Eleonora

Iar eu vă poftesc la pârjoale, puține, că nu prea au rămas până la fotografie... și cam neșlefuite.. una mare, una mică...

Cerra, după toate meniurile încărcate pizza e ideală, simplu de făcut și bună de mâncat.

Frumoși tare blănoșii tăi, dar de ce să nu fiu sinceră și să zic că Mitzi a ta m-a cucerit... evident că mi-i drag și Baloo...de fapt toti... dar cum fiecare are câte o slăbiciune așa și eu, pisicuțele negre, iar de mai au alb la bărbiță, aste-a mi-s ”rândunelele” preferate. Mai era pe aici una în genul asta, a Adrianei, Pufii,pe care o pup cu drag.

Moatza, locul, ne locul, să înțeleg că și ție îți place orezul clasic, nu risoto, ci așa mai gălbior, mai fiert și mai gustos cred eu. Iar după sărbători de obicei de carne ne-am săturat... Subscriu, Albă ca Zăpada cu scorțișoară n-am încercat da sunt sigură că s-ar merita.

Carmela mulțam de primire și ceartă-mă cât vrei da nu-s vreo tinerică! Simpatică ca-n totdeauna, așa încât prin vorbă chiar ești o puștoaică... ce să-i faci dacă sufletu-i tânăr! Multă sănatate și te aștept să revii refăcută și cu forțe proaspete! Boni și mie îmi pare bine să te găsesc aici și te pup cu drag! Stela, te rog, cine vorbește de ”babe”, tu în nici un caz... tocmai te admiram pe la fotografii și câtă vitalitate, naturalete dar și distincție în fiecare poză.

Geany, da am aflat și eu detalii mai clare direct de la Adriana, ce foarte amabilă ca-n totdeauna mi-a explicat ce și cum, însă mulțumesc și ție de explicație. Ioana sunt alături de tine și nu pot decât să sper că se vor face mai bine. Însănătoșire grabnică! Știu cât de greu este când cei dragi sunt bolnavi, dar tu trebuie să ai putere, și chiar de nu poți fi aproape de ei fizic, știu că sufletul tău îi îmbrățișează. Mult curaj și cu încredere în Dumnezeu vei merge înainte. Păstrează-ți speranța! edit. Acum citii și de părinții tăi Muții, și de experiențele ce le ai avut în spital. E foarte neplăcut ca pe lângă suferința ce o avem fiecare în astfel de momente și de îndoiala dacă va fi bine sau.., și să se mai adauge disconfort din cauza personalului medical, pare prea mult, prea incorect. Eu am văzut sistemul de ambele părți ale baricadei și sincer și eu îs dezămăgită, și nu-mi explic cum se poate așa ceva, cum se poate ca pentru cineva ce face această meserie să primeze partea financiară... medicina este o vocație, un țel, de a ajuta, de a te face util...iar când uiți asta nu ai nici o scuză, nu poți da vina pe sistem, pe țară, ci doar pe tine, pe mentalitatea ta ce a deviat de la scop. Tot așa cum am deviat și eu de la subiect, dar mi-e pur și simplu imposibil să nu mă indignez, așa că după ce am văzut de la zi la zi tot mai multe cazuri din astea de indiferență, de.., am ajuns să plec în altă parte, că prea m-a dezgustat ce a ajuns ”noblețea” medicului. Deci, tot ce îți pot spune este să te concentrezi pe ce-i mai important, ca părinții tăi să-și revină, restul doar timpul de-o schimba ceva...

Moața rețeta aceasta la sursa originală era fără gem, cu rahat iar sirop nu avea ci erau date prin zahăr pudră. Acuma eu am scris pe aici că toate le-am făcut în grabă mare, și nu am cumpărat zahăr pudră iar râșnița nu-mi mergea...atunci ce să fac, am improvizat... eu am o altă rețetă de cornuri mai mari în două culori ce le însiropez și devin moi și delicioase...așadar am zis să folosesc și aici aceași metodă. Și spun eu că nu am făcut deloc rău, pentru că precum bine ai constatat nuca de cocos aderă perfect și am salvat treaba cu zahărul. Iar apoi mai are un avantaj, cui îi place mai dulce siropul e de real folos cornulețele fiind chiar puțin acrișoare de la gem, iar asta le-a dat un echilibru perfect. De altfel cum am scris și-n rețetă ele sunt foarte fragede și fără sirop, combinația unt-smântână dându-le frăgezime, dar sunt sigură că nu atât de mult ca osânza sau untura, că și eu le făceam cu untură pe vremuri și spun sincer că nu se egalează cu nici o altă rețetă, dar din rațiuni dietetice am renunțat la untură și caut variante mai rezonabile.

Mă bucur că îți place rețeta, și e foarte bună de notat și a ta, mai ales când esți în criză de timp.

