Daca as fi in locul parintilor, care vor sa ofere apartamentul, nu as propune semnarea nici unui contract, tocmai pt a se evita discutiile dintre socrii si viitoarea nora. As pastra apartamentul pe numele meu, si le-as oferi sa se mute acolo, daca vor ca sa nu plateasca chirie.Iar ei, ar beneficia de acest super avantaj de a nu plati chirie si ar putea sa faca economii ca sa cumpere ceva impreuna.

Ca si parinte, nu as propune copiilor sau norei, sau ginerelui sa semneze contracte daca nu vreau sa le ofer. Daca ma lasa mana sau "inima" le-as oferi ca si cadou, s-apoi ei sa faca ce-or vrea, sa fie intre ei doi, chestii din astea cu contracte sau fara.

Mlutumesc pentru urari,sper si eu sa aiba un happy end,daca nu pentru toti,macar pentru unii.

 

 

acesti tineri am inteles ca sunt in urmatoarea situatie: sunt un cuplu solid,nu sunt de ieri de azi impreuna si au mai trecut peste situatii mai grele si le-au depasit (intrucat spunea Ella ca puteau la ora asta sa nu mai fie impreuna),asta mie personal imi place f. mult si cred ca au sanse mari sa aiba o casnicie trainica si solida ,mai inteleg ca sunt f. tineri la inceput de drum (dragii de ei) ea inca e studenta si tot salarul lui se duce pe chirie si cheltuieli zilnice,deaceea ma gandeam ca nu ar fi de ici de colo de dat cu piciorul la un ajutor dat de parintii lui ,chiar si in anumite conditii rezonabile sper pt. amandoi.

 

Cel mai important Ella pt. ei este ca ei doi sa traga in aceeasi directie,nu unul hais si unul cea ca atunci nu v-a iesi nimic niciodata .

eu am inteles de la tina ca el nu tine neaparat la semnarea contractului si ca ea nu e genul de oportunista asta e f. important.Sa studieze bine amandoi oferta parintilor si sa judece cu intelepciune ce e de facut.

 

Sper sa ne tii la curent cu ce s-a intamplat,chiar le urez tot binele din lume si casa de piatra,iubire si intelegere la bine si la greu (ca sunt si deastea din nefericire)dar iese el soarele dintre nori

 

Da,Geany sper si eu ca vor reusi sa treaca si de-aceasta surpriza a vietii cu bine.Eu ii vad un cuplu frumos,care s-au inteles foarte bine pana acum si care merita sa imbatraneasca impreuna.

 

Lapona,25,salariu-ioc,meserie,pot sa spun, deocamdata ca-i tot ioc,avand in vedere ca,chiar daca e la universitate,nu se stie daca va reusi sa-si gaseasca ceva in domeniu.

Daca as fi in locul parintilor, care vor sa ofere apartamentul, nu as propune semnarea nici unui contract, tocmai pt a se evita discutiile dintre socrii si viitoarea nora. As pastra apartamentul pe numele meu, si le-as oferi sa se mute acolo, daca vor ca sa nu plateasca chirie.Iar ei, ar beneficia de acest super avantaj de a nu plati chirie si ar putea sa faca economii ca sa cumpere ceva impreuna.

Ca si parinte, nu as propune copiilor sau norei, sau ginerelui sa semneze contracte daca nu vreau sa le ofer. Daca ma lasa mana sau "inima" le-as oferi ca si cadou, s-apoi ei sa faca ce-or vrea, sa fie intre ei doi, chestii din astea cu contracte sau fara.

 

Mergem 100% pe aceeasi mîna!

+1

Daca as fi in locul parintilor, care vor sa ofere apartamentul, nu as propune semnarea nici unui contract, tocmai pt a se evita discutiile dintre socrii si viitoarea nora. As pastra apartamentul pe numele meu, si le-as oferi sa se mute acolo, daca vor ca sa nu plateasca chirie.Iar ei, ar beneficia de acest super avantaj de a nu plati chirie si ar putea sa faca economii ca sa cumpere ceva impreuna.

