azerty

Multumesc, Ellani, sa ne fie de bine si sa mai facem si alta data! Nicoleta

Tot ce-ai pregatit arata super si am ras si eu de una singura cand ai povestit despre restaurantul romanesc Mai bine asa ca la tine decat la un restaurant romanesc din Franta unde am vazut un gandac plimbandu-se gratios pe pereti (si de-atunci am zis ca nu mai calc never ever in nici un restaurant romanesc din Paris ) Multumim pentru povesti, sunt, ca de obicei, fascinante! Nicoleta

Vin si eu cu floarea soarelui din aluat de cozonac. Multumesc pentru modul de impachetare, e foarte frumos, a avut si la noi un mare succes (eu am rulat, doar, un aluat clasic de cozonac in care am pus nuci, stafide si rahat), dar modul de asezare e asa cum l-ai explicat tu aici, Eataly! Din pacate n-am alte poze si nici sectiune. Multumesc inca o data! Nicoleta

Pana se introduce optiunea cu salvare automata, daca vrei sa fii mai sigura, scrie mai intai textul intr-un document text sau in Word, salvezi si apoi copiezi pe forum. Zacusca arata DELICIOS, poti sa pui, te rog frumos, reteta de la pepenele murat? sau e saramura clasica? Multumesc si spor in continuare, sanatate tuturor! Nicoleta

Buna ziua, tuturor! Redivivus, ma bucur tare ca ai dat un semn de viata! Ma duc repede repede la topicul cu mancarurile de Shabat, sa nu cumva sa pierd locul in fata More on topic, am citit reteta postata de Foxyy, o sa pun aici un link, sper ca nu se supara nimeni, ca sa aiba toata lumea termen de comparatie si apoi sa avem o referinta, ca vorbim despre aceeasi prajitura: https://forum.artaculinara.ro/topic/3540-gateau-royal/ Retetele sunt diferite, dupa parerea mea, desi au acelasi principiu stratificat si crocantul, dar eu zic ca a mea e mai simplu de facut (mai ales daca s-a rezolvat problema gavottelor). Si, in plus, a mea nici nu are nutella in ea (imi pare rau, am o reactie negativa la nutella, n-o mai suport de cand am uitat-o pe putin un an de zile deschisa in camara si n-a patit absolut nimic, avea acelasi gust pe care-l cunoastem, nici nu vreau sa ma gandesc ce are in compozitie ca sa aiba termenul asta de garantie infinit LOL) Cat despre calorii, stiti ca frantzujii mananca portii mici si fac mult sport (cel putin cei din Versailles, ca p-astia-i cunosc mai bine ) de-aia isi permit sa se resfete la desert, putem sa luam si noi exemplu de la ei. Asadar, cu moderatie un Versaillais au chocolat (prajitura, nu locuitorul! ) si apoi fuga la bicicleta sau la footing! Nicoleta

Imi pare rau, n-am vazut reteta de royal pe forum, daca vor adminii s-o lipeasca pe-a mea la aceea, e perfect din partea mea, ar trebui sa fie acelasi lucru. Daca nu, lasati-o aici, faceti cum credeti ca e mai bine, okay? Sectiunea prajiturii e ceea ce vedeti deja, nu are nici o imbracaminte, in interior vedeti cele trei straturi la fel ca si pe exterior (nu am o adevarata sectiune, va trebui sa ma credeti pe cuvant ca sunt la fel ) Nicoleta

