W Mamadeus Paparotti

Multumesc ca ridicand topicul in lista mi-ati fost sursa de inspiratie Astfel, cashca-boulette-le mele stau "De veghe in lanul de secara" Ma rog, graul incoltit de la oaule de Pasti. [center]. .[/center] Asa cum am incercat sa sugerez si in fotografii, am pus in aluat si pieper verde proaspat macinat si nucsoara rasa - cam de o viziune [center]. .[/center] Pentru diversitate cromatica, de gust si de textura, cateva gogolaoie le-am tamponat in malai, altele in susan si ultimele in mac-mac . [center]. . [/center]

Exquisite! :appl: Burger Safari - l-as numi eu, de la chifla leopard (sau girafa)

[center][b]Fa-soo-leee-miooooo ! - Astazi iahnie de fasole. Musai cu afumatura -[/b] . .[/center] Felul acesta de mancare e atat de chibzuit, de asezat, necesita planificare amanuntiata, incat probabil ca un ardelean (poate emigrat/voiajat prinTexasul cu mexicani mancatori de frijoles) l-a inventat. Nu ai pus din timp boanele la inmuiat? Ai pus-o! Ori te lasi pagubas, ori iti iasa aiurea. Ai oase afumate - scarita, ciolane, spinare, coada - anume de la porcul familei nu de la magazin? Si acelea se pun la desarat cand apune soarele. Ingrediente: • 500 g fasole uscata. Eu am o poveste de dragoste cu fasolea pestrita • Afumatura - Termen generic ce poate cuprinde: Costita afumata, carnati de casa afumati, ciolan, bacon, spinare, scarita, coada. etc. Toate de-ale porcului. Nu va sfiiti de oase. Dau un gust fabulos fierturii, daar, daaaar, sa avem si putin de carnita. • O creasta de slana (nu tu unsoare, nu tu oloi) • Unul-doi morcovi • Albitura (telina, pastarnac) - cam o treime din cantitatea de morcov • O ceapa mare • 300 ml bulion gros • Un ardei rosu (puneti de care aveti si spuneti si voi ca a fost mai rosu ca steagul bolsevic) • Un pahar de vin. Rosu si sec. • O lingurita de fructe de chimen • Doua frunze de dafin • O crenguta de cimbru uscat • O lingura cu varf de boya dulce si un sfert de lingurita de boya otzarata, sau un ardei iute si rosu uscat tocat marunt din satar. • Piper de culoarea politica pe care o agreati - negru, verde sau alb. Cel rozul sa-l lasam pentru chinezarii. • O lingura de tarhon in otet • O lingura rasa de zahar (poate si otet daca bulionul nu este suficient de acid) • Verdeata. Si anume multa. Ce va place dumneavoastra: Patrunjel, telina, marar, etc. Eu azi: hasmatuchi Mai aveti radare sa cititi? De-abia am inceput... Modus preparatus (hocus-pocus ): Fasolea grijita bine, aleasa si spalata de praf se pune de cu seara la inmuiat in multa apa rece cu o lingurita de bicarbonat de amoniu. Se va muia mai bine si va fi mai putin ... cum s-o spun? Muzicala. . Dimineata inainte de a pleca la servici, sau unde plecati voi dimineata, clatiti si schimbati apa. Curatam carnurile afumate de grasimi. Pe acestea le punem impreuna cu o creasta de slana taiata subtire intr-o oala incinsa bine, cu fundul gros. Dati focul mic si asteptati sa se jumareasca. Adaugati si partile carnoase sa se rumeneasca un pic. [center]. .[/center] Le scoateti pe o farfurioara si puneti in grasimea incinsa in ordinea aceasta: Ceapa taiata solzisori, ardeiul tocat din satar, morcovii si albitura taiate cubulete cam cat bobul de porumb. Puneti capacul pe oala si lasati sa se inabuse 2-3 minute. E mai dietetic. (Radu Anton Roman da in reteta lui: unsoare+ maduva+ unsoare de gasca. Nu a spus ca merge mai repde daca se injecteaza direct in cord ). Inlaturati capacul asteptati sa se evapore umezeala si sa inceapa toate sa se rumeneasca o idee. Iaca: V-ati produs singuri "Vegeta" . Bio si mult mai curata. Deglasati cu vinul. (se mai cinsteste si bucatarul, nu? ) Asteptati sa se reduca alcoholul si trageti deoparte. Asezati o farfurioara, o lingura, etc. sub o margine a oalei astefel incat sa stea inclinata si trageti leguma "la deal" astfel incat excesul de grasime sa se colecteze "la vale". O inlaturati tamponand cu hartie absorbanta facut sul. A dat aroma legumelor, nu-i "consult" sa o trecem chiar pe toata prin ficat. Asa-i ca ati pus o oala cu apa la fiert pe alt ochii de aragaz, de la inceput si fara sa va spun eu? Eram sigur. Am castigat astfel timp pretios. Se readuce oala pe foc se pune fasolea , afumatura, se acopera de-un deget cu apa clocotita, se acopera si da focul mic. Cam o ora daca fasolea e din cea buna. O mica paranteza: Fasolea pestrita cu bobul mare de la tata-socru se fierbe (daca a fost inmuiata) in maxim 40 de minute. Are coaja poate mai groasa ca cea din conserva dar asta o ajuta sa ramana intacta la fiert si inauntru e moale, dulce si aromata ca castana Se poate taia felii !!! Pe cinstea mea! Va si arat: Voila de priveste: [center]. . [/center] Hai sa si condimentam. Frunzele de dafin se rup cu mana in bucati mici, boabele de piper (azi verde si alb - asta din urma pentru ceea ce numeste Shefa "putoare") se zdrobesc in mojar impreuna cu fructele de chimen. Incingem o tigaie antiaderenta si fara ulei prajim condimentele saltand mereu continutul tigaii, cateva zeci de secunde. Nu lasam sa se arda. Aromele ce se dezvolta sunt ametitoare. Ridicati tigaia deasupra flacarii cam 10 - 15 cm si in ultimele 15 secunde puneti si boiaua dulce. Ea se arde destul de repede asa ca atentie marita. Tineti minte trucul invatat de la indienii iubitori de garam masala si confirmat de seful bucatar Horia Varlan. Face diferenta! Se introduc in oala cu fiertura condimentele astfel preparate impreuna cu zaharul,ramurica de cimbru si lasam sa fiarba cu capac o ora. Inlaturam capacul, dam focul mare, si dupa ce scade lichidul turnam bulionul fierbinte. Cum care fierbinte? L-am pus separat pe foc acum 5 minute. Punem si tarhonul murat tocat marunt. Lasam sa scada bine si sa se lege sosul. Daca fasolea e sfaramicioasa se intampla repede. Daca e compacta ca a mea, ajutam cu o lingura de amidon dizolvat in patru linguri de apa rece. Dupa ce stingem focul, numaram pana la 193 si punem verdeata tocata marunt. Nu mai devreme! