Portjartierul roz cu o guma rupta si inlocuita cu o bucata de hartie impaturita sub forma de nasture al tovarasei Pavel, educatoarea de la grupa mica. Incercam sa-mi leg singur sireturile la bocancii cu blachiuri. Onest!

In anul urmator am vazut si mai multe, dar nu pot sa va spui, ca-i rusine

 

Barbatii, inca de mici, au amintiri picante

Acuma, daca tot ai inceput, zi-le pe toate!

Portjartierul roz cu o guma rupta si inlocuita cu o bucata de hartie impaturita sub forma de nasture al tovarasei Pavel, educatoarea de la grupa mica. Incercam sa-mi leg singur sireturile la bocancii cu blachiuri. Onest!

In anul urmator am vazut si mai multe, dar nu pot sa va spui, ca-i rusine

 

Barbatii, inca de mici, au amintiri picante

Acuma, daca tot ai inceput, zi-le pe toate!

 

Citeste Din Calidor a lui Paul Goma

Been there, done that

 

R. & A. - cele doua fetite cu care m-am jucat de-a doctorul

Care va sa zica si ele au amintiri picante nespa?

A fost pe baza de reciprocitate - If you show me yours, I'll show you mine.

Si ELE AU INCEPUT .

 

Care din voi doamnelor, are curajul sa recunoasca?

R. & A. - cele doua fetite cu care m-am jucat de-a doctorul

Care va sa zica si ele au amintiri picante nespa?

 

Sunt sigura ca a fost o neintelegere si ele nici macar nu-si amintesc de-asa ceva.

 

Care din voi doamnelor, are curajul sa recunoasca?

 

[i]da' ce, ori erau dintre doamnele de pe forum [/i]

Eu stiu extrem de clar ca prima mea amintire nu mi-a fost inculcata de nimeni.Eram singura ca un soarice de biblioteca.Mama murise in toamna aia si pe noi ne pasau de la o ruda la alta, ca e greu sa ai grija de 2 copii de 7 respectiv 2 ani( eu). Pe fratele meu l-a luat matusa-mea si l-au iubit asa de mult si ingrijit asa de bine, ca la cutremurul din '77 a fugit cu el in brate si a uitat-o pe vara-mea singura in casa.

Eu am stat o vreme la bunica, apoi, pentru ca si ei lucrau, m-au dat la saptamanal. Aia e prima mea amintire: aveam patul la geam, spre o curte interioara cu un zid de caramida jumulit si plouaaaaaaaaaa, ma rog, norii plouau si eu plangeam, era Bacovia pe fata, dar eu nu stiam ce e Bacovia.Deci zidul ala nenorocit este prima mea amintire. Am plans suficient de mult ca sa ma dea afara directoarea de la saptamanal, ca a zis ca ea nu vrea sa ma aiba pe constiinta fiindca nici nu mancam, eram in greva foamei.

 

Urmatoarea amintire este cu verii mei, toti mai mari decat mine, la urmatoarea locatie unde ma parasutasera. Acolo a fost ca in Amintiri din copilarie, nu era pozna sa ne treaca prin cap sa n-o facem si eu fiind cea mai mica faceam tot ce faceau ei!

wow! adevarate povesti de viata ies la iveala. good job, Uma!

Care din voi doamnelor, are curajul sa recunoasca?

 

 

Eu, dar nu ma pot lauda ca m-am jucat de-a doctorul si cu baieti. Acum imi pare rau :

 

 

Zerda

Zerda ;) .

Sefule, eu nu m-am jucat de-a doctorul, dar vecinul cu un an mai mare, i-a declarat tatii ca daca-mi da zestre o motocicleta, el ma ia de nevasta...avea el vreo 5 ani , deci eu 4...

si intr-o zi de la gradi, am plecat cu o fetita ...ai mei m-au cautat disperati..."promisul" era bolnav si disperat ca i se pierduse mireasa in negura...

concluzia a fost ca am luat o mama de bataie de la maicamea...care deja facea cu nervii capului rau dupa 2-3 h de cautat "mireasa pierduta" ....si bolnavul a fost asa de happy, ca i-a zis tatii ca ma ia si fara motocicleta

cred ca nu ne-am mai vazut de mai bine de 35 de ani....e drept ca nici azi nu am motocicleta, dar am ramas cu amintiri din ceea copilarie haioasa.

