June 28, 201016 yr comment_44425 Sincere condoleante Alis! Mutumesc tuturor pentru gandurile voastre bune. Report
June 29, 201016 yr comment_44584 Cabiria ,condoleante.Maya,te imbratisez inca o data .Acum 2 saptamani,tata era in coma la Cluj.Sapamana aceasta l-am gasit mancand singur la masa.Ce evolutie !Nu conteaza ca are sonda urinara.Nu conteaza ca e usor paralizat pe partea stanga,nu conteaza ca se deplaseaza shontac,shontac cu cadrul,important este ca il avem incaprintre noi si ca mai are zile.Nu stiu cate,dar sper sa fie fericite.Oricat de batrani sau bolnavi ar fi,sunt ingerii nostrii si nu vrem sa ne despartim de ei.Vineri vine acasa.Cu el e si mama.Ii aduc copiii.Nu se intorc acasa la ei,ci la mine.Vreau sa-l aduc aici ,la tara,unde a copilarit.Aerul acesta curat ,verdele curtii,vecinii caresunt cam de o varsta cu el,sper sa-i readuca pofta de viata.Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ascultat ruga si mi l-a mai lasat putin. Report
June 29, 201016 yr comment_44587 Cabiria ,condoleante.Maya,te imbratisez inca o data .Acum 2 saptamani,tata era in coma la Cluj.Sapamana aceasta l-am gasit mancand singur la masa.Ce evolutie !Nu conteaza ca are sonda urinara.Nu conteaza ca e usor paralizat pe partea stanga,nu conteaza ca se deplaseaza shontac,shontac cu cadrul,important este ca il avem incaprintre noi si ca mai are zile.Nu stiu cate,dar sper sa fie fericite.Oricat de batrani sau bolnavi ar fi,sunt ingerii nostrii si nu vrem sa ne despartim de ei.Vineri vine acasa.Cu el e si mama.Ii aduc copiii.Nu se intorc acasa la ei,ci la mine.Vreau sa-l aduc aici ,la tara,unde a copilarit.Aerul acesta curat ,verdele curtii,vecinii caresunt cam de o varsta cu el,sper sa-i readuca pofta de viata.Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ascultat ruga si mi l-a mai lasat putin. Pisco, ma bucur mult sa aud ca tatal tau e mai bine. Multa sanatate in continuare! Report
June 29, 201016 yr comment_44590 Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ascultat ruga si mi l-a mai lasat putin. Pisco, ma bucur pentru tine asta e firescul lucrurilor, asa a randuit Dumnezeu, ca ei sa se duca inaintea noastra... oare de ce nu ne-a invatat si sa ne impacam cu asta Report
June 29, 201016 yr comment_44596 Pisco, ce ma bucur ca tatal tau e mult mai bine Alis, Cabiria, condoleante!! Fetelor, cand citesc povestile voastre imi amintesc de tataia care s-a stins acum patru ani, la 71 de ani. Anul urmator, el si mamaia ar fi sarbatorit nunta de aur Duminica am fost la el in vizita si era mai lucid ca niciodata parca, iar luni dimineata m-a sunat mama la scoala sa-mi zica vestea.. e drept ca ne asteptam, dar Doamne cat doare sa-i pierzi pe cei pe care ii iubesti atat de mult Nu o sa uit niciodata ochii lui inlacrimati in momentul in care am plecat ..parca stia ca nu o sa ne mai vedem..Ma doare faptul ca si el isi astepta parca sfarsitul..stia ce-o sa se intample si nu mai avea putere de nimic. Nu stiu daca era resemnat, dar parca incerca sa ne indeparteze de el poate ca sa nu suferim atat..Si-acum ma gandesc cat de mult s-ar fi bucurat de stranepotul lui..Viata merge mai departe, golul din inima ramane, insa raman si amintirile,gandurile fotografiile si mai raman si ceilalti, cei pe care ii iubim si pentru care trebuie sa fim puternici.. Report
June 30, 201016 yr comment_44723 Pisco, ma bucur mult ca tatal tau e mai bine si sper ca Dumnezeu sa va asculte rugile in contimuare si sa fie cat mai mult impreuna cu voi.Ieri s-a implinit o luna de cand mama s-a dus, a fost o zi tare, tare grea. Dupa amiaza am plecat de la birou pentru ca am plans continuu. Parca imi e din ce in ce mai greu....Toata lumea imi zice ca o sa treaca dar nici nu stiu daca vreau sa treaca...Multumesc... Report
July 3, 201016 yr comment_45037 Alis, Cabiria, condoleante! Cuvintele sunt goale si de prisos! Report
July 5, 201016 yr comment_45478 Maya,Cabria,Alis,sincere condoleante !!!!Stiu prin ce treceti,tatal meu a murit la 44 de ani,sanatos tun(i-a plesnit aorta la inima).Desi in octombrie se implinesc 12 ani,mama mea are si acum momente in care sta pe geam si-l asteapta sa vina de la servici. Report
