.

We are not Royals, but we don't care...We're driving Cadillacs in our dreams http://www.youtube.com/watch?v=sz2tRlQ-q6c (imi place mai mult decat varianta originala)

O noapte frumoasa sa aveti... http://www.youtube.com/watch?v=IEVow6kr5nI

Cami, scuza-ma. Nu am vazut intrebarea ta. Da, stau in Madrid. Sper ca a reusit colegul tau sa vada filmul

Uite aici Cami: http://ocho-apellidos-vascos.peliculaspepito.com/ Eu am ras cu lacrimi de la inceput pana la sfarsit. Sa imi spui daca il vezi, chiar ma intrebam daca un "stain" ar intelege umorul. Sunt chestii foarte "spaniole". Sper sa-ti placa!

Chiar asa Maya? Sa fi "terminat" noi cu toti barbatii frumosi?? Fetelor, vi-l prezint pe Dario Barrio, un bucatar spaniol (observati va rog ca, chiar daca ma uit dupa baieti sunt "On-Forum" ) Descansa en paz Dario! (Dario Barrio a murit ieri...nu s-a deschis parasuta) Pacat...era un barbat tanar si frumos si un bun bucatar.

Multumesc frumos! Sa va traiasca si voua copii/nepoteii.

Am implinit 2 anisori!! Si omul a descoperit focul...si (mai ales) cenusa.... Observati va rog ce fata de bebe care e absolut si total nevinovat!! O seara frumoasa!!!!!

Maya, pe pagina asta poti schimba formatul din pdf in epub in nici 2 minute si fara sa instalezi nimic: http://ebook.online-convert.com/es/convertir-a-epub E in spaniola, dar e tare simplu. Incarci fisierul din PC (cu "examinar"), dai clic pe "convertir" si il salvezi din nou in PC, cu noul format.

Tocmai am terminat "Opt" de Katherine Neville. V-o recomand, mi-a placut mult. "Romanul are o poveste complicată şi erudită ce se petrece pe două planuri, prezent şi trecut, investigând o societate secretă ce modelează istoria modernă a lumii de la Revoluţia Franceză din 1789 la embargoul petrolului din 1970. Acţiunea are în centru povestea unui joc de şah, setul Montglane, primit în dar de Carol cel Mare de la mauri. Piesele şi tabla de şah, învelitoarea lui au valoare materială (piesele sunt din aur şi pietre preţioase) şi magică (toate au inscripţii într-un cod secret, descifrate, conferă putere universală). Îngropate într-o mănăstire, cu taina trecută de la o stareţă la alta, ele se află în pericol să iasă la lumină în timpul sângeros al Revoluţiei Franceze, dar călugăriţele îşi împlinesc misiunea: le împrăştie şi le ascund. Subiectul curge în zigzag între prezent şi timpuri trecute, între pasionaţii jocului de astăzi (Catherine Velis - o tânără expertă în informatică şi pasionată de şah, Lily - o jucătoare pătimaşă, prinse în vârtejul unor fapte stranii, cu o prezicătoare şi agenţi secreţi) şi cei din trecut. Firele căutării duc de la Richelieu la Voltaire, de la Frederick cel Mare la Ecaterina cea Mare şi la Napoleon Bonaparte, de la Euler la Bach, de la poeţii Wordsworth şi Blake la Newton. Se prind în ţesătura lor ţări şi oraşe: Parisul devastat de Revoluţie şi Veneţia, Rusia ţaristă şi Corsica, New York şi Algeria etc. "Opt" a deschis şirul romanelor ce reuşesc să fie veritabile minienciclopedii de istorie şi geografie secretă, de tradiţii esoterice, semnate de Theodor Roszack şi Ian Pears, Arturo Perez- Reverte şi Matilde Asensi. Amintesc doar autorii ale căror prime thrillere esoterice au apărut înainte de faimosul Cod... al lui Dan Brown şi, ca valoare literară, îl depăşesc". Daca intereseaza pe cineva o am (asta si multe altele) in format epub, pdf, mobi insa in spaniola.

