azerty

Multumesc, Ellani, sa ne fie de bine si sa mai facem si alta data! Nicoleta

Tot ce-ai pregatit arata super si am ras si eu de una singura cand ai povestit despre restaurantul romanesc Mai bine asa ca la tine decat la un restaurant romanesc din Franta unde am vazut un gandac plimbandu-se gratios pe pereti (si de-atunci am zis ca nu mai calc never ever in nici un restaurant romanesc din Paris ) Multumim pentru povesti, sunt, ca de obicei, fascinante! Nicoleta

Vin si eu cu floarea soarelui din aluat de cozonac. Multumesc pentru modul de impachetare, e foarte frumos, a avut si la noi un mare succes (eu am rulat, doar, un aluat clasic de cozonac in care am pus nuci, stafide si rahat), dar modul de asezare e asa cum l-ai explicat tu aici, Eataly! Din pacate n-am alte poze si nici sectiune. Multumesc inca o data! Nicoleta

Pana se introduce optiunea cu salvare automata, daca vrei sa fii mai sigura, scrie mai intai textul intr-un document text sau in Word, salvezi si apoi copiezi pe forum. Zacusca arata DELICIOS, poti sa pui, te rog frumos, reteta de la pepenele murat? sau e saramura clasica? Multumesc si spor in continuare, sanatate tuturor! Nicoleta

Buna ziua, tuturor! Redivivus, ma bucur tare ca ai dat un semn de viata! Ma duc repede repede la topicul cu mancarurile de Shabat, sa nu cumva sa pierd locul in fata More on topic, am citit reteta postata de Foxyy, o sa pun aici un link, sper ca nu se supara nimeni, ca sa aiba toata lumea termen de comparatie si apoi sa avem o referinta, ca vorbim despre aceeasi prajitura: https://forum.artaculinara.ro/topic/3540-gateau-royal/ Retetele sunt diferite, dupa parerea mea, desi au acelasi principiu stratificat si crocantul, dar eu zic ca a mea e mai simplu de facut (mai ales daca s-a rezolvat problema gavottelor). Si, in plus, a mea nici nu are nutella in ea (imi pare rau, am o reactie negativa la nutella, n-o mai suport de cand am uitat-o pe putin un an de zile deschisa in camara si n-a patit absolut nimic, avea acelasi gust pe care-l cunoastem, nici nu vreau sa ma gandesc ce are in compozitie ca sa aiba termenul asta de garantie infinit LOL) Cat despre calorii, stiti ca frantzujii mananca portii mici si fac mult sport (cel putin cei din Versailles, ca p-astia-i cunosc mai bine ) de-aia isi permit sa se resfete la desert, putem sa luam si noi exemplu de la ei. Asadar, cu moderatie un Versaillais au chocolat (prajitura, nu locuitorul! ) si apoi fuga la bicicleta sau la footing! Nicoleta

Imi pare rau, n-am vazut reteta de royal pe forum, daca vor adminii s-o lipeasca pe-a mea la aceea, e perfect din partea mea, ar trebui sa fie acelasi lucru. Daca nu, lasati-o aici, faceti cum credeti ca e mai bine, okay? Sectiunea prajiturii e ceea ce vedeti deja, nu are nici o imbracaminte, in interior vedeti cele trei straturi la fel ca si pe exterior (nu am o adevarata sectiune, va trebui sa ma credeti pe cuvant ca sunt la fel ) Nicoleta

