Pe vremea mea,nu aveam bani de buzunar,rar ne dadeau mama mie si lui sora-mea bani sa mergem la o prajitura la cofetaria din colt,ca sa merg la film vindeam 3 sticle,cand am inceput sa vb. cu actualul meu sot,el castiga cu greu muncind la tara bani sa mergem la un suc(el bea coca-cola eu fanta de portocale,deaici primele noastre''certuri''ca el voia sa ma''corupa'' cu coca-cola)si mergem la o pizzerie super ieftina,pizza era infecta,dar noua ni se parea super buna,uneori nu aveam bani de 2 si inpartem una pe din doua...ce vremuri.

CISME DE FIRMA SAU GENTI N-AM AVUT,AM PURTAT O GEANTA DE LA O MATUSA,ANI DE ZILE,PRIMELE CISME LUNGI(PANA SUB GENUNCHI LE-AM AVUT LA 20 DE ANI SI NU ERAU DE PIELE,MAMA CE INTERESANTA MA ,MAI DADEAM...)ce stiu copii din ziua de azi despre toate astea si totusi nici nu-mi lipseau eram tare fericita.Margele,cercei si bratari imi faceam singura le mai am si acuma...cand ma machiam si eu(un pic de bleo pe pleoape ce scandal cu taica'miu,mmmaammaaa...)cand mi-a pensat o verisoara sprancenele nu va mai zic si aveam peste 18 ani.... =))Ca si parfum aveam ''idila''si spray obsesie,erau cele mai ieftine,dar sotul si acum le adora zice ca-i trezesc amintiri...

Fetele din ziua de azi nici nu vreau sa ma gandesc.....

Doamne, daca copilul meu mi-ar zice “traiesti tu cu o mie pe saptamana”, l-as da pe usa afara. M-as simti mama rebut.

 

Eu sant de acord cu Uma in toate. Acum cand ma uit la fiica mea, imi place sa cred ca reusita ei e in parte si datorita educatiei mele -mostenita de la mama- . Nu e adevarat ca pe vremea noastra era altfel. Valorile sant aceleasi oriunde. Eu am fost de principiu ca in loc sa ii dau pestele mai bine ii dau undita si o invat sa pescuiasca.Cat a fost mica a avut in casa si de la noi absolut tot ce visa. Chiar mai mult. Dar bani pe mana, doar foarte putini , atat cat sa stie valoarea lor. Acu, am avut si norocul cu un Colegiu american bun si foarte democratic: dadea burse daca aveai 9 si 10 si te dadea afara din scoala daca aveai 6 la vreo materie. Nu conta ca parintii erau milionari sau saraci. Daca copilul era studios primea bursa. Vecina mea prefera sa stea in weekend acasa, dar sa le dea copiilor 15 dolari fiecaruia. Eu ii dadeam cam 10 dolari pe luna si toate bursele le-am depozitat in banca pe numele ei. Sant o fire foarte generoasa si chiar risipitoare, sotul meu sa nu mai zic, dar ne-am straduit sa fim cu ea mai duri in privinta banilor vazand proasta educatie pe care o primeau copii aici si efectele dezastroase . Se plangea la inceput ca prietenele au bani multi de buzunar, dar eu ii spuneam ca ea are in banca ei si mai multi si munciti de ea. Copii vecini au primit masina la 16 ani (aici carnetul de conducere se da fara examen si doar prezentand actul de nastere!!) La 18 ani cand au intrat in facultate au cerut masina importata Nu au terminat facultatea ca altfel ar fi cerut poate un apartament. Unul traieste cu parintii si celalalt a intrat ca barman pentru ca acolo poate face bani. Lui Ingrid nu i-am dat masina, desi aveam trei in casa Ii imprumutam una cand avea o zi lunga sau uneori in weekend si era foarte fericita atunci. A inteles ca nu poate plati benzina, nici vreo reparatie sau vreo amenda, deci masina presupune un salariu. Am fost surprinsa cat a fost de intelegatoare si descurcareata: dadea meditatii la cei din anul inferior, dadea clase de limbi straine la intreprinderi, curs de inot la copii pe care ii baga la ea la club. Era cocheta dar nu er aobsedata dupa marci si isi batea joc de prietenele care la 23 de ani se laudau cu toale de marca cumparate de "mammy". Acum sant tare bucuroasa cand o vad atat de bine in comparatie cu celelalte fete "handicapate", cum zice Uma, care nu pot sta singure pe picioarele lor si care inca primesc bani de acasa (ca isi dau salariul pe o geanta Vuitton sau un inel de Bulgari). Cred ca daca educi de mic un copil in spiritul adevaratelor valori, va respínge singur frivolitatile din jur. Deci Ioana, cei care gresesc sant parintii, care au trait viata ca un "bluff" in scopul de epata pe ceilalti.