Buna seara, Ma bag si eu exact ca musca in lapte, dar nu pot sa ma abtin. Din moment ce sustinem ca fiecare e cu parerea lui, de ce nu respectam ca alti oameni pot avea pareri diferite de ale noastre? Unora li se pare bine, altora rau, unii vad modernitate si libertate de a fi, altii vad apocalipsa. Mie imi este fix egal barba Conchitei, din partea mea poate sa si-o lase lunga si sa faca codite, insa inteleg si respect faptul ca altora li se pare ca lumea s-a intors cu fundul in sus. E dreptul lor sa critice un barbat, care de fapt vrea sa fie femeie dar nu de tot, vrea sa faca pictoriale in boxeri si patratele a la Beckham, dar vrea si in rochita cu sclipici, mult rimel si barba. Astazi la serviciu o colega ne povestea ca baiatul ei de vreo 7 ani a vazut-o pe Conchita la TV si a intrebat-o...Mami e barbat? Nu. Atunci e femeie? Nu...Dar atunci ce e? Ea zice ca nu a stiut ce sa-i raspunda...

Noi ne duceam "pe devale" Stateam mai sus si centrul era mai la vale Palnia este "triftor". Si sufrageria bunicii a fost intotdeauna "odaia buna". Si acum ii spun la fel pur si simplu nu imi iese altfel cand sunt la ea in casa

La noi patlagele sunt rosiile "parguite" adica nici verzi, nici rosii Parleaz...un loc prin care se treceau gardurile. Cumva la jumatate de inaltime si cu o blana pusa perpendicular (nu stiu sa explic altfel) Cu copaia mi-am adus iar aminte de strabunica (ii spuneam Baba). Cum de mica m-au tinut mult timp infasata (sa nu ies cu picioare strambe ); cand am crescut nu mai vroiam sa dorm altfel si atunci Baba ma lega cu un bete (cureaua aceea lata de la costumul popular) si ma punea in copaia mare de lemn si ma legana. Si eu copil neastamparat ridicam picioarele asa legata; atunci incepea circul..."Ioane (bunicul) vino si ia-o taiam-ar Sfantul, ca asta imi rupe copaia!"

Si la mine tot copaie se spune - inca se foloseste cuvantul. Si eu sunt de langa Topoloveni/Arges, din zona magiunului de prune Si cinzeaca? Stiti ce este cinzeaca? Este sticluta cu care se scotea tuica din butoi; putea fi o sticluta de esenta, de la vreun sirop. Se lega bine cu o ata lunga si se baga pe gaura la butoi si se umplea cu tuica (cam acelasi mecanism ca cel de scos apa din put). Se gaseau si pe la magazin, erau mai frumosele, dar se numeau Tzoi si, fundamental, nu incapeau pe gaura la butoi asa ca se foloseau mai mult pe la musafiri. In copilarie duceam adevarate lupte cine sa scoata o cinzeaca lui Taica ) Probabil cuvantul vine de la masura...50 ml..chiar daca le-am vazut de multe marimi. Citind pe Uma, mi-am adus aminte de carpa de vase. La noi, carpa pentru chestiile mai murdare, tuciuri de pe afara cu funingine se numea "otreapa".

Si la noi, numai ca din visine...Nu stiu daca imi amintesc bine dar era ceva cu apa, ingrosata cu faina si adaugat apoi visine. Nu avea un aspect tocmai placut De aceea cand facea cineva o mancare care se ardea un pic sau fierbea prea mult si se transforma intr-o pasta i se spunea ca a facut o chisalita. Si "alendelon" ? Hainele acelea din blana (cu blana pe dinauntru) Avea mama cand era tanara, Doamne ce-mi placeau atunci! Vroiam sa fiu si eu mare si sa am alendelon Ce nume ciudat, nu-i asa? De unde o veni? De la actorul respectiv?