Buna ziua tuturor si bine v-am regasit! De cand am postat reteta asta la mine pe blog am vrut mereu s-o traduc si s-o postez aici, dar de-abia acum am reusit (mai ales dupa ce am citit povestile fascinante ale lui Redivivus). Trebuie sa va spun ca va citesc foarte des, desi postez extrem de rar, doar vroiam sa va multumesc pentru ca am invatat foarte multe lucruri de la voi si m-am gandit ca ar fi cazul sa ma reactivez si sa contribui din cand in cand la comunitate, dupa cum pot si eu. Versaillais-ul cu ciocolata (numit si 'Royal au chocolat' sau 'Trianon au chocolat' sau 'Croustillant au chocolat') e o prajitura ceva mai putin cunoscuta dar poate c-o sa-i incante pe ciocolatosi. Eu nu sunt prea ciocolatoasa de felul meu, dar mananc cu placere un Versaillais (imi place combinatia de texturi, iar mousse-ul au chocolat e foarte fin si e printre putinele deserturi cu ciocolata pe care le suport). Inutil sa spun ca nu e absolut deloc pentru cei care tin regim ) Prajitura asta are trei straturi, cel mai de jos e o meringue cu migdale/nuci coapta, apoi un strat de amestec crocant cu ciocolata, peste care se pune multa mousse cu ciocolata (uneori se pun si trei straturi de mousse, cu ciocolata alba, cu lapte si neagra, pentru gust si impresia artistica) si in final se pudreaza cu cacao. Va dau ingredientele pentru doua portii, pentru ca eu asa o fac de obicei: Primul strat, baza, meringue la cuptor: 2 albusuri de ou medii 20g zahar tos 50g zahar pudra 50g pudra de migdale (puteti inlocui cu nuci sau cu alune de padure macinate) cacao dupa cum va lasa inima (pe mine nu prea ma lasa, pun doar de culoare ) un pic de sare Se amesteca migdalele cu zaharul pudra si cu cacaoa (puteti modifica proportiile, dupa gustul propriu), apoi se bate o meringue franceza din albusurile de ou si zaharul tos, peste care se incorporeaza usor, cu miscari verticale, amestecul de migdale/zahar/cacao. Se intinde pe o foaie de copt cat pentru doua persoane si se coace pana e crocanta la exterior, sau daca vreti mai crocanta puteti lasa mai mult in cuptor. Stratul doi, amestec crocant cu ciocolata: Topiti o cantitate nedefinita (sorry, eu fac mereu dupa ochi, dar nu trebuie multa, stratul o sa fie subtire) de ciocolata cu praline (= migdale sau alune de padure acoperite cu caramel apoi lasate sa se intareasca si zdrobite cu facaletul) - eu gasesc aici direct ciocolata pralinata, deci imi e ceva mai usor. In ciocolata topita cu praline se adauga niste clatite subtirele si crocante care se numesc aici Gavottes si sunt o specialitate -cum altfel?- bretona (dati o cautare pe net, nu stiu daca am voie sa va pun link cu numele firmei pe care o folosesc eu) si care au proprietatea ca in amestecul cu ciocolata topita raman in continuare crocante, chiar si dupa 5 zile. Nu stiu exact cu ce ati putea sa le inlocuiti, poate aveti vreo idee, dar sunt neaparat necesare. In final rezultatul trebuie sa fie crocant si nu prea lichid, sa poata fi intins intr-un strat. Stratul trei, o mousse au chocolat: in 100g frisca (batuta din smantana de frisca) se adauga un sos de ciocolata obtinut din topirea a 50g de ciocolata (de care preferati) cu 5 linguri de lapte/apa. Cand sosul s-a racit putin, dar nu s-a intarit, amestecati in frisca cu miscari verticale pana la omogenizare, dar nu prea mult, trebuie sa ramana cat de cat aerata. Cateodata eu o amestec mai putin si obtin un model interesant din contrastul ciocolata si frisca. Se pune la frigider sa se intareasca Montajul: Cu doua cercuri de prajituri se taie doua discuri din blatul de meringue (se tine cercul in continuare, pe toata durata montajului si refrigerarii si se scoate doar la final, inainte de a fi servita), peste meringue se pune un strat crocant din ciocolata cu praline si cu gavottes, apoi se pune spuma de ciocolata si se dau la frigider sa se-mpreieteneasca (cat aveti rabdare, cateva ore ar fi ideal). Cand serviti, incalziti putin cercul de metal (in palma sau prin orice alt mijloc) ca sa se scoata prajitura usor si apoi presarati cu cacao si serviti! Bon appétit ! Rezultatul: (sper ca se vad diferitele straturi) Sper ca v-a placut reteta din Versailles si c-o s-o faceti cat de curand! Nicoleta

