adi_edi

Acum vreo 2 luni am gasit pe o punga de zahar un anunt despre o expozitie ce urma sa-si faca aparitia la sfarsitul lui Septembrie in Toronto, langa Aeroport, Canada’s Baking and Sweets Show. Nu stiu cum s-a facut, dar chiar am reusit sa ma duc in ultima zi. Inainte de deschidere au fost si concursuri, se putea participa cu retete personale la diferite sectiuni, dar n-am participat ca n-am retete personale, toate ale mele-s “de furat” . Am timp sa ma pregatesc pentru la anul ! Din pacate, au vrut si copiii sa vina, asa ca n-am prea putut sa casc gura prea mult la nicio taraba, a fost o performanta ca am reusit sa stam cateva minute in sir pe scaune la o prezentare de-a lui Duff Goldman (Ace of Cakes, nu stiu daca acest TV show a aparut prin alte parti ale lumii). Majoritatea produselor expuse au fost dulciuri, au fost si cativa furnizori de ustensile de bucatarie si patiserie, dar din cat am apucat sa vad n-a fost nimic sa mi se “lipeasca” de mana. Am facut doar cateva poze (tot din cauza de copii, care ma tot tageau de maneca sa plecam dupa ce si-au terminat acadelele). Torturile nu sunt “adevarate” (banuiesc ca sunt din polistiren), sunt doar imbracate si decorate in fondant si gumpaste. Musai sa-mi cumpat un aparat foto ca lumea...

amestecat cu sfecă roşie, o descoperire accidentală, dar sublimă Sfecla doar ai fiert-o, ai mai pus ceva pe ea? Mai am ceva sos de cranberries de la Thanksgiving (eu l-am facut dupa reteta de pe punga, cu apa, n-am stiut ca se poate si fara) si tocmai am capatat niste sfecla, ma gandeam sa fac si niste salate, restul o pun la borcan...

Daca mai este pe undeva reteta rog sa o lipiti unde trebuie. Moatzo, din cate am citit este o dieta vegan, intr-o saptamana dai jos pana la 11 kg, cred ca am vazut-o si pe Internet pe undeva, pe mine ma cam sperie asemenea rezultate.

Ieri cand m-am dus la cumparaturi, pana sa-mi vina randul sa platesc mi-am aruncat ochii pe revistele insirate langa casierie. Am vazut un titlu, ceva cu Dr. Oz, crash diet, blablabla, zic hai s-o cumpar ca doar am mai citit despre atatea diete, ce conteaza una-n plus, si asa nu m-apuc de ele da-s curioasa din fire. Trec rapid peste dieta si ma concentrez pe retetele “adevarate” – hopa, vad una tocmai la timp, ca mai am juma’ de curcan in frigider (nu chiar, da p’aproape). Va scriu reteta cum e in revista (Woman’s World), cu modificarile mele cu tot. ½ cana pesmet Italian-style (eu am pus pesmet simplu) - mi s-a parut prea mult 1/2 cana 1 ou 2 linguri lapte 2 linguri parmezan ras ½ lingurita sare cu aroma de usturoi (am pus sare obisnuita) 2 cani “resturi” de pui la rotisor, tocata fin (eu am pus, normal, curcan) ¼ cana ulei 1 cana sos pentru paste, incalzit (eu am pus sos marinara) ½ cana mozzarella rasa Intr-un vas se amesteca pesmetul, ouale, laptele, parmezanul si sarea, se adauga apoi carnea de pui. Se formeaza chiftelele (din cantitatile de mai sus ies aproximativ 8 bucati) si se prajesc in ulei incins la foc mediu, 4-5 minute pe fiecare parte. Se scot pe hartie absorbanta. Se servesc cu sos si se presara deasupra mozarella rasa. Timp de preparare: 20 minute (daca aveti sosul gata facut sau… de cumparat, cum am facut eu ) Portii: 4 Calorii 420, Proteine 29 g, Grasimi 23 g (saturate 6 g), Colesterol 125 mg, Carbs 23 g, Sodiu 1140 mg, Fibre 1 g, Zahar 7 g. La reteta asta nu zice cati ml are o cana, de obicei e 225-250 ml dar dupa ce am pus (tot) pesmetul a iesit un gogoloi. Nici gand sa-mi iasa chiftele, am vrut sa mai pun un ou dar nu am mai avut asa ca am pus niste maioneza (de cumparat, again ...) si un pic de ulei. Poza nu avea cum sa-mi iasa, am folosit un aparat de acu’ 100 de ani, nici nu credeam ca mai merge, dar altul n-am pana nu-mi aduce Mos Craciun. Da' parol ca-s bune la gust! Maine mai citesc odata dieta lu' Dr. Oz ...