Mulțumesc, și eu am tot încercat rețete până am reușit să-i fac așa și sunt sigură că încă suportă îmbunătățiri, deși sunt pufoși și se desfac șuvițe. Geany, o drăguță ca-n totdeauna! PS. Am găsit și hanul, și am tras puțin pe la el.

-1 ou, -100 g smantana, -250 g margarina, -2-3 linguri zahar pudra, -faina cca 500 g, -un praf de sare, -o lingurita praf de copt, -2-3 plicuri zahar vanilat, -200 g gem de caise, -40 g nucă de cocos +sirop de zahăr +nucă macinată de cocos pentru pudrat Margarina se lasa din timp la temperatura camerei astfel incat sa se inmoaie bine, apoi se freaca cu zaharul pudra si zaharul vanilat pana devine o crema fina. Se adauga si se incorporeaza bine smantana apoi oul intreg. In aceasta compozitie cremoasa se adauga faina si praful de copt cernute, putin cate putin, amestecanduse cu o lingura de lemn. In momentul in care amestecarea se ingreuneaza se rastoarna compozitia pe blatul de lucru si se framanta in continuare cu mana pana devine un aluat elastic care se prelucreaza foarte usor fara sa se rupa. Se pune in folie de plastic si se da la rece pentru 30-50 minute. Dintr-o bucata de aluat cat o portocala se intinde o foaie subtire de 3-4 mm si se trece la rularea cornuletelor. Cel mai simplu este sa decupati aluatul dupa forma unei farfurii mari, apoi il taiati ca in poza, adica in sferturi si apoi fiecare bucata de 2 ori, ceea ce inseamna ca vor iesi 12 bucati potrivite de marime. Se aseaza puțin gem amestecat cu nucă de cocos pe fiecare bucata de aluat si se ruleaza usor cu mana. Cornuletele se aseaza in tava pe care am presarat-o cu faina (sau pe hartie de copt). Se dau la cuptor pentru 20 de min, pana cand cornuletele se rumenesc usor. La urmă eu le-am uns cu un sirop de zahăr și le-am tăvălit în nucă de cocos răzuită. Foarte fragede și gustoase. -după rețeta lui Teo-

Mulțumesc. Și uite că deja am o mică nelămurire: dacă am făcut o rețetă de pe un site, cum procedez trec rețeta și menționez doar autorul fără link, este corect sau nu-i permis să menționăm deloc de unde este... că pe de altă parte cât timp nu-i a mea... Deci mă refer la ingrediente, preparare, că eu am făcut-o, am și fotografii, e chiar bună și aș vrea s-o împărtășesc cu voi. Cum procedez?

Bună ziua doamnelor, și bune v-am găsit! Am trecut să vă salut și eu pe aici puțin, și pot să spun că până acum deja pe două dintre voi vă admir: Geany cu familia unită în jurul bradului, atmosfera caldă, tradițională, parcă din filmele de sărbători; și evident Moața , ce este o doamnă elegantă, într-un loc rafinat și cu preparate alese, la cumpăna dintre ani. Așadar pe parcurs ce mai citesc poate ajung să vă cunosc și pe restul mai bine. Dar uite că nici eu nu m-am prezentat măcar, dar poate unele din voi mă știți de dincolo. Deci pe scurt și formal: Numele îmi este Eleonora, am 56 ani, sunt din Iași, fostă asistentă medicală, acum colaboratoare a unei firme în sector privat, singurică- ”domnișoară bătrână” , fără copii, dar ahtiată după mâncare bună, gustoasă dar mai ales după dulciuri. Deci atunci când nu-s la servici, centrul universului meu, sigur mă găsiți prin bucătărie. Iaca așa mă descriu eu în câteva cuvinte, simplu și de ce să nu spun cam ca la AA, dar era corect și firesc să știți și voi cu cine stați de vorbă. A, și încă ceva în caz că n-ați observat, baba îi și ”spirituală”, a se citi ironică . Acum că nu mai e nici un secret vă las cu bine și vă invit la o cafea și un pahar de vorbă.

Și ce am ascultat eu aseară, până ce adormii... http://www.youtube.com/watch?v=OwGi5Wbt5D4

Asta să știi că am constatat și eu, aproape întotdeauna felinele sunt cele ce atunci când fac primul pas reușesc a se apropia cu adevărat de cătel. De exemplu colega mea are de vreo 10 ani un Shih Tzu, iar la 1 an distanță a primit și un pui de persană. La început nu se acceptau de loc, ba mai mult trebuia să-i lase în camere separate, însă treptat s-au adaptat așa de bine unul cu celălalt, că acum la bătrânețe, mai ales iarna, îi vezi în același coș. Deci se poate... cu răbdare. Apropo sunt tare simpațici amândoi, să-ți fie sănătoși ”copiii”.