Redivivus, am citit si eu totul pe nerasuflate, iti multumesc mult, va doresc sanatate tie, soacrei tale si tuturor celor dragi tie si astept episodul urmator, e absolut fascinant tot ce povestesti aici! Eu am avut un coleg evreu polonez si l-am pus mereu sa-mi povesteasca despre obiceiurile lor culinare (si nu numai) -gefilte fish, borscht, cholent, latkes si multe altele- il ascultam ore intregi pentru ca e un povestitor fara pereche. La fel si el si familia lui, un model de toleranta si de intelegere fata de alte natiuni/obiceiuri/minoritati (cu un mic bemol in legatura cu arabii, totusi) si cu o curiozitate autentica pentru tot ce tine de cultura si de istoria neamului lui, asa cum rar am vazut in alte parti. In plus, lesne de inteles de ce, extrem de sensibil la perioada Holocaustului. Mi-a aratat dosarul pe care-l constituise in legatura cu familia lui si in care pe actele matusii lui era o stampila "Juive", pe timpul celui de-al doilea razboi mondial, extrem de impresionant, cand stai sa te gandesti in retrospectiva (imi imaginesz cum ar fi sa am eu acuma pe cartea de séjour frantuzeasca o stampila "roumaine"...). Mi-a dat si numele cartii de retete evreiesti poloneze de care se foloseste familia lui cand gateste de sarbatori, trebuie s-o caut sa va scriu numele, e foarte interesanta si sunt multe retete pe care le-am imprumutat noi, ca romani, de la ei (deja imi vin in minte tocineii, pasca sau sholentul si sigur mai sunt si altele) Si, in plus, m-a pus sa ascult un cantec evreiesc care se numeste "Rumania, Rumania" care pare tare amuzant, desi nu inteleg ce spun ei acolo, disting ceva despre mamaliga, pastrama, carnati si cascaval LOL Te asteptam sa te-ntorci sanatoasa, cu povesti, cat mai curand, Redivivus! Nicoleta

Salut! Am facut iar de curand cannelé-urile cu reteta colegului meu si am primit niste comentarii, m-am gandit sa vi le spun si voua: dupa gustul persoanei cu pricina cica nu erau suficient de caramelizate la exterior (v-am zis ca unii le prefera mai negricioase), si el ar mai fi pus si ceva mai mult zahar ca sa ajute in proces (lasate apoi mai mult timp -deci la temperatura mai joasa decat cele 180 de grade ale mele- pentru caramelizare dar si pentru ca nu i s-au parut nici suficient de coapte in interior). Data viitoare o sa incerc la 170 de grade in faza 2 si o sa le las mai mult timp, sa vedem ce iese. Daca le pun mai mult zahar, teoretic as ajunge la o reteta similara cu a ta, stella, dar si eu zic ca e suficient de dulce, nu mai trebuie adaugat (in reteta mea). O sa incerc alta data si reteta postata de tine, multumesc mult! Pe de alta parte, 40 de minute la 200° in cuptorul meu si la mini-formele mele ar iesi scrum suta-n mie, sigur reteta ta e pentru forme normale (mari)... Spor la cannelés ! Nicoleta

Geany, multumim mult pentru stradanie si explicatiile detaliate, atat eu cat si toti nostalgicii de pe meleaguri straine care au avut norocul sa guste poalele-n brau dupa reteta ta. Au iesit excelente si-au fost rase in 15 minute in mirosul imbatator al cuptorului si al amintirilor din copilarie In schimb, unul din convivi mi-a venit cu observatia ca el nu se astepta ca umplutura sa fie dulce, ci sarata, si apoi mi-a bagat sub nas "biblia" lui RARoman, in care scrie negru pe alb ca branza tre' sa fie sarata. Cum e? Eu mi-aduc aminte din vacantele de la bunici la Onesti ca era tot cu branza dulce, dar acuma nu mai sunt sigura 100% tu ai vazut tot timpul numai cu umplutura dulce si cu amestecul dulce picant? Oricum, multumesc inca o data, de-abia astept sa le mai fac! Nicoleta

