Carmella

Dupa cum arata poza aia cu faina si condimentele neamestecate, imi imaginez si ce aroma a fost in bucataria ta in timpul coptului Si arata extraordinar

Stella, il poti inlocui cu alt peste alb, adica cu carnea in acelasi stil cu salaul. Nu stiu sa-ti spun unul anume acum ... poate cod ?! Moatza, mie chiar nu mi se pare ca salaul are multe oase Oricum il dezosez inainte, deci la mincat e foarte comod. Si e relativ usor de dezosat cind este fiert. Fata de scrumbie sau caras, salaul sta mult mai bine Paparotu, excelenta ideea cu icre puse in maioneza nici nu am auzit si nici nu m-am gindit. O data am vrut sa pun un catel de usturoi in maioneza sa vad cum e, dar barbatu-meu mi-a zis sa nu mai fac inovatii acolo unde nu e cazul Tot asa curat si eu pestele de solzi, sub apa

Eu fac maioneza necesara pentru acesti trei salai din 3 galbenusuri, 2 fierte, unul crud, mustar, ulei si la final zeama de lamiie Na, ca am pozat si maioneza, dar doar pe aia care mi-a mai ramas, numai sa va faceti o idee ca eu fac maioneza foarte teapana Se scot salaii de la frigider si se acopera cu un strat grosut de maioneza Care apoi se orneaza dupa dorinta si pricepere (ca dorinte avem cu totii, pricepere ... ) Eu pentru ca l-am facut "pentru acasa" i-am pus numai niste capere, dar da bine si cu niste rondele de morcovei fierti, felii de lamiie, facut din maioneza solzi artificiali artistici etc ... Si iata si o sectiune a unuia dintre salaii devorati de-a lungul timpului Si a unuia proaspat, mincat astazi pe un pat generos de rucola (e absolut fantastica combinatia!) Pai ... ce sa va mai zic?! Spor la lucru cui se apuca si pofta buna dupa!

Sper ca nu v-ati speriat, si veti continua cu urmarirea fenomenalelor tehnici de preparare Dezosarea incepe cu separarea carnii de oasele foarte mari, in primul rind de coloana vertebrala si coaste Se introduce cutitul prin spatele pestelui si in separi usor-usor pina cind carnea se desprinde si ramine coloana descoperita. Sper sa nimeresc poza potrivita, ca seamana salaul asta cu oase cu ala fara ceva de speriat Carnea dezosata se mai preseaza intre degete ca sa iasa la iveala si oasele mai mici care se trag cu penseta, apoi o punem pe un platou curat, platoul pe care vom servi intr-un final salaul, deci il puneti pe ala de bun Trageti apoi de coloana pestelui si o aruncati cit colo intr-o farfurie Poze intermediare nu prea mai am ca nu te mai lasa jegul de pe miini sa pozezi, si sa te speli din operatiune in operatiune pe miini nu e prea la indemina, asa ca o sa povestesc operatiunile pina la poza urmatoare. Pe prima jumatate de salau, reconstituita ca si cum ar fi salaul, adica ii dam o forma cit-de-cit, turnam zeama de lamiie, presaram sare, piper si curry, apoi punem deasupra celalata jumatate de peste cu care procedam la fel, zeama de lamiie, sare, piper, curry. Facem la fel cu toti cei 3 salai, rezultind ceva cam ca mai jos. Acum ne putem apuca de facut maioneza, ne spalam pe miine, punem salaul la frigider sa se inchege putin ...