Stella, și el aș vrea din când în când să las agitația și să răman la ”plăpumioara”, de fapt de Crăciun chiar așa am făcut, m-am dus departe, la o cabană, iar prima zi liniște,liniște... și crede-mă tare bine a fost. Acum, dacă aseară ai avut spectacol, hai că nu te mai invidiez așa tare ... eu voi fi liberă pe 6 și 7 deci tot e bun, chiar dacă pe 4 și 5 lucrez... una caldă alta rece .. dar mai am puțin și ”scap” la pensie și atunci așa voi mai dori un program de ăsta, de fapt cred că lucrez independent după și tot nu voi sta degeaba.

Se procedează identic cu restul de aluat, astfel că în final vor iesi doi cozonaci mari. Se tapetează tăvile cu hârtie de copt, se ung cu puțin ulei și se așează cozonaci în ele. Se aprinde cuptorul la foc mic spre mediu, și se lasă să se înfierbânte. Cozonacii se lasă și ei la crescut în tavă vreo 15 min. Când au crescut și sunt gata de pus în cuptor se ung cu un amestec din gălbenuș, ulei, zahăr și lapte. Se dau la copt unde se țin, în funcție de cuptor, între 1 h și 1h 15 min, la foc mic spre mediu, fără a modifica intenșitatea focului pe durata coacerii. La nevoie se pot acoperi după un timp cu o coală de pergament. În primele 15 min nu se deschide cuptorul. Cam așa ar trebui să arate când sunt scoși din cuptor. Se lasă puțin în tavă culcați pe o parte iar apoi se scot. Se așează pe un platou și se așteaptă să se răcorească complet înainte de a se acoperi Se taie felii și se așează pe un platou.

Deci, pentru 2 cozonaci mari: Aluatul: -12 gălbenușuri de ou -1.200 gr făină Grania pentru cozonac -460 ml lapte -70 g drojdie proaspătă Budafork sau Pakmaya -350 g zahăr tos -160 g unt 80 % -60 ml ulei de floarea soarelui -2 fiole esență rom dr. -2 linguri coajă rasă de portocală -1\2 linguriță sare Umplutura: -200 g nucă măcinată -100 g zahăr tos -puțin lapte -1 fiolă esență rom -20 g cacao dr. Pentru uns: -1 gălbenuș de ou -1 lingură lapte -1 linguriță zahăr -1 linguriță ulei Se pune într-un castron drojdia cu 2 linguri zahăr, 1 lingură făină și 3 linguri lapte puțin căldut. Se amestecă și se dă la loc cald să crească. Separat se pun într-un castron 2 linguri de făină ce se opăresc cu puțin lapte clocotit, până devin ca o alifie. Se lasă și acest vas la loc cald. După ce maiaua din drojdie a crescut se amestecă cu compoziția opărită. Se lasă iar amestecul obtinut la crescut, toate acestea contribuind la buna activare a drojdiei. În acest timp se pun gălbenușurile într-un vas, se adaugă sarea și jumătate din cantitatea de zahăr și se mixează puțin. Făina se pune în lighean, se face un căuș în mijloc, unde se toarnă maiaua, gălbenușurile, restul de lapte puțin călduț, restul de zahăr, esența și coaja rasă de portocală. Se pune și untul tinut la cald, ușor alifiat și se frământă cca 10-15 min, sau mai exact până se obține o bilă de aluat compact. Se ung mâinile cu ulei și se mai frământă puțin până se încorporează toată cantitatea de ulei. Se lasă la crescut, interval în care se face umplutura: -se pune într-un castron nuca măcinată, zahărul, cacaua și esența. Se clocoteste puțin lapte( până într-o 100 ml), iar apoi se adaugă peste nucă o cantitate astfel încât umplutura să fie potrivit de groasă. Când aluatul și-a dublat volumul înseamnă că e crescut complet, iar asta se întâmplă de obicei după cca 1 h, 1 h jumătate de crescut la cald, la peste 25 grade Se împarte aluatul în patru părți egale și se întinde 1 foaie din prima bucată. Se porționează și umplutura tot în patru părți iar una din ele se pune pe foaie, fără a o întinde perfect spre a lăsa aluatul să respire. Se rulează foaia umplută, iar ruloul obținut se lipește bine la margine. La fel se procedează și cu următoarea bucată de aluat, iar cele două rulouri se așează unul lângă altul. Se împletește un cozonac în două.

