Din cate vad si din ce povestesti Lilly sistemul e foarte asemanator. Aici in fiecare an copiii au de studiat 3-4 nuvele, cu tot cu gramatica si vocabularul de rigoare. Fiecare profesor isi alege dupa ce nuvele vrea sa faca studiul dar trebuie sa aibe o anumita tematica. Ca si exeplu pentru clasa a 7-a anul asta fiul meu cel mare are de studiat urmatoarele nuvele:

 

First 9 Weeks – August 7 – October 14

Introduction: Short Stories and Novel: The House on Mango Street or Wednesday Wars

Summer Reading Response

Theme: Stereotypes Novel: The Outsiders by S.E. Hinton

Second 9 Weeks – October 15 – December 19 Novel: The Graveyard Book by Neil Gaiman

Theme: Coming of Age Extended Short Story Unit & Grammar:

Third 9 Weeks – January 6 – March 12 Novel: City of Ember by Jeanne DuPrau

Theme: Perseverance

Fourth 9 Weeks – March 13 – May 22 Novel: Peak by Roland Smith

Theme: Growing Up

 

In afara de nuvelele astea mai sunt abonati la o revista speciala pentru copii din care analizeaza ceva articole ca sa incorporeze si text informational/ gen non-fictiune in programa scolara.

Apoi sistemul de notare aici se compune din 2 forme de evaluare: "Formative Assesstments" care valoreaza 20% din nota finala pe semestru si care include studiul in clasa, anotarea cartilor, tema pentru acasa si fel de fel de teste gen grila care se dau saptamanal si "Summative Assesstment" care valoreaza 80% din nota finala, echivalent cu tezele noastre de pe vremuri, de obicei cu multiple-choice dar si scrierea unui eseu care aici in State are un anumit format pe care trebuie sa-l respecti ("in the form of ACED paragraphs and multiple paragraph essays" unde ACED inseamna "Answer, Cite, Explain, Done)

 

Dar cum ziceam nu au studiat deloc clasici si ar avea si ei un Mark Twain, Jack London, Edgar Allan Poe, L. Frank Baum si multi altii.

Pozele sunt din cartea de lectura de anul trecut.

Primul e un text din Harry Potter.

Al doilea e un text de D.Pennac.

 

 

 

 

Inteleg ce vrei sa spui, Gabitza.

In Italia e la mare voga Geronimo Stilton(un soarece): au adaptat carti de la Jules Verne la alti clasici.O sa gaseti cele mai neasteptate opere scrise de acest personaj(soarece).Pana si biblioteca scolii e plina de Geronimo asta.

 

 

 

 

Haha, si la noi e la moda! am uitat de el, il citea Eddy, insa Alisa nu e mare amatoare. Nici n-am stiut ca sunt adaptari, cred ca din ce imi povestea fiu-meu imi intra pe o ureche si-mi iesea pe alta.

 

Fiu-meu a adus data trecuta de la biblioteca "Heads Up Psychology" (se pare ca sunt notiuni explicate pe intelesul adolescentilor) ...

eu nu mai am copii de scoala si nu mai sunt la curent cu cerintele, dar mi se pare f diferit fata de sistemul romanesc de invatamant.

cel putin mi-amintesc de pe vremea mea: pai in clasa a saptea trebuia sa citim nu stiu cate romane, din clasici romani, de-alea destul de greoaie si total neatractive ptr niste copii.

cate citate invatam pe de rost din Romania pitoreasca sau din Cartea Oltului sau din In muntii Neamtului! Zeci de pagini de descriere, niciun dialog, nema actiune, am sechele si-acuma!

eu nu mai am copii de scoala si nu mai sunt la curent cu cerintele, dar mi se pare f diferit fata de sistemul romanesc de invatamant.

cel putin mi-amintesc de pe vremea mea: pai in clasa a saptea trebuia sa citim nu stiu cate romane, din clasici romani, de-alea destul de greoaie si total neatractive ptr niste copii.

cate citate invatam pe de rost din Romania pitoreasca sau din Cartea Oltului sau din In muntii Neamtului! Zeci de pagini de descriere, niciun dialog, nema actiune, am sechele si-acuma!