Yandira, jos palaria.

Yandira, asa e, mare dreptate.

Da parintii sunt cei care gresesc, de aceea nici n-am mai scris.

 

Si eu am fost crescuta in aceeasi maniera cum spui si tu si de aceea ma oripilez cand vad ce ne inconjoara.Iar cand spui unui copil din generatia asta ca uite cum am trait noi , iti da peste nasp, pai voi n-aveti aia, aia, aia, io sa am langa si sa nu beneficize.E o generalizare, dar din pacate valorile morale ale tinerilor din ziua de azi sunt undeva la nivelul - 1.

 

Ok nu la toti,mai sunt inca parinti care stiu sa-si educe copilul, dar un % destul de mare are inca mult de invatat de la viata.Plus ca sunt multi copii crescuti de un singur parinte si ajung niste tineri de exceptie sau altii care o iau pe aratura.

Stella, eu stiam ca impartasim parerile

Ioana, nu e adevarat ca "noi n-aveam" .Ba si pe vremea noastra erau unii care puteau si altii care oftau; mereu e cineva mai sus ca tine oricat de sus ai fi cocotzat. Si ce conteaza asta?

Stella, eu stiam ca impartasim parerile

Ioana, nu e adevarat ca "noi n-aveam" .Ba si pe vremea noastra erau unii care puteau si altii care oftau; mereu e cineva mai sus ca tine oricat de sus ai fi cocotzat. Si ce conteaza asta?

 

Bine din pc meu de vedere nu pot vb, eu intotdeauna am avut de toate, nu pot vb din pc asta de vedere.Dar iti zic o faza, discutie dintre copilul epocii de aur si copilul zilelor noastre.

"Pune si tu mana pe o carte sa citesti, nu mai sta atata in fata pc-ului.

N-am chef sa citesc.

Dar e bine sa citesti, cand eram de varsta ta mancam cartile pe paine.

Ete na, voi pe vremea voastra nu aveati pc, programul la tv era doar pana la ora 20"

 

Poftim de vezi.

 

Sincer daca as avea un copil si mi-ar vorbii in modul in care am exprimat si mai sus si in posturile anterioare, cu riscul ca as parea cel mai rau parinte, militarie as face cu el.

Mariette, 100 lei, adica 1 mil? pe saptamana?

 

Nu am calculat exact...dar cred ca asta e o medie ...din care bani de buzunar sunt cam 25-30 lei(de fiecare) ,restul alte diverse cheltuieli justificate,nu am tinut o evidenta exacta...dar daca vrei tin si iti spun .

Mariette, 100 lei, adica 1 mil? pe saptamana?

 

Nu am calculat exact...dar cred ca asta e o medie ...din care bani de buzunar sunt cam 25-30 lei(de fiecare) ,restul alte diverse cheltuieli justificate,nu am tinut o evidenta exacta...dar daca vrei tin si iti spun .

 

 

n-ai inteles, 100 lei noi?adica un mil sau 100 lei vechi.Eu inca ma incurc cu banii astia noi, de aceea intrebam.