Salaul asta cu maioneza a devenit unul dintre ticurile sau tabieturile mele culinare Cind vad salau la pescarie deja nu imi mai pun problema ce o sa fac cu el, firesc fiind sa-l fac cu maioneza. Pentru ca de-a lungul timpului am mincat pe la multa lume la multe mese festive salau cu maioneza, si peste tot imi placea ideea dar realizarea lasa de dorit, am luat de la fiecare cite ceva, dar am facut intr-un final o reteta proprie care acum ma satisface pe deplin, ca si pe toti ceilalti care au avut ocazia sa deguste salaul meu cu maioneza In primul rind nu imi placea ideea de a amesteca peste cu oase cu maioneza, ca incercind sa-l dezosezi iesea ceva demn de troaca porcilor si nu de o masa festiva. Asa ca una dintre reguli este: salaul perfect trebuie dezosat Ieri am facut din nou o tura de salai, mi-am mai completat pozele cu citeva care lipseau procesului tehnologic, si sper sa ma tina cheful pina la capat ca sa postez toata reteta, simpla dar cu multi pasi. Dar sa lasam si imaginile sa vorbeasca Pentru salau cu maioneza avem nevoie de: 3 bucati salau - de-aia potriviti, nici prea mari, nici prea mici 3 oua, mustar, ulei, lamiie pentru maioneza Lamiie, sare si alte condimente pentru asezonare Capere, morcovi, felii de lamiie pentru ornare Aaaa ... mai facem edit dupa daca ne mai aducem aminte de ceva pe parcurs Achizitionam salaii si ii curatam Pestii astia cei mai buni sint si ai mai greu de curatat de solzi. Pentru ca eram intr-una din zilele in care iti vin idei peste idei desi nu intotdeuna cele mai fericite, ieri mi-am zis sa nu ii mai curat si de solzi, pentru ca oricum curatarea finala, dupa fiert, presupune si indepartarea pielii. Deci de data asta le-am scos doar matele, le-am taiat capetele si i-am pus la fiert cu tot cu solzi. Nu m-a satisfacut ulterior pentru ca solzii fierti ies usor din piele si se lipesc de carnea dezpielitata, trebuie ulterior cautate bucatile de care se lipesc solzii etc, deci ca timp tot cam pe-acolo iesi, deci eu personal recomand curatarea solzilor inainte. Salaul se pune la fiert intr-o oala cu apa clocotita in care am pus sare si niste rozmarin, ca la ceai. O regula a bucatarilor priceputi (si de ce nu m-as baga si eu intre ei? ca doar nu ma costa nimic ) este ca daca vrei o carne buna sa o pui in oala atunci cind apa fierbe, daca vrei o zeama buna sa pui carnea inca de cind e rece apa ca sa-si lase gustul si in apa. Daca pui carnea in apa fierbinte gusturile ramin in carne, in consecinta salaul se pune in apa fiarta si se lasa acolo maxim 15-20 de minute ca fierbe foarte repede. Se scot apoi cit mai intregi pe un platou si incepem cit de repede putem (si ne lasa temperatura) sa scoatem pielea, care cu cit se racesc salaii cu atit e mai greu de scos Incepe dezosarea, chestie pentru care pregatim diverse ustensile, respectiv platou pe care punem carnea dezosata + cutite, pense (topoare, fierastraie, dalte, ce mai aveti si voi prin sertare ) Din acest moment tragem aproape tot ce ne trebuie pina la finalul lucrului cu pestele, ca o sa ne facem din cap pina-n picioare de zeama de peste si osisoare de n-o sa ne vina sa punem mina pe nimic. Trebuie sa avem la indemina zeama de lamiie, condimente (eu pun piper alb si curry), sare. Si ca sa nu se supere, nu i-am dat cu sare de munte, i-am dat cu sare de mare (asta e achizitie noua, de ieri, de-aia am pozat-o) Ei, cam pina aici a tinut distractia, de-aici incolo e munca, nu gluma

Sa-ti fie de bine, arata exceptional !

Piscotel, arata excelent Asta e modelul cu pesmetul prajit inainte ?

