Skip to content
View in the app

A better way to browse. Learn more.

Arta Culinara

A full-screen app on your home screen with push notifications, badges and more.

To install this app on iOS and iPadOS
  1. Tap the Share icon in Safari
  2. Scroll the menu and tap Add to Home Screen.
  3. Tap Add in the top-right corner.
To install this app on Android
  1. Tap the 3-dot menu (⋮) in the top-right corner of the browser.
  2. Tap Add to Home screen or Install app.
  3. Confirm by tapping Install.

Cand basmul ia sfarsit....

Featured Replies

Foxxy, o mare imbratisare si de la mine. Sunt intru totul de acord cu Uma.

in sufletul tau si alor tai, el va fi mereu prezent, si va veghea asupra voastra.

foxule, mama mea care m-a nascut si care a murit cand aveam 13 ani azi sarbatorea ziua de nastere.

pt mine are o insemnatate aparte ziua asta.....eu nu am avut timp sa-mi iau la revedere, a fost bolnava putin, eu copil, nu am realizat ca se va sfarsi....nici acum nu pot sa spun ca mi-am revenit toatal, mereu ma gandesc cum ar fi fost daca ar fi trait? ar fi mandra de mine? cum ar fi aratat?

a murit la varsta pe care o am eu azi...

o visez, nu ii vad fata insa.....ma trezesc relaxata.

mi s-a spus ca-i seman mult la caracter, la fel de apriga, imi trece repede insa ca si ei.....mi-aduc aminte chestii facute impreuna, siragurile de margele(unul de aur cu perlute albe si unul maron pe care il am si azi)...ii stiu ceasul de la mana, creioanele dermatograf verde si negru, cum mereu ma ruga sa o scarpin pe spate9sotul face la fel, nu imi placea atunci nu imi place nici acum sa o fac)....cum imi punea deoparte conserva de peste(preferata mea atunci si acum)....si multe chestii mici care ma fac sa zambesc cand ma gandesc

 

cel mai vivid imi amintesc cum sora mai mica la usa de cate ori suna soneria...dezamagita ca nu e mama

si pe tata in bucatarie in miez de noapte, cu capul in palme si scrumiera plina de chistoace dupa ce ea nu a mai fost, nestiind in ce parte sa apuce :)

 

am trait mai mult fara ea decat cu ea :)

Darky...m-ai facut sa plang...si Monique la fel...acum cateva zile am vorbit cu tata la telefon si m-a speriat foarte tare...glicemia si colesterolul sunt peste 300. Tata e un om foarte indisciplinat, stie ce urat ma supara ca nu are grija de el...cand am vorbit la telefon m-am tinut sa nu izbucnesc in plans, as fi vrut sa ii povestesc de voi, sa...dar am tacut.

 

Imi pare tare rau pentru pierderile voastre fetelor si, uitandu-ma inapoi, de cand am parasit tara si in familia mea s-au petrecut o groaza de asemenea evenimente si nici acum nu mi-am revenit dupa cea mai grea dintre ele. M-am resemnat cu realitatea ca voi trebui sa merg cu acest gol pana la capatul acestui drum, insa optimista, caci stiu ca la inceputul celuilalt drum ii voi reintalni pe toti cei pe care nu ii mai am acum :)

 

Aveti grija de voi! :hug: :hug: :hug:

Un ochi plange.... unu' rade.....

Azi, tata ar fi implinit 67 de ani. De obicei, il sunam taman la miezu' noptii (daca nu eram acasa) si-i ziceam sa se urecheasca singurel. Daca eram acasa, il urecheam personal.

Peste-o ora ma sui in masinuta si ma duc la aeroport, soseste jupanu'-n garnizoana.

[b]Groaznica stare am..... nasoala zi voi avea! :hug:[/b]

Hey, ia aduna-te!! Ce e asta? Unde e Monique a mea? Ai atatea motive sa fii vesela: vine Giupînu (sa ne zici ce ti-a adus :hug: ), in curand planurile o sa dea roade, esti sanatoasa, cei pe care ii mai ai la fel, Slava Domnului! Aveti acolo o minune de copil care va umple casa cu tot ce poate fi mai bun intr-o fiinta umana! Hai, capul sus, cheptu-naiinti! Pai?

Foxxy , eu te inteleg perfect.

In 19 decembrie , la o zi dupa ziua mea de nastere , una dintre cele mai dragi fiinte pentru mine , bunica mea , si-ar fi sarbatorit si ea ziua de nastere.Eu anul acesta nu am putut sa-mi serbez ziua chiar pe 18 pentru ca invitatii nu au putut , asa ca am sarbatorit pe 19.M-am gandit insa la bunica mea si as fi vrut sa fie si ea langa mine , sa sarbatorim impreuna , asa cum sarbatoream atunci cand eram copil.