 

 

 

 

Da, astea chiar aiurea erau. Lecturile din liceu insa, mie mi0au placut.Bine, nu toate. Erau si-n liceu cateva poezii, din care nici atunci, da' nici acum n-as intelege nimic. Stiu ca unii-s fani, da' mie nici Riga Crypto si lapona Enigel nu mi-a placut.

eu nu mai am copii de scoala si nu mai sunt la curent cu cerintele, dar mi se pare f diferit fata de sistemul romanesc de invatamant.

cel putin mi-amintesc de pe vremea mea: pai in clasa a saptea trebuia sa citim nu stiu cate romane, din clasici romani, de-alea destul de greoaie si total neatractive ptr niste copii.

cate citate invatam pe de rost din Romania pitoreasca sau din Cartea Oltului sau din In muntii Neamtului! Zeci de pagini de descriere, niciun dialog, nema actiune, am sechele si-acuma!

 

 

 

 

Da, astea chiar aiurea erau. Lecturile din liceu insa, mie mi0au placut.Bine, nu toate. Erau si-n liceu cateva poezii, din care nici atunci, da' nici acum n-as intelege nimic. Stiu ca unii-s fani, da' mie nici Riga Crypto si lapona Enigel nu mi-a placut.

 

eu am facut mate-fizica, nu stiu de lecturi obligatorii, citeam de placere ce-mi placea.

iar Riga nici n-o aveam in programa noi. cred ca esti generatie mai noua

eu nu mai am copii de scoala si nu mai sunt la curent cu cerintele, dar mi se pare f diferit fata de sistemul romanesc de invatamant.

cel putin mi-amintesc de pe vremea mea: pai in clasa a saptea trebuia sa citim nu stiu cate romane, din clasici romani, de-alea destul de greoaie si total neatractive ptr niste copii.

cate citate invatam pe de rost din Romania pitoreasca sau din Cartea Oltului sau din In muntii Neamtului! Zeci de pagini de descriere, niciun dialog, nema actiune, am sechele si-acuma!

si eu tot mate-fizica si nu-s tinerica deloc, am terminat in 1988, dar poate nu aveam programele la fel

noi si la mate fizica fiind aveam de citit si ce ne dadea profu', doar ca era un prof intelligent si nu ne punea sa citim prostii

 

Da, astea chiar aiurea erau. Lecturile din liceu insa, mie mi0au placut.Bine, nu toate. Erau si-n liceu cateva poezii, din care nici atunci, da' nici acum n-as intelege nimic. Stiu ca unii-s fani, da' mie nici Riga Crypto si lapona Enigel nu mi-a placut.

eu am facut mate-fizica, nu stiu de lecturi obligatorii, citeam de placere ce-mi placea.

iar Riga nici n-o aveam in programa noi. cred ca esti generatie mai noua

eu am facut mate-fizica, nu stiu de lecturi obligatorii, citeam de placere ce-mi placea.

iar Riga nici n-o aveam in programa noi. cred ca esti generatie mai noua

Eu am facut Riga Crypto si nu-s generatie asa noua.. Normal ca n-am inteles nimic din poezie, da' imi placeau versurile, imi placea cum suna, pur si simplu!

Am citit mereu cu mare placere. Fie carti pe hartie, fie in format electronic. Si-acum citesc la greu, pe Kindle. Sau pe telefon.

eu am facut mate-fizica, nu stiu de lecturi obligatorii, citeam de placere ce-mi placea.

iar Riga nici n-o aveam in programa noi. cred ca esti generatie mai noua

Eu am facut Riga Crypto si nu-s generatie asa noua.. Normal ca n-am inteles nimic din poezie, da' imi placeau versurile, imi placea cum suna, pur si simplu!

Am citit mereu cu mare placere. Fie carti pe hartie, fie in format electronic. Si-acum citesc la greu, pe Kindle. Sau pe telefon.

 

Mie mi-a placut " moartea caprioarei ". Si mai tin minte ca mai aveam o idiotenie de " inscriptie pe piatra de hotar " sau asa ceva.

Electronic inca n-am citit, dar poate o s-o fac si pe asta.

 

cate citate invatam pe de rost din Romania pitoreasca sau din Cartea Oltului [/i

 

Mie-mi placeau , mi-au placut mereu textele descriptive.

 

Pai lecturile obligatorii erau in generala mai mult.

Liceu matematica fizica si eu si n-am avut multa literatura.

La bac mi-a picat la oral Bacovia cu Plumb.Aia da sechela.k

Puterea exemplului contează într-adevăr.

Recunosc, eu șoarece se bibliotecă cu două fete șobolani de biblioteca.

Uneori mă și supăr pe ele vorba vine. Mă doare mâna la cât de grele sunt pungile când mergem sau ne întoarcem de la biblioteca.