July 10, 201016 yr comment_46683 Offfffff Alis, nu pot decat sa te imbratisez . cuvintele cateodata sunt de prisos.Dumnezeu sa-l hodine.Multumesc mult,Stella. Alis,îmi pare atît de rau... Asa am simtit si simt înca si eu.Îmi pun aceleasi întrebari,la care stiu,nu voi primi niciodata raspuns.As vrea sa te pot ajuta cu ceva,dar stiu ca nu pot...din pacate trebuie sa trecem "singuri" prin asta.Chiar daca vorbim cu familia sau prietenii...în sufletul nostru,în gîndul nostru tot singuri ramînem si trebuie sa ne luptam cu durerea,cu gîndurile,întrebarile fara raspuns,imaginile care ne trec prin minte.Eu chiar m-am întors de la pomenire.Ce pot sa-ti spun?Sa fii tare pentru tine si familia ta,pentru ca totul se întoarce.Pentru mine,saptamîna care am stat în tara acum pentru pomenire,a fost mai grea decît saptamîna în care am stat dupa ce s-a întîmplat...Sincere condoleante Multumesc,Maya.Ai mare dreptate ca trebuie sa trecem singuri,numai noi putem gasi taria interioara de a depasi momentul.Pt mine cele mai grele momente sunt dimineata si seara,atunci sunt doar eu cu el,cu "dialogul"si rugaciunile pt el,in rest sunt neschimbata,ca si cum nu s-a intamplat nimic.Nu vreau ca cei din ju rsa sufere si ei,mai ale Noris care e f sensibil.Saptamana viitoare plec pt pomenire si voi sta 3 saptamani,pt ca si mama sa se bucure de nepoti.Stiu ca o sa fie mult mai greu decat acum 5 saptamani si nu stiu cum o sa fac fata sufleteste. Multa putere Maya,frumoasa ta familie te va ajuta mult sa treci peste aceasta durere. Cabiria si Alis, va imbratisez tare tare tare!Maria Multumesc ,Adriana Condoleante Maya, condoleante Alis. Imi pare foarte rau. Va doresc sa fiti puternice. Imi pare rau ca nu stiu ce sa mai spun, cum sa va incurajez, imi stau in gat...E atat de dureros. Odiheasca-se in pace!Multumesc,Floricica Draga Maya,eu nu pot decat sa-ti trimit o imbratisare calda si sa-ti spun condoleante si sa fii tare.Nu pot sa-ti dau sfaturi pt ca si eu trec prin aceeasi durere ca si tine,acum o luna tata,tot in varsta de 57 de ani,m-a parasit si mi-a lasat un gol imens in suflet... offf, Alis te imbratisez cu mult, mult drag. sincere condoleante si ganduri bune. ganduri bune si alinare pentru toti cei care au acest gol in suflet Multumesc,Boni Alis, Maria, sincere condoleante!Multumesc,Foxxy Cabiria si Alis, sincere condoleante si din partea mea. Fie ca timpul sa mai atenueze din durerea voastra si a celor ce-s alaturi de voi! Multumesc,Lala Sincere condoleante Alis! Mutumesc tuturor pentru gandurile voastre bune.Condoleante si tie si multa putere de a merge mai departe.Te imbratisez cu drag Report
July 10, 201016 yr comment_46685 Cabiria ,condoleante.Maya,te imbratisez inca o data .Acum 2 saptamani,tata era in coma la Cluj.Sapamana aceasta l-am gasit mancand singur la masa.Ce evolutie !Nu conteaza ca are sonda urinara.Nu conteaza ca e usor paralizat pe partea stanga,nu conteaza ca se deplaseaza shontac,shontac cu cadrul,important este ca il avem incaprintre noi si ca mai are zile.Nu stiu cate,dar sper sa fie fericite.Oricat de batrani sau bolnavi ar fi,sunt ingerii nostrii si nu vrem sa ne despartim de ei.Vineri vine acasa.Cu el e si mama.Ii aduc copiii.Nu se intorc acasa la ei,ci la mine.Vreau sa-l aduc aici ,la tara,unde a copilarit.Aerul acesta curat ,verdele curtii,vecinii caresunt cam de o varsta cu el,sper sa-i readuca pofta de viata.Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ascultat ruga si mi l-a mai lasat putin.Piscotel,multa sanatate tatalui tau. Cabiria, Alis, condoleante !Multumesc,any Pisco, ce ma bucur ca tatal tau e mult mai bine Alis, Cabiria, condoleante!! Fetelor, cand citesc povestile voastre imi amintesc de tataia care s-a stins acum patru ani, la 71 de ani. Anul urmator, el si mamaia ar fi sarbatorit nunta de aur Duminica am fost la el in vizita si era mai lucid ca niciodata parca, iar luni dimineata m-a sunat mama la scoala sa-mi zica vestea.. e drept ca ne asteptam, dar Doamne cat doare sa-i pierzi pe cei pe care ii