Poveste:

 

un grup de tineri studenti se aventureaza pe creste inzapezite in cautare de "locuri inedite" de ski. Au mai fost si anul trecut , ce senzatii , pulberea alba, rasul, tineretea, cateva zile de vacantza cum numai ei cei de la sport si gasca lor stiu sa petreaca. Intamplarea face ca sunt blocati pe o coasta din cauza unei avalanse, noaptea afara e cumplita, cauta si gasesc un mic refugiu , probabil al unor oieri. Si raman o noapte, si o zi , si inca o noapte , si inca o zi fara a gasi o solutie. Fara mancare foamea era tot mai mare, musca tot mai rau in interior , matzele isi cereau cu voce tare drepturile, suferinta era deja vizibila. Intr-una din nopti cativa au inceput sa vorbeasca" as manca un pui la cuptor" " ah cartofi prajiti" " si un tort cu muuulta ciocolata" pana cand in intuneric cineva a strigat " fiecare sa-si duca foamea lui ,auzindu-va vorbind sufar si mai mult, fiecare sa-si duca foamea lui!"

" fiecare sa-si duca foamea lui ,auzindu-va vorbind sufar si mai mult, fiecare sa-si duca foamea lui!"

O fi, cand e vorba de matze...dar aici e vorba de suflet, si un gand bun, povestea altuia care a trecut prin aceeasi experienta, mai incalzeste sufletul...ii da o speranta ca va veni o zi cand o sa doara mai putin.

" fiecare sa-si duca foamea lui ,auzindu-va vorbind sufar si mai mult, fiecare sa-si duca foamea lui!"

...ii da o speranta ca va veni o zi cand o sa doara mai putin.

 

Nu va veni nici o zi cand o sa doara mai putin, dar va veni o zi cand inveti sa traiesti cu durerea, va veni o zi cand nu te mai ineci pe strada ci iti dai seama ca ai invatat sa inoti in durere, sa plangi fara lacrimi, sa urli fara sunet, sa ragi fara grimasa, va veni ziua cand o melodie, o jucarie, o privire te vor face sa-ti smulgi iar si iar si iar parul din cap si o vei face fara ca cei din jur sa isi dea seama ce faci. Ei si atunci ceilalti vor spune ca te doare mai putin, ca in sfarsit a venit ziua in care te doare mai putin.

 

Imi cer scuze , chiar nu vreau sa va supar, pe cuvant!

  • Author

 

 

Nu va veni nici o zi cand o sa doara mai putin, dar va veni o zi cand inveti sa traiesti cu durerea, va veni o zi cand nu te mai ineci pe strada ci iti dai seama ca ai invatat sa inoti in durere, sa plangi fara lacrimi, sa urli fara sunet, sa ragi fara grimasa, va veni ziua cand o melodie, o jucarie, o privire te vor face sa-ti smulgi iar si iar si iar parul din cap si o vei face fara ca cei din jur sa isi dea seama ce faci. Ei si atunci ceilalti vor spune ca te doare mai putin, ca in sfarsit a venit ziua in care te doare mai putin.

 

Imi cer scuze , chiar nu vreau sa va supar, pe cuvant!

 

Asta este o situatie în care adevarul doare,dar asta este adevarul... :hug:

 

Foxyy http://2-ventiler.de/vbboard/images/smilies/trost.gif

 

Nu va veni nici o zi cand o sa doara mai putin, dar va veni o zi cand inveti sa traiesti cu durerea, va veni o zi cand nu te mai ineci pe strada ci iti dai seama ca ai invatat sa inoti in durere, sa plangi fara lacrimi, sa urli fara sunet, sa ragi fara grimasa, va veni ziua cand o melodie, o jucarie, o privire te vor face sa-ti smulgi iar si iar si iar parul din cap si o vei face fara ca cei din jur sa isi dea seama ce faci. Ei si atunci ceilalti vor spune ca te doare mai putin, ca in sfarsit a venit ziua in care te doare mai putin.

 

Imi cer scuze , chiar nu vreau sa va supar, pe cuvant!

 

Nu putem generaliza. Depinde de fiecare cum reactioneaza, depinde de spiritualitatea, credinta si asa mai departe a fiecaruia.

Sunt persoane carora nu le va trece, dar timpul din fericire le vindeca pe toate. Chiar si pe noi..de viata :hug:

Oricum , tuturor Craciun fericit!