Aici începe totul de la 3 ani la cămin. În fiecare săptămână își aleg o carte de la cămin, pe care o aduc acasă.

Părinții o citesc iar copilul la acea vârstă trebuie să deseneze o pagină care i-a plăcut.

Și uite așa se ajunge ușor ușor la schede mai complexe făcute de copii pt fiecare carte citită.

La școală o dată la 2-3 săptămâni merg cu clasa la biblioteca comunală de unde aleg ce le dorește inimioara.

Am râs să leșin când învățătoarea Giuliei (ele fac imprumutarea cărții în biblioteca, nu copii) a trecut cartea prin scaner și a văzut că are 7 cărți acasă. Era așa simpatica când îmi povestea.

Cam asta e numărul de cărți, cartulii care îl iau fetele mele de la biblioteca săptămânal. Ce nu-mi place că iau mereu câte o carte la școală și după aia îmi spun că le-au terminat. Am ajuns să cred că citesc în timpul orelor.

Nu au zis nu, ci ceva de tipul, asculta pe cineva și eu ma plictiseam...

Așa că eu aș avea problema cum să le opresc să mai citească la școală.

Manu a mai citit intre timp si "Baietii din strada Pal".

 

 

Eu nu o citisem, si in ciuda finalului trist ne-a placut foarte mult.

 

Si pentru ca nu am gasit cartea tradusa in romaneste, va pun titlul original: Pasta di drago

(Pasta de dragon) scrisa de Silvana Gandolfi.O aventura fantastica, plina de magie in Nepal.

Auotoarea pasionata de calatorii are mai multe carti pentru copii, toate pline de aventuri.

Le-am trecut pe lista.

 

Acum a inceput Gradina secreta

!

 

 

Si sa nu uit, a terminat al doilea volum din "Warrior Cats"!

Pozele sunt din cartea de lectura de anul trecut.

Primul e un text din Harry Potter.

Al doilea e un text de D.Pennac.

ce interesant! Deci au o carte de lectura! au lectura, ca materie?! si la lectura sunt carti de actualitate ...indiferent de gen literar si de "greutatea" in literatura ... Mi se pare super!

fata de cum a fost pe vremea noastra ..., cum spunea Moatza...

Am fost la o lectie deschisa de engleza, va rog sa ma credeti ca mi-a venit sa plang cat de frumos invata copiii azi: cu jocuri, cu cantecele, dansuri, jucarii, taiat, decupat, lipit ... Foarte frumos!

Da, lectura ca materie.

Unde invata cum sa "intelegi" un text, cum sa extragi partiile importante, cum sa faci un rezumat.

Genuri diferite de literatura: descriptiv, biografic, legenda, mit, poesie.

Fiindca vorbeam deunazi despre minunata lista de lecturi obligatorii ale copiilor romani

 

Legumele fierte din literatura română - de Mihaela Apetrei

Cred că le datorez copiilor noștri acest post. Interacționez cu ei aproape zilnic și știu mai bine decât mulți ce cred ei, ce simt, ce spun. Sunt ultima care să le dea dreptate necondiționat. Mă irită lenea camuflată sub „sistemul e prost”, lipsa dorinței de a învăța camuflată sub „da’ asta la ce-mi trebuie?”, comoditatea camuflată sub „las’ că merge și-așa!”

 

Însă, cel puțin într-o privință, copiii au dreptate. Trag în fiecare zi semnale de alarmă pe care noi le vedem, dar, la rându-ne, le camuflăm sub „din cauza internetului, nu mai vor să citească”. Ba eu cred că vor. Copiii nu-s nici tâmpiți, nici buni de nimic, nici „ce-o să ne facem când va trebui să ne plătească ăștia pensia”. Sunt, pur și simplu, la fel de diferiți de noi pe cât am fost și noi de părinții noștri și cât au fost și părinții noștri de părinții lor. Ori poate nici atât.

 

Copiii ar reuși, probabil, să citească mai mult. Dacă n-ar fi sabotați din toate părțile.

 

 

În primul rând, noi înșine, părinții lor, abia dacă mai punem mâna pe-o carte. Când a fost ultima dată când ați oprit televizorul, ca să citiți, în liniștea casei voastre? Știu că adevărul e greu de dus. Știu că ați citit „la timpul vostru”. Iată primul sabotaj. Cititul nu se întâmplă O SINGURĂ DATĂ în viață. Copiii noștri învață că trebuie să bage mare acum, și pe urmă scapă de nenorocita de corvoadă și se întorc la televizor și net. Cititul nu le este „vândut” ca o plăcere.