iubesti atat de mult Nu o sa uit niciodata ochii lui inlacrimati in momentul in care am plecat ..parca stia ca nu o sa ne mai vedem..Ma doare faptul ca si el isi astepta parca sfarsitul..stia ce-o sa se intample si nu mai avea putere de nimic. Nu stiu daca era resemnat, dar parca incerca sa ne indeparteze de el poate ca sa nu suferim atat..Si-acum ma gandesc cat de mult s-ar fi bucurat de stranepotul lui..Viata merge mai departe, golul din inima ramane, insa raman si amintirile,gandurile fotografiile si mai raman si ceilalti, cei pe care ii iubim si pentru care trebuie sa fim puternici.. Multumesc,OlgutaAlis, Cabiria, condoleante! Cuvintele sunt goale si de prisos!Multumesc,Zoazorel Maya,Cabria,Alis,sincere condoleante !!!!Stiu prin ce treceti,tatal meu a murit la 44 de ani,sanatos tun(i-a plesnit aorta la inima).Desi in octombrie se implinesc 12 ani,mama mea are si acum momente in care sta pe geam si-l asteapta sa vina de la servici.Multumesc,Diana Report
September 25, 201015 yr comment_57758 [i][b]A fost odata, ca niciodata.......Si au trait pana la adanci batraneti.[/b][/i] Cam asa incep si se termina toate basmele. Numai ca, nici un basm nu se incheie cu plecarea definitiva a unuia din personajele principale... Realitatea este tragica, atunci cand cineva drag noua pleaca, pentru totdeauna. Aceste randuri, totusi, nu fac parte din vreun basm, sunt doar relatarea unor fapte, a unor intamplari - amintiri proprii si personale. Au trecut 2 luni.Doua luni cumplite, pe care stiam ca va trebui sa le strabat, dar speram ca nu va fi asa curand.Doua luni in care am cunoscut abisul si am incercat sa urc inapoi. Inca n-am reusit sa ajung la suprafata, sa ies iar in soare, dar sper ca sunt pe drumul cel bun. Oricum, lumea ce-o stiam, s-a destramat. Pentru totdeauna.Doua luni in care a trebuit sa ma reobisnuiesc cu viata, sa ma reobisnuiesc cu cei din jur.Doua luni care imi par 2 ani.Doua luni in care am trecut de la o stare de gol absolut, la cea de fiinta umana ce-ncearca sa mearga inainte. In primele zile, nu eram in stare sa simt nimic. Ma uitam la mainile mele, la picioare, vedeam ca ma pisca tantarii si nu reactionam, desi ma umpleam instant de blande. Ma uitam la maini si la picioare si-mi ziceam ca trebuie sa ma misc, trebuie sa fac ceva - nu reuseam sa fac nici o miscare. Incercam, cu greu, sa-mi simt corpul - nu reuseam. Parca eram simplu spectator / marioneta si altcineva decidea cand sa ma misc.Doua luni in care a trebuit de foarte multe ori sa-mi infranez primul impuls de a-l intreba pe tata ce sa fac, atunci cand aveam o nedumerire… Pentru ca tata nu mai e. S-a dus intr-o zi de vara.O zi de vara ce a parut a fi o zi obisnuita, dar care s-a dovedit a fi inceputul celei mai negre perioade din viata mea.In acea zi primisem niste vesti, vroiam sa discut cu el. Ca de obicei, pe seara, il asteptam sa apara pe messenger, sa discutam. L-am asteptat degeaba. Si inca-l mai astept.A fost o zi relativ obisnuita. Privind in urma, imi dau seama ca n-am avut nici o presimtire. Nimic. Pana cand m-a sunat sora-mea. Imi tot zicea sa stau pe scaun si ma enervam…… cumva, am simtit ca s-a intamplat ceva, intuiam deja ce vrea sa-mi zica si ma enervam ca nu-mi spune, ma tot lua cu statul jos, cu bilet de avion / autocar, in loc sa-mi spuna ceea ce simteam deja.A doua zi dimineata, am zburat spre Bucuresti, cu escala la Sibiu. Cand am ajuns aproape de Otopeni, ne astepta o minunata furtuna, prin care pilotul a incercat sa forteze aterizarea. Au fost niste momente destul de nasoale, incercam sa-mi imaginez cine va putea sa-i spuna maica-mii ca trebuie sa se pregateasca de-o a doua inmormantare…. Goluri de aer, rafale, ploaie torentiala… in avion, mainile si picioarele mele zburataceau care-ncotro, fara nici o sansa sa reusesc sa le controlez. Singurul lucru care ma tinea sa nu zburd si eu prin avion era centura de siguranta. Intr-un final, dupa o anularea aterizarii pe Otopeni, o escala neprogramata la Constanta si ceva timp petrecut in plus in aer, am reusit sa aterizam in Bucuresti.Acasa am ajuns noaptea tarziu, dupa