Ca si parinte, nu as propune copiilor sau norei, sau ginerelui sa semneze contracte daca nu vreau sa le ofer. Daca ma lasa mana sau "inima" le-as oferi ca si cadou, s-apoi ei sa faca ce-or vrea, sa fie intre ei doi, chestii din astea cu contracte sau fara.

Deaceea eu cred ca se trateaza de mai mult decat de un apartament si daca ei gestioneaza bine situatia ,bravo lor!

Mentionez ca nu am votat ,pt. ca nu doresc sa iau decizii decat in deplina cunostinta de cauza si doar pt. mine personal iau decizii...

 

Dar in locul lor (nu al ei,insist, AL LOR) asi pune socrii sa intocmeasca acel contract sa vad ce scrie acolo si apoi de comun acord cu el (chiar daca am discuta mult poate chiar in contradictoriu pe aceasta tema,pana la urma se gaseste o cale de mijloc )asi vedea ce e de facut daca il semnez sau nu.

 

Asi fi dispusa sa fac pact cu diavolul ca sa trec puntea.Daca un contract rezonabil m-ar face sa obtin un ajutor financiar de la parintii lui ,sau privind de cealalta parte raman eu cu orgoliul meu satisfacut,buzunarele goale fara acoperis si poate si socrii suparati,eu nu prea vad unde ar fi avantajul meu Trebuie vazut ce ofera socrii si in ce conditii,asta e toata cheia si lacata,daca e de bine sau de rau s-o vedea dupaia,daca e de rau o cina in familie cu rugamintea de a fi intocmit contractul in termeni mai rezonabili cred ca i-ar inmuia si pe ei,vointa sa fie si ''rezon'' ...Hai ca nu o fi dreak' asa de negru' bre'...

Si eu am fost in situatia de a semna un asemenea contract...banuiesc ca ceva de genul meu e si in cazu respectiv....datorita faptului ca sotul e titular de credit pt cineva...un prieten, e o suma mare asa ca el nu trece nici un bun pe el de catva ani asta pentru a se pune la adapost in caz de ceva.

 

Pana la urma nu am facut nici un contract, doar nu am trecut nimic nici pe mine nici pe el pana dupa casatorie...dupa nunta am trecut tot pe mine cu declaratie de la el ca nu are nici un drept asupra bunului.

 

Am ales varianta asta pt. ca bunul era cumparat de tatal meu care vroia sa ne de-a la amndoi, cand incheie prietenul afacerea cu creditul mergem la notar si trecem pe amandoi....daca nu ma razgandesc...glumesc in cazul contractului din cate stiu eu nu mai e aceasta posibilitate pe parcurs...

Unii parinti nu au incredere in nora sau ginere niciodata.

Asa sunt construiti.

Totul porneste de la faptul ca au impresia ca copilul lor este deosebit si nu si-a gasit perechea potrivita .

Asa a fost si in cazul meu .

Cand m-am maritat,nu au fost impotriva,dar am simtit ca le-ar fi placut un ginere mai bine situat "de acasa ".Ai mei o duceau bine finaciar si eu eram singura la parinti.

Eu am simtit sentimentele lor chiar si fara multe cuvinte si pe motivul asta nu am vrut sa primesc nici un cent mai mult de la ai mei decat de la ai lui .Ca sa nu poate spune ai mei vre-o-data ca ne-au ajutat mai mult.

De altfel inafara ajutorului cu copilul ,nu am acceptat nici un fel de alt ajutor,desi stateam la 10 minute unii de altii .

Nici macar o oala de sarmale .NIMIC !

Apartamentul de doua camere l-am primit de la Stat.

Am muncit amandoi pe branci si din doua camere ne-am mutat la patru.

Apoi ,in 2000,am pornit o afacere.Faceam naveta si luasem o hala in chirie. In 2003 ,pentru ca afacerea mergea , ne-am hotarat sa construim hala noastra .