 

În al doilea rând, mai grav chiar decât primul, este oribila listă din programa școlară. Lecturile acelea (trebuie s-o spună cineva) sunt teribil de nepotrivite. Știe vreunul dintre cei care au alcătuit curricula că elevilor trebuie să li se traducă din română în română, ca să înțeleagă ceva? Știe cineva, oare, că lectura cronicarilor este un chin, că niciunul dintre copiii noștri nu pricepe nimic din „fiorul liric” al Mioriței sau din Floare albastră? Din lecturile astea demodate (da, demodate, așa le consideră) ei nu mai extrag nimic, nici cu frumosul, nici cu forța – fie că vrem sau nu să acceptăm această realitate, ea continuă să existe și devine tot mai evidentă (uitați-vă la rezultatele de la simularea examenului de capacitate, din acest an; le așteptăm cu interes pe cele de la bac). Sunt, toate, doar metode de a le arăta că cititul este o porcărie.

 

Poate vi se pare cam dur. Dar gândiți-vă un pic: dacă ar trebui să mâncați în fiecare zi legume fierte, trântite cu dispreț într-o farfurie soioasă, nu-i așa că n-ați mai vrea să le mai vedeți vreodată în ochi? Oricât de sănătoase vi s-ar spune că sunt – pur și simplu nu mai intră, vi se face rău doar când vedeți blidul. Ei bine, cu Sadoveanu (nu știu cine a făcut obsesia bolnavă pentru acest scriitor, de-l tot îndeasă în programă…), cu Hogaș, cu Amintirile lui Creangă (să mă iertați, dar sunt o lectură din care copiii nu pricep nimic, în afară de treaba cu cireșele, cu pupăza și cu scăldatul), cu Sobieski și românii și Pașa Hassan (pe care le aveam și eu în cartea de română, acum 35 de ani – imaginați-vă cât de desincronizată cu vremurile este programa școlară), cu toate aceste legume fierte nu putem educa gustul pentru lectură al copiilor noștri.

 

Știu că ceea ce spun e greu de acceptat și de înghițit. Îmi dau seama la ce mă expun vorbindu-i de rău pe „marii clasici” – aștept un cor de bocitoare care să le ia apărarea, ridicând în slăvi „valorile” (să știți că tinerii noștri vă râd pe la spate de nu mai pot și, vă convine sau nu, ei vor face regulile mâine, după ce se vor duce și ultimii zaharisiți din ministere). Dar, sinceră să fiu, prefer să-i am de partea mea pe copii. Care vor altceva și cărora trebuie să-și găsească cineva curajul de a le ține partea și de a lupta pentru ei. NU MAI MERGE, oameni buni. Cu buchiile zaharisite de până acum, nu mai merge. Dacă e nevoie, schimbați numele disciplinei – să se cheme simplu „literatură”, dacă în literatura română nu avem cărți „young adults”, pe care copiii să le poată citi cu plăcere – dar cred că, dacă vom căuta suficient, vom găsi unele. Destul cu „Fram, ursul polar”. Destul cu „Toate pânzele sus” și cu „Romanul adolescentului miop”, îndesate la nesfârșit în minți obișnuite să vadă acțiune, mesaj livrat direct, tensiune autentică. Nu le mai plac nici măcar „Cireșarii” – suntem capabili să înțelegem acest lucru?

 

Pentru că, dacă nu suntem, vom primi o generație de submediocri cu un vocabular de bază lipsit de sinonime, cu fraze articulate pe jumătate și un limbaj scris în prescurtări neinteligibile. Asta vrem? Atunci, să continuăm cu cronicarii, de la Ureche încoace. Dar, dacă nu, poate ar fi mai bine să ne orientăm către lecturi contemporane, dinamice, scrise simplu, cu plăcere pentru acțiune, tensiune și mesaj puternic – e plină literatura universală de ele și ar putea fi încurajați și scriitorii români spre acest gen literar -, și să lăsăm pasionaților frazele meșteșugit rânduite ale „clasicilor”.

Poate ar trebui schimbat ceva, daca "greii literaturii romane" nu mai functioneaza.

Poate felul in care sunt propusi e gresit, sau nu mai functioneaza acum.

Nu stiu.

 

Clar ca noi nu am inceput cu "Infernul" lui Dante sau "Logodnicii" lui Manzoni.Dar vor deveni lectura obligatorie mai tarziu.Fac si vor face parte din literatura italiana si ca si la noi, vor fi iubitori ale acestor opere sau mai putini iubitori.