un drum cu masina, ceva opriri… Tata era deja la capela, mama ma astepta….De multe ori, in timp ce-l vegheam, aveam impresia ca se misca, ma asteptam sa deschida ochii….. imaginatie de om nebun… L-am inmormantat cu o zi inainte ca nepotul lui sa implineasca doi ani. Nepot caruia ar fi trebuit sa-i dea drept cadou de ziua lui „un pic de smantana”, dar n-a mai apucat.Nepot, care l-a cautat multe zile prin casa, strigand bunicu’, bunicu’. De fiecare data cand se deschidea o usa, el sarea repede: „vine bunicu’”.Nepot care a trebuit sa se obisnuiasca sa zica: „bunicu’ doarme, ca e obosit”, „bunicu’ are ochii inchisi, se odihneste”.Nepot care, atunci cand l-am dus la tara, unde a si murit tata, dupa ce-a intrat pe poarta a exclamat: „acolo e bunicu’!”, aratand spre intrarea in casa...Nepot care, chiar deunazi, ii spunea bunica-sii (vazand-o ca se aseaza pe scaun, in fata calculatorului, ca sa-mi scrie cate ceva pe messenger): „ii sc’iem lu’ Foxyy, jupanului si lu’ bunicu’!”.Nepot pe care tata, inca de cand a aflat ca va fi bunic, l-a numit „el”, desi sora-mea era insarcinata in cateva saptamani.Nepot pe care tata, convins de mine sa vina la Bucuresti sa-l vada si sa fim cu totii impreuna de ziua mea si-a sora-mii, l-a adorat din prima clipa cand l-a vazut si l-a tinut in brate, imediat ce ei au iesit din spital si au ajuns acasa. Cand si-a luat nepotelul in primire, tata a devenit un alt om...... a-ntinerit cu 20 de ani! A trait o viata plina. A facut cam tot ce-a vrut si ce i-a placut. A avut si cateva regrete, ca orice om normal.La atletism a fost campion regional la alergari - garduri (sarea destul de des parleazu’). Alpinism a facut in tinerete (nu de performanta, ci din placere).Student fiind, s-a indragostit de-o fata la prima vedere. Cu ea s-a si casatorit (au serbat in primavara 43 de ani de casnicie), cu ea a facut 2 copii pe care i-a adorat si tot impreuna au devenit bunicii unui minunat baietel. Care baietel semana leit cu bunic’su matern, cand era acesta mic.Si-a adorat familia, a facut orice pentru ca „fetele” sa se simta bine in orice situatie, sa simta ca-s iubite, ocrotite.Ne-a dus in excursii si drumetii in aproape toata Moldova. Ba pe munti, ba pe la manastiri, ba pe la lacuri / baraje.I-a placut tare mult pescuitul si, la fiecare 2 duminici, daca vremea o permitea, iesea din casa cu rucsacu’ si cu unditele dupa el. Mergea si singur, cateodata, dar, de obicei, macar una din noi il insotea.Ii placea sa se joace cu noi, cand eram mici. Ne satisfacea toate poftele. Ce frumos stateam io in fotoliul personal: Din pacate, a avut si multe dezamagiri din partea celor dragi, chiar si din partea familiei. A incercat sa nu judece pe nimeni si sa nu poarte pica, desi ar fi fost indreptatit.Cand i s-a cerut ajutorul, n-a cerut niciodata nimic la schimb. A facut tot ce-a putut pentru a ajuta acea persoana, fie ca era din familie sau era cunoscut / vecin... Era mereu pregatit cu o vorba buna pentru fiecare, dar stia sa si rada, cand era cazul. Tinea la glume si-i placea sa fie mereu inconjurat de cei dragi, sa fie mereu buna-dispozitie in jur.Cand au implinit 40 de ani de la casatorie, ai mei s-au trezit pusi in fata faptului implinit: tre' sa va cununati religios, totu' e pregatit! Si n-au cracnit!Poza din noaptea nuntii, asteptandu-si proaspata (aceeasi) nevasta: I-a placut mereu sa citeasca - era o enciclopedie ambulanta! In casa, fara sa exagerez, avem vreo 5000 de carti. Si nu, nu-s duplicate! Numai in sufragerie sunt 2 pereti-biblioteca, cu randuri-randuri de carti. Si de citit, le-a citit pe-aproape toate. Cel putin pe alea cumparate personal, le-a citit sigur! Cand aveam vreo 7-8 ani, la una din onomasticile mele, mi-a dat cheia de la masina si m-a rugat sa-i aduc cutia ce-o „uitase” in portbagaj. Normal ca de la masina pana sus, la etaju’ 4 am facut fel si fel de sfecle si nu-mi incapeam in chele de bucurie, privind canarii....La alta onomastica, intru in bucatarie si dau sa ma asez pe scaun... toata lumea face ochii cat cepele si tata ma-ntreaba gingas: nu te uiti unde vrei sa te-asezi??? Era un joc - Scrabble...Aveam vreo 4 ani, era frig afara. Nu stiu daca era de Craciun ori de Paste, nu-mi aduc aminte exact. Stiu doar ca era in preajma uneia din sarbatori. Veneam de la bunica, cu trenul, cu bunica si cu una din surorile maica-mii. Neavand tren direct, schimbam de vreo 2-3 ori trenurile. La una din coborarile intermediare, o iau eu catinel inaintea bunica-mii si-a matusa-mii, merg agale si-o aud pe matusa-mea strigandu-mi: „ai grija pe unde mergi, vezi ca dai peste un domn!”