Dana, dar cu astfel de "fire" se poate face si altceva decat esarfe? Abia astept sa ma duc la mall, dau o raita si pe la ate, sa ma mai pun si eu la punct cu moda ...

Olguta, minunate ti-au iesit ! Eu am ramas cu niste "traume" de pe vremuri, cand am incercat si eu sa fac - prima si ultima data. Nu mai stiu din ce carte era reteta, dar clar nu dadea toate smecheriile si mi-au iesit niste foi in loc de piscoturi. Acuma ca ni le-ai prezentat asa frumos parca mi-as mai da o sansa...

Cum o fi reusit sa transpuna pe primul tort personajele scobby-doo...atat de bine? Metoda cu acul si multe gaurele de jur-imprejurul desenului nu mi-a iesit perfect ...mai exista si alte modalitati? Am citit mai demult pe un alt forum ca se intinde fondantul pana devine aproape transparent, atunci poti sa pui desenul dedesubt si sa-l copiezi pe fondant. Am incercat si eu dar detaliile tot a trebuit sa le fac cu "mana libera". La tortul de care zici tu s-ar putea sa fie scos la imprimanta desenul, prea bine a iesit, dar poate sa fie si o mana de artist. Am vazut multe torturi facute de sculptori sau pictori.

WOW, Olguta, ce minunatie ! Sincera sa fiu eu nu m-as fi gandit sa schimb ceva la reteta asta, dar sunt convinsa ca asa cum ai imbunatatit-o tu il face mai savuros. Dupa ce am descoperit Tortul Sultanului am avut impresia ca am uitat toate celelalte retete de dulciuri, fetele care nu l-ati facut deja nu stiti ce pierdeti. :D