Plus ca eu nu ma refeream la cheltuieli care le fac parintii pt ce necesita copilul, ci pur si simplu la acei bani de buzunar, pt ciunga si acadele

Da, ai dreptate. Cand ai ajuns sa iti raspunda asa,... cred ca nu se mai poate face mult. Asta inseamana ca nu recunoaste autoritatea si deci nu respecta autoritatea. Va avea probleme in viata. Multi considera ca trebuie sa fie prieten cu copilul dar uita ca exista limite si astfel din exces de amor (si comoditate) isi pierde autoritatea asupra lui. Un copil are nevoie sa i se puna limite, are nevoie de o decizie superioara absoluta, fara targuieli. Altfel se va simti dezorientat si va fi nesigur in viata. Cu ochii in TV si PC si urechile in mobil, cum vor putea socializa? In Bryan Park in N.Y. nu mai sant banci, ci scaune de o persoana cu un pupitru pentru suport de bautura, carte, ziar sau laptop. Si sant o groaza de grupuri in Internet care fac mare negot organizand intalniri intre tineri pentru plimbari la muzee, la concert, la o opera si cina la restaurant. Ca nu stiu sa faca prieteni

 

Dar m-am lasat dusa de conversatie si am uitat ca totul a pornit... de la banii de buzunar

Cu toata sinceritatea va spun ca daca m-as fi dus la parinti sa le spun ca brusc viata mea nu mai are sens fara o poseta Bulgari, m-ar fi strins cu mina lor de git. Ar fi insemnat ca valorile pe care au incercat sa ni le apropie nu au fost intelese.

 

Nu am trait prost, pe vremuri, dar nici nu pot spune ca am avut chiar tot ce ne-a dat prin cap!

 

Cind i-am cerut mamei coarda din fire de persan, cu minere ajustabile, ca deh, era moda m-a invatat s-o fac! Asa e ea!

Tata ne rasplatea eforturile la scoala cu cite o carte: la fiecare 10 primeam o carte cu dedicatie. Prietenii mei mai primeau bani, si cind i-am zis tatalui ca vreau si eu a zimbit si mi-a zis: cind ai sa cresti ai sa intelegi!

 

 

In fiecare duminica de vara, tata ne scotea undeva afara - strand, parc... in fiecare duminca cind nu se putea iesi afara aveam teatre, muzee...atunci poate ne doream sa avem un rind de haine in plus, in loc ca mama sa ne usuce rufele in cuptor cind veneam dintr-o tabara si plecam in alta...atunci poate ne doream si noi blugi in loc de carti, cu care tata ne asalta indiferent de ocazie

 

Acum insa, le multumim ca au avut inspiratia sa ne creasca asa cum au facut-o!

 

PS: Tata nu ne-a dat niciodata bani de buzunar! Mama ne mai scapa extrem de rar cite un banut, si in plus se facea ca nu vede ca ii vindeam sticlele si borcanele in fiecare primavara dupa ce consumam produsele

Mariette, 100 lei, adica 1 mil? pe saptamana?

 

Nu am calculat exact...dar cred ca asta e o medie ...din care bani de buzunar sunt cam 25-30 lei(de fiecare) ,restul alte diverse cheltuieli justificate,nu am tinut o evidenta exacta...dar daca vrei tin si iti spun .

 

 

n-ai inteles, 100 lei noi?adica un mil sau 100 lei vechi.Eu inca ma incurc cu banii astia noi, de aceea intrebam.

Plus ca eu nu ma refeream la cheltuieli care le fac parintii pt ce necesita copilul, ci pur si simplu la acei bani de buzunar, pt ciunga si acadele

Da,100 lei noi sau 1 000 000 vechi!25-30 lei noi/sapt- bani de buzunar...

Grea intrebare şi greu răspuns ,într-o lume atât de controversată.....

Si noi ne-am străduit să ne creştem copiii in spiritul respectului faţă de muncă,faţă de adevăratele valori.... Dar,precum am zis într-o lume unde primeaza non-valoarea, unde banul are cuvîntul hotarîtor,e greu...