. Ridic ocheanele (ca-n filmele cu natarai, cate-un pic, sa nu scap cumva vreun amanunt...) pornind de la ghete si urc usor (de la biata-mi inaltime pana la 1.83 m...) pana disting sfecla bucuroasa din fata-mi... In secunda urmatoare stiu ca zburam spre bratele intinse ale lui tata....Si ar mai fi multe, multe astfel de amintiri... Cumva, cred ca am acceptat faptul ca s-a dus. L-am visat la vreo 2 nopti dupa inmormantare - stiam ca el nu mai este, dar l-am visat viu si-mi spunea: „nu mai fi asa trista, lasa, ai sa vezi, o sa treaca usor-usor durerea...” Dupa o zi, parca incepeam sa ies nitel din amorteala. De unde initial nu eram capabila sa-mi simt propriul corp, usor-usor, am reusit sa recapat controlul. Mereu l-am visat viu si mereu, in vis, eu stiu ca el nu mai este.... Cumva, cred ca am reusit sa ma impac cu pierderea lui. Dar nu complet.Am avut, in aceste 2 luni, cateva etape: prima a fost la 2 zile dupa inmormantare, cand l-am visat prima oara. Stiu ca visele sunt de fapt manifestari de-ale subconstientului / inconstientului, dar cumva, chiar asa a si fost - am reusit sa-mi recapat nitel controlul, suferinta n-a disparut, dar, cumva, parca se diminuase. Cel putin in timpul zilei. Noaptea, totul se inchidea pentru mine - puneam capul pe perna si, pur si simplu, totul disparea, pentru mine. Ma trezeam a doua zi, de parca abia as fi pus capul pe perna. Nu-mi aminteam ce-am visat (si eu imi amintesc visele), totul era o pata neagra pentru mine. Creierul prelua controlul, asta-i clar! Probabil ca l-am visat pe tata de foarte multe ori, dar fiind mult prea dureros, cerebelu’ a zis: halt!A mai fost o etapa - am inceput sa-mi amintesc visele. Nu deodata, treptat. O noapte da, 3 nu, iar da, iar 4 nu si tot asa.... Nu-l visam pe tata intotdeauna, dar simteam ca sunt pe cale sa-mi recapat controlul.O alta etapa a fost la vreo 7 saptamani dupa ce s-a dus... cumva, am inceput sa-mi revin. Am mai facut un pas. Cati mi-au ramas??? N-am idee... Oricum, niciodata nu voi fi cea de dinainte. Nu ma chinuie neaparat de ce-urile - autopsia a fost de mare ajutor in cazul meu, nu ma chinuie intr-atat remuscarile ca poate n-am fost chiar cel mai bun copil pentru el, ma chinuie gandul ca n-am putut sa-i vorbesc si sa-mi iau la revedere de la el. Mereu am sperat ca voi fi de fata cand se va duce, ca voi putea sa-l tin de mana si sa-i spun „Adio!”.Ma chinuie rau de tot gandul ca s-a stins fiind singur - era la tara, lucra la masina.... L-au gasit vecinii... Salvarea a venit, dar resuscitarea a fost tardiva.Ma chinuie gandul ca nu-l voi mai vedea niciodata, ca nu-i voi mai auzi vocea, ca nu-i voi mai citi salutul sau „altfel” de pe messenger, ca nu voi avea cu cine sa mai discut despre orice. Pocherul, tablele ori remy-ul nu vor avea acelasi farmec, fara el... Am invatat multe de la tata, a fost un om cu totul si cu totul deosebit. Sper doar ca am reusit, macar intr-o mica masura, sa-i fac viata mai usoara, mai vesela, mai senina.Acum vreo 3 ani, din proprie initiativa, am luat-o pe mama pe sus si-am mers la magazin, sa cumpar un covor pentru sufragerie. Am ajuns acasa cu 3 covoare - cate unul pentru fiecare camera. Cand s-a intors tata de la tara, a ramas nitel mirat, da’ n-a comentat prea multe. A doua zi, impreuna cu mama, m-am apucat sa fac curat in casa, sa pot pune covoarele noi. Normal ca n-am apucat in timpul zilei, dar cat au lipsit ei seara, fiind la o petrecere, am facut eu luna intr-un dormitor, am mutat mobilele din loc si nu m-am lasat pana n-am schimbat covorul. Cand au venit acasa, i-am lasat sa-si traga nitel sufletica, apoi i-am intrebat gingas: „ce parere aveti?” Lu’ tata i-au sclipit imediat ochisorii: „nu-i rau deloc!”