sorinadaniela

În ultimele zile: - mâncărică de mazăre - mâncărică de fasole - crauti sau mâncărică se varză murată cu cotechino - mâncărică de spanac cu multă brânză pusă peste spanac după ce am oprit focul apoi am pus capacul (de ajuns cât să se topească un pic) - omletă cu jumări (am șuncă afumată de la porcul lui mamare) Ia uitați ce devorez eu acum în timp ce scriu acest mesaj... Galani (by Eataly & Anny mama fetele frumoase, că din cauza lor mă îngraș eu acum) cu făină integrală, că doar e timpul Carnavalului

Te cred pe cuvânt. Vreau să vă spun că numai icre visez. Am o poftă nebună dar cum mai am doar o cutiuță mi-am propus să o fac la Paște... Am eu o bănuială că nu va ajunge până atunci. Când am pus sare la icrele de păstrăv le-am și cântărit. Am 1,3kg... În urma acestei șocante descoperiri, cred că prietena mea avea peste 10kg de icre.

Unde eu stau la "țară" și sunt puține blocuri... Pot să vă spun că pe străzi trec mașinile primăriei, dar pe trotuar în fața casei fiecare se aranjează. Nimeni nu așteaptă primăria. Dacă nu cu lopata măcar cu un pumn de nisip sau sare.

Boni, fetele mele ți-ar mulțumi tare mult pentru o găleată de zăpadă... La noi doar frig și vânt...

Citind și recitind cam asta e concluzia la care am ajuns și eu... Calul de dar nu se caută la dinți... Eu aș fi fost fericită și cu o cutiuță de icre de hering, în schimb m-am procopsit cu "caviar" Data viitoare când voi face ultima cutiuță cu icre de hering la sfârșit voi adăuga în salată și niște icre de păstrăv. În seara asta, că acum trebuie să plec la muncă, voi săra icrele pe păstrăv le voi porționa și la congelator cu ele.

Cotrobăind prin telefon am mai găsit câteva poze. Ruladă Taylor cu provola dulce și speck... Migdale sărate (Stella e de vină)... În plin proces tehnologic Și uscate numai bune de mâncat, se pregăteau de plecare în deplasare Tort Nua by Eataly cu făină integrală de F2... Mai actuale și pământești, dar fără poze: - mâncărică de păstăi - salată de fasole, ton, roșii și ceapă de Tropea - omlete varii (cea cu brânză e la putere) - mămăligă cu brânză și smântână - salată de broccoli - cărniță la cuptor

Icrele din borcan sunt de păstrăv salmonat. Exact asta e culoarea lor naturală. Și au într-adevăr bobul mare. Căutând aseară pe net am găsit persoane care sfătuiau să se mănânce așa (doar sărate), dar am găsit și cine le-a "mixat" cu ulei. Cum se sărează am găsit chiar pe forumul nostru... Acum sunt la muncă și nu prea reușesc eu să mă desfășor, dar am să pun link-ul când voi ajunge acasă. Editez că ajunsei acasă pentru vreo jumătate de oră... Aici se vorbi un pic despre icrele de păstrăv.

Vreți să râdeți? După ce am scris ultimul mesaj îmi sună telefonul. O prietenă mă întreabă: "Vrei icre?". Eu, interzisă: "Icre? Icre Icre? De făcut?" Râdeam ca nebuna... Normal că vreau. Nu aveam idee despre ce era vorba, dar le vroiam. M-am gândit că i-o fi venit mama sau soacra din România și i-o fi adus prea multe... Ea lucrează la un agroturism și intră destul de des în contact cu proprietara unei crescătorii de păstrăvi. De Revelion s-au pus pe povestit și prietena mea i-a explicat că nu găsește icre de făcut pe nicăieri. Tanti drăguță i-a explicat că de două ori pe an "trag" icrele și le dau la păstrăvi să le mănânce ca să nu le arunce. I-a promis că o cheamă când va avea icre și s-a ținut de cuvânt. Cred că avea vreo 4-5kg de icre de păstrăvi. I-a uitați cu ce m-am procopsit eu... Acum trebuie să mă informez câtă sare să le pun. Le porționez și la congelator cu ele.

