February 17, 201214 yr comment_130599 Si eu zic, de fiecare data cand imi mai moare cate unu', ca la urmatorul, cand va veni momentul, cand va fi sa-i spun "ramas-bun, prieten drag", sa nu-l mai las sa se chinuiasca cu zilele/saptamanile... dar n-am reusit niciodata. Mereu am sperat in miracole... Mie-mi pare corect si curajos sa vrei s-o ajuti sa termine mai repede, mai ales ca, in cazul Sashei, e clar ca nu mai e nicio speranta sa-si revina. Deh, din batranete nu-si revine nimeni, indiferent de tratament... Din pacate asa este .https://forum.artaculinara.ro/public/style_emoticons/default/pupic.gif Pisco, si tu si omul sunteti oameni tari, oameni buni. Daca e vorba de mine, si eu as prefera repede si fara taraganari..cand vine vorba de ai mei, inclusiv animale...nu pot.Imi pare rau ca treceti prin toate incercarile astea https://forum.artaculinara.ro/public/style_emoticons/default/pupic.gif https://forum.artaculinara.ro/public/style_emoticons/default/6.gif Uma , Te pup si eu cu tot dragul .https://forum.artaculinara.ro/public/style_emoticons/default/11.gif [quote name=W Mamadeus Paparotti' date='17 February 2012 - 04:40 PM' timestamp='1329489656' post='130584]Pis... Dulică. Diţa. Duţă https://forum.artaculinara.ro/public/style_emoticons/default/24.gif Report
February 17, 201214 yr comment_130605 [quote name=W Mamadeus Paparotti' date='17 February 2012 - 04:40 PM' timestamp='1329489656' post='130584]Pis... Dulică. Diţa. Duţă https://forum.artaculinara.ro/public/style_emoticons/default/24.gif Si in nici un caz sa nu-l numiti pe pisoi: 2 Report
February 17, 201214 yr comment_130607 Eu n-am avut niciodată animale de companie- mama nu ne-ar fi lăsat cu ele în casă, era maniacă în privinţa curăţeniei- nu"ş de ce avea ea impresia că o să ne îmbolnăvim de la animale... Apoi, după ce m-am măritat, soţul nu a fost de acord nici cu peşti, nici cu papagali sau canari, nici cu pisici sau câini- parţial pentru că nu aveam spaţiul potrivit, dar şi pentru că i se părea prea mare efortul- până la urmă îţi organizezi viaţa ŞI în funcţie de nevoile lor. E-adevărat că sunt scutită de tristeţea pierderii unui suflet , dar parcă nu am nici bucuriile voastre - vă urmăresc adesea poveştile şi vă admir pozele. Acum , vă îmbrăţişez cu mult drag pe toate cele care treceţi prin clipe grele, şi vă admir pentru sufletul vostru bun şi cald- aţi învăţat atât de multe de la ei, prietenii necuvântători, poate acesta a fost scopul lor în viaţă, să vă facă fericite, chiar dacă pentru scurt timp, aşa cum al nostru este acelaşi, la un alt nivel. Report
February 17, 201214 yr comment_130617 Maya draga imi pare nespus de rau sa te stiu asa indurerata! Report
February 17, 201214 yr comment_130618 [quote name=W Mamadeus Paparotti' date='17 February 2012 - 04:40 PM' timestamp='1329489656' post='130584]Pis... Dulică. Diţa. Duţă https://forum.artaculinara.ro/public/style_emoticons/default/24.gif Si in nici un caz sa nu-l numiti pe pisoi: 2 Pe ai matusii motanei i-a chemat Kilimoni Si acum are una bucata Kilimoni,una bucata Motex,una bucata catel(loi)Bello ca Paco a murit de batranete,si kilimonii anteriori tot de moarte bune au murit saracii P.S Cateii socrela Pandelica si Ciobanila Report
February 18, 201214 yr comment_130706 Maya, imi pare foarte rau pentru pierderea suferita, nu stiu ce pot sa spun ca sa-ti pot alina macar pentru o clipa durerea dar tare imi doresc sa pot gasi magia acelor cuvinte! Eu, desi copil crescut la tara, nu am avut niciodata pisica, parintii mei nu acceptau, in fine, am trait bine mersi patruzeci de ani fara sa fac rau mitelor dar si fara sa le iubesc. Fata mea, in schimb, dintotdeauna si-a dorit pisica, ma ruga sa luam una, eu nu si nu. Cind a plecat peste mari si tari a plecat cu o pisica adunata de la ghena de o colega de clasa, biata