Aveam vreo trei ani.

Ai mei si-au luat motocicleta .Si s-au hotarat cu un grup de prieteni sa faca un tur de tara,pan la mare.

Nu puteau sa ma ia si pe mine.

Asa ca , m-au trimis la bunicii de la Cluj.

Clujul oras frumos,cofetarii cu prajituri spumoase,banci la Matei Corvin pe care statea bunicul si un postament de beton in jurul statuii .

Daca mergeti in Cluj ,sa va uitati la postament , o sa vedeti ca e tocit .

Eu l-am jumulit,dand ture in jurul statuii ,pret de vreo doua saptamani in fiecare zi ,pana a ametit statuia si eu mi-am rupt sandalele cu gandul la parintii care nu mai veneau sa ma ia acasa.

In fine.Intr-o dupa masa aud zgomot de motor turat pe strada.

In 63,erau masini si motoare putine,asa ca eram sigura ca-s ei .

Curtea in care ma jucam era in stil italian.Adica fara vedere la strada.Trebuia sa trec printr-un gang,sa deschid poarta si abia apoi vedeam strada.

Asa ca am luat-o la fuga prin gang....si am tasnit direct in strada ,unde m-a calcat....

un biciclist .

Ala saracu se grabea la gara sa o astepte pe muma-sa .

Asa de tare ne-am lovit,ca eu m-am dat de-a berbeleacu .M-au cules de pe jos, julita toata si fara cunostiinta pret de vreo 3 minute. Iar el saracu ,a ajuns la spital cu piciorul rupt,iar bicicleta era toata opturi .

Imi mai aduc aminte ca apoi toata vara am stat la soare cu genunchii si mainile pline de rani si cruste,pe care imi puneau apa oxigenata si praf de sulfamida .

Asta cu statul la soare era indicatia medicului.Cica sa se vindece ranile mai repede.

Oricum nu puteam sa fac altceva,ca ustura groaznic.

Cicatricile si petele maronii au durat cativa ani buni .

Apropo de accidente cu bicicleta. Eram la bunici deci eu aveam mai putin de 7 ani pentru in primavara lui '77 bunica a murit, sor'mea ma ducea cu bicicleta, eu asezata in spate, ea binenteles ca mi-a zis sa tin picioarele departe de roti dar eu nu stiu ce s-a intimplat ca am bagat un picior in spite, fuga la bunica, ingrijeste rana si tup in pat pentru ca nenorocul facea ca taman in acea dupa-amiaza sa vina ai mei. Asa ca ei ajung, eu in pat ca dorm de dupa-amiaza, deschid ochii (cica ma instruise sor'mea) dar nu ies din pat ca tare imi mai era somn pina cind mama banuieste ca i se ascunde ceva si da patura deoparte si in acel moment descopera patania, normal ca au certat-o pe sor'mea ca doar eu eram mica si nevinovata

 

La mine din pacate amintirile pana la 5 ani sunt urate si le vreau ingropate pe cat se poate. Dar dupa varsta de 5 ani viata mea s-a schimbat in a unui copil fericit, cu o familie iubitoare, cu doi parinti extraordinari care au fost de acord sa adopte un copil parasit de mama care l-a adus pe lume.

Cei mai buni prieteni ai copilariei au fost catelusa Tuchi si pisica Miti, le-am iubit enorm.

 

 

Giorgi, povestea ta e una cu happy end.Esti o persoana plina de iubire si se vede asta!

Giorgi, povestea ta e una cu happy end.Esti o persoana plina de iubire si se vede asta!

 

Am avut si eu un pretendent. Eu aveam 6 ani, el 4 ani si tot timpul cand ne vedeam (mamele erau bune prietene) imi soptea la ureche ca ma iubeste si ca el cu mine se insoara. Numai ca noi ne iubeam de fapt ca doi frati si am fost buni prieteni pana cand ceva s-a intamplat, dar nu intre noi, ci intre mamele noastre.