P.S. Ce dimensiune are tava pe care ati copt foile? Multumesc inca o data, Nicoleta

Wow, suna EXCELENT prajitura asta, o sa-ncerc s-o fac cat de curand pentru colegii mei de la serviciu care sunt mari amatori de cafea. Gustul de ness e pregnant sau trebuie sa mai adaug inca o lingurita - doua? De asemenea, a incercat cineva s-o transporte? nu aluneca, nu se strica, nu se-nmoaie? Ca nu vreau in nici un caz sa dau chix, mai ales in fata colegilor mei care sunt dintre cei mai pretentiosi din cati exista (francezi, dara!) Multumesc, Nicoleta

Multumesc si eu lui Anat pentru reteta si Olgutei pentru ca mi-a adus aminte de prajitura turnata, am facut-o azi la picnic si-a avut un succes nebun. Eu am pus la mijloc felii de caise proaspete, stafide si nuci. Un deliciu, invitatii mei au adorat-o, dar nu m-au lasat nici o sansa s-o pozez ) Masurile initiale (cu 2oua) ale lui Anat le-am pus intr-o tava de chec de 24x10cm si a fost perfect. Simpla, rapida si de mare efect, ca si checul economic al Laurei Sava (daca nu ma-nsel al ei e) care are o reteta similara. Multumesc, fetelor! Nicoleta

Bravo, Stela, ma bucur ca ti-au placut si ca le-ai refacut ! Le-am mai facut si eu o data de-atunci, la cererea publicului Sunt simplu de facut, cu putine ingrediente, si merg de minune la un bufet festiv, cu finger food. Am avut unii invitati care le-au mancat cu dulceata, ca sa vezi cum difera gusturile, nu li s-au parut suficient de dulci Crocantul de la exterior, am observat, nu se duce asa repede atunci cand le-am lasat intr-un loc deschis (eu pe grila pe care le-am scos din cuptor si apoi, dupa ce s-au racit complet, doar le-am acoperit cu un servet). Am facut si testul cu ele intr-o cutie inchisa si imediat s-au inmuiat Cat despre sensibilitatea la gusturi, eu, care mananc absolut de toate, ma amuz cand aud de asa probleme Aveam un prieten caruia nu-i placeau rosiile, nu putea sa le suporte, iar aici in Fr stiu un francez caruia nu-i place branza (cred ca e unic pe acest pamant LOL). Sau o prietena careia nu-i place laptele pentru ca mama ei o obliga sa bea in fiecare dimineata un pahar cand era copil Noi, cand eram mici, pe vremea lui Ceasca, era zi de sarbatoare cand aveam lapte la masa Diferenta de perspectiva... Nicoleta

Iarta-ma, Doamne, caci am pacatuit LOL (il fallait quand même oser ) Spre apararea mea, colegul meu francez face tot in forme de silicon, dar, ai dreptate, ca sa stabilim adevarul istoric, tre' sa precizez ca formele "pe bune", traditionale, sunt din cupru, din cele mari, doar ca sunt ceva mai greu de gasit de cumparat. "Silicoanele" sunt pe toate drumurile (franceze, cel putin ) Nicoleta

Excelent ti-au iesit! Dar e adevarat ca ai fi putut sa le mai lasi putin, trebuie sa fie un maro, chiar maro inchis am vazut pe aici prin magazine, unele par de-a dreptul arse ) Eu am stat cu ochii pe ele (pentru ca faceam pentru prima data) si apoi le-am scos cand am mirosit un inceput de fum de ars, n-am vrut sa le las mai mult, si in felul asta mi s-au parut perfecte, la fel cum am mancat de la colegul meu. Si da, poti sa mai scazi din zahar daca ti se pare prea dulce, dar nu foarte foarte mult, 20-30g maxim as zice eu, ca apoi sa mai aiba totusi de unde se carameliza. Evident, nimic nu te impiedica sa faci un test si sa ne spui daca mai iese sau nu crusta exterioara, ca de fapt asta e tot dichisul la prajitura asta, crocantul exterior si interiorul moale (si, bineinteles, aroma de rom - data viitoare eu o sa renunt la pastaia de vanilie, pentru ca mi s-a parut ca romul acopera orice urma de vanilie, dar e drept ca eu am pus mai mult rom decit scria in reteta). Oricum, daca nu fac un krak! atunci cand musti din ele, nu-s ok (dixit colegul meu ) ) Nicoleta ETA: corectii de gramatica, azi se pare ca nu mai stiu sa scriu corect

