June 12, 201016 yr comment_41934 Miha cu lacrimi in ochii nu pot sa-ti zic decat ce-mi zicea bunica mea "daca ti-as putea lua durerea, uite cu mana asta as lua-o"Va pup si ma gandesc mereu la voi Report
June 12, 201016 yr comment_41967 Maya, nu am cuvinte acum care sa te aline, dar te imbratisez , va imbratisez tare tare, si va doresc sa gasiti alinarea curand. Report
June 12, 201016 yr comment_41968 Maya, sincere condoleante.E greu sa pierzi pe cineva drag, mai ales cand e vorba de parinti,dar uneori trebuie sa ne gandim ca decat sa ajunga sa se chinuie e mai bine sa plece fara suferinta.Cel mai bine e sa te exteriorizezi, sa lasi suferinta sa se manifeste, inchizandu-te in tine nu e bine.Eu ma uit la al meu, a suferit enorm cand i-a murit mama(e adevarat avea numai 12 ani), iar cad a murit socrul meu(pe atunci avea 27 de ani), l-am vazut cum se macina, as fi vrut sa-l ajut cu ceva, as fi vrut sa-l vad plangand, numai sa nu se mai chinuie atat.Si eu tresar de fiecare data cand vad ca ma suna mama, mai ales ca eu sun de fel, ea doar daca e urgenta, fiinca ma gandesc la tata, mai ales ca e trecut de 70 .Cei dragi noua ne vor ramane mereu in suflet si stim ca de acolo de sus ne vegheaza si vor sa ne vada zambind si mergand mai departe in viata. Te imbratisez cu drag. Report
June 12, 201016 yr comment_42006 oricat de mult ne-am pregati tot nepregatiti ne prinde vesteadurerea e mare (mai ales cand nu te astepti), nu poate fi depasita decat de trecerea timpului, ni se pare ca suntem si noi aproape de sfarsit sau am vrea sa fi fost noi in locul celui drag, din pacate nu se poate schimba nimic din cursul firesc al viettidoar ca nu e dreptsincere condoleante Report
June 25, 201016 yr comment_44136 Draga Maya, Desi sunt inscrisa de mult pe forumul asta, nu am scris niciodata, m-am multumit sa va citesc, sa ma bucur de ce scrieti si sa urmez sfaturile voastre, dar acum nu pot sa nu scriu ... Si eu trec prin acelasi lucru, pe 29 mai am pierdut-o pe mama, la 68 de ani, era bolnava dar nu se astepta nimeni sa se intample nenorocirea, dupa o cina impreuna cu noi, s-a dus sus in camera ei, m-a chemat sa o ajut ca se simtea fara putere si cand a ajuns la pat a avut un atac de cord masiv chiar sub ochii mei...Inca nu-mi vine sa cred ca s-a intamplat, inca mai astept sa iasa din camera dimineata sa-mi spuna "la revedere" inainte de a pleca la birou...astept in fieare zi sa sune telefonul si sa-i aud vocea ...ce sa-ti spun.... e greu.... trece ? ...nu, nu trece niciodata - stiu asta de cand l-am pierdut pe tata acum 17 ani...nu trece dar incet, incet iti cauti si iti gasesti alt punct de sprijin care te ajuta sa te ridici si sa continui sa fii acolo pentru cei dragi ramasi ... Chiar sunt alaturi de tine cu gandul desi nu te cunosc personal. Sincere condoleante! Report
June 25, 201016 yr comment_44165 Draga Maya, Desi sunt inscrisa de mult pe forumul asta, nu am scris niciodata, m-am multumit sa va citesc, sa ma bucur de ce scrieti si sa urmez sfaturile voastre, dar acum nu pot sa nu scriu ... Si eu trec prin acelasi lucru, pe 29 mai am pierdut-o pe mama, la 68 de ani, era bolnava dar nu se astepta nimeni sa se intample nenorocirea, dupa o cina impreuna cu noi, s-a dus sus in camera ei, m-a chemat sa o ajut ca se simtea fara putere si cand a ajuns la pat a avut un atac de cord masiv chiar sub ochii mei...Inca nu-mi vine sa cred ca s-a intamplat, inca mai astept sa iasa din camera dimineata sa-mi spuna "la revedere" inainte de a pleca la birou...astept in fieare zi sa sune telefonul si sa-i aud vocea ...ce sa-ti spun.... e greu.... trece ? ...nu, nu trece niciodata - stiu asta de cand l-am pierdut pe tata acum 17 ani...nu trece dar incet, incet iti cauti si iti gasesti alt punct de sprijin care te ajuta sa te ridici si sa continui sa fii acolo pentru cei dragi ramasi ... Chiar sunt alaturi de tine cu gandul desi nu te cunosc personal. Sincere condoleante! Cabiria, sincere condoleante! Report