Si imi amintesc cu placere zilele de vara petrecuta la bunica lui care avea o casa mare si o gradina plina cu de toate undeva la marginea Bucurestiului. Ce frumos era!

Ce bune erau ciresele, mai ales cele galbene si putin amare! Ce buna era pelteaua care o facea bunica lui si serbetul, era o minune, cu apa rece din fantana! Doamne, ce frumos!

Cand Dumnezeu iti inchide o usa, iti deschide o fereastra, asa am primit-o eu pe mama( sotia tatalui meu, care m-a crescut de la 3 ani). Apropo de pretendenti, in clasa a doua a venit mama terminata de ras si mi-a aratat ca a gasit in cutia postala o scrisoare de dragoste catre mine. Eu m-am facut rosie, albastra, vinetie, etc. A ascuns-o sa n-o rup, a zis ca o sa rad peste ani cand o vad, dar a ascuns-o asa de bine ca nu mai stie unde e!!

 

Are si floricele desenate si desi i-am amenintat cu bataia sora cu moartea pe toti din clasa, nici unul n-a recunoscut culpa!Primul meu pretendent s-a temut ca-l rup in bataie!!

Care din voi doamnelor, are curajul sa recunoasca?

 

Eu, dar nu ma pot lauda ca m-am jucat de-a doctorul si cu baieti. Acum imi pare rau :

 

You saw one, you saw all

Ce de amintiri!

Foarte interesant topic-ul!

 

Giorgi ; fratele meu a fost si este tare milos cu animalele...cand era mic strangea toate "cotarlele" de pe strada si le aducea acasa...si am stat o perioada la bloc...unde nu se puteau tine caini etc....odata a scapat unul de la moarte sigura, ca-l duceau biata potaie legat de lantz sa-l lege de calea ferata ...intre timp ai mei se mutasera la casa, si fratemiu a venit cu catelul ala amarat, si a zis maicamii ca musai sa-l tina, ca-i asa desptept cainele, ca si-a adus si lantul cu el, ca sa poata sa fie legat; a fost unul din cei multi caini aciuiati pe langa casa . Cand stateam la bloc, facuse maicamea 2 torturi ptr Constantin&Elena ,si le pusese in frigider...fratello a impartit prada cu toti copii de la cele blocuri din jur, si apoi a adus un caine pe care l-a legat de frigi...si cand a venit maicamea si a vazut toata scara blocului "ornata" cu crema...si a ajuns in casa , un caine legat de frigo...si fratemiu inocent...cica mamica , a mancat cele 2 torturi ...destept caine , si legat stia sa deschida frigi si sa taie felii de tort

Doamnele mele (si domn ) tare ma bucur ca va deschideti cutia cu amintiri sa ne bucurati sufletul cu ele.

Imbratisari calde celor care au trecut prin momente grele in copilarie...eu am avut mereu un nor deasupra mea, cand m-am nascut eu, la cateva zile sora mamei de 25 de ani a murit in accident de masina, in drum spre Bucuresti. A ramas un pui de om in urma, de doar 3 ani...si bunicutii dragii de ei, au suferit cumplit pana s-au dus si ei.

 

Dar aveam atat de multe amintiri calde, de care ne putem bucura si ii bucuram pe ceilalti cu ele.

 

Din amintirile povestite, eram un ghindoc in patutul meu (pana la 5 ani am stat la casa, dupa care ne-au "imprumutat-o" comunistii ) si cica foarte cuminte dimineata, ma uitam la taica-miu care se incalta in cizmele puse pese noapte langa soba. Taica-miu era sa cada in fund cand a simtit ca e ceva in cizma (s-a gandit ca e un soricel)...era un carbune pe care cica eu il furasem de langa soba si-l aruncasem cuminte in cizma lui..radeam de mama focului, deci era clar ca eu eram ticalosul

Cu tata aveam o rutina, dupa ce se barbierea, imi lasa mie pamatuful sa-l spal cand ma trezeam -daca uita si-l spala, avea scandal cu mine!!