Mie îmi plac la nebunie chestiile coapte doar că nu prea am timp. Și contrar primei impresii sunt chiar ușor de făcut. De ajuns să ajustezi un pic cantitatea de lichide (apă, ulei, kefir, ou) si/sau să lași un pic mai mult la crescut sau în cuptor. Totul depinde de rețetă și de "mirosul" propriu. Bine că nu am prea mult timp la dispoziție... Da, am caramelizat fructoza și nu e prima oară. Dar eu încerc să fug de experimentele mele reușite. Bine că am doi copii și un soț disponibili la probat. Cum o să am un pic de timp voi scrie cum am făcut.

A nins și la noi! În sfârșit fetele mele sunt fericite! Sunt ușor de mulțumit, cu 2 milimetri de zăpadă Giulia deja visa la cum va face un om de zăpadă . Biata de ea! Dezamăgire mare!

Așa deci și prin urmare... Am înțeles că nu trebuie să folosesc apă gazată și nu trebuie să le desărez. Mi-ar place să fac și să pap icre de știucă, dar asta se va întâmpla în vară când voi veni în țară. Până atunci ne descurcăm cu ce avem. Și eu sunt destul de puritană.... Din disperare am pus miez de pâine, altfel doar ulei și zeamă de lămâie. Și nici nu cred să fi pus mult ulei. Am folosit 200g icre + miezul de la o felie de pâine + zeama de la o lămâie și jumătate + ulei + o idee de apă gazată = 440g Încă mai rămăseseră icre întregi, care se spărgeau în dinți. Producția la hectar deabia a ajuns aseară la cină pentru Fameleon. De curiozitate m-am uitat pe net să văd cum se traduce icre de știucă în italiană... Caviale di luccio... Și ajunge și prin Italia de la Mama Rusia la prețuri de caviar, adică pentru un borcănel de 100g undeva între 10 și 15 euro... Mai bine stau cuminte!

Păi să știi că nu le voi mai desăra niciodată... Mi-am învățat lecția!

Învățăm! Și facem cu ce avem... Eu visez la ce zici tu! Am zis Săru'mâna la ce am căpătat și gata.

Nu de azi ci din ultimul timp... Am vrut să fac migdale caramelate și mi-a ieșit chiar ce vroiam, doar că mi-a rămas caramel așa că am făcut și crocante... Foarte bun! Sigur nu mai fac, că se mănâncă! Pâine fără frământare cu făină integrală... Salată de vinete cu maioneză făcută în casă... Salată boeuf monti F1... Cornuri moi și pufoase de F2 cu brânză și brânză + speck... După Araba felice o chestie la cuptor bună tare cu fetta, roșii, măsline, pâine integrală și un fir de ulei de măsline... F2 Icre...

Bună ziua, bună ziua! Apropos de vacanțe și unde să "parchezi" copiii... De câte ori le-am luat eu cu mine la muncă, sau am plătit verișoarele mele, sau le-am dus la cumnată... Numai Dumnezeu știe cum m-am descurcat eu cu ele! Acum sunt "mari", au ajuns să stea singure acasă. Le-am propus toate variantele de mai sus dar au ales să rămână singure acasă. La prânz ori eu ori Tati venim acasă și mâncam împreună după care rămân iar singure până când vin eu de la muncă. În vacanța aceasta au continuat și antrenamentele, Mara volei și Giulia Aikido, așa că după amiaza când una când alta erau mereu ocupate. Vara merg la Centri Estivi sau stau acasă singure, aleg ele săptămână de săptămână ce vor să facă. Sunt două opțiuni: organizate de Primărie&Școli sau la Piscină (unde fac tot felul de activități sportive). Dacă vrei sau trebuie să muncești ai mâinile legate. Nu prea ai multe opțiuni. Am prietene care ce iau pe mere dau pe pere (baby-sitter). Dacă ar trebui să plătesc baby-sitter, la cât costă aici, atunci mă las de muncă și stau eu cu ele...