June 25, 201016 yr comment_44166 Maya, Cabiria, condoleante. Va doresc multa putere sa treceti peste aceste incercari ale vietii. Este foarte greu, am trecut prin asta (tata a murit la 59 de ani). Nu exista zi in care sa nu ma gandesc la el, iar pe mama, uneori incerc sa o sun si de 2 ori pe zi. Incerc sa ma gandesc la anii frumosi care i-am trait impreuna, si sa uit nebunia de acum catva ani, cand s-a intamplat (telefoane, avion, etc). Report
June 25, 201016 yr comment_44168 Draga Maya, Desi sunt inscrisa de mult pe forumul asta, nu am scris niciodata, m-am multumit sa va citesc, sa ma bucur de ce scrieti si sa urmez sfaturile voastre, dar acum nu pot sa nu scriu ... Si eu trec prin acelasi lucru, pe 29 mai am pierdut-o pe mama, la 68 de ani, era bolnava dar nu se astepta nimeni sa se intample nenorocirea, dupa o cina impreuna cu noi, s-a dus sus in camera ei, m-a chemat sa o ajut ca se simtea fara putere si cand a ajuns la pat a avut un atac de cord masiv chiar sub ochii mei...Inca nu-mi vine sa cred ca s-a intamplat, inca mai astept sa iasa din camera dimineata sa-mi spuna "la revedere" inainte de a pleca la birou...astept in fieare zi sa sune telefonul si sa-i aud vocea ...ce sa-ti spun.... e greu.... trece ? ...nu, nu trece niciodata - stiu asta de cand l-am pierdut pe tata acum 17 ani...nu trece dar incet, incet iti cauti si iti gasesti alt punct de sprijin care te ajuta sa te ridici si sa continui sa fii acolo pentru cei dragi ramasi ... Chiar sunt alaturi de tine cu gandul desi nu te cunosc personal. Sincere condoleante! Cabiria, sincere condoleante! Multumesc Foxxy. Report
June 25, 201016 yr comment_44170 Cabiria, condoleante. e greu cand pleaca si al doilea din parinti. golul e si mai mare.din pacate, viata nu e justa mereu cu noi, si cu ei.Numai ganduri bune . Report
June 25, 201016 yr comment_44171 Maya, Cabiria, condoleante. Va doresc multa putere sa treceti peste aceste incercari ale vietii. Este foarte greu, am trecut prin asta (tata a murit la 59 de ani). Nu exista zi in care sa nu ma gandesc la el, iar pe mama, uneori incerc sa o sun si de 2 ori pe zi. Incerc sa ma gandesc la anii frumosi care i-am trait impreuna, si sa uit nebunia de acum catva ani, cand s-a intamplat (telefoane, avion, etc). Multumesc Milena. Chiar a fost o nebunie...dorinta mamei a fost sa o duc inapoi in Romania si sa fie inmormantata alaturi de tata. Au fost 8 zile de cosmar si de alergatura cand a trebuit sa rezolv cu toate actele/legalizarile/traducerile necesare...nu stiu, daca ma intrebi, ce am facut in timpul calatoriei cu avionul (Toronto-Bucuresti), stiu ca nu am vorbit cu nimeni si m-am tinut cat am putut sa nu plang...mi s-a parut o vesnicie! Report
June 25, 201016 yr comment_44177 Multumesc Milena. Chiar a fost o nebunie...dorinta mamei a fost sa o duc inapoi in Romania si sa fie inmormantata alaturi de tata. Au fost 8 zile de cosmar si de alergatura cand a trebuit sa rezolv cu toate actele/legalizarile/traducerile necesare...nu stiu, daca ma intrebi, ce am facut in timpul calatoriei cu avionul (Toronto-Bucuresti), stiu ca nu am vorbit cu nimeni si m-am tinut cat am putut sa nu plang...mi s-a parut o vesnicie! Cabiria, nici nu e nevoie sa te intreb. stiu ce am facut eu de la Montreal la Budapesta, am plans tot drumul. numai ganduri bune. Report