Tata avea teren la 10 km de oras .Tot aici era si o casa in rosu,construita in 1974 ,neterminata,fara usi ,fara geamuri,care se degrada.

Am propus sa ne vindem apartamentul din oras si sa terminam noi casa .Tot acolo sa construim si hala .

Tata a fost de acord ,dar "smecherul" a vrut sa faca act de donatie pe casa si pamant doar pe numele meu.

Deci dupa 20 de ani de casnicie( fara probleme),inca nu avea incredere in ginerele lui.

Eu i-am spus ca in conditiile astea nu-mi trebuie casa.

Asa ca nu a avut de ales si a facut act de donatie pe mine si pe barbatul meu.

Ar fi fost culmea sa vindem tot in oras,sa bagam banii apoi in casa si casa sa fie numai pe numele meu NU ?

Am construit si hala ,dar credeti-ma ca pana ce a murit ,tata in sinea lui a fost convins , ca "fetita" lui merita un barbat mai Bun .

Ce o fi insemanad Bun asta dupa mintea lui...fabar nu am .https://forum.artaculinara.ro/public/style_emoticons/default/biggrin.gif

 

 

Asa probabil or fi si parintii baiatului din povestea noastra.Nemultumiti de viitoarea nora.

Nu o spun pe fata,dar dupa masurile de "securitate" pe care le iau ,as zice ca asta-i situatia .

 

Ellani,

 

Eu as sfatui-o ,sa se marite cu el daca il iubeste ,dar dupa nunta sa nu-i mai lase pe parinti sa-si bage nasul in treburile lor.Nici pe ai lui,nici pe ai ei.

Sper doar sa fie destul de tare .https://forum.artaculinara.ro/public/style_emoticons/default/floare.gif

Eu nu-s pragmatica din fire ci foarte darnica, dar mi se pare o idee buna cu contractul. Bine, acum, trecuta de varsta la care infioram fiorii si aveam impresia ca tot ce zboara se mananca, am si in spate ani buni in care am muncit pentru tot ce am - sa vina acum cineva care amu' da cu sentimentul, dar ma rog, timpul, vremea, etc schimba situatia si sa plece cu munca mea in carca...nu.

Dar nici nu am pretentii de nimic de la nimeni - nici de la ai mei nu am cerut ci am facut sacrificii ca sa am - deci nu as avea pretentii de la nimeni sa-mi dea.

Ce facem impreuna, ca da azi unul mai mult si celalalt maine, alta mancare de peste. Dar ce am eu din urma, e al meu si ca orice femeie independeta si pe picioarele ei, nu o sa las niciodata nevoia financiara sa ma tina intr-o relatie.

 

Acu 15 ani as fi gandit altfel, dar acum nu. Repet, cand muncesti de-ti ies ochii sa faci ceva, parca nu vrei sa il vezi impartit cu cineva caruia i-a trecut dragostea de tine si incepe sa te scuture prin bozonare .

 

Iar eu am fost crescuta in spiritul ca nu te duci cu "daaa si mie", ci de vrei ceva pui osul la munca si-ti faci singur.

 

Relatii care pornesc de la 0 si cresc, da, jos palaria - dar in zilele noastre sunt si multi care incearca sa profite (ce-mi mai povesteste nepoata-mea, ca ea ma tine la curent cu noua generatie )

Daca as fi in locul parintilor, care vor sa ofere apartamentul, nu as propune semnarea nici unui contract, tocmai pt a se evita discutiile dintre socrii si viitoarea nora. As pastra apartamentul pe numele meu, si le-as oferi sa se mute acolo, daca vor ca sa nu plateasca chirie.Iar ei, ar beneficia de acest super avantaj de a nu plati chirie si ar putea sa faca economii ca sa cumpere ceva impreuna.

Ca si parinte, nu as propune copiilor sau norei, sau ginerelui sa semneze contracte daca nu vreau sa le ofer. Daca ma lasa mana sau "inima" le-as oferi ca si cadou, s-apoi ei sa faca ce-or vrea, sa fie intre ei doi, chestii din astea cu contracte sau fara.