Na, acum pina n-oi face si de-alea cu aluat cu brinza si cu caise nu am pace

Eu cred ca merg si prune uscate dar nu prea uscate, de-alea afumate asa, putin ... mmm, cine incearca ? Koch postase o poza cu galuste cu caise, intr-un aluat pe baza de brinza dulce, cred ca ceva intre galustele astea si papanasi fierti Alta provocare, dar la vara ca acum caise ntz :roll:

Ei, nu le-am facut acum, cred ca din 2008 sint pozele

Se pun la fiert in apa clocotita, cu putina sare Cind se ridica la suprafata sint aproape gata, eu din momentul acesta le mai las cam 2 minute si le scot cu o strecuratoare pe o farfurie Nu le lasam sa se racoreasca decit cit sa putem pune mina pe ele ca sa le dam prin urmatoarea chestie, care contine pesmet alb sau auriu, zahar tos si scortisoara proaspat macinata Si le pesmetizezi tu rind pe rind si astepti sa umpli un platou, dar asta e posibil doar daca nu sta si feciorul linga tine, care cit timp tu tavalesti o galusca prin pesmet, el o infuleca pe precedenta Ei, in cazuri de urgenta bagi o poza facuta alta data, cind erai singura acasa si te iubeai (cu aprobarea si incurajarea sotului) cu Monti Si o sectiune neregulata, facuta cu dintii (nu-mai-stiu-cui) Cu aceasta ocazie multumesc tuturor celor care au preparat si mincat acest minunat preparat inaintea mea si au avut bunavointa sa puna retetele pe internet

Se ia cite un patrat (sau ce forma au chestiile alea) de coca si se inveleste cu el cite o pruna Eu pun prunele intregi, cu simbure cu tot. Am incercat o data sa scot simburele si nu mi-a convenit ca se scurge sirop, se desface galusca ... decit niste traume spectaculoase, mai bine niste galuste simple Se aduna aluatul in jurul prunei si se uneste prin parti, se freaca apoi intre palme pina se niveleaza Devin niste bile, pe care le adunam intr-un anumit numar, dependent de marimea oalei in care le vom fierbe. Ca idee, mie mi-au iesit la tura din fotografiile de mai sus 24 de galuste, iar in oala cred ca am pus cite 8, deci 3 ture de fierbere

Incepind cu inceputul, marturisesc ca eu n-am mincat niciodata galuste cu prune pina cind nu le-am facut eu Apoi am mai mincat facute de soacra mea, dar care invatase sa le faca de la mine asa ca nu cunosc o alta varianta de gust pentru aceste galuste. Citeam pe forumuri si prin R.A. Roman (fie-i tarina usoara !) de galuste cu prune, zise si gomboti, incercam sa-mi imaginez ce gust pot sa aiba, hmmm, era o nebuloasa in imaginatia mea, dar o nebuloasa gustoasa, asa ca mi-am zis sa le incerc si eu. Rezultatul nu trebuie sa vi-l mai povestesc, cred ca stiti si voi ca odata facute pina nu le termini din farfurie nu te lasi Cantitati ? La ochi, si veti mai vedea si pe parcurs Ingredientul principal pentru aluatul de galuste: cartofii, cam la 500 - 800g, fierti in coaja si curatati Cam aburiti ei, ca erau calzi Se paseaza ca pentru piure, se adauga 2 oua [edit] si nitzica sare si se omogenizeaza Se adauga faina, e bine sa aveti o cantitate suficienta la indemina linga voi, cernuta si cu o lingura cu care sa turnati in compozitia de cartofi cu oua, ca aici nu e pe cantitate ci pe cum simtiti la mina aluatul, pentru ca la un moment dat va trebui sa bagati mina Pentru ca nu am experiente externe in legatura cu aluatul asta, nu am vazut nici la mama nici la bunica, nu mi-am bagat niciodata labutele in el, eu prefer sa-l las mai moale ca sa fie mai afinate galustele, adica nu bag faina in el pina se desprinde usor de pe miini, ci il las mai lipicios Chiar daca e lipicios am gasit o metoda bunicica de a intinde aluatul Pe un fund mare presaram multa faina Luam o bucata de aluat si o trintim pe fund, o acoperim si pe ea cu multa faina ... si o intindem cu palmele si degetele intr-o foaie de aproximativ 5-6-7 mm grosime, impartita apoi in niste ... poligoane, potrivite ca marime sa gazduiasca cite o pruna ...