June 25, 201016 yr Author comment_44196 Multumesc,fetelor [b]Cabiria[/b],sincere condoleante.Îti trimit o îmbratisare si un gînd bun http://freesmileys.smiliesuche.de/troestende/troestende-smilies-0009.gif. ...eu înca sînt confuza, trista si nu pot sa cred ca este asa cum este. Acum m-am întors din tara. Am facut pomenirea/parastasul/pomana (fiecare spune altfel) de sase saptamîni. Nu mi-am închipuit ca va fi din nou asa de greu. Totul s-a întors. A durut parca mai tare, sa vad casa fara tata. Sa nu îl vad la masa cu noi, la televizor înjurînd politicienii... îmi lipseste rîsul ala cu ecou.Trist a fost momentul dupa slujba de acasa, cînd toata lumea - familia, prietenii si vecinii s-au asezat la masa. Ma uitam la fetele oamenilor... toti erau îngîndurati, tristi, vorbeau încet... se uitau în stînga, în dreapta... se uitau la noi, la mine... le citeam pe fata tristete, compatimire ...erau acele fete atît de cunoscute, familiare... fetele prietenilor cu care sarbatorea/m altadata zile de nastere, sarbatori... ocazii fericite... La fiecare om care ma gîndesc, îmi vine în minte o imagine care îl caracterizeaza, asa cum îl vad eu.La tata si acum în aceste momente ,cînd ma gîndesc la el, îl vad rîzînd cu gura pîna la urechi.Asa a fost mereu. Vesel, zîmbaret, cu chef de viata Report
June 25, 201016 yr comment_44197 Hey, pastreaza mereu rasetul lui in fata ochilor mintii. Amintirile sunt acum pretioasele picaturi de energie cand simtim ca nu mai putem. Desi au trecut doi ani de cand s-a dus bunica...si desi m-am impacat cu realitatea, nu pot sa nu ma gandesc mereu, mai ales cand vine vara. E un sentiment asa de urat in noi, atat de infricosator...frica de a fi singuri. Dar hei, nu esti, nu esti! El e mereu cu tine, crede-ma. O sa vezi ca atunci cand o sa fii in incurcatura lucrurile se rezolva asa, ciudat de usor si tu o sa stii prin cine si de ce Cabiria, trista calatorie si cea cu avionul si uneori si viata asta. Sincere condoleante! Report
June 27, 201016 yr comment_44285 O sa doara mult timp si dorul de el nu o sa treaca...doar o sa se atenueze in timp si-ti vei aduce mereu aminte de tatal tau fericit -si amintirea lui iti va lumina zilele.E greu, e cumplit de greu...dar trebuie sa-i pastram in inima noastra si dupa ce ii plangem, sa ne aducem mereu aminte sa le celebram viata, indiferent de cat de scurta a fost.Imbratisari calde de la noi! Report
June 27, 201016 yr comment_44301 Draga Maya,eu nu pot decat sa-ti trimit o imbratisare calda si sa-ti spun condoleante si sa fii tare.Nu pot sa-ti dau sfaturi pt ca si eu trec prin aceeasi durere ca si tine,acum o luna tata,tot in varsta de 57 de ani,m-a parasit si mi-a lasat un gol imens in suflet.Nici acum nu pot sa cred sau sa accept ce s-a intamplat.Cu o seara inainte vorbisem cu el,totul era bine,avusese cateva evenimente care l-au facut extrem de fericit,noi tocmai plecasem de la ei,urmand sa revenim in iulie,pe scurt,nici un motiv de suparare sau ingrijorare.Un telefon a doua zi ,m=a bulversat si m-a debusolat total:tata nu s-a mai trezit,a murit in somn.Din acea zi nu mai sunt eu si stiu ca multe vreme nu o sa pot sa-mi revin.Au fost multe intrebari,la care nu am primit si nici nu o sa primesc vreodata un raspuns:de ce el?de ce asa de tanar?de ce nu l-a mai lasat pe pamant sa se bucure de nepoti?Un om extraordinar de sociabil,vesel,mereu spunand un banc,o gluma,un om iubit de toata lumea ,a plecat,lasand in urma lui multa,multa durere.Pt mine fiecare zi ce trece e din ce in ce mai grea,dorul se intensifica,iar faptul ca trebuie sa ma intorc pt pomenirea lui si sa nu-l vad prin curte ma ingrozeste. Report
June 27, 201016 yr comment_44302 Offfffff Alis, nu pot decat sa te imbratisez . cuvintele cateodata sunt de prisos.Dumnezeu sa-l hodine. Report