Dragule, stiu ca doua cuvinte nu te vor incalzi, dar iti trimit virtual o imbratisare puternica si un gand bun pentru linistea sufletului tau. Stiu ca e cumplit sa nu-l ai alaturi, dar bucura-te de toate amintirile, de toata viata minunata pe care ai avut-o alaturi. Si eu cred ca ii simtim alaturi - eu de multe ori vorbesc in minte cu bunicuta mea si rad de cate ori o visez ca-mi cere cate ceva de mancare (chiar inainte de o zi importanta cand se da pomana) Bunica ma suna la serviciu "mamaie, imi e pofta de prajituri" "de care vrei mamaie, cu frisca sau cu ciocolata" " eu stiu mamaie...cu amandoua :toothy9;"

Si amandoua primea si acum tot asa si o cafea daca o beau, ma gandesc la bunicutul meu si ii spun, tataliga, uite asta cafea te-ar bucura! Si ii simt atat de vii in sufletul meu...dar asa e, a trebuit sa treaca timp sa se vindece durerea aia mare...

Te pup si fa ceva astazi care i-ar fi facut tatalui tau placere! Sunt sigura ca s-ar bucura sa te vada zambind si nu trista! :occasion14:

Uma, iti multumesc pentru cuvinte, ganduri si imbratisari! Incerc sa merg inainte, desi mi-e foarte greu.

Foxxy, o mare imbratisare si de la mine. Sunt intru totul de acord cu Uma.

in sufletul tau si alor tai, el va fi mereu prezent, si va veghea asupra voastra.

Iti multumesc, draga mea! Asa incerc sa cred si eu, ca tata are grija de noi, oriunde s-ar afla acum!

foxule, mama mea care m-a nascut si care a murit cand aveam 13 ani azi sarbatorea ziua de nastere.

pt mine are o insemnatate aparte ziua asta.....eu nu am avut timp sa-mi iau la revedere, a fost bolnava putin, eu copil, nu am realizat ca se va sfarsi....nici acum nu pot sa spun ca mi-am revenit toatal, mereu ma gandesc cum ar fi fost daca ar fi trait? ar fi mandra de mine? cum ar fi aratat?

a murit la varsta pe care o am eu azi...

o visez, nu ii vad fata insa.....ma trezesc relaxata.

mi s-a spus ca-i seman mult la caracter, la fel de apriga, imi trece repede insa ca si ei.....mi-aduc aminte chestii facute impreuna, siragurile de margele(unul de aur cu perlute albe si unul maron pe care il am si azi)...ii stiu ceasul de la mana, creioanele dermatograf verde si negru, cum mereu ma ruga sa o scarpin pe spate9sotul face la fel, nu imi placea atunci nu imi place nici acum sa o fac)....cum imi punea deoparte conserva de peste(preferata mea atunci si acum)....si multe chestii mici care ma fac sa zambesc cand ma gandesc

 

cel mai vivid imi amintesc cum sora mai mica la usa de cate ori suna soneria...dezamagita ca nu e mama

si pe tata in bucatarie in miez de noapte, cu capul in palme si scrumiera plina de chistoace dupa ce ea nu a mai fost, nestiind in ce parte sa apuce :occasion14:

 

am trait mai mult fara ea decat cu ea :toothy9;

Mirela, vad ca mama ta si tatal meu erau nascuti in aceeasi zi... Cred ca ti-a fost foarte greu fara mama ta, incerc sa ma pun in locul tau, dar nu reusesc. Nu stiu ce-as fi facut daca mi-as fi pierdut unul din parinti la 13 ani. Cred ca a fost groaznic..

Aseara am facut bradul, l-am impodobit singura. Pana acum, il faceam cu tata - el se ocupa intai de detaliile "tehnice" - aranjat tulpina bradului in suport, fixat de geamuri / calorifer, etc. Eu il impodobeam si, de pe scaun, el venea cu indicatiile artistice pretioase: nu acolo, ca-i prea aproape de celalalt glob. Vezi mai sus, ca e loc liber!

Acum, fara el pe aici, e tare trist Craciunul.... Parca nimic nu mai are acelasi farmec, aceeasi savoare..

Darky...m-ai facut sa plang...si Monique la fel...acum cateva zile am vorbit cu tata la telefon si m-a speriat foarte tare...glicemia si colesterolul sunt peste 300. Tata e un om foarte indisciplinat, stie ce urat ma supara ca nu are grija de el...cand am vorbit la telefon m-am tinut sa nu izbucnesc in plans, as fi vrut sa ii povestesc de voi, sa...dar am tacut.