Da, este dubla, dar e si de 2 ori mai frumoasa decat una simpla (sau cel putin asa zicea in explicatiile de la modelul pe care il am din revista de la colega). Ar iesi mai frumoasa daca ata ar fi mai fina, dar asta inseamna mai mult de lucru, si eu nu am rabdare. Pentru cine are, iata modelul mai jos, m-am chinuit un pic sa-l traduc ca nu mai stiu termenii, dar daca-s ceva nelamuriri sau daca m-am incurcat in termeni trageti-ma de maneca. Sa zicem ca lucram cu cate o culoare pe fiecare fata. Se incepe cu un lant (simplu), culoarea 1. Pd – piciorus dublu Ps – piciorus simplu Ol – ochi de lant Oa – ochi alunecat (se introduce croseta in randul anterior, si se trage ata direct prin ochiul de pe croset) Randul 1 (culoarea 1): Se lucreaza 1 pd (nu stiu daca asa se cheama, se ia de 2 ori ata pe croset) in al 5-lea ol numarat de la croset, 3 pd in urmatorul ol, 1 pd in urmatorul ol (acum tocmai ati terminat un “grup”) , *2 ol se lasa libere, 1 pd in urmatorul od, 3 pd in urmatorul ol, 1 pd in urmatorul ol, repetati de la * pana la capatul randului. Eliberati croseta (trageti un pic de ochiul de lant de la sfarsit sa nu se destrame lucrul pana va intoarceti cu lucrul aici) Nu intoarceti lucrul pe partea cealalta, si luati culoarea 2. Randul 2 (culoarea 2): Incepeti de la baza randului precedent, faceti un ps in al 4 lea ol (daca va aduceti aminte de la primul rand, ati facut un pd in al 5-lea ol, deci incepeti cu culoarea 2 chiar inainte de acel pd). Se lucreaza in fata randului 1. *6 ol, sariti urmatorul grup, apoi un piciorul simplu un primul ol din cele 2 libere lasate la randul 1 (intre grupuri). Repetati de la * pana la sfarsitul randului), cu ultimul ps imediat dupa ultimul grup. Randul 3 (culoarea 2): 2 ochiuri de lant, intoarceti lucrul. 1 oa in primul pd al randului 1, 2 ol. *Introducand croseta prin pd si pe sub lantul de 6 ochiuri, lucrati un grup de 5 pd in acelasi ochi in mijlocul grupului de la randul 1. Repetati de la * pana la sfarsitul randului. Eliberati croseta. Nu intoarceti lucrul. Randul 4 (culoarea 1): Reluati ochiul “parasit” de la randul 1. *6 ol, lucrand in fata randului 3, sariti urmatorul grup, 1 ps in spatiul dinaintea grupului urmator (intre grupuri). Repetati de la *. Randul 5 (culoarea 1): ca randul 3. Randul 6 (culoarea 2): ca randul 4. Si tot asa pana-i gata paturica!

Adi, e super paturica.E pe undeva modelul? + 1 bravo, Adi, ce harnica esti ! Am sa caut pe internet, ca nu-mi merge scannerul sa pun modelul, nu stiu daca am timp sa-l traduc. Aiurea, harnica, e doar o paturica (am facut-o cadou); colega care mi-a dat modelul face acum o cuvertura pentru un pat king size , eu n-as avea rabdare sa ma inham la asa ceva.

N-am folosit niciodata self rising flour, nu stiu ce are in ea (praf de copt, banuiesc), prefer sa adaug eu ingredientele. Am s-o fac cat de curand sa scap de "pisalog" (dar parca vad ca doar o sa guste un coltisor...).

Tocmai m-am apucat sa crosetez o paturica, si mi-am adus aminte ca am terminat una acum vreo doua luni si nu m-am laudat cu ea .

Ficioru' ma tot bate la cap sa-i fac "damper" (a avut la scoala un proiect despre Australia). Retetele ce le-am gasit cer toate self rising flour - nu exista o reteta cu faina "normala"? Chiar daca n-ati incercat reteta, daca gasiti vreun link puneti-l aici, va rog .

Nici mie nu mi-a venit sa cred cat de bleaga am fost... Am vrut sa intorc tava in cuptor dar aveam manusa doar pe o mana , norocul totusi ca le-am scapat pe usa aragazului si numai cateva au cazut pe pardoseala, celelalte le-am recuperat de pe usa, noroc ca erau aproape coapte si nu s-au deformat. Dar mai multe au "disparut" inainte de vreme din celalat motiv , zau ca-s bune atunci scoase din cuptor, fara frisca, doar cu glazura, sunt chiar... dietetice ...

Daca credeti ca e prea multa crema de ciocolata, faceti ca mine, doua portii de choux . Numai ca in cazul asta s-ar putea sa nu va ajunga crema . Atunci va zic eu din nou ce sa faceti: cand scoateti tava din cuptor, dati cu gogosile pe jos, sa va mai ramana totusi si in tava . Normal ca alea care au cazut pe jos le aruncati la gunoi, dupa ce va reveniti din soc. Adica, dupa ce am muncit atata la ele ... Pe urma, pana invartiti in crema sa se raceasca, mai rontaiti cate o coaja stropita cu un pic de crema si, dupa ce v-ati saturat, s-ar putea sa va ramana atatea sa va ajunga la fix si frisca, si crema de ciocolata. Pe urma nu aveti decat sa faceti cura detox ... ... Sau mai bine faceti jumatate de portie de crema ...