June 27, 201016 yr Author comment_44309 Draga Maya,eu nu pot decat sa-ti trimit o imbratisare calda si sa-ti spun condoleante si sa fii tare.Nu pot sa-ti dau sfaturi pt ca si eu trec prin aceeasi durere ca si tine,acum o luna tata,tot in varsta de 57 de ani,m-a parasit si mi-a lasat un gol imens in suflet.Nici acum nu pot sa cred sau sa accept ce s-a intamplat.Cu o seara inainte vorbisem cu el,totul era bine,avusese cateva evenimente care l-au facut extrem de fericit,noi tocmai plecasem de la ei,urmand sa revenim in iulie,pe scurt,nici un motiv de suparare sau ingrijorare.Un telefon a doua zi ,m=a bulversat si m-a debusolat total:tata nu s-a mai trezit,a murit in somn.Din acea zi nu mai sunt eu si stiu ca multe vreme nu o sa pot sa-mi revin.Au fost multe intrebari,la care nu am primit si nici nu o sa primesc vreodata un raspuns:de ce el?de ce asa de tanar?de ce nu l-a mai lasat pe pamant sa se bucure de nepoti?Un om extraordinar de sociabil,vesel,mereu spunand un banc,o gluma,un om iubit de toata lumea ,a plecat,lasand in urma lui multa,multa durere.Pt mine fiecare zi ce trece e din ce in ce mai grea,dorul se intensifica,iar faptul ca trebuie sa ma intorc pt pomenirea lui si sa nu-l vad prin curte ma ingrozeste. Alis, îmi pare atît de rau... Asa am simtit si simt înca si eu. Îmi pun aceleasi întrebari,la care stiu, nu voi primi niciodata raspuns. As vrea sa te pot ajuta cu ceva, dar stiu ca nu pot... din pacate trebuie sa trecem "singuri" prin asta. Chiar daca vorbim cu familia sau prietenii... în sufletul nostru, în gîndul nostru tot singuri ramînem si trebuie sa ne luptam cu durerea,cu gîndurile,întrebarile fara raspuns,imaginile care ne trec prin minte.Eu chiar m-am întors de la pomenire. Ce pot sa-ti spun? Sa fii tare pentru tine si familia ta, pentru ca totul se întoarce. Pentru mine, saptamîna care am stat în tara acum pentru pomenire, a fost mai grea decît saptamîna în care am stat dupa ce s-a întîmplat...Sincere condoleante Report
June 27, 201016 yr comment_44313 Maya,sincere condoleante si mii de imbratisari calde,sunt alaturi de tine cu gandul,Dumnezeu sa il odihneasca. Report
June 27, 201016 yr comment_44325 Maya sincere condoleante! Sa incerci sa fii tare si sa pastrezi amintiri cat mai dragi alaturi de tatal tau! E foarte greu in astfel de cazuri ! Mie mi-a murit o sora de doar 27 de ani acum 4 ani si de atunci nimic nu mai este ca inainte! In suflet am acest gol pe care il port si nimeni nu imi poate schimba starea! Nicio sarbatoare nu mai este deplina, nicio fericire nu e completa!!!! Am invatat insa ceva din aceasta pierdere: sa fiu toleranta, sa ma bucur de familia pe care mi-a dat-o Dumnezeu, sa ma bucur de multe lucruri marunte pe care inante nu le bagam de seama! Am renuntat la cariera caci mi s-a parut ca familia mea si eu merit mai mult decat niste bani care la acel moment nici nu mi-a putut fi de folos!!!!!! Condoleante sincere, putere si Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!!!! Report
June 27, 201016 yr comment_44343 Condoleante Maya, condoleante Alis. Imi pare foarte rau. Va doresc sa fiti puternice. Imi pare rau ca nu stiu ce sa mai spun, cum sa va incurajez, imi stau in gat...E atat de dureros. Odiheasca-se in pace! Report
June 28, 201016 yr comment_44369 Draga Maya,eu nu pot decat sa-ti trimit o imbratisare calda si sa-ti spun condoleante si sa fii tare.Nu pot sa-ti dau sfaturi pt ca si eu trec prin aceeasi durere ca si tine,acum o luna tata,tot in varsta de 57 de ani,m-a parasit si mi-a lasat un gol imens in suflet... offf, Alis te imbratisez cu mult, mult drag. sincere condoleante si ganduri bune. ganduri bune si alinare pentru toti cei care au acest gol in suflet Report
June 28, 201016 yr comment_44409 Cabiria si Alis, sincere condoleante si din partea mea. Fie ca timpul sa mai atenueze din durerea voastra si a celor ce-s alaturi de voi! Report
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.