Imi pare tare rau pentru pierderile voastre fetelor si, uitandu-ma inapoi, de cand am parasit tara si in familia mea s-au petrecut o groaza de asemenea evenimente si nici acum nu mi-am revenit dupa cea mai grea dintre ele. M-am resemnat cu realitatea ca voi trebui sa merg cu acest gol pana la capatul acestui drum, insa optimista, caci stiu ca la inceputul celuilalt drum ii voi reintalni pe toti cei pe care nu ii mai am acum :)

Aveti grija de voi! :occasion15: :hug: :hug:

Hey, ia aduna-te!! Ce e asta? Unde e Monique a mea? Ai atatea motive sa fii vesela: vine Giupînu (sa ne zici ce ti-a adus ;) ), in curand planurile o sa dea roade, esti sanatoasa, cei pe care ii mai ai la fel, Slava Domnului! Aveti acolo o minune de copil care va umple casa cu tot ce poate fi mai bun intr-o fiinta umana! Hai, capul sus, cheptu-naiinti! Pai?

Cam greu sa fiu vesela, cand tot ce-i in casa imi aminteste de el, de ceea ce faceam in perioada asta, de discutii, de povesti... Dar, incerc. Pentru piciulica am facut bradutu', am incercat sa fim vesele si sa-i insuflam cate ceva din magia Craciunului. Cred ca, macar partial, am reusit (tinand cont de comportamentul individutului de aseara, de expresia fetei, de gesturi si de exclamatii!).

Sanatate multa alor tai si sper sa-i revezi cat mai curand (venind incoa')!

Foxxy , eu te inteleg perfect.

In 19 decembrie , la o zi dupa ziua mea de nastere , una dintre cele mai dragi fiinte pentru mine , bunica mea , si-ar fi sarbatorit si ea ziua de nastere.Eu anul acesta nu am putut sa-mi serbez ziua chiar pe 18 pentru ca invitatii nu au putut , asa ca am sarbatorit pe 19.M-am gandit insa la bunica mea si as fi vrut sa fie si ea langa mine , sa sarbatorim impreuna , asa cum sarbatoream atunci cand eram copil.

E tare greu! Tata s-a dus cu doar cateva zile inainte ca nepotelu', sor-mea si cu mine sa avem aniversarile. Asa ca stiu cum e. Groaznic! Mai ales ca el abia astepta aceste zile, urma sa-i ajunga nepotelul acasa... Si tata facea de fiecare data tot posibilul si era prezent la aniversarile noastre, cand eram mici. In mijlocul verii noi eram la bunica, dar el venea de fiecare data.

Nu va veni nici o zi cand o sa doara mai putin, dar va veni o zi cand inveti sa traiesti cu durerea, va veni o zi cand nu te mai ineci pe strada ci iti dai seama ca ai invatat sa inoti in durere, sa plangi fara lacrimi, sa urli fara sunet, sa ragi fara grimasa, va veni ziua cand o melodie, o jucarie, o privire te vor face sa-ti smulgi iar si iar si iar parul din cap si o vei face fara ca cei din jur sa isi dea seama ce faci. Ei si atunci ceilalti vor spune ca te doare mai putin, ca in sfarsit a venit ziua in care te doare mai putin.

Imi cer scuze , chiar nu vreau sa va supar, pe cuvant!

Cam asa m-am simtit eu aseara. Imi venea sa urlu, sa plang pan' la disperare, dar am facut pomul, am aranjat ornamentele prin casa, am impachetat cadourile... Iar acum imi dau frau liber lacrimilor, aseara n-am vrut sa intristez toata casa, desi stiu sigur ca toate simteam la fel.

Durerea din suflet nu poate disparea niciodata. Durerea fizica mai dispare, ranile se cicatrizeaza, dar sufletul va sangera mereu, mai ales in astfel de situatii.

Nu va veni nici o zi cand o sa doara mai putin, dar va veni o zi cand inveti sa traiesti cu durerea, va veni o zi cand nu te mai ineci pe strada ci iti dai seama ca ai invatat sa inoti in durere, sa plangi fara lacrimi, sa urli fara sunet, sa ragi fara grimasa, va veni ziua cand o melodie, o jucarie, o privire te vor face sa-ti smulgi iar si iar si iar parul din cap si o vei face fara ca cei din jur sa isi dea seama ce faci. Ei si atunci ceilalti vor spune ca te doare mai putin, ca in sfarsit a venit ziua in care te doare mai putin.

 

Imi cer scuze , chiar nu vreau sa va supar, pe cuvant!

Draga nane, m-am gandit de nenumarate ori la tine si te-am admirat pentru putere. Ai multa, multa... Iti sunt alaturi si ma gandesc mereu la tine.

 

Si sunt alaturi de toti/toate care au pierdut pe cineva drag. :occasion15:

  • 1 year later...

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

Account

Navigation

Search

Search

Configure browser push notifications

Chrome (Android)
  1. Tap the lock icon next to the address bar.
  2. Tap Permissions → Notifications.
  3. Adjust your preference.
Chrome (Desktop)
  1. Click the padlock icon in the address bar.
  2. Select Site settings.
  3. Find Notifications and adjust your preference.