Revenind strict la subiect,cit fiica-mea era la liceu (asta anul trecut ) primea 2 lei bani de buzunar zilnic. Asta insemnind strict bani pentru 2 covrigi,sau 2 cornuri (o,50 bani bucata) un pahar de ceai - 1 leu. Daca avea nevoie de bani pentru o carte sau altceva, era alta poveste si alta cheltuiala.

Acum e studenta in Bucuresti, sta in gazda,bani de buzunar are 50 de lei pe săptămână sau depinde, daca am trimis pachet, se prelungeste perioada..Nu mi s-a plins niciodata ca nu-i ajung,nici macar nu si-i cheltuie pe toti,ca-i tare stringatoare... Ca o completare ce ce-a scris una dintre fete, loc la cămin nu primea,ca-i anul I si pentru ăştia micii nu sunt locuri la cămin (greu de priceput de ce, dar asta e!) iar in gazda stă în casa unei prietene, ea nelocuind acolo,aşa ca plătesc facturile pentru utilităţi doar !

La majorat, a primit si bani.... Fiindcă s-a adunat o suma frumuşică,şi-a pus şi alocaţia strînsă şi ea luni,şi şi-a cumpărat laptop !

Aşa...mai am un baiat,care-i mai mare cu 2 ani... Si cu el am procedat la fel,doar ca e o altă poveste...Vă este clar ca nu sunt o mână largă din principiu în primul rând şi în particular, nici nu-mi permit...Dar el e un fraier fără pereche şi nu reuşim să-l trezim la realitate...A primit cei 50 de lei ,daca se găseşte vre-un "prieten" să îi ceară,îi dă... Când îi primeşte înapoi,dacă-i mai primeşte ... nu ştiu.. A lucrat câteva luni, banii şi i-a pus pe card, apoi la un moment dat tot aşa un prieten i-a cerut o suma mare de bani,i i-a dat, înapoi cred ca niciodată... Si daca tot discutam despre copii şi probleme,ce ne facem cind joaca pariuri sportive,cind singurul hobby-preocupare este sportul.. Cind renunţă la facultate ca nu era ceva potrivit,dupa 1 an si jumătate,cînd nu îl intereseaza nimic.... Ma apucă plânsul.. vă las...

Dar el e un fraier fără pereche şi nu reuşim să-l trezim la realitate...A primit cei 50 de lei ,daca se găseşte vre-un "prieten" să îi ceară,îi dă... Când îi primeşte înapoi,dacă-i mai primeşte ... nu ştiu.. A lucrat câteva luni, banii şi i-a pus pe card, apoi la un moment dat tot aşa un prieten i-a cerut o suma mare de bani,i i-a dat, înapoi cred ca niciodată... Si daca tot discutam despre copii şi probleme,ce ne facem cind joaca pariuri sportive,cind singurul hobby-preocupare este sportul.. Cind renunţă la facultate ca nu era ceva potrivit,dupa 1 an si jumătate,cînd nu îl intereseaza nimic.... Ma apucă plânsul.. vă las...

Cum te inteleg... copia leita a fratelui meu... cand citeam ce ai scris m-am gandit imediat la el...

Nu prea ai ce face... si acum la aproape 30 de ani e la fel... Imi pare rau, stiu ce inseamna... Sorina

Draga vrabiuto si eu cu cel mare aceeasi problema nu se tin banii de el ca paru' de broasca si el a primit o suma mare de bani si i-a tocat in momentu'1 pe prostii,facand cinste la prieteni(1,5 milioane intr-o singura zi)asta de valentine's day....da nu-i prima oara asa e el tare cheltuitor,si lui ii ciuda dupaia(e varsator apropo,stiu ca multi nu prea cred in zodii si deastea,dar si maica-mea e tot varsator si-i identica,galantooaannaa...si cheltuitoare pe nimicuri dealtfel)

off,off,off copii astia!!!!!,eu sunt curioasa daca ar castiga el banii daca ar mai fi asa,el jura ca da...hmmm...mai vedem noi...