.Dupa un an, l-am intrebat la un moment dat, pe messenger: „ce parere ai daca as lua niste perdele? Ai fi de acord sa le inlocuim pe alea existente acum?”. Raspuns: „mai, io nu zic nimic. Astept!” Si, normal ca l-am pus la treaba - sa masoare toata casa si sa-mi zica dimensiunile. N-a cartit, ci s-a conformat! Cand am pus draperiile in sufragerie, i-a zis maica-mii: „n-are gusturi rele fata asta!”Cand era ceva modificat prin casa, ori il intreba cineva de ce face astfel (indiferent despre ce era vorba), de multe ori raspunsu' era: Foxyy mi-a zis! Si nimeni nu mai comenta nica! Ma mai alina faptul ca s-a stins la tara, la casa parinteasca. Sper ca l-au asteptat parintii, fratii si surorile... Suna ca o nebunie, stiu, dar incerc sa-mi alin durerea cu astfel de ganduri.Mai sper ca nu s-a chinuit, ca nu a avut dureri mari si ca s-a terminat totul, pentru el, repede. Mereu spunea ca prefera sa se stinga in somn, la fel ca tatal sau, decat sa sufere. Sper ca, in final, macar dorinta asta i s-a indeplinit.Nu vroia sa moara, ar fi vrut sa mai traiasca, macar cativa ani, sa-si vada nepotelul la scoala... Ar fi vrut sa treaca macar de 70 de ani... A murit la 66 si 7 luni. In tot acest timp, in aceste 2 luni, cu greu am putut discuta cu cineva despre ceea ce am pierdut, despre tata. Sora-mea a putut sa scrie relativ repede, mama vorbea cu noi, sau cu altii din familie, cu prieteni, se mai descarca nitel. Eu, nu reuseam sa scot 2 vorbe, iar de scris - mi se-nclestau degetele-n tastatura. De multe ori imi doream sa plang, simteam nevoia sa ma descarc cumva si simteam ca prin plans, as reusi.Dar am alaturi o persoana extraordinara, care mi-a zis: [i]„Cand te doare ceva sau cand ai o stare accentuata de tristete, plangi. Dar nu poti sa consumi prin plans golul ala care e in tine cand moare cineva. Ala ramane oricum in tine indiferent ce faci.Si e normal sa plangi din cand in cand dar nu e normal sa iti doresti sa plangi. Daca nu plangi mult, te simti vinovata ca nu suferi suficient. Dar suferinta asta nu o poti consuma sau exprima prin plans...Chiar dupa ce o sa-ti revii, golul ala o sa ramana acolo. Dar daca nu incerci, n-o sa-ti revii.”[/i]Asa ca, am incercat sa ma linistesc, am incercat sa-mi revin, desi, nu de putine ori, lacrimile-mi curgeau siroaie. Stiu ca-mi va fi greu, mult timp de acum incolo, dar pentru tata, pentru ca lui nu-i placea niciodata sa ne vada plangand, trebuie sa-ncerc sa-mi revin, sa fiu tare. Cum, inca nu stiu. In timp, poate voi reusi sa ma mai linistesc. Au fost multi cei ce s(m)-au intrebat ce-i cu mine, unde am disparut, de ce nu mai dau nici un semn de viata. Pur si simplu, m-am retras, n-am reusit si inca nu sunt in stare sa discut / scriu mare lucru. Iar despre tata, nici atat nu pot scrie / discuta. Totusi, cand am reusit, am avut alaturi niste oameni minunati, carora le multumesc din suflet ca au avut bunavointa sa ma asculte, ca au reusit sa-mi scrie cateva vorba, sa ma imbarbateze, sa-ncerce sa ma aduca pe linia de plutire. Aceste randuri le-am scris in decurs de-o saptamana, cu greu.Ar mai fi multe de scris, despre felul in care reusea sa se sperie, an de an, venind la bunica, intrand in ograda si dand cu ochii de-un bostan cioplit (de sora-mea si de mine) si cu o lumanare aprinsa in el.A avut si regrete - ca a trebuit sa umble pe la baraje, pe la rauri, sa proiecteze si sa asiste la diferite constructii hidrotehnice, in loc sa se joace cu noi - ne vedea doar noaptea tarziu, cand ajungea acasa noi deja dormeam, iar plecarea lui era mereu dimineata devreme, cand noi inca mai visam...I-a placut mult sa se plimbe. Cand se putea, umbla brambura prin tara. Cred ca i-ar fi placut mult sa se plimbe si prin lume. Dar, sper eu, si-a mai potolit din curiozitati prin ochii mei, privind pozele facute de mine, ori ascultandu-ma in timp ce-i povesteam pe unde am umblat, ce-am vazut...Ii placea sa asculte muzica. N-avea vreun gen preferat, mereu zicea ca-i place muzica buna.Se