Buna ziua tuturor si bine v-am regasit! De cand am postat reteta asta la mine pe blog am vrut mereu s-o traduc si s-o postez aici, dar de-abia acum am reusit (mai ales dupa ce am citit povestile fascinante ale lui Redivivus). Trebuie sa va spun ca va citesc foarte des, desi postez extrem de rar, doar vroiam sa va multumesc pentru ca am invatat foarte multe lucruri de la voi si m-am gandit ca ar fi cazul sa ma reactivez si sa contribui din cand in cand la comunitate, dupa cum pot si eu. Versaillais-ul cu ciocolata (numit si 'Royal au chocolat' sau 'Trianon au chocolat' sau 'Croustillant au chocolat') e o prajitura ceva mai putin cunoscuta dar poate c-o sa-i incante pe ciocolatosi. Eu nu sunt prea ciocolatoasa de felul meu, dar mananc cu placere un Versaillais (imi place combinatia de texturi, iar mousse-ul au chocolat e foarte fin si e printre putinele deserturi cu ciocolata pe care le suport). Inutil sa spun ca nu e absolut deloc pentru cei care tin regim ) Prajitura asta are trei straturi, cel mai de jos e o meringue cu migdale/nuci coapta, apoi un strat de amestec crocant cu ciocolata, peste care se pune multa mousse cu ciocolata (uneori se pun si trei straturi de mousse, cu ciocolata alba, cu lapte si neagra, pentru gust si impresia artistica) si in final se pudreaza cu cacao. Va dau ingredientele pentru doua portii, pentru ca eu asa o fac de obicei: Primul strat, baza, meringue la cuptor: 2 albusuri de ou medii 20g zahar tos 50g zahar pudra 50g pudra de migdale (puteti inlocui cu nuci sau cu alune de padure macinate) cacao dupa cum va lasa inima (pe mine nu prea ma lasa, pun doar de culoare ) un pic de sare Se amesteca migdalele cu zaharul pudra si cu cacaoa (puteti modifica proportiile, dupa gustul propriu), apoi se bate o meringue franceza din albusurile de ou si zaharul tos, peste care se incorporeaza usor, cu miscari verticale, amestecul de migdale/zahar/cacao. Se intinde pe o foaie de copt cat pentru doua persoane si se coace pana e crocanta la exterior, sau daca vreti mai crocanta puteti lasa mai mult in cuptor. Stratul doi, amestec crocant cu ciocolata: Topiti o cantitate nedefinita (sorry, eu fac mereu dupa ochi, dar nu trebuie multa, stratul o sa fie subtire) de ciocolata cu praline (= migdale sau alune de padure acoperite cu caramel apoi lasate sa se intareasca si zdrobite cu facaletul) - eu gasesc aici direct ciocolata pralinata, deci imi e ceva mai usor. In ciocolata topita cu praline se adauga niste clatite subtirele si crocante care se numesc aici Gavottes si sunt o specialitate -cum altfel?- bretona (dati o cautare pe net, nu stiu daca am voie sa va pun link cu numele firmei pe care o folosesc eu) si care au proprietatea ca in amestecul cu ciocolata topita raman in continuare crocante, chiar si dupa 5 zile. Nu stiu exact cu ce ati putea sa le inlocuiti, poate aveti vreo idee, dar sunt neaparat necesare. In final rezultatul trebuie sa fie crocant si nu prea lichid, sa poata fi intins intr-un strat. Stratul trei, o mousse au chocolat: in 100g frisca (batuta din smantana de frisca) se adauga un sos de ciocolata obtinut din topirea a 50g de ciocolata (de care preferati) cu 5 linguri de lapte/apa. Cand sosul s-a racit putin, dar nu s-a intarit, amestecati in frisca cu miscari verticale pana la omogenizare, dar nu prea mult, trebuie sa ramana cat de cat aerata. Cateodata eu o amestec mai putin si obtin un model interesant din contrastul ciocolata si frisca. Se pune la frigider sa se intareasca Montajul: Cu doua cercuri de prajituri se taie doua discuri din blatul de meringue (se tine cercul in continuare, pe toata durata montajului si refrigerarii si se scoate doar la final, inainte de a fi servita), peste meringue se pune un strat crocant din ciocolata cu praline si cu gavottes, apoi se pune spuma de ciocolata si se dau la frigider sa se-mpreieteneasca (cat aveti rabdare, cateva ore ar fi ideal). Cand serviti, incalziti putin cercul de metal (in palma sau prin orice alt mijloc) ca sa se scoata prajitura usor si apoi presarati cu cacao si serviti! Bon appétit ! Rezultatul: (sper ca se vad diferitele straturi) Sper ca v-a placut reteta din Versailles si c-o s-o faceti cat de curand! Nicoleta

Redivivus, am citit si eu totul pe nerasuflate, iti multumesc mult, va doresc sanatate tie, soacrei tale si tuturor celor dragi tie si astept episodul urmator, e absolut fascinant tot ce povestesti aici! Eu am avut un coleg evreu polonez si l-am pus mereu sa-mi povesteasca despre obiceiurile lor culinare (si nu numai) -gefilte fish, borscht, cholent, latkes si multe altele- il ascultam ore intregi pentru ca e un povestitor fara pereche. La fel si el si familia lui, un model de toleranta si de intelegere fata de alte natiuni/obiceiuri/minoritati (cu un mic bemol in legatura cu arabii, totusi) si cu o curiozitate autentica pentru tot ce tine de cultura si de istoria neamului lui, asa cum rar am vazut in alte parti. In plus, lesne de inteles de ce, extrem de sensibil la perioada Holocaustului. Mi-a aratat dosarul pe care-l constituise in legatura cu familia lui si in care pe actele matusii lui era o stampila "Juive", pe timpul celui de-al doilea razboi mondial, extrem de impresionant, cand stai sa te gandesti in retrospectiva (imi imaginesz cum ar fi sa am eu acuma pe cartea de séjour frantuzeasca o stampila "roumaine"...). Mi-a dat si numele cartii de retete evreiesti poloneze de care se foloseste familia lui cand gateste de sarbatori, trebuie s-o caut sa va scriu numele, e foarte interesanta si sunt multe retete pe care le-am imprumutat noi, ca romani, de la ei (deja imi vin in minte tocineii, pasca sau sholentul si sigur mai sunt si altele) Si, in plus, m-a pus sa ascult un cantec evreiesc care se numeste "Rumania, Rumania" care pare tare amuzant, desi nu inteleg ce spun ei acolo, disting ceva despre mamaliga, pastrama, carnati si cascaval LOL Te asteptam sa te-ntorci sanatoasa, cu povesti, cat mai curand, Redivivus! Nicoleta