 

Milena, in conditiile astea parintii baiatului trebuie sa declare statului ca au "chiriasi" si sa plateasca impozitul pe casa. pai ce cadou de nunta e asta si cu ce sint obligati sa-i intretina pe tineri la nesfirsit ?

Si eu as fi de acord cu un contract de casatorie. Poate si datorita faptului ca am fost in situatia cand mi s-a propus unul cu muuulti ani in urma si la fel ca si mireasa noastra am ramas "socata". Pe vremea aceea credeam ca dragostea e totul si visam la cai verzi pe pereti. Se intampla in afara Romaniei si nu auzisem de contracte nici macar in filme Vazandu-mi "socul" cel care imi este ex de cativa ani de zile mi-a zis intr-un fel voalat ca-mi face mie o favoare si renunta la contract.

Acum dupa ani, privind in urma imi dau seama ca daca as fi avut mai multa minte atunci si as fi semnat contractu,l m-ar fi scutit de toate problemele pe care mi le-a facut ex-ul dupa divort si continua sa mi le faca pana in ziua de azi

In casatoria de acum nu s-a pus niciodata problema unui contract si nici nu se va pune - dar am ajuns si eu sa cunosc oamenii ceva mai bine.

Eu nu-s pragmatica din fire ci foarte darnica, dar mi se pare o idee buna cu contractul. Bine, acum, trecuta de varsta la care infioram fiorii si aveam impresia ca tot ce zboara se mananca, am si in spate ani buni in care am muncit pentru tot ce am - sa vina acum cineva care amu' da cu sentimentul, dar ma rog, timpul, vremea, etc schimba situatia si sa plece cu munca mea in carca...nu.

Dar nici nu am pretentii de nimic de la nimeni - nici de la ai mei nu am cerut ci am facut sacrificii ca sa am - deci nu as avea pretentii de la nimeni sa-mi dea.

Ce facem impreuna, ca da azi unul mai mult si celalalt maine, alta mancare de peste. Dar ce am eu din urma, e al meu si ca orice femeie independeta si pe picioarele ei, nu o sa las niciodata nevoia financiara sa ma tina intr-o relatie.

 

Acu 15 ani as fi gandit altfel, dar acum nu. Repet, cand muncesti de-ti ies ochii sa faci ceva, parca nu vrei sa il vezi impartit cu cineva caruia i-a trecut dragostea de tine si incepe sa te scuture prin bozonare .

 

Iar eu am fost crescuta in spiritul ca nu te duci cu "daaa si mie", ci de vrei ceva pui osul la munca si-ti faci singur.

 

Relatii care pornesc de la 0 si cresc, da, jos palaria - dar in zilele noastre sunt si multi care incearca sa profite (ce-mi mai povesteste nepoata-mea, ca ea ma tine la curent cu noua generatie )

 

Uma, tu imi citesti gindurile ? ( )

Dana,nu stiu nici cine plateste nunta.Eu banuiesc,dar nu bag mana in foc,stiind pe parintii ei drept oameni de treaba,ca oricum ii vor ajuta si ei,inclusiv si pe viitor.Nu sunt genul sa nu le mai pese de copii lor si chiar tin mult la el, din cate stiu.

 

 

Ellani, daca parintii ambilor tineri s-ar pune de acord sa contribuie financiar jumi-juma la achizitionarea casei, iar copii n-ar mai face nunta cu lautari, ci una restrinsa - dupa posibilitatile lor, nici asa nu s-ar pune capat discutiilor ?

deci din cate inteleg eu, baiatul s-ar opune ideei de contract, dar in acelasi timp nu vrea sa piarda nici averea primita de la parinti.

 

Ceva de genul nici cal nici magar.

 

Pe principiul ca daca el moare si ii ramane ei banii din asigurari, nu am putea judeca ca daca ei (parintii) mor (varianta mai plauzibila, deh, varsta) banii tot lui ii ajung?