Eu sosul basc nu l-am auzit pana acuma niciodata cu ardei copti, o fi o chestie locala, ca nici pe internet nu am gasit cu ei copti la prima cautare rapida. Dar iata si reteta mea de sauce basquaise (pe langa pui, merge excelent cu scoici (moules) ) : se taie in patratele rosii fara pielita, ceapa, ardei grasi, usturoi, jambon de Bayonne si se coc in ulei cu piment d'Espelette si piment vert d'Anglet. Sper sa foloseasca cuiva, Nicoleta

Reteta mea de tartiflette e cam la fel cu a voastra, doar ca la mine se pune in plus si vin alb Chardonnay (de Bourgogne, zice chef-ul: 15cl in reteta cu 500g Reblochon fermier, 1kg cartofi, 300g piept de porc afumat, 1l de crème liquide, 50g unt, 150g ceapa alba, 15cl vin blanc sec (cépage Chardonnay - de Bourgogne), sare si piper), iar cartofii se pun nefierti. Nicoleta

Multumesc, bine v-am gasit, sper sa va placa prajiturile, daca le faceti. Cred ca se pot face si in forme de muffins mai micute, ar putea fi echivalentul formelor mari de cannelés, puteti incerca. A mea e o placa de silicon cu 30 de forme micute, striate.

Am cautat sa vad daca a mai postat cineva reteta asta, dar n-am gasit-o pe forum. Daca exista deja, rog adminii s-o lipeasca acolo unde trebuie. Cu prajiturica asta mi-am dat eu seama ca aroma esentei de rom din Romania n-are nimic de-a face cu romul adevarat, o revelatie pentu mine Reteta o am de la un coleg francez, care jura ca sunt cele mai bune cannelés pe care le-a mancat vreodata eu una il cred pe cuvant Cu numele e o intreaga istorie, unii spun ca vine de la formele cilindrice cu striatii (cannelés) in care se coc prajiturelele, altii ca ar fi de fapt urmasul unei prajituri (canole) care se facea in Bordeaux in vremuri vechi. Oricare ar fi, va asigur ca sunt foarte bune si merg de minune la gustari, la ceai, la inghetata, cu fructe, etc. Si acum reteta, pentru 30 de forme mici in silicon: - 250g lapte cu o pastaie de vanilie taiata pe din doua se aduc la punctul de fierbere al laptelui, se dau in clocot o data - 25g de unt se adauga in lapte, imediat dupa ce am stins focul, si se lasa totul la racit - separat, 1 ou intreg + un galbenus se bat cu 100g de zahar si 50g de faina - dupa ce s-a racit laptele, se adauga peste oul batut cu zahar si faina, apoi se pun 2 linguri de rom ambrat, din cel mai maroniu la culoare (eu am pus 3, imi place sa se simta mai mult aroma de rom) Acuma, colegul meu jura ca ce urmeaza e etapa cea mai importanta a retetei, care face toata diferenta fata de alte retete de cannelés: trebuie lasat tot amestecul 24 de ore la frigider, ca sa se "marite" aromele si sa se odihneasca amestecul. Eu am lasat doar vreo 20h. Cred ca ar merge si mai putin, dar colegul meu (ca multi frantzuji) e extrem cand vine vorba de reguli de bucatareala, voi faceti dupa dorinta si posibilitati A doua zi se pune aceasta crema in formele ondulate (nu pline, doar trei sferturi, pentru ca ele fierb si pot da pe dinafara). Primele 10 minute se pun la 210°, apoi se micsoreaza la 180° si se lasa in continuare (eu cu formele mele mici le-am mai copt doar inca 40 de minute la 180°, colegul meu cu forme mari le coace cam o ora si 20 de minute) pana devin maronii. Unii le prefera mai maro, altii mai albicioase, mie imi plac mai inchise la culoare. Apoi se scot imediat pe un grilaj, nu se lasa sa se raceasca in forma, pentru ca li se duce crocantul de pe exterior. Rezultatul e o prajiturica aromata, crocanta in exterior de la zaharul caramelizat si moale in interior. Va pun si o poza, sper sa va placa (prajitura, nu pza, pentru ca poza e facuta cu telefonul mobil, nu-i grozava) Pofta buna!