Pot spune că sunt destul de curajoasă în bucătărie, am încercat să fac de toate. Pornim și după aia vedem noi ce iese, cu curaj, tot înainte! O singură frică aveam: icrele! Lăsând la o parte că pe aici sunt marfă de contrabandă, atunci când reușeam să intru în posesia unei cutiuțe o puneam pe mama la treabă. Pentru mine au fost până ieri un tabu. De sărbători am primit cadou de la o prietenă câteva cutiuțe de icre de hering... I le trimisese mama ei din țară. Le-am primit congelate așa că le-am aruncat și eu direct în congelator. Și cum mă obseda pofta, mi-am întocmit planul de atac. Am făcut o pâine fără frământare din făină integrală, am sunat-o pe mama pentru informații, am căutat pe net și ieri am trecut la atac plină de încredere. Dar, pentru că există un dar mi-am adus aminte că la Revelion prietena care mi le făcuse cadou mie a adus și icre făcute... Eu nu am mâncat pentru că erau făcute cu griș dar Vecina mea de scaun îmi zise că sunt cam sărate. Mi se aprinse beculețul. În trecut și eu i-am zis mamei aceeași chestie, așa că am hotărât să le pun la desărat. Mai bine stăteam cuminte! Nu le-am ținut mult în apă dar se vede că a fost de ajuns... Am pornit bine cu câte un pic de ulei și alternam cu zeamă de lămâie. Experiență zero, așa că nu știam la ce să mă aștept. Tot înainte! Tot am citit că e bună apa gazată (că sifon n-am) așa că am pus o țâră... mai bine stăteam cuminte! S-a tăiat! Buuuuun, hai să ne informăm iar după net... Apă gazată și zeamă de lămâie, le folosisem deja. Mai încercăm! Nimic! Eram încă încrezătoare. Scurg uleiul și fac ceea ce nu credeam că voi face vreodată în viața mea: pun miezul de la o felie de pâine integrală. Trebuia să-mi iasă! Yupiiii! Am salvat icrele! Fericirea pe mine cât casa. Și o luăm de la început... Și mă puse bâțul la un moment dat să pun iar apă, mama ei de apă! Nu s-a tăiat, dar s-a făcut o chestie moale care nu avea nimic de-a face cu icrele. Cu încredere, tot înainte! Nu i-am făcut nimic rău, punem ulei și mixăm , zeamă de lămâie și mixăm și dăi cu apă... Eram la capătul puterilor! După mai bine de 3 ore am abandonat! Caut iar pe net și o găsesc pe Moatza care zicea de muștar. Mă întorc în bucătărie și o încerc și pe asta... Nimic! Cum era o chestie moale am hotărât să o pun în strecurătoare și am lăsat să se scurgă tot lichidul (ulei, apă, zeamă de lămâie...). Am pus ce a rămas într-un castronel și după aproape 4 ore, cu ochii în lacrimi, l-am aruncat în frigider. Am scos din congelator o altă cutiuță și mi-am pus toate speranțele în ziua de mâine. Și ajungem la ziua de azi... Numai icre vedeam în fața ochilor. Cum am ajuns acasă am și trecut la atac. Pe astea nu le-am pus la desărat. Am avut eu o bănuială că de acolo mi s-a tras tot chinul meu. Doar ulei pentru o bună perioadă de timp, nici măcar zeamă de lămâie. Când am prins un pic de încredere am început să alternez ulei cu zeamă de lămâie. Totul mergea ca pe roate, nici nu-mi venea să cred... Încrezătoare și bine informată zic, hai să recuperez și eșecul de ieri. Am încorporat la icrele de azi, pe rând, câte o linguriță din "chestia" de ieri. Succes pe toată linia! Nu-i așa că trebuia să fac eu un pocinog? Da' apă nu pun? Măcar un pic! Peste tot am citit că întărește, albește, crește.... Eu chiar să nu pun? Hai că pun puțină și vedem mixând ce se întâmplă. Oare chiar nu puteam să stau liniștită? Ziceți și voi, după experiența de ieri ar fi trebuit să fug de apă ca d... de tămâie, nu?! Norocul meu că am pus puțină și m-am oprit din a persevera. Cam molcuță. Era mai bățoasă înainte de apa gazată dar nu am reușit să o stric de data asta. Vă prezint minunea care m-a făcut să plâng... Asta-i reușita de azi. Dar ce am greșit eu ieri? De ce ieri Nu iar azi Da?