 

Uma, tu imi citesti gindurile ? ( )

S-ar putea (stii vorba inglezului "great minds think alike" ... zise ea plina de modestie )

Eu nu stiu sa existe legal, in Romania, vreun contract de casatorie! In caz de divort bunurile se impart conform legilor in vigoare!

Eu as face un contract daca m-a mai marita acum, ce-a fost al meu ramane al meu, ce-a fost al lui ramane al lui, ce-am facut impreuna, impartim! Si eu am primit casa cadou de la parintii mei, si nunta facuta si 2 masini, plus bani, foarte multi de-a lungul anilor, insa nu s-a pus problema niciodata ca mi le-a dat doar mie, ni le-a dat noua! Chiar daca la mine a fost o casatorie cu cantec, ai mei n-au fost de acord sa ne casatorim, am plecat dupa barbat fara sa ma uit inapoi, abia dupa un an am inceput sa vorbesc din nou cu tata, la initiativa lui, nu a mea! Dupa 16 ani s-a convins cat de mult de iubim, poate in sinea lui crede ca as fi putut sa-mi gasesc altu mai bun, toti parintii nutresc asta pentru copii lor cred, dar recunoaste ca n-am facut o alegere gresita!

In cazul de fata, nu-s ce sa zic,nu stiu cum i se poate cere legal fetei sa semneze un act de felul acesta. De ce nu ii dau parintii lui casa doar pe numele lui, inainte de casatorie si gata balciul! Sau sa se casatoreasca, la fel por'ma sa-i faca donatie si ea nu are niciun drept!

Exista posibilitatea incheierii unui contract prenuptial si in Romania, odata cu intrarea in vigoare a noului Cod Civil, in 2011. La noi se numeste "conventie matrimoniala" si poate fi incheiata si inainte si dupa casatorie

Feli,nu stiu daca e asemanatoare situatia,pentru ca la tine se admite ca poate in timp va deveni comuna,aici ideea se exclude din start.

 

Piscotel,probabil ca ar fi si asta o varianta,ca pur si simplu nu o plac si atunci,indiferent ca-i lasa ei sau nu sa se bage in relatie,parintii daca vor vrea,oricum o vor face.Tare-i bine cand incepe,continua si se termina totul cu bine,dar asta-i varianta ideala,de care putini au parte,din pacate.

 

Uma,e clar ca fiecare are drept sa-si protejeze munca.Dar in cazul tau,e vorba strict de tine si partener,adica accepta totul,inclusiv conditia data,nu, aia e.

Dar cand e cazul de terte persoane,asa cum ii spuneam si Elenei,parca mai bine ar fi sa-nceapa de la zero,ca prea se-ncurca itzele si practic nici ei nu au cerut nimic de la parinti.Se va vedea pana la urma cum o vor incepe sau continua.

 

Cristina, bine ca ai confirmat ca nu-i chiar deplasat socul asta la fata.Imi pare rau ca ai probleme cu ex-ul si iti doresc sa se rezolve cat mai curand si mai bine,dar pe de alta parte,vezi cum zici ca in casatoria ta actuala nu se pune problema unui contract.Ori clar ca,intr-o relatie bazata pe incredere si dragoste,unde iti pare ca cunosti oamenii destul de bine, parca nu-ti vine sa gandesti ca ar fi nevoie de contracte.Eu recunosc ca as fi surprinsa si eu daca ,ipotetic vorbind,ar veni acum sotul cu ideea de-un contract.Da, stiu ca nu-i nimic 'nelumesc',e chiar ceva firesc in zilele noastre,legal si dreptul oricui,dar e cam asemenator cu boala,parca niciodata nu-ti vine sa crezi ca ti se-ntampla tocmai tie.

 

Dana,stiu ca ziceai ca o sugestie daca n-ar mai face nunta mare,dar nu stiu dac-ar pune capat discutiilor.

 

Aura,pai depinde cui ar lasa parintii averea dupa un eventual deces.(Doamne fereste,c-am ajuns deja si la lucruri sumbre)Daca ei scriu un testament si dau totul altcuiva,de ce-ar iesi ca oticum ar reveni tinerilor astia?