Felicitari pentru incercare si curaj! Ma faci sa ma duc sa-mi compun cererea de luare in adoptie in familia Paparotti, sunt sigura ca aveti teancu' de aplicatii la usa, dar pick me! pick meee! Acu' pe bune, sunt mai mult decat impresionata, dar am totusi o mica doleanta (ai dreakului oamenii astia, niciodata nu-s multumiti!... ): cand mai faci data viitore (sau ai timp si kef, etc.) poti pune, te rog, si o poza cu branza de dinaintea albastrului macel? si, ca sa ma fac si mai nesi, pui si niste poze cu intzepuirea impricinatei, pliz? pretty please Cu multumiri anticipate, Nicoleta

Splendide pozele, felicitari! Fac si eu o mica precizare (sau poate mai multe ): in reteta traditionala de bœuf bourguignon nu se pune pasta de tomate. Culoarea aia frumoasa o ia carnea de la pinot-ul noir de Bourgogne (si daca frantzuzul e si extremist ar zice ca-i musai sa fie boul charolais ca sa se cheme mancarea pe numele asta, ca altfel tre' sa-i zicem "tocana" ) Va dau si eu reteta de bœuf bourguignon pe care o am de la o prietena de-a mea franceza (evident, seamana cu asta a Juliei Child) si desi e o mancare mijotée (adica slow cooking, facuta la foc mic) merita tot efortul (si felicitari inca o data, Silvia, pentru curaj si realizare!) : Bucatile de carne de bou (facut cuburi) si ceva usturoi se prajesc pe toate partile in ulei de masline; separat se prajeste si pieptul de porc taiat in cubulete (poitrine de porc) impreuna cu ceapa taiata, la fel, cubulete. Se combina toate si se acopera de pinot noir si se pun la fiert cu un bouquet garni (poate stiti voi sa explicati mai bine, fetelor, ce e ala, pentru cine nu stie, e un buchet facut din diverse plante aromatice din care sa nu lipseasca foile de dafin si thym-ul si care se leaga cu ata ca sa fie mai usor scos din mincare fara sa stam sa pescuim dupa crengute). Se sareaza si se pune piper si se lasa totul sa bolboroseasca la foc mic. Cam dupa 2-3 ore se adauga si morcovii taiati rondele mai mari. Se servesc cu cartofi noi intregi la cuptor si se presara cu patrunjel taiat. Unii pun si ciuperci de Paris sotate in ulei de masline si adaugate dupa ce stingem focul si amestecam (acuma depinde si de gusturi, puristii il maninca fara) Pofta buna! Nicoleta P.S. Am uitat sa zic ca nici faina nu se pune in cazul asta pentru ingrosatul sosului (de fapt rar am vazut aici sos ingrosat cu faina), mancarea trebuie sa scada in mod natural si sosul se ingroasa prin fierbere, de la evaporare si apoi de la carne si restul ingredientelor

Buna, fetelor, vin cu intariri (multumesc prietenei mele Iulia, noroc de ea, ca altfel ii uitam pe baietii astia asa frumosi, adevarate opere de arta, ce mai! ) Ia uitati ce frumuseti: Rupert Everett (nu-mi ziceti ca e gay, ca doar nu-l iau acasa ) Alec Baldwin (cind era mai tinerel si (mult mai) mai subtirel ca acuma) Si, ladies, the one and the only, Gabriel Garko:

Si finally Jeremy Northam din Possession:

pina ma prind cum se adauga mai multe poze in acelasi post, mai fac inca unul, tot cu Richard Armitage