Eu n-am poze. Dupa ce am rezistat eroic (aproape ) tuturor tentatiilor de la Craciun incoace, cand am vazut "profiteroalele"... am cedat. Sambata abia seara erau gata "gogoselele" si crema, mai aveam de facut frisca. Pai nu putea sa-mi iasa totul din prima. Frisca, desi mai avea pana sa expire, era acra. Magazinele inchise la ora aia, asa ca am facut o lista pentru sot a doua zi. Dimineata eu am plecat cu copiii la muzeu (am mancat in oras, dar tot cu gandul la desert ), cand am venit acasa lista era tot pe masa . Am inghitit in sec, vinovatul a zburat dupa frisca si alte cele, in sfarsit ne-am adunat cu totii in jurul minunatiei. In afara de fiu-meu care nu-i prea mare amator de deserturi, am declarat-o "prajitura anului". Fiica-mea a fost super-incantata, cand a vazut platoul a strigat la frate-sau sa vina repede ca n-a mai vazut asa ceva. Dar fiu-meu, cand a vazut "maglavaisul" zice: - Mami, de unde ai invatat sa faci mancarea asta ciudata? :P I-a dat totusi nota 6 (pe scara 1 la 10), dar fiica-mea a zis ca-i de nota 15, asa ca am iesit onorabil. De reactia sotului ce sa mai zic, si-a luat farfurioara si o furculita cu gandul sa-si puna vreo doua sa le manance uitandu-se la televizor, dar... n-au mai ajuns in farfurie! Cred ca iar nu mai fac dulciuri o perioada....

Foarte frumoase, Duchess! Imi place mult combinatia de cruciulite cu liniute (nu mai stiu cum se numeste punctul), parca-s desenate. Mie goblenurile imi vor aminti mereu de tatal meu, care mi-a lucrat cateva. Si pe mine ma relaxeaza sa lucrez la ele, de fapt orice e lucru manual, crosetat, tricotat...

Da, de acord, toporasii si violetele de parma nu au nicio legatura, dar daca Pisco a zis ca Violetta di Parma miroase a toporasi musai sa fie asa. Eu eram convinsa ca "violet" in engleza se refera la toporasi, dar acuma nu mai sunt sigura. Oricum, sa nu o zapacesc pe tanti, i-am zis de Violetta di Parma si mi-a aratat parfumul ala. Lapona, merci! Nu aveam de gand sa cumpar fara sa-l incerc intai, sunt in faza de cautare, mai am si alte parfumuri pe lista "de incercat".

Cand am vazut prima postare despre parfumul de violete, fix de sticluta asta mi-am amintit. Cred ca aveam vreo 10 ani cand am primit-o cadou de la bunica, am tinut-o multi ani amintire... De cand am auzit de Violetta, mi-a intrat parca un virus in sange si nu o sa-mi treaca pana nu gasesc parfumul "meu". Ca e Violetta di Parma, ca e altul, mireasma de toporasi sa fie! Zilele trecute am avut programare la un specialist si cum am ajuns cu vreo ora inainte m-am plimbat prin cartier. Am gasit o parfumerie, si mi-am zis sa-mi incerc norocul, o intreb pe o cucoana daca are parfum care sa miroasa a violete. Zambeste si zice: Sa miroasa ca... mine? Atunci vad ecusonul, o chema Violet! In fine, nu avea Violetta (nici nu stiu daca se gaseste in Canada), in schimb am incercat Infusion d'Iris, mi-a placut dar.... nu-s toporasi. Are ceva tenta, insa e mai dulceag decat as vrea eu, destul de fin totusi.