 

Stella, fratello mi-a mancat sufletul multi ani de zile, dar mama zice ca eram ca un vultur, nu lasam pe nimeni sa puna mana pe el..mai tarziu l-am preluat ca supraveghetor la joaca si trebuia sa-i urechez pe cei care se luau de el (cu toate ca el era instigatorul)iar acum se plange ca inca il tratez ca pe un frate mic...ei, ce sa faci, dupa atatia ani e greu de schimbat

 

Bunicii din partea mamei au fos minunati, cu un bunic bland si dedicat copiilor si nepotilor si o bunica carcotasa si apriga, dar isteata foc!!

Pentru mine animalele au fost (si vor fi) bune prietene!

Ma imprietenisem si cu copiii, dar daca aveam ceva care nu vroiam sa stie parintii ii spuneam totul lui Tuchi si lui Miti si nu stiu de ce dar eram sigura ca ei chiar ma inteleg.

Si ce am reusit in copilarie, a fost sa domesticesc o gaina, am primit-o de la tara ca sa-mi faca cate un ou proaspat si facea, draga de ea! Dar eu am indragit-o si pe ea si atata am mangaiat-o si vorbeam cu ea, incat ajunsese sa sara direct la mine in brate cand veneam de la scoala si intindea gatul sa o mangai pe cap si in timpul asta cotcodacea. Tin minte ca m-a vazut o vecina sosita in vizita si nu i-a venit sa creada cum am domesticit eu gaina, statea cum sta o pisica l-a mangaiat. Si manca grauntele de la mine din palma, daca le puneam jos, nu mai vroia sa manance, se invatase cu narav. Cel mai groaznic a fost cand a taiat-o mama, eram la joaca si cand am venit acasa nu am mai gasit-o, dupa ce mi-a spus, am inceput sa plang si nu mi-a mai trebuit mancare, mai ales cea preparata din ea.

Uma, exact acelasi lucru face si sora mea cu mine, trebuind sa aiba grija de mine cind am aparut, ea avind 12 ani s-a simtit si a facut intotdeauna pe "protectoarea" mea

 

Apropo de prima declaratie de dragoste, eram in clasa a IV-a si mi-a facut cadou un inel

Dupa el a venit un alt coleg, mama lui lucra la biblioteca si el cica imi imprumuta carti sa le citesc si in prima carte la pagina cutare scria: mergi la pagina nustiucare, acolo scria mergi la pagina... si tot asa pina la sfirsitul cartii in care ma invita la film eu am rupt pagina creca s-o tin ca amintire si maica-sa l-a certat ca aduce inapoi cartile cu paginile rupte

Dupa aceea am primit si eu o scrisoare, am gasit-o in banca, nici nu mai tin minte daca mi-am dat sau nu seama cine o scrisese ca evident ca era anonima

Bunicii din partea mamei au fos minunati, cu un bunic bland si dedicat copiilor si nepotilor si o bunica carcotasa si apriga, dar isteata foc!!

 

Ca In casa bunicilor de I.Teodoreanu.

Bunicii din partea mamei au fos minunati, cu un bunic bland si dedicat copiilor si nepotilor si o bunica carcotasa si apriga, dar isteata foc!!

 

Ca In casa bunicilor de I.Teodoreanu.

Oh da...bunicul fusese ofiter de armata dar era cu noi blandetea blandetilor..bunica apriga si cu palmuta ne mai croia cate una (dar rar, mai ales cand nu stateam cu picioarele sub patura) dar cu care mergeam la croitoreasa sa-si faca rochiile de matase de comanda (si mie din materiale vesele aduse de la sarbi) pe care dupa le baga in sifonier si cand zicea bunicul, parca pe asta n-am vazut-o..bunica invariabil raspundea, e, nu mai tii tu minte, de cand o am! Bunicul imi facea cu ochiul, el stia dragul de el, dar o lasa sa creada ca l-a pacalit

Acu' stateam io in fotoliu si ma gandeam ce amintiri din frageda pruncie mai am si mi-am adus aminte de unul din primele mele Craciunuri. Sa zic ca aveam 1 an??? Poate nu, dar sigur 2 aveam cand a venit Mosu' prin nameti (la propriu), eram la bunica, la tara si sor-mea l-a cocarjat pe bietu' Mos cu atatea poezii, era saracu' transpirat, ca era foc in soba si sor-mea il tot ametea de cap: da' stai ca mai stiu o poezie!