uita mereu la fotbal, traia cu frica ca, de va pierde vreun meci, va fi sanctionat de FIFA ori de UEFA... Am comentat cu el campionatul de fotbal care s-a incheiat in iulie, campionatul de fotbal intern... Facea liste si listute cu meciurile pe care le urmarea, scoruri, clasamente... Acum sunt puse bine, acasa, intr-un dosar. Laolalta cu scorurile de la Solitaire... si cu multe alte astfel de hartii.A avut si multe satisfactii, unele de pe urma unor dispute, altele pur si simplu in urma unor alegeri sau datorita cursului vietii.S-a ciocnit si de oameni inchisi la minte, cu care a trebuit sa duca munci titanice de lamurire, desi nimeni nu l-ar fi invinuit daca tacea. Dar el a vrut sa fie mereu cinstit cu toti cei din jur. A incercat sa fie un om corect in tot ce-a facut.S-a luat de gat cu medicii, dar s-a dovedit ca si a avut castig de cauza. N-a acceptat sa-i fie amputata laba piciorului, dovedind tuturor ca si fractura de calcai se poate vindeca, in timp; n-a acceptat diagnosticul de sarcina oprita din evolutie, la varsta de 3 luni pus maica-mii, a refuzat varianta de avort chirurgical - daca e ceva, organismul va expulza singur totul - iar peste 6 luni, el era cel ce ma lua in brate pentru prima oara (mama era sedata complet). A intuit bine situatia si nu doar de cateva ori.In ultimul an, se bucura pentru mine cand mai castigam cate ceva, la concursurile (culinare) la care imi bagam nasul. Cand a ajuns acasa unul din premii, chiar a facut si proba: si-a pus sortul, a luat basca de bucatar pe cheliuta si a-nceput sa citeasca din Jamie (in engleza). Dupa, a venit sa-mi scrie: bai, da' oamenii astia fac economii la materiale??? Sortu' nici pe post de maieu nu-l pot folosi, acopera mult mai putin; basca, mai treaca mearga, desi sta taman in varfu' capatanii mele (da' io-s mai capatanos din fire), iar cand ai s-ajungi acasa, ai sa ma gasesti bucatarind ca Jamie, fiind toba de engleza!!! - in conditiile in care el habar n-avea de englezeasca, nici salut nu stia cum se zice... Si.... si.... si....Ma opresc aici. Deja e prea mult pentru mine.Tati, te voi purta mereu in suflet!Adio! Report
September 25, 201015 yr comment_57759 Sus fruntea, trebuie sa mergem inainte, n-avem incotro!Ai scris un mesaj nemaipomenit de frumos, cu siguranta tatal tau ar fi fost foarte mindru de isprava asta a ta! Report
September 25, 201015 yr comment_57760 Draga Foxxy, Astea sunt cele mai grele momente din viata, cand cei dragi ne parasesc.Oricat de tarziu ar veni, tot e prea devreme .Parca anul asta a fost mult prea plin de aceste triste evenimente.Iti doresc multa alinare, multa dragoste a celor din jur , si mult curaj.Din ce ai povestit, ai avut parte de un tata exceptional, Dzeu sa-l ierte.Condoleante mamei , surorii , nepotului, si tuturor celor dragi. Report
September 25, 201015 yr comment_57762 In ultimul an, se bucura pentru mine cand mai castigam cate ceva, la concursurile (culinare) la care imi bagam nasul. Cand a ajuns acasa unul din premii, chiar a facut si proba: si-a pus sortul, a luat basca de bucatar pe cheliuta si a-nceput sa citeasca din Jamie (in engleza). Dupa, a venit sa-mi scrie: bai, da' oamenii astia fac economii la materiale??? Sortu' nici pe post de maieu nu-l pot folosi, acopera mult mai putin; basca, mai treaca mearga, desi sta taman in varfu' capatanii mele (da' io-s mai capatanos din fire), iar cand ai s-ajungi acasa, ai sa ma gasesti bucatarind ca Jamie, fiind toba de engleza!!! - in conditiile in care el habar n-avea de englezeasca, nici salut nu stia cum se zice... Si.... si.... si....Ma opresc aici. Deja e prea mult pentru mine.Tati, te voi purta mereu in suflet!Adio! ^_^ Offff, sugubatz tac-tu ista dom'ni. Apai io pun pariu ca el acu ii distreaza pe ai lui acolo unde e, in lumea aceea buna, unde nu exista tristete, lacrimi, lipsuri si griji. Hai, lasa! Stii? Cand ei pleaca, noi suntem tristi si depresivi, de ce? Pai pentru ca ne gandim la noi, la suferinta noastra, ne e frica de singuratate aici, pe pamant. Hai sa ne bucuram un pic pentru ei. La urma urmei, acolo unde sunt, au parte