Marietta, 23-30 lei/sapt mi se pare normal, dar ca un adolescent de 17 ani sa zica ca nu-i ajung 130 lei pe sapt ,asta mi se pare aberant.

 

Si jos palaria in fata parintilor care au stiut si stiu sa-si educe copii inntr-un mod exemplar.

Nu zic sa iasa un copil exemplar,desi mai nasol e cand copilul a fost unul premiant cu perspectiva unui viitor stralucit si din prostia parintilor a ajuns in cel mai de 2 lei anturaj iar valorile copilului parca s-au evaporat peste noapte.Asta este trist.

 

Si imi aduc aminte de ce zicea Yandira de fata ei si masina.Eu nu-s de acord ca un copil cel mult in romania zilelor noastre sa-si ia permis la 18 ani, pe langa ca-si va dori si masina,dar la cate se intampla acum si anturajul ,riscurile sunt asa de mari.

 

Oricum trist, sunt atatia copii in ziua de azi care inafara cartilor de la sc, nu stiu ce-s alea carti.Raluca m-au napadit amintirile si a dat melancolia peste mine vazand cartile cu dedicatii.

Este o perioada dificila si pentru adolescenti ,dar si pentru parinti.Uneori trebuie sa avem multa,multa rabdare pentru a ajunge la o relaţie reuşită .Eu nu sunt dura in relatia cu copii mei,cred ca mai degraba sunt prietena lor,am facut in asa fel incat sa nu le fie teama sa spuna adevarul ,in orice situatie,incerc sa-mi spun parerea fara sa le impun nimic …le spun „eu as face asa,sau asa…,dar daca tu consiseri si vrei sa faci asa poti …”(nu am fost pusa in situatii dificile,unde sa se impuna interdictii totale)…in principiu imi place cum gandesc si nu am prea multe lucruri de schimbat la ele;

Ioana, eu i-as spune asa(in cazul in care se poate):iti dau 130 lei pe saptamana ,dar trebuie sa stiu exact ce ti-ai cumparat din ei…daca nu se poate i-as explica exact de ce nu se poate si as cere intelegere…

Interesanta tema de discutie... Am doar 23 de ani, e drept ca sunt mult mai matura decat majoritatea celor din generatia mea, asta poate si pentru ca am ales sa am o familie. Si eu as vrea sa ii insuflu copilului meu aceleasi valori pe care le-am preluat eu de acasa... sau de pe langa casa... Nici noi (eu si frate-meu) nu beneficiam de bani de buzunar cu nemiluita. Primeam zilnic 2-3 lei cu care sa ne luam ceva de mancare la scoala, nu era timp de pachetele cu parinti care lucreaza in schimburi... si mai tarziu divortati si unul in Romania, unul in Italia. Si chiar si asa, cand situatia financiara s-a imbunatatit, primeam pachete cu diverse chestiuni.. un pulover, un blug, un pantof... si bani, sa ni-ii dramuim cat sa ne ajunga de la o luna la alta... prima data in liceu, cand eram acasa si eu aveam grija de amandoi, a doua oare in facultate cand stateam in chirie, pentru ca desi aveam medie buna, camin nu am primit. Bani pentru carti, pentru excursii, pentru vreun cadou la vreun coleg, primeam separat, atat cat ceream, conditia era sa fim sinceri si sa nu umflam pretul.

In clasa a 12-a mama a vrut ca eu sa fac meditatii la diferite materii pentru bac, am rugat-o sa puna deoparte jumatate din suma pe care ar plati-o cu fiecare meditatie si sa mi-ii dea la sfarsit... m-am ales cu o suma frumusica:)

Eu nu imi permiteam ca prietena mea de aceeasi varsta cd-uri cu ultimele hit-uri ale nu stiu cui, ori nu ma interesa.. ori le imprumutam... nu am fost sclava hainelor niciodata. Mi-am luat ceva dragut, am cautat sa primeze calitatea.. si sa fie si un pret bun..neinteresandu-ma de moda.