 

Vali,eu recunosc ca nu stiu care-l legile acum in Ro,dar asta-i conditia parintilor,inseamna ca ei stiu ce stiu.Pai daca zici ca totul e in comun si ai incredere in sot,de ce-ai mai semna un contract?(Daca-i indiscreta intrebarea,poti sa nu raspunzi)

Eu una aş semna un contract cu ochii închişi... Şi acum o să explic de ce, fără să am pretenţia că e alegerea ideală, dar asta ar fi alegerea mea, pentru că:

- atunci când m-am măritat, m-au interesat calităţile umane ale soţului meu, şi absolut deloc cele materiale ale familiei lui

- aş demonstra socrilor că mă căsătoresc cu omul pe care l-am ales şi care m-a ales, şi nu cu familia lui

- dacă lucrurile nu ar merge nicicum şi nicicum, şi aş fi nevoită să divorţez, nu mi-ar trebui nici un căpeţel de aţă de la un om care m-a umilit sau m-a înşelat sau m-a îndurerat etc...

- aş deveni , dimpotrivă, extrem de motivată să demonstrez că pot să o iau de la capăt, singură, ( chiar şi cu copii) şi în mod sigur aş realiza mai mult! Aşa sunt eu.

 

 

Dar , fără să judec decizia părinţilor respectivi, sunt sigură că pentru oricine , o asemenea cerinţă este ofensatoare, şi clar îţi dă o stare de nesiguranţă şi tristeţe... Mi-a plăcut povestea Gianinei şi a lui Pişcoţel...

Nouă părinţii mei ne-au cumpărat un apartament , după nuntă, pe numele amândurora, iar, după câţiva ani, socrii- o maşină, tot aşa, pe numele amândurora... Nu cred că astea-s nişte averi pe care trebuie să le protejezi... indiferent ce se întâmplă cu ele , se pot reface, recâştiga, cumpăra altele... mai degrabă încrederea, dragostea, respectul, astea, dacă le pierzi... sunt pierdute pe veci.

Nouă părinţii mei ne-au cumpărat un apartament , după nuntă, pe numele amândurora, iar, după câţiva ani, socrii- o maşină, tot aşa, pe numele amândurora... Nu cred că astea-s nişte averi pe care trebuie să le protejezi... indiferent ce se întâmplă cu ele , se pot reface, recâştiga, cumpăra altele... mai degrabă încrederea, dragostea, respectul, astea, dacă le pierzi... sunt pierdute pe veci.

 

Koralina, sunt de-acord ca nu-s niste averi ptr cineva care are vreo 3-4 din fiecare. In rest, stii vorba aia: altu' moare si-asa n-are!

Da, dragostea si respectul sunt extrem de importante, chiar nu poti cladi nimic fara ele. Cand le ai, nu se pune atat de acut pb averilor materiale, dar daca ajungi sa le pierzi...atunci de ce sa pierzi chiar totul? macar casa sa-ti ramana, daca tot a fost a ta, de la mama si de la tata (nu vb de tine, Doamne-fereste!).

 

Io-s mai pragmatica, cam asa vad pb.

Fetelor puteti sa mergeti maine sa faceti conevntie matrimoniala, dupa un an de casatorie! Eu v-am pus tot textul, se scrie in registrul national notarial se transmite la primarie, etc.

Nouă părinţii mei ne-au cumpărat un apartament , după nuntă, pe numele amândurora, iar, după câţiva ani, socrii- o maşină, tot aşa, pe numele amândurora... Nu cred că astea-s nişte averi pe care trebuie să le protejezi... indiferent ce se întâmplă cu ele , se pot reface, recâştiga, cumpăra altele... mai degrabă încrederea, dragostea, respectul, astea, dacă le pierzi... sunt pierdute pe veci.

 

Koralina, sunt de-acord ca nu-s niste averi ptr cineva care are vreo 3-4 din fiecare. In rest, stii vorba aia: altu' moare si-asa n-are!