Salut! Am facut iar de curand cannelé-urile cu reteta colegului meu si am primit niste comentarii, m-am gandit sa vi le spun si voua: dupa gustul persoanei cu pricina cica nu erau suficient de caramelizate la exterior (v-am zis ca unii le prefera mai negricioase), si el ar mai fi pus si ceva mai mult zahar ca sa ajute in proces (lasate apoi mai mult timp -deci la temperatura mai joasa decat cele 180 de grade ale mele- pentru caramelizare dar si pentru ca nu i s-au parut nici suficient de coapte in interior). Data viitoare o sa incerc la 170 de grade in faza 2 si o sa le las mai mult timp, sa vedem ce iese. Daca le pun mai mult zahar, teoretic as ajunge la o reteta similara cu a ta, stella, dar si eu zic ca e suficient de dulce, nu mai trebuie adaugat (in reteta mea). O sa incerc alta data si reteta postata de tine, multumesc mult! Pe de alta parte, 40 de minute la 200° in cuptorul meu si la mini-formele mele ar iesi scrum suta-n mie, sigur reteta ta e pentru forme normale (mari)... Spor la cannelés ! Nicoleta

Geany, multumim mult pentru stradanie si explicatiile detaliate, atat eu cat si toti nostalgicii de pe meleaguri straine care au avut norocul sa guste poalele-n brau dupa reteta ta. Au iesit excelente si-au fost rase in 15 minute in mirosul imbatator al cuptorului si al amintirilor din copilarie In schimb, unul din convivi mi-a venit cu observatia ca el nu se astepta ca umplutura sa fie dulce, ci sarata, si apoi mi-a bagat sub nas "biblia" lui RARoman, in care scrie negru pe alb ca branza tre' sa fie sarata. Cum e? Eu mi-aduc aminte din vacantele de la bunici la Onesti ca era tot cu branza dulce, dar acuma nu mai sunt sigura 100% tu ai vazut tot timpul numai cu umplutura dulce si cu amestecul dulce picant? Oricum, multumesc inca o data, de-abia astept sa le mai fac! Nicoleta

P.S. Ce dimensiune are tava pe care ati copt foile? Multumesc inca o data, Nicoleta

Wow, suna EXCELENT prajitura asta, o sa-ncerc s-o fac cat de curand pentru colegii mei de la serviciu care sunt mari amatori de cafea. Gustul de ness e pregnant sau trebuie sa mai adaug inca o lingurita - doua? De asemenea, a incercat cineva s-o transporte? nu aluneca, nu se strica, nu se-nmoaie? Ca nu vreau in nici un caz sa dau chix, mai ales in fata colegilor mei care sunt dintre cei mai pretentiosi din cati exista (francezi, dara!) Multumesc, Nicoleta

Multumesc si eu lui Anat pentru reteta si Olgutei pentru ca mi-a adus aminte de prajitura turnata, am facut-o azi la picnic si-a avut un succes nebun. Eu am pus la mijloc felii de caise proaspete, stafide si nuci. Un deliciu, invitatii mei au adorat-o, dar nu m-au lasat nici o sansa s-o pozez ) Masurile initiale (cu 2oua) ale lui Anat le-am pus intr-o tava de chec de 24x10cm si a fost perfect. Simpla, rapida si de mare efect, ca si checul economic al Laurei Sava (daca nu ma-nsel al ei e) care are o reteta similara. Multumesc, fetelor! Nicoleta

Bravo, Stela, ma bucur ca ti-au placut si ca le-ai refacut ! Le-am mai facut si eu o data de-atunci, la cererea publicului Sunt simplu de facut, cu putine ingrediente, si merg de minune la un bufet festiv, cu finger food. Am avut unii invitati care le-au mancat cu dulceata, ca sa vezi cum difera gusturile, nu li s-au parut suficient de dulci Crocantul de la exterior, am observat, nu se duce asa repede atunci cand le-am lasat intr-un loc deschis (eu pe grila pe care le-am scos din cuptor si apoi, dupa ce s-au racit complet, doar le-am acoperit cu un servet). Am facut si testul cu ele intr-o cutie inchisa si imediat s-au inmuiat Cat despre sensibilitatea la gusturi, eu, care mananc absolut de toate, ma amuz cand aud de asa probleme Aveam un prieten caruia nu-i placeau rosiile, nu putea sa le suporte, iar aici in Fr stiu un francez caruia nu-i place branza (cred ca e unic pe acest pamant LOL). Sau o prietena careia nu-i place laptele pentru ca mama ei o obliga sa bea in fiecare dimineata un pahar cand era copil Noi, cand eram mici, pe vremea lui Ceasca, era zi de sarbatoare cand aveam lapte la masa Diferenta de perspectiva... Nicoleta

Iarta-ma, Doamne, caci am pacatuit LOL (il fallait quand même oser ) Spre apararea mea, colegul meu francez face tot in forme de silicon, dar, ai dreptate, ca sa stabilim adevarul istoric, tre' sa precizez ca formele "pe bune", traditionale, sunt din cupru, din cele mari, doar ca sunt ceva mai greu de gasit de cumparat. "Silicoanele" sunt pe toate drumurile (franceze, cel putin ) Nicoleta