Eu stateam mai intr-o parte si-l cercetam cu ochi critici, ii dadeam tarcoale, ma mai duceam spre pom..... eram cu CTC-ul.

Imi amintesc luminile din brad, erau niste stelute foarte frumoase, mi-au placut tare mult. Si tot fameleonu' era adunat in sufragerie, uitandu-se la mine si la sor-mea cum il chinuiam pe Mos Craciun.

Apropo de prima declaratie de dragoste, eram in clasa a IV-a si mi-a facut cadou un inel

 

ooo, eu am primit la gradinita un cadou de 8 martie de la Remus, de care eram indragostita. Pesemne ca si el de mine de vreme ce-a furat un inel de aur de-al ma-sii si mi l-a dat mie. Pacat ca l-a vazut mama, m-a luat la intrebari si-a trebuit sa renunt cu mari regrete la cadou.

 

 

mergeam la croitoreasa sa-si faca rochiile de matase de comanda (si mie din materiale vesele aduse de la sarbi) pe care dupa le baga in sifonier si cand zicea bunicul, parca pe asta n-am vazut-o..bunica invariabil raspundea, e, nu mai tii tu minte, de cand o am!

 

 

asta-i valabila pururi-veci, la toate generatiile de muieri.

Ha ha ha...matusa mea ( sora mamei) invariabil zicea ca i-a cumparat-o mamica ( aka bunica).

Uma , eu cum am plecat la 20 ani in cele strainatati...am devenit "mama" si alor mei si a fratelui...trebuia sa rezolv eu tot, si nu numai financiar ...

La mine a fost mai groasa cu "mos Gerila" la gradi...ca tare semana cu taicameu...si eu aveam cred vreo 5 ani... parintii trebuiau sa duca *un cadou* de acasa, ca sa aibe plodul cadou de la Gerila ...si cum nu era decat un salar si ala micut...mama a impachetat niste mere din beci , si cand am primit mi-a zis ca sigur sunt portocale...dar sa nu deschid decat acasa pachetul...pe langa marea dezamagire ca taicameu disparuse din decor, si aparuse acel Gerila, care tare-i semana....cand am ajuns acasa si am gasit nu portocale ci mere...dezamagirea a fost totala, mai ales ca semanau leit cu cele din beci...si mi-am zis ca Gerila ala impostor , nu numai ca nu mi-a adus cadou ce credeam, dar in plus a si furat din merele noastre...

asta-i valabila pururi-veci, la toate generatiile de muieri.

Da' doar nu e vina noastra, daca el nu-si mai aminteste ca m-a vazut deja cu acele haine deja

 

Apropo de Mos Craciun, la gradinita odata l-a facut sora-mea, eu tot asa eram suparata ca a disparut din cadru si cind m-am apropiat de el i-am vazut o suvita de par care imi era foarte cunoscuta

Iar acasa ma pacaleau mereu, pe mine si pe vecina mea cu citiva ani mai mica, ne trimiteau de la una la alta si cind ne intorceam acasa cadoul era, geamul de la bucatarie deschis si-mi ziceau: Uite abia a plecat La fel l-am pacalit si eu pe Marco multi ani, mai putin geamul deschis, in schimb ii puneam un pahar de lapte sa bea un pic saracul la cita treaba avea de facut

Venise fratele meu din armata in permisie. Copii din familie erau vigilenti pe toti tatii si bunicii, la el nu s-au uitat, ca era varul lor.

Si l-am facut Mos Craciun, sa-i vezi pe aia mici cum numarau barbatii din camera, dar la el nu s-au gandit. Cel mai tare a fost cand si-a intrat in rol, i-a pus sa spuna poezii pe majori,am ras cu lacrimi! Un unchi saracul, medic, cu memorie lirica zero, l-a luat pe fi-su la intrebari de poezii, si ala i-a zis poezia de la serbare cu "tovarasa Elena Ceausescu- iubita mama si numaistiu ce!" am ras ani de zile de el ca a spus poezia aia ca sa-si cadoul sa nu strice poza, el i-a zis lui frati-miu ca-l omoara pentru ce a patit!