Nu, nu... Moatza dixit!

Ce-mi plac urările voastre! Mulțumim! Eu vă doresc sănătate, multă sănătate! Că restul pe principiul Moatzei se poate cumpăra...

De obicei în Ajunul Crăciunului fac biscuiți/fursecuri pentru Moș Crăciun... Mi-am obișnuit fetele așa. Ele pregătesc seara înainte să meargă la nani farfurioara și canuța cu lapte. Crescând au început și ele să mai ajute din când în când... Doar că sâmbătă seara eram și obosită și fără timp așa că am decis (între mine și mine) că vom pune niște biscuiței cumpărați (Pan di stelle mănâncă Mara la micul dejun). Da, cum să nu! Proprietara biscuiților a decis că vrea să facă "dolcetti per Babbo Natale" împreună cu mama. Nu aveam eu prea mult chef, dar zic hai să o facem și pe asta. Îi dau de ales între mai multe rețete. Aveam una care mă atrăgea cu făină de migdale, da, vezi să nu! Cum a auzit cocos cum a început să sară în sus. Vrând nevrând trecem împreună la atac. Ingrediente: 400g făină de cocos 1 albuș zicea rețeta, doar că mi s-a părut prea puțin așa că am pus 2 de la început... Am ajuns la 4 albușuri până la sfârșit 100g unt topit și răcit 90g fructoză Mod de preparare: E simplu și rapid (motivul pentru care rețeta era pe lista mea). Începem cu untul. Îl topim (în microunde eu) și îl lăsăm să se răcească, dar nu să se întărească. Batem albușurile bine spumă (2), adăugăm fructoza și continuăm să batem până se întărește. Adăugăm făina de cocos și untul răcit și încorporăm totul cu o lingură se lemn (eu). Ar trebui să obținem o pastă consistentă. Bineînțeles că nu a fost așa... Am mai adăugat alte 2 albușuri (4 în total). Cu mâinile ude formăm bilele și le așezăm ordonat în tavă. Cuptorul încins la 180 grade maxim 15 minute. Bineînțeles că le-am bronzat, dar de bune sunt bune. Moș Crăciun și familia le-au apreciat... cică au fost prea puține! Mic dejun în ziua de Crăciun...

Mulțumim frumos, Boni! Sărbători fericite și vouă! Să știi că nici rețeta originală nu e dificilă dar nu prea mă atrăgea ideea în seara de Ajun să fac un aluat, să-l las la frigider, să fac rulourile, să folosesc cuptorul... Nu aveam nici vișine proaspete. Oricum, nu aș ști să-ți spun de ce mă atrage mai mult varianta modernă cu clătite... Poate unde mi l-am imaginat de la început în acest mod. Știi ce m-a surprins cel mai mult? Atât când eram copil la mama cât și acum când am copiii mei nu am ajuns niciodată la răcirea clătitei. În mintea mea clătita e caldă... Doar că aici se mănâncă rece și e la fel de bună. Și o altă idee de la vecinii mei de scaun: putem folosi fructe proaspete în clătite dar și printre clătite și frișcă (ex. căpșuni).