numai de fericire, asa cum o merita, caci fericirea pe care au oferit-o ei in viata asta li se intoarce inmiit. Eu nu cred nici in ruptul capului ca s-au pierdut undeva. Sunt absolut convinsa ca moartea este poarta prin care trebuie sa trecem atunci cand nu mai suportam dorul de cei iubiti. Si -cum zici tu, ganduri de om nebun- eu is convinsa ca ei ne asteapta acolo, in lumea aceea buna. Stiu asta, asa simt. O sa ii regasim. Insa inainte de asta trebuie sa ne castigam acest merit. Mai avem de asteptat asa ...cam 60 de ani, sa zicem Hai sa ne continuam caltoria noastra istovitoare si intortocheata. La finele ei nu vom avea parte decat de bucurie deplina: aceea a revederii Capul sus Monica! Sa daruim si noi, asa cum cei iubiti de noi ne-au aratat si ne-au invatat o viata intreaga. Hai Monica, incet, copacel! Priveste inainte! Report
September 25, 201015 yr comment_57763 Draga Foxxy, Astea sunt cele mai grele momente din viata, cand cei dragi ne parasesc.Oricat de tarziu ar veni, tot e prea devreme .Parca anul asta a fost mult prea plin de aceste triste evenimente.Iti doresc multa alinare, multa dragoste a celor din jur , si mult curaj.Din ce ai povestit, ai avut parte de un tata exceptional, Dzeu sa-l ierte.Condoleante mamei , surorii , nepotului, si tuturor celor dragi. Din pacate, adevar graiesti Report
September 25, 201015 yr Author comment_57765 Am început mesajul asta de 'nshpe ori.Nu pot sa-l continui nicicum,desi am discutat de-atîtea ori...Ma bucur ca ai putut scrie!Mi-ai trezit amintiri frumose,apoi dureroase,frumoase si iar dureroase...si cumva mi-ai dat ceva din puterea ta!Multumesc. Report
September 26, 201015 yr comment_57766 Speram sa nu fie acesta raspunsul lipsei... Scriu si sterg si scriu si sterg....si nu gasesc cuvinte care sa te faca sa treci peste ceea ce se intampla....nu ai cum si e de inteles ca nu poti inca sa vorbesti de el....te inbratisez cu drag astfel sa poti simti ca sunt alaturi de tine. Ai mare grija de tine pentru ca involuntar intri(am) intr-o sfera a delasarii personale in astfel de momente. Report
September 26, 201015 yr comment_57768 Foxy ca mult mi-ai lipsit!!!! imi pare atat de rau,condoleante...Cand ma gandesc ca , eu chiar azi iau bubuletul si ma duc sa-l astept pe tata la aeroport ca vine din Italia unde a trebuit sa stea cu celalalt nepot,asa e cum zici tu, bubuletul e in al noualea cer...Bietul copilot,imi pare tare tare rau... Report
September 26, 201015 yr comment_57769 Condoleante! Nu ajuta nimic acum.Doar timpul care trece mai atenueaza putin din durere.Considera-te norocoasa ca ai avut un asa minunat tata si chiar si pentru scurta vreme ai avut parte de dragostea lui. Sint multi oameni nefericiti care traiesc vieti goale fara o asemenea sansa. Report
September 26, 201015 yr comment_57771 Condoleante Foxy.Mai mult nu pot sa-ti spun.https://forum.artaculinara.ro/public/style_emoticons/default/6.gif Cuvintele sunt de prisos. Report
September 26, 201015 yr comment_57793 Sus fruntea, trebuie sa mergem inainte, n-avem incotro!Ai scris un mesaj nemaipomenit de frumos, cu siguranta tatal tau ar fi fost foarte mindru de isprava asta a ta!Adriana, iti multumesc frumos pentru sustinere! Report
September 26, 201015 yr comment_57797 Draga Foxxy, Astea sunt cele mai grele momente din viata, cand cei dragi ne parasesc.Oricat de tarziu ar veni, tot e prea devreme .Parca anul asta a fost mult prea plin de aceste triste evenimente.Iti doresc multa alinare, multa dragoste a celor din jur , si mult curaj.Din ce ai povestit, ai avut parte de un tata exceptional, Dzeu sa-l ierte.Condoleante mamei , surorii , nepotului, si tuturor celor dragi.Stella, din pacate asa este - niciodata nu ne vom putea obisnui cu pierderea cuiva drag.Suntem invatati sa vorbim, sa scriem... dar nu ne poate invata nimeni sa acceptam o astfel de pierdere. Si nici ce sa facem sa trecem mai usor peste...Intr-adevar, am avut parte de un tata deosebit. Dar parca prea putin timp am avut parte de el...Iti multumesc pentru cuvintele frumoase! Report
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.