de ea cit a avut de tras pisi asta, desi era cit un pumn fusese maltratata de niste pusti rai si cretini care ii omorisera in chinuri cumplite mama si fratiorii! Am platit tratamentul dar tot nu am dorit-o in casa, a tinut-o colega aceea buna la suflet pina a plecat. Asa a ajuns maidaneza Polly peste ocean unde peste ceva timp s-a pricopsit cu un fratior, motan de rasa, pierdut de cineva, era micut, alb si avea zgardita, acu' are mai bine de 12 kg Jegarescu si, mai nou, cu Ursica, un ciine frumos si blind luat de la shelter. Dragostea fetei mele pentru copilasii ei blanosi, faptul ca le ofera ce poate ea mai bun, munceste pentru ele, ciinele e dus zilnic la gradi, au facut ca treptat sa inteleg, la nivel teoretic, ca e posibil sa iubesti mult animalutele, am acceptat ideea ca nu e nimic ciudat in asta dar la modul sa fie acolo la ei, la cei care le iubesc, eu nu ma regasesc in zona asta, inseamna ca am o gena a dragostei si sensibilitatii lipsa, o doza de egoism prea mare daca nu pot sa simt asa ceva si-mi spuneam eeeee, asta sunt si gata! Asa gindeam pina acum juma' de an convinsa ca viata, casa, ordinea, comoditatile si sufletul meu nu vor fi atinse never ever de dragostea pentru un animalut. Eiiiiiiii, adevarat a spus cine a spus ca niciodata sa nu spui niciodata, ca te izbeste dragostea cind te astepti mai putin! Anul trecut am stat mai mult la tara unde avem o casuta de renovat, acolo s-a aciuiat o pisica, de hranit o hraneam, ma purtam frumos cu ea ca, na, e si ea un suflet si nu puteam sa maninc si ea sa stea flaminda sau sa o vad ca sufera dar doar atit, nexam alte sentimente asta pina cind a fatat doi pisicuti si uite asa a intrat in viata mea baiatul meu blanos si frumos! Ma jur pe ce am mai sfint ca nu am crezut vreodata ca pot iubi o pisica in halul asta, sunt disperata dupa el, abia acum inteleg cu toata fiinta ce traiesc oamenii care iubesc animalele!Pentru mine e cel mai frumos, cel mai cel, e copilul meu, asa simt, nu rideti de mine dar sentimentele astea le traiesc doar de sase luni deci inca sunt in faza mirarii exaltate, totul e nou, noroc cu fata mea ca are experienta cu pisicile si ma sfatuieste ce si cum cind am nedumeriri. Frumosul meu e din rasa Norvegiana de padure, are blana de culoarea pufului de gutuie, de aici si unul dintre nume, Gutuita, o blana zburlita si deasa si de aici primul nume pe care l-a capatat cel de Trafi-trafalet. Pina la capat si-a ales singur numele, tot alintindu-l "papusu' lu' mami" "pusu lui mami" asta e numele la care raspunde, Pushu. Il iubesc atit de tare ca ma doare sufletul numai la gindul ca poate pati ceva, dupa ce am citit ce ati scris in paginile din urma asa trista si ingrijorata am adormit incit am avut un cosmar in care pisicelul meu avusese un accident si eu tremuram si urlam cu el in brate intr-o masina care ne ducea la spital, m-am trezit plingind in hohote si cind l-am vazut cum dormea pe canapeluta abia m-am potolit.In viata mea, pina la miezosul asta mic, nu am pupat o pisica, mi se parea scirbos, p-asta il pup de-l albesc, a invatat si el dar el pupa cu nasul, uneori asteapta sa ma trezesc din somn, sare in pat si intinde nasul ala mic si cirn la gura mea in timp ce scoate un tril de privighetoare ragusita, in loc de buna dimineata, alteori ma trezesc ca sare pe birou, calca voios pe tastatura de-mi buleste tot ce lucram, vine la citiva cm de fata mea si ma pupa, acu' ce sa fac, cum sa-l mai cert? Cind trec pe linga el ma mingiie usor cu labuta pe glezna, daca e suparat pe mine ma zgirie si ma musca de picior, se intoarce cu fundul si ma ignora ostentativ, oricit l-as striga nici nu intoarce capul, e durere! Cind vrea sa se joace chiraie si ma duce la jucaria repectiva sa ne jucam impreuna, daca pierde pe sub mobile pe Shoncu', amaritul ala de