Acum câteva săptămâni verișoara mea D.a susținut examenul de licență la care am fost și eu invitată. Cu această ocazie am cunoscut câțiva prieteni de-ai ei. La prânzul de după examen am avut vecini de scaun un băiat și o fată (frați) moldoveni de peste Prut. Am vorbit de câte în lună și în stele... M-am simțit bine! Din vorbă-n vorbă s-a ajuns la vacanțele petrecute la bunici, la dulciurile făcute de bunica și uite așa am auzit eu pentru prima dată de Cușma lui Guguță. Nu prea știau ei să-mi explice nimic despre procesul tehnologic, dar din ingredientele folosite și părerile lor superpozitive despre rezultatul final am început să visez și eu. Tot vecină de scaun o aveam și pe verișoara mea P. (sora sărbătoritei) care începe să-mi spună că a mâncat dulcele respectiv la o prietenă de-a mamei, moldoveancă de peste Prut și ea. Nu prea reușeam eu să înțeleg despre ce tot vorbeau ei... așa că am dedus cum că ar fi vorba de ceva tip clătite. Un lucru e cert, mi-a rămas ideea bine înfiptă în căpățână. Ieri din impuls am trecut la informare pe internet și spre surprinderea mea am găsit imediat surse de inspirație. Mi-am dat seama că au doar un pic de-a face cu clătitele, un pic spre nimic... Dar cineva înaintea mea s-a gândit să facă acest dulce cu clătite. Foarte fericită am fost, așa că am trecut la atac. V-am înnebunit cu vorbăria, hai să trecem la atac. Pentru clătite de o viață folosesc rețeta Sandei Marin, acum bineînțeles adaptată la Monti F1. Voi folosiți ce rețetă doriți. 5-6 ouă 500g făină monti 2 lingurițe fructoză un pic de sare 2-3 linguri de ulei de floarea soarelui 100ml smântână dulce apă minerală la ochi până când obțineți consistența dorită (eu între 1l-1,5l) După ce am amestecat bine cu furculița am lăsat aluatul la odihnit timp de o oră. Apoi am trecut la făcut clătitele. Am folosit o tigaie mare pentru a obține clătite mari. Bineînțeles că am reușit să rup câteva datorită mărimii exagerate... A contat în rezultatul final (veți înțelege imediat despre ce vorbesc). Am umplut clătitele cu dulceață de vișine făcute de mine anul acesta (cu fructoză). În rețeta "originală" se folosește cu succes frișca eu am descoperit de curând o cremă de care ne-am îndrăgostit: mascarpone și frișcă. Excepțională! 500g mascarpone 500g frișcă (nebătută) puțină fructoză... nu știu câtă, după gust, eu oricum pun puțină Se pun toate într-un castron, punem mixerul în funcțiune și facem crema. Simplu și eficient. Acum se trece la asamblarea cușmei. Pe o farfurie întindem un pic de cremă, peste care începem să așezăm clătitele După cum vă spuneam am rupt un bun număr de clătite, așa că în loc să plec cu o bază de 5 clătite a trebuit să plec cu una de 4. Asta-i viața! Îmbrăcăm clătitele în cremă și trecem la stratul superior, mereu cu o clătită în minus... Tot înainte clătite, cremă, clătite, cremă până ajungem la o clătită... Îmbrăcăm totul bine în cremă... Răzuim ciocolată cu min 70% cacao (eu 72%)... Mai greu de scris decât de făcut... Secțiune Indicat e să se facă cu o zi înainte și apoi pus la frigider până se va devora. Eu l-am făcut aseară și s-a păpat azi la prânz. Nebunie! Simplu și de efect! Bine, nu e perfect ca la dna inginer dar nu-i că mă interesează prea tare, e prea bun ca să bag de seamă imperfecțiunile. Dacă vă atrage spor la treabă!

Să fie așa cum îți dorești!