Eu va multumesc pentru mesajele voastre frumoase, dar ma faceti sa rid spunindu-mi ca n-o sa va apucati de asa ceva vreodata Pai la ce am vazut ca faceti unele dintre voi asta e floare la ureche O sa va convingeti ca nu e deloc pretentioasa reteta dupa ce o sa faceti citeva ture de placinta cu foile astea

Adriana, promit, ca tare mi-e drag facaletul meu Desi abia astept sa-ti repui facaletul tau la semnatura Poate se ofera altcineva

Da, Nico, e un aluat care poate fi intins in foi foarte subtiri fara sa se rupa, numai din vergea, fara sa tragi de el cu miinile ca sa-l subtiezi. Eu il folosesc la orice placinta, ca e reusita garantata. Dupa coacere foile devin crocante, dar asta depinde si de cit de bine le ungi cu ulei, ca sa nu se lipeasca intre ele si sa faca o singura foaie groasa. Desi am spus ca se intind cu o vergea lunga si subtire, eu, pentru ca nu detin una perfecta, mai folosesc si un facalet de-ala gros si scurt

Se pun baclavalele intr-o tava la copt, cel mai bine pe hirtie de copt sau intr-o tava presarata cu faina Se coc pina devin aurii-maronii, sa fie frumos coapte. interiorul e copt oricum fiind vorba de niste foi foarte subtiri si de nuca, deci important e aspectul, ca crude nu au cum ramine. Mie imi plac cind arata asa Cind sint gata coapte toate tavile, ca in mod normal nu or sa incapa intr-o singura tava toate, le pregatiti in vederea insiroparii, prin plasarea de feliute de lamiie taiate printre baclavale Se prepara siropul, dintr-un kilogram de zahar intr-o jumatate de litru de apa si zeama de la o lamiie. Se adauga si mirodeniile preferate, vanilie, baton de scortisoara pus la fiert si scos ulterior, cuisoare etc. O poza inutila, e siropul gata preparat dar sa nu uitati pasul asta, deosebit de important Si mai important e momentul in care puneti siropul, avind 2 variante: sirop fierbinte peste baclavalele racite bine, sau siropul rece peste baclavalele fierbinti, atunci scoase de la cuptor. Niciodata invers ! pentru ca se cruzesc, adica foile devin un aluat moale si neinteresant. Siropul se toarna peste baclavalele puse in tava Se lasa cam 24 de ore la insiropat ca sa fie bune de consumat. In acest timp siropul se ingroasa in tava pina la consistenta unei mieri groase. In fata consumatorilor negati implicarea oricarei molecule de miere, chiar daca nu o sa le vina sa creada Mai am doar o poza cu un mic detaliu de baclava, din pacate la sectiune nu am mai avut puterea necesara sa o las din mina ca sa pun camera pe ea. Daca va apucati de facut modelul acesta, eu va urez o glicemie de fier, rabdare infinita si la sfirsit multa putere sa va puteti abtine sa nu mincati toata tava

Dupa ce ati intins deja trei foi, incepeti sa le ungeti cu ulei, una cite una, pe toata suprafata Asezati trei foi una peste alta, fiecare foaie fiind unsa bine-bine cu ulei pe toata suprafata Marginile foilor se intorc spre interior pentru a forma un (cit-de-cit) patrat Se pune cu lingurita miezul de nuca macinat in cele 4 colturi ale patratului, ca in figura de mai jos Se aduc colturile patratului spre interior pentru a acoperi nuca ca intr-o pernuta Se procedeaza la fel cu toate celelalte colturi Se taie astfel incit sa rezulte 4 baclavale, eliminindu-se surplusul de aluat, adica acele fisii din interiorul patratului care sint de prisos Deci din fiecare 3 foi rezulta 4 baclavale, cu multiple foi suprapuse prin acele procedee de impaturire