Am muncit din primul an de facultate si am dat mediatii... cu banii stransi mi-am permis un tur de Europa, ce e drept cu trenul... dar foarte frumos.

Fratele meu la 18 ani s-a inscris la facultate si a plecat in Italia la munca. A muncit un an si jumatate, timp in care s-a prezentat si in Romania la examene... dupa care a decis ca nu mai rezista si a plecat acasa... Avea bani stransi... de si-a facut scoala de soferi, pentru alte doua categorii, plus un atestat de nu stiu ce transport.. care cred ca se stie ca sunt costisitoare, isi plateste facultatea si ce are nevoie, intretine masina tatalui meu cu care circula, intretine apartamentul in care sta... si zilele asta cand se implineste aproape 1 an de cand a plecat din Italia l-am intrebat daca mai are bani.. a zis ca da.. 1700 de euro...

Categoric, cu ce-am scris mai sus, ma alatur si eu grupului... de oameni neintregi la cap... de nu pricep... cum n.aiba poate sa pretinda un adolescent atatia bani de buzunar... e.. ..fara cuvinte.

Nu stiu, desi nu-s asa multi ani de cand am plecat din tara sa cheltui pe saptamana cam 1,5 mil mi se pare enorm.

Sunt eu asa de rau de tot ramasa in urma cu preturile?Le dati copiilor sa aibe la sc/zi in jur de 3-400 mii?

 

Şi mie mi se pare mult, ar veni 6 milioane pe luna (600 noi), care-i cam cît un salariu minim sau un ajutor de şomaj.

Cazuri ca cel expus strică "piaţa", în sensul că influenţează şi alţi copii, ar vrea şi ei.

 

Io nu le-am dat bani ca sumă fixă, deşi mi se pare bună ideea, să-nveţe să-i gospodărească. Dar nefiind sigur că o să am mereu, le-am dat cînd au cerut pentru ceva anume, sau cînd plecau in excursie de ex, să aibă la ei (şi ăştia cu titlul de nevoie, adică mă, ai nevoie, iei din ei, n-ai nevoie, mi-i aduci înapoi. Am rămas surprins cînd mi-au adus toţi banii sau numai un rest, semn pentru mine că pricepuseră oarece).

 

M-am prins c-o să-mi fie greu de la o serbare de-a lor. In primul rînd cînd am intrat în curtea şcolii am văzut un grup de tinere îmbrăcate şi machiate strident şi-am zis că ia uite ce profesoare tinere. Da' nevastă-mea zice nu-s mă profesoare, sînt eleve de clasa a VIII-a.

Dup-aia cînd am intrat în clasă şi-am văzut mămicile, am zis că sînt seara la Operă, nu ziua la şcoală.

 

In sfîrşit, de păţit am păţit-o şi io, cu mobilele, că de ce numai ei să nu aibă. Păi bine mă, nici io nu am. Păi ce treabă avem noi cu tine?

Am rezistat eroic pînă-n liceu, cînd într-adevăr am cedat şi m-am făcut că mă-mpiedic, adică o lăsai pe nevastă-mea să le cumpere.

Chiar şi-aşa, colegi şi părinţi de-ai colegilor îi căinau, considerînd că-s absurd. Nimeni nu şi-a pus problema dacă am sau nu bani, era ceva obligatoriu.

 

In concluzie, mi se pare greu să stai împotriva curentului, nu mai e ca pe vremea mea, cînd la şedinţa cu părinţii învăţătorul a interzis ca la pachet să se dea copilor banane, portocale, alune, etc, deşi pe-atunci se găseau.