Prin călătoriile mele pe net am dat de un blog care îmi place (Fatto in casa da Benedetta). Într-o seară, obosită, m-am așezat 5 minute pe divan cu tabletul în mână... am început "să răsfoiesc" internetul și uite așa dau peste rețeta vinovată. Benedetta o făcuse sub formă de muffins... eu nu prea practic sporturi extreme așa că în bucătărie la noi torta sărată a scris pe rețetă. Am avut de la început un dubiu citind cantitățile ingredientelor, așa că eu am dublat rețeta. Făcând-o de F1 am crescut și numărul de ouă. Ingrediente: 6 ouă 120g ulei de floarea-soarelui 200g lapte monti 2 lingurițe de sare 1 linguriță de fructoză 460g făină monti 2 lingurițe praf de copt 1 zucchina 100g provola picante (eu am găsit doar dulce) Mod de preparare: Într-un castronel adăugați ouăle, uleiul, laptele Monti, sarea și fructoza. Se mixează până se omogenizează totul bine. Începem să încorporăm făina cu praful de copt... Continuăm să mixăm. Tăiem cubulețe mici brânza și zucchina, apoi le adăugăm peste celelalte ingrediente. Mixăm câteva secunde și treaba e aproape terminată. Putem alege între muffins și clasica, banala tortă sărată. Voi alege 99,99% torta, eu... voi faceți cum vă dorește inimioara. Observație: ținând cont că eu am făcut-o de F1 (am folosit tărâțe de ovăz) a trebuit să măresc numărul de ouă. Dacă voi o vreți de F2 (doar făină integrală) sunt de ajuns 4 ouă. Benedetta făcând muffins la cuptor a terminat mai repede (20-25 minute), eu cu cantitate dublă într-o unică formă am ajuns cam la 45-50 minute... temperatura 180 grade C. Se mănâncă caldă abia scoasă din cuptor sau încălzită un pic a doua zi... Sincer, nu m-am gândit că va avea așa mare trecere la popor. La cină a zburat 3 sferturi, iar pe bucățica rămasă a fost bătaie a doua zi. Mi-au cerut bis, așa că am făcut aprovizionarea și zilele acestea voi trece din nou la atac. Nu mă gândeam că voi scrie rețeta, dar cum a plăcut așa de mult acasă la noi m-am gândit să o împart cu voi... poze pe ultima sută de metri la rămășița de pe o zi pe alta... Poftă bună!

Ce aveți bre cu mine? Nu am făcut nimic rău, zic eu... Persoană mai pe fugă ca mine mai rar... Eu sunt capabilă să-i înțeleg pe toți și să înțeleg tot. Prafurile să trăiască dacă asta place... Eu nu pot, dar le-am folosit cu succes în trecut și din când în când le folosesc chiar și acum pentru popor (dacă asta vor, din când în când închid un ochi). Eu Hercules & Xena & Sf. Maria & Joseph nu sunt și nu voi fi niciodată, chiar fac parte din poporul mereu pe fugă și obosit care visează la ce face Peter în bucătărie și își face in extremis un ou ochi sau o salată... Ideea cu prafurile era alta...

"Torte in teglia" o revistă micuță (tascabile) cu multe rețete interesante cu un cost destul de mare pentru mărimea care o are, dar chiar m-au atras câteva rețete când am răsfoit-o. Acasă, când am luat-o la "puricat" am găsit câteva rețete de acest gen... Și o altă chestie care m-a pus pe gânduri, la multe rețete au scris în paranteze marca produsului. Nu ar fi o problemă așa mare suntem învățați cu publicitatea doar că aici nu se găsesc mărcile respective. Așa am ajuns să bănuiesc că a fost tradusă din limba germană. Am găsit ceva de genul: Maintal, Kuchle, Alpro cuisine, Koln, Odenwald, Williams-Christ, Bonne-Maman... Bănuiala mi-a fost confirmată când din greșeală am dat peste sigla editorială... Germania. Sincer, cumpăr reviste de mulți ani și niciodată nu am găsit la ingrediente praful de budincă, de aceea am rămas așa "șocată". Citind ce a scris Peter și Carmella am înțeles că se pot totuși găsi și astfel de reviste... Vă mulțumesc la toți!