Desi nu patesti nimic daca o mananci rece, nu mai are acelasi gust ca atunci cand curge. Branza se solidifica, dar nu mai are aceeasi consistenta ca la inceput. Daca nu ai destui musafiri , mai bine faci o portie mica. E drept ca la microunde nu am incercat sa o pun (ca nu am), dar daca zice La-Chef-A, atunci merge .

Chefa, ca de obicei, nota 20 la "impresie artistica" ! Si eu tot la siteul lu' Pepperidge mi-am improspatat memoria. Niste prieteni ne-au servit cu asa ceva la un Craciun, pe urma cand am vrut sa o execut si eu nu mai stiam exact cum se face si am gasit reteta asta. Cum zici, se face extrem de rapid (mai ales daca ai foi gata intinse ). Uite felia mea dupa ce am lasat "placinta" un pic la racit. Eu atunci nici nu am mai uns-o cu ou (nu era nici o ocazie speciala, asa ca nu m-am prea obosit cu aspectul ). Pentru fetele care se tem ca se crapa la copt, va zic eu ca am facut-o de nu stiu cate ori - nu se crapa. Bucata mea de branza a fost mai mare si a trebuit sa trag un pic de aluat sa o "imbrac", in unele locuri era aproape transparent, se vedea branza prin el, si tot a ramas intact dupa copt.

Un gand bun pentru sanatatea lui Hazel si bubulina Sorinei! Sa-si gaseasca si Carmaw chiriasi, iar lui Ramy... sa i se implineasca ce-si doreste!

Nu se umfla, iese egala! Am facut prajitura in seara asta! Am pus-o in tava ca n-am avut chef sa caut cupele de hartie, in plus ma gandeam sa duc si la serviciu, si nu mi-ar fi ajuns daca as fi facut in forme. Dar nici asa n-o sa ajunga la serviciu... Cum ma stiti de la Clubul Gafelor, n-aveam cum sa ratez ocazia sa fac ceva mai "special", si anume: Crema de branza mi-a iesit bine, zic eu, fara faina. Chiar prea bine. Suspect de bine. Cum exista o balanta in toate pe lumea asta, ce-ar fi sa ratez compozitia de cacao ? Booooon, cum sa fac, cum sa fac ? Prima si prima data pun 250 g faina, cu toate ca in reteta scrie 200. Pe urma pun toate ingredientele ca la carte, pana ajung la apa, pe care o omit. Iar ulei de ce sa nu pun 240 ml in loc de 80? Nu intelegeam de ce aluatul mai "cerea" lichid. Cum fiica-mea tocmai scria pe computer o "declaratie de dragoste" pentru educatoare, n-am mai verificat reteta, am zis ca ma descurc eu cumva, am vrut sa pun apa dar... mai pus niste ulei. A iesit un fel de aluat fraged cu cacao si cu crema de branza pe deasupra. La gust nu-i rau, dar nu-i de dus la colegi. De ceva vreme am cam renuntat la dulciuri, o fi vreun avertisment . Cosmina, scuze ca ti-am facut reteta praf .

WOW, va multumesc tuturor ! Azi n-a iesit cum am crezut, adevarul e ca am facut eu niste greseli. Am fost un pic cam amarata, dar cum in ultimul timp am reusit sa ma pun singura pe linia de plutire, mi-am revenit destul de repede. Tocmai am citit intr-o carte o chestie care mi-a placut: "I have not failed. I've just found 10,000 ways that won't work". Iar acum toate mesajele astea... Va imbratisez pe toate si doresc curaj si putere tuturor celor care trec acum prin incercari!

Cosmina, reteta asta am s-o fac neaparat cand o sa am din nou chef de dulciuri! Mai demult am facut o prajitura dupa o reteta asemanatoare, atata ca nu se punea in forme ci se punea aluatul cu cacao pe urma crema de branza din loc in loc. Reteta era cica "low calories", nu mai stiu cate calorii pe patratel, cert e ca eu nu m-am putut opri pana n-am mancat juma' de tava. Vorba unei vecine - o prajitura "groaznic de buna"!