Da, dragostea si respectul sunt extrem de importante, chiar nu poti cladi nimic fara ele. Cand le ai, nu se pune atat de acut pb averilor materiale, dar daca ajungi sa le pierzi...atunci de ce sa pierzi chiar totul? macar casa sa-ti ramana, daca tot a fost a ta, de la mama si de la tata (nu vb de tine, Doamne-fereste!).

 

Io-s mai pragmatica, cam asa vad pb.

 

 

 

Ştiu că nu vorbeai despre mine, eu oricum am aproape 20 de ani ( - o las aşa , să se-nţeleagă cum vreau eu) şi da, recunosc că nu sunt prea practică de felul meu, dar zău dacă eu aş mai sta într-o casă, fie ea şi moştenită de la părinţii mei , în care am suferit. Ca să ce? Să-mi aduc aminte la fiecare pas una şi alta? Mai bine de la zero! - zău, eu aşa sunt, un fel de pasărea Phoenix- mnoa, puteţi să râdeţi, dar asta-s eu...

Ellani, as face contract pentru ca eu nu am copii, si sansele sa avem sunt slabe! Nu vreau, daca eu mor, munca parintilor mei sa mearga la nepotii sotului.

Ellani, as face contract pentru ca eu nu am copii, si sansele sa avem sunt slabe! Nu vreau, daca eu mor, munca parintilor mei sa mearga la nepotii sotului.

 

 

off topic:Vale te bat, unde e fata otimista pe care o cunosc eu.Om fi ramas noi ultimile,da vine si vremea nostra.Hai fruntea sus, pup fata frumoasa

Eu una aş semna un contract cu ochii închişi... Şi acum o să explic de ce, fără să am pretenţia că e alegerea ideală, dar asta ar fi alegerea mea, pentru că:

[color=#483D8B][b]- atunci când m-am măritat, m-au interesat calităţile umane ale soţului meu, şi absolut deloc cele materiale ale familiei lui

- aş demonstra socrilor că mă căsătoresc cu omul pe care l-am ales şi care m-a ales, şi nu cu familia lui

- dacă lucrurile nu ar merge nicicum şi nicicum, şi aş fi nevoită să divorţez, nu mi-ar trebui nici un căpeţel de aţă de la un om care m-a umilit sau m-a înşelat sau m-a îndurerat etc...

- aş deveni , dimpotrivă, extrem de motivată să demonstrez că pot să o iau de la capăt, singură, ( chiar şi cu copii) şi în mod sigur aş realiza mai mult! Aşa sunt eu.

[/b][/color]

 

Dar , fără să judec decizia părinţilor respectivi, sunt sigură că pentru oricine , o asemenea cerinţă este ofensatoare, şi clar îţi dă o stare de nesiguranţă şi tristeţe... Mi-a plăcut povestea Gianinei şi a lui Pişcoţel...

Nouă părinţii mei ne-au cumpărat un apartament , după nuntă, pe numele amândurora, iar, după câţiva ani, socrii- o maşină, tot aşa, pe numele amândurora... Nu cred că astea-s nişte averi pe care trebuie să le protejezi... indiferent ce se întâmplă cu ele , se pot reface, recâştiga, cumpăra altele... mai degrabă încrederea, dragostea, respectul, astea, dacă le pierzi... sunt pierdute pe veci.

 

Mai dau un like ) Eu am semnat ca renunt la milionul de euro, la casa de vacanta din NJ, la X6 dar l-am avertizat ca oricate contracte as mai semna, sper ca e constient ca mintea lui stralucita si sufletelul imi apartin cu desavarsire chit ca ii place ori nu si nici tatal lor, al contractelor, nu il mai salveaza. Iar cand oi pleca, apai cu ele oi pleca si s-astepte pan' le-oi inturna si nici cu 7 bulioane de orori n-or sa-si poata cumpara altele Si asa a fost

A, si am uitat sa spun ca nici eu nu am putut vota, ca lipseste varianta mea, adica whatever!