Cum a zis Lily acum ceva timp nici eu nu sunt de acord cu adaptările marilor opere (vezi Șoarecele), dar copiilor le plac. Ale mele sunt înnebunite după Șobolan (cum îi zic eu) și culmea școala încurajează lectura lor.

Ușor ușor cred că-mi voi schimba părerea. Important e că citesc și mai mult decât probabil sunt adaptate vârstei lor. Poate e mai bine așa.

Noi facem niște cursuri de înot tip ofertă pt școală. Cum suntem foarte multi înscriși piscina de fiecare dată donează o parte din bani pt școală, doar că scoala nu poate primi direct banii. Așa că o mamă se duce și vorbește cu școala care decide ce cărți ar vrea să aibă în bibliotecă. Vreau să vă spun că de ani buni se cumpără doar cărți cu Șobolanul. Știu chestia asta pt că mămica ne dă lista cu ce a cumpărat de fiecare dată.

Dacă învățătoarele aleg astfel de cărți o logică ar trebui să existe. Cert e că copiii le citesc cu mare drag.

 

Michele Strogoff terminata si a inceput Baronul acum.

Am luat notite cu cartile care le-ati pus voi aici, si plecam la vanatoare, la biblioteca.

 

Sa va zic cateva care le-au citit si ai mei.

 

Fii-meu (10 ani in mai):

 

in franceza, benzi desenate: Agent Jean, Asterix si Obelix, Les Legendaires, serii: Spiderwick, Chronicles of Narnia

in engleza: benzi desenate: Big Nate, nuvele: Charlie and the Chocolate Factory si alte povestiri de Roald Dahl

in romana, mai greu ce-i drept, a citit cateva povesti, dar nu-i place ca tot trebuie sa ma intrebe ce inseamna unele cuvinte. Face eforturi insa, si ar vrea sa citeasca Amintiri din copilarie , pt ca a vazut filmul. Cred ca va trebui sa o citim impreuna, la cate regionalisme sunt pe-acolo

 

Fiica-mea (8 ani in septembrie) e o micutza cititoare inraita , de anul trecut cand a invatat sa citeasca nu lasa cartile din mana.

Cateva recente, in franceza, serii: Les Rois, Les Reines (La Reine Bisou Bisou, La Reine Cache Cache, Le Roi CraCra, La Reine Maman Maman , Le Roi Papa Papa, si mai are vreo cateva, trebuie sa mergem sa le luam), WINX ( e o alta colectie, care are si cateva povestiri pt copiii de 7 ani, restul sunt pt cei peste 8ani)

in engleza, o serie pt cititori incepatori: Zoe (Zoe Gets Ready, Zoe's Room), si carti scrise de Robert Munsch, pe care le citeste de altfel si in franceza

in romana, variante prescurtate ale unor povesti: Scufita rosie, Alba ca zapada, Frumoasa din padurea adormita. Vrea sa-i comand carti de la biblioteca romaneasca, sa incerce sa citesca mai mult in romana.

Cartile d-nei educatoare Lucia Muntean sunt foarte frumoase si usor de parcurs de catre cei mici. Multi prieteni mi-au vorbit foarte bine de aceste carti.

http://www.luciamuntean.ro/blog/

Moatza, din pacate articolul doamnei profesoare Apetrei e si in asentimentul meu 100%! O sa ti-l fur pt a-l share.

 

Bravo Mili si pentru micii tai cititori!

 

Merci de recomandare yoyo, mi-e dor de tine!

Revin cu ultimele lecturi.

 

Din seria, Les Apprentis détectives, de Paul Angele, a citit 2 nuvele ( nu sunt f lungi), si, in engleza, "Aventurile lui Tom Sawyer".

Manu s-a apropiat de lumea fantasy.

 

Nu stiu daca autoarea Licia Troisi este faimoasa si in afara Italiei.

 

 

Cartiile din poza i le-a imprumutat invatatoarea.Fiica ei este mare devoratoare de fantasy.

Ii sunt recunoscatoare, pentru ca incurajat-o mereu pe Manu sa citeasca si pentru ca portofelul meu ar fi suferit enorm.

 

Intre timp a citit prima parte din trilogia "Luminile Nordului"(His Dark Materials) de P.Pullman.

Busola de aur se numeste prima carte.

Eu vazusem filmul, dar la insistentele ei am citit-o si eu.

Superba.