Cata dreptate ai cu "mi se pare greu să stai împotriva curentului". Dar cand curentul impinge o turma, prefer sa fiu eu specimenul deosebit, ha ha ha

Era mai usor sa educi cand eram in comunism si toti eram la fel (relativ, dar in mare cam toti eram la fel). Si mie mi-a fost tare greu sa cresc copilul intr-o lume atat de diferita mie, in lumea consumismului si a capitalismului exacerbat. Sigur ca si eu m-am facut ca ma impiedic exact ca tine, cu mobilul, cand a venit tarziu de la o excursie si eu credeam ca innebunesc. Dar in momentul ala mobilele umblau singure pe strada, nu mai erau lux ci devenisera necesitate

, nu mai e ca pe vremea mea, cînd la şedinţa cu părinţii învăţătorul a interzis ca la pachet să se dea copilor banane, portocale, alune, etc, deşi pe-atunci se găseau.

Puiule, cand ai facut tu scoala generala? Cu aproximatie, ca eu nu tin minte ca atunci cand eram eu in scoala generala sa se gaseasca banane si portocale. Stiu ca statea mama la niste cozi infernale si-mi aducea niste orori de banane verzi pe care le coceam invelite in hartii. Dar eu eram teribil de fericita si le-as fi mancat si verzi.

Uauu nea puiulee ce placere sa te vad tu nu ma cunosti da eu daaa...azi am postat o ciorbica cu strelici'' si chiar ma gandeam la matale pe unde oi mai fi...

La noi la scoala diriginta deatunci a rugat parintii sa nu ne mai dea la pachet parizer(sau salam)ca mirosea toata clasa(da fain vreau sa zic)unde mai gasesti acu asa parizer ca taree bun mai era...mai tineti minte??

Era mai usor sa educi cand eram in comunism si toti eram la fel (relativ, dar in mare cam toti eram la fel).

 

Da Yandira, ai dreptate, era oarecum mai uşor, chiar cei ce aveau mult peste medie, nu-şi doreau să iasă-n faţă prea tare.

Acum orice pîrlit vrea să-şi creeze o imagine, un "look". La adolescenţi e uşor de-nţeles, e o vîrstă dificilă, ei sînt în formare, caută modele, vor să iasă-n evidenţă cu orice chip. Natural, cred că-i bine, doar să fim în stare să le canalizăm energia înspre valori care să-i ajute pe ei mai tîrziu.

Deci la adolescenţi înţeleg oarecum pornirile-astea, dar la părinţii lor nu le mai înţeleg.

 

Puiule, cand ai facut tu scoala generala? Cu aproximatie, ca eu nu tin minte ca atunci cand eram eu in scoala generala sa se gaseasca banane si portocale. Stiu ca statea mama la niste cozi infernale si-mi aducea niste orori de banane verzi pe care le coceam invelite in hartii. Dar eu eram teribil de fericita si le-as fi mancat si verzi.

 

Păi cu aproximaţie aşa, cam în mileniul trecut

Nici pe vremea mea nu erau tot timpul, se găseau iarna, în ajunul Crăciunului.

Am apucat şi de-alea verzi, le ţineam în ziar pe dulap. Le mai şi desfăceam, da' numai un pic aşa, să se coacă mai iute

Puiule

Uauu nea puiulee ce placere sa te vad tu nu ma cunosti da eu daaa...azi am postat o ciorbica cu strelici'' si chiar ma gandeam la matale pe unde oi mai fi...

La noi la scoala diriginta deatunci a rugat parintii sa nu ne mai dea la pachet parizer(sau salam)ca mirosea toata clasa(da fain vreau sa zic)unde mai gasesti acu asa parizer ca taree bun mai era...mai tineti minte??

 

Mulţumesc de gînd bun

Parizerul îl ţiu minte, că-n pauza mare ne strîngeam doi-trei şi luam o pîine şi "de restu' parizer" şi-ntotdeauna vînzătoarea ofta şi ne trecea o felie-două peste. Şi-aş zice c-am învăţat o lecţie, al cărei înţeles l-am prins mai tîrzior!

 

Păi cu aproximaţie aşa, cam în mileniul trecut

Pai si fi-miu cam tot in mileniul trecut a facut scoala generala cu invatatoare. Ca restul a facut in mileniul asta.