-500 g. carne de pasăre, ciocănele -2 morcovi -1 ceapă -2 cuburi de knor (facultativ) -1 cană orez de (250 g) -3 linguri ulei -boia de ardei dulce -piper alb Se pune carnea la fiert cu morcovii, ceapa, și cu 5 căni apă . Când începe să fiarbă, se spumează și se adaugă knor-ul (sau sare după gust). Când carnea este fiartă, se scoate din supă, iar aceasta se strecoară. Se folosesc 3 căni din cantitatea de supă, deci dacă e mai multă supă, restul se poate congela spre a o folosi la altceva. Separat se pune uleiul într-o cratiță la încins, se adaugă orezul spălat, și se untește puțin până ce devine sticlos. Atunci se adaugă 1 cană de supă, boia și piper și se mai lasă puțin să se umfle. Într-un vas termorezistent se așează bucățile de carne, se pun 2 căni de supă și amestecul de orez. Se introduce tava în cuptor la foc mare și se ține până ce toată zeama a scăzut, iar deasupra s-a rumenit puțin (timp în care nu se amestecă deloc). Se așează pe un platou și se servește cald.

Mulțumesc, ești o norocoasă că te poți relaxa încă câteva zile în concediu. Petrecere frumoasă.

-pentru 1 tavă de chec: -3 ouă -250 g zahăr -150 ml lapte dulce -100 ml iaurt -150 ml ulei -1 linguriță praf de copt sau bicarbonat -2 linguri oțet -1 fiolă esență de rom -făină albă cât cuprinde, cca 350 g -2 linguri cacao -2 linguri lapte Se bat ouăle cu zahărul, se adaugă laptele, iaurtul și se amestecă. Se pune și uleiul, bicarbonatul stins cu oțet și esența și se amestecă iar. Se adaugă făină până se obține o compoziție ca o smântână. Se aprinde cuptorul, se unge o tavă cu ulei, se toarnă 3\4 din compoziție în ea. În restul de compoziție se adaugă cacaua și 2 linguri de lapte și se amestecă. Se toarnă o suviță în lunginea tăvii, până ce se termină compoziția maro. Se introduce tava în cuptor și se coace la foc mic mai întâi, iar apoi la foc mijlociu. Când este gata se probează cu o scobitoare, iar dacă aceasta e curată înseamnă că poate fi scos din cuptor checul. Se scutură puțin tavă să se dezlipească pereții și se răstoarnă pe un platou checul. Până se răcește se lasă pe laterală, apoi se asează în poziție normală și se unge cu sirop de zahăr sau cu miere și se presară nucă de cocos. Se taie felii și se așează pe platou.

Mulțumesc, aș fi vrut să fac și eu mai multe dulciuri, mai sofisticate, dar nu am avut timp că și așa am terminat totul cu doar câteva minute înainte de a-mi veni musafirii. Așa că totul e pe grabă, în fugă mare și chiar cu mici ”ghinioane”, am zis că pun fața de masă primită cadou, și când colo ea avea câteva puncte de mucegai, așa că spal-o, treci la calcat și uite așa-i când nu reușesti a-le verifica pe toate din timp. Dar nu-i bai până la urmă a fost bine, am improvizat cu una alta și am scos-o la capăt, cu servețele albe în loc de colorate că uita-i să cumpăr, cu nucă de cocos din lipsă de zahăr pudră și tot așa alte nimicuri de gen, bune numai să te streseze.

Bună ziua și La Mulți Ani! Geany să știi că și pe la mine e înnourat și friguț, însă eu sunt departe de a ”moțăi”, la 14 merg la lucru, iar aseară cu doar câteva minute înainte de noul an mi-au ajuns musafirii, cumătra și niște vecini și prieteni, dar noi cu toții, 6 persoane ce am fost ne-am trasbordat cu mașina până la Mănăstire, că am la nici 5 min de casă, așa că revelionul l-am sărbătorit după vechiul meu obicei, cu o slujbă frumoasă de ajunul Sf. Vasile. Așadar masa a rămas pe la ora 4 dimineața, când am ajuns, am servit un pahar de vin, unul singur că azi lucrez cum spuneam, și am rămas la povești pâna pe la 8 când obositi toți au plecat acasă, iar eu m-am dus iar la Liturghie, și acum m-am returnat acasă și am zis să vă salut și pe voi. Chiar așa, ce faceți, mai treceți și pe aici cum ați petrecut, sau poate pentru voi încă e prea devreme, că probabil ați petrecut mai voios decât mine și atunci evident sunteți și mai obosite. [color=#8B0000][size=3][i] Astazi de Sf. Vasile cel Mare eu urez La Mulți Ani tuturor ce poartă acest nume, și vă doresc ca Sf. Vasile să își coboare ochii și asupra voastră spre a vă dărui fericirea dorită și liniște sufletească. [/i][/size][/color] Vă pup cu drag!

În grabă, cu pregătirile abia terminate și cu musafirii ce s-au anunțat că în 5 min ajung vă scriu și eu câteva cuvinte și vă urez toate cele bune.

Doamnelor, toate sunteți harnice și aveți așa niște torturi de frumoase... iar eu abia îndrăznesc să mă afișez cu cele făcute: cornulețe cu gem de caise și un chec în două culori.