Dupa aproximativ jumatate de ora de odihna, din bila de aluat se face un sul lung care incepe sa se imparta in niste feliute, taind mai intii sulul in jumatate, apoi fiecare jumatate in alte jumatati si tot asa ... din cantitatea de mai sus ar trebui sa rezulte aproximativ 18 bilute de marimea unui ou marisor Fiecare bila se framinta individual, apoi se pun toate intr-un castron si se ung cu ulei pina le vine vremea sa fie intinse Din acest moment incepe munca de chinez / chinezoaica batrina, si anume intinsul Se ia fiecare bila si se intinde cu o vergea subtire si lunga ... ... pina cind prin fiecare foaie ai putea sa citesti un ziar pus dedesubt, respectiv in cazul meu, care nu sint nici chinezoaica si nici batrina, sa vad modelul de pe musamaua pe care o folosesc cind intind aluaturi

Sint la prima mea reteta in imagini si va marturisesc ca am emotii Desi si opinia mea era ca daca am luat cel putin o suta de retete de la voi de-a lungul timpului frumos ar fi sa si impartasesc cu voi din ce stiu si eu, pina acum parca nu am avut un impuls asa de puternic Varianta asta de baclavale o fac de maxim 2 ori pe an, numind-o si reteta de baclavale "pentru femei masochiste", intre timp inventindu-se metode prin care se poate obtine aproximativ acelasi lucru cu foi de cumparat si intr-o modalitate mult mai simpla. Metoda asta e mare mincatoare de timp, ceea ce veti vedea in continuare se desfasoara citeodata (depinde si de cantitate) cite o noapte intreaga. Rezultatul e ceva foarte gustos, aromat si e o "aparitie", cind bagi dintii in una iti dai seama de ce a fost necesar sa stai atita timp in bucatarie. Azi am fost la o seara multiculturala tataro-romana, unde bine-nteles s-au servit si baclavale, asa ca am venit hotarita sa impart cu voi o experienta multiculturala foarte gustoasa. Ingredientele sint din cele mai obisnuite, nimic extravagant. Pentru aluatul de foi: 3 oua un pahar de iaurt 6 linguri de ulei (cite 2 linguri pentru fiecare ou) faina ... stiti unitatea de masura cit cuprinde ? stiu ca asta innebuneste multa lume, dar de data asta chiar asa e. Pentru umplutura: nuca (vedeti voi cit ... important e sa aveti macar jumatate de kg in casa cind va apucati de baclavale) Pentru sirop: 1 kg de zahar 1/2 litru de apa lamiie arome (vanilie, baton de scortisoara etc) Pentru uns foi: mult ulei de floarea soarelui, nu de masline Se incepe cu prepararea aluatului pentru foi, care se face din: cele trei oua, paharul de iaurt si cele 6 linguri de faina amestecate foarte bine Incepeti sa adaugati faina amestecind initial cu furculita ... apoi cu mina, pina cind aluatul este suficient de tare ca sa se desprinda de miini si sa poata fi intins cu vergeaua, dar si suficient de moale ca sa poata fi intins intr-o foaie subtire Cind sinteti multumite de consistenta, adica aluatul se poate stringe intr-o bila care poate fi manevrata cu mina, se pune intr-un castron si se unge bine cu ulei. Se lasa vreo jumatate de ora sa se odihneasca. In acest timp se toaca cu cutitul (sau cu semiluna ) nuca, nu se preseaza, nu se macina in masina, ca sa nu iasa uleiul din ea. Trebuie sa arate la final cam asa deci si bucatele mai mici, si mai mari, pentru o textura combinata ... va urma

Daaa, eu ! Multumesc pentru primirea calduroasa

Bun gasit ! Nici eu nu prea scriam pe dincolo, dar am fost o urmaritoare pasionata a multora dintre voi. Ii urez viata lunga, frumoasa si gustoasa forumului !