soricel de plus pe care l-a lasat fara coada si fara un ochi, nu tace pina nu ma ridic sa ma duc sa i-l scot de acolo de unde l-a bagat si asta chiar peste citeva ore sau zile. Era cit o palma si se chinuia repetitiv sa ma faca se inteleg ce si cum, la inceput nu realizam ce vrea si de ce se posteaza de enspe ori linga o mobila, se uita lung la mine si intinde labuta miorlaind rugator. Cred ca se minuna, saracul, ce mama grea de cap are de nu intelege un lucru atit de simplu. Hai, ca v-am facut capul mare, as fi in stare sa va povestesc despre el ore in sir dar v-am plictisit destul! Report
February 18, 201214 yr comment_130735 , norvegian de padure da?? om fi rude prin alianta cu norvegianul nostru, care *fulg* ( fiocco ) mai are doar numele , ca e ditamai matzoiul.Bun venit Pushule, si poate ne pui si-o poza. Report
February 18, 201214 yr comment_130747 Va arat si eu norvegiana mea, care e la fel de desteapta ca si Pushu, ele se chinuie sa ne invete miauneza si sa ne dreseze cate un pic.Aici zice unde ai fost, ce mi-ai adus si pe mine de ce nu m-ai luat? Report
February 18, 201214 yr comment_130767 Gorgona multumim de poveste - eu nu ma satur niciodata auzind povesti despre dragostea dintre bipezi si patrupezi - si eu iubeam animalele si le respectam, dar, pana nu am avut-o pe Luluca, nu am inteles ce inseamna sa ai dragostea aia dincolo de cuvinte....Eu niciodata nu m-am considerat stapana lor ci prietena bipeda care sunt pusa pe pamant sa fac ce isi doresc ei:) Cine are o pisica stie ..animalul te dreseaza pe tine, nu invers.Cu Maya a fost chiar mai mult ca doar pe ea am avut-o cand m-am mutat aici, departe de casa si a fost stalpul meu emotional (da, stiu, cuvinte mari, dar adevarate). Deci o inteleg pe fiica ta ca a luat-o pe pisi mic cu ea Am prieteni care au emigrat in Canada si dupa cateva saptamani si-au adus matzuca si ieftin nu e. Intre noi si ei se creeaza o comunicare, eu stiu fiecare miau al Mayei ce inseamna, cand ii e bine, cand ma cearta, cand vrea sa-mi zica ca o doare ceva...dar torsul ala in brate, de zici ca ai mic tractoras, pupiceii (Maya imi da pupicei zilnici..si la 3 dimineata cand e ora ei de povestit)si dragostea aia dincolo de cuvinte...viata mea e mai bogata pentru ca e si Maya in ea. Povestea ta se aseamna foarte mult cu a mamei..si ea a fost contra animale in casa...si pe cine adora Luli cel mai mult? Pe mama..si a fost reciproc. De aia o pierdere e inteleasa de cineva care are onoarea sa stie ce inseamna iubirea lor - pentru unii e o enigma, pana la urma e "doar" un pisic, sunt atatia altii de adoptat. Pentru noi insa e cu totul altceva, e un membrul al familiei si doare al naibii de rau Report
February 18, 201214 yr comment_130773 Multumesc, Zerda! Stela, poza cu el acum, mai marisor, nu am dar o pun pe cea facuta de nepotica mea cu el cind era mic, ii pusese si un snur de martisor ca sa nu se deoache. Sa-ti traiaca Fiocco! Hazel, e minunata pisicoata, sa-ti traiasca! Uma, ai mare dreptate, sunt membrii familiei noastre si ne aduc atita bucurie si iubire in viata! El e Pushu-papusu si ea e nepotica mea, Iza. Report
February 18, 201214 yr comment_130776 Frumoasa norvegiana ai, Hazel, asa fac si ale mele cand fac sau desfac bagaje stau acolo motz, poate le iau, sau poate gasesc ceva bun acol!! Pushu mic este o jucarie, dar si nepoata este tare frumoasa!da, cand vorbesc cu tine si eu le inteleg, ba chiar le stiu dupa glas care e.Rade prietenul meu si ma intreaba, acum ce zice si-i spun, si se mira ca, daca deschid usa, sau dulapul, sau le dau ceva de mancare sau le iau in brate, nu mai miauna!! Report
February 18, 201214 yr comment_130777 Ce mult mi-a placut povestea ta, Gorgona! Sa ti-l pup pe Pushu-Papushu ca frumos mai e! Uma draga mea, si la mine e la fel, ii stiu fiecare mieunat, mai nou ne intelegem din priviri; e mare lucru sa ai un sprijin pufos, face bine la psihic si chiar si fizic s-a demonstrat sa suntem mai sanatosi, noi, prietenii de blanosi. N-as da momentele noastre de guguleala si rasfat pe nimic. Sunt recunoscatoare pana la cer si inapoi ca am sansa sa fiu prietena lui Pitzi si sa-l rasfat cum pot eu mai bine, sa-l veghez cand ii e rau, sa-i fiu aproape oricand ma vrea, sau nu ma vrea, ca uneori, recunosc ca-l iubesc cu forta si il pup pana nu mai mai suporta si imi intoarce fundicul ala mare si gras Report
February 18, 201214 yr comment_130788 ... recunosc ca-l iubesc cu forta si il pup pana nu mai mai suporta si imi intoarce fundicul ala mare si gras Cunosc Adorabil pufosul mic Pushu-papusu! La fel si Maya face cand vede geamantanul se baga in el si cu greu vrea sa iasa... Report
February 18, 201214 yr comment_130816 asta e numele la care raspunde, Pushu. ma bucur de cunostinta!Pusha Gorgona, si mie mi-a placut povestea ta.E incredibil cat de mult ne ocupa viata un animalutz, doua, trei... Report
February 18, 201214 yr comment_130860 E incredibil cat de mult ne ocupa viata un animalutz, doua, trei...... patru, cinci... Eu am crescut cu pisica de cand aveam un an, si imi pare de neconceput viata fara mieunaciuni smechere. Mi-s calmante, mi-s antidepresive, mi-s partener de joaca si de "dixtractie la maxim"(n-o sa povestesc acus cum ne fugarim noi prin gradina, ca v-ati cruci ), mi-s lectii de psiholgie si exercitii de rabdare, mi-s prietene. Invat, mereu si mereu, o grama' de chestii de la ele. Ia, daca-i de lauda, si noi : Report
February 19, 201214 yr comment_130874 Myra Ca bine le zici..asa e, cat de mult invatam de la ei, micii nostrii prieteni patrupezi! Ultima, care isi ascunde fata seamana cu Luluca mea..ai o poza unde i se vede si fata? Report
February 19, 201214 yr comment_130877 Gorgona e adorabil Pushu mic, iar nepoata e dulce tare! Myra imi inchipui de dixtractie e acolo cu 5 mustacioase, imi place in mod deosebit ghiveciul ala de flori in care a crescut o matza! Report
February 19, 201214 yr Author comment_130932 Pisco, mai multa suferinta decît este, nu se poate produce Hai sa spunem, ca timpul le "rezolva" pe toate... Gorgona, ma bucur ca ai ajuns o privilegiata! Pushu e un scump. Poate îi mai faci niste poze, si ne arati mîndreatea de baiat si mai la... pubertate Myra, tu ai gradinita de mustacioase. Cîta frumusete! Multumesc Report
February 19, 201214 yr comment_131083 Multumim, multumim. Suntem flatate! Ultima, cea peticita, e si-n prima poza, alaturi de cea alba. O cheama Doamna (nu ca-i prea aleasa, cat ca-i foarte... fitoasa. )E foarte desteapta, manipulativa, usor masochista. Una din placerile ei marunte, de zi cu zi, e sa primeasca, fara niciun fel de dusmanie, cate o palmita la fund. A ajuns la mine cand era mica, o batusera niste copii si o aruncasera de la etaj, si am luat-o "temporar". Ca pe toate celelelate, agatate in imprejurari similare. Am incercat sa le gasesc stapani, dar pesemne nu ma pricep la marketing, ca n-am reusit. Daca nu ies la numaratoare e din cauza ca Monstruelei, ultima cu care ne-am capatat (cadou secret de casa noua, sa-i spun asa, ca vechiul proprietar a plecat fara ea), nu i-am facut nicio poza. Doamna. Acum ma simt ca un parinte d-ala penibil, care-si lauda in continuu copilu' si asteapta ca interlocutorul sa-l aprobe. Report
February 20, 201214 yr comment_131084 Daaa...seamana cu Luluca mea!! (glumesti de palmuta da? adica te referi ca-i dai o imbratisare in plus nu? ca a avut o viata asa de grea...)Luluca a fost adoptata de pe strada..a avut noroc si ea si fratii ei si mamica...a trait 12 ani de iubire neconditionata cu respect si rasfat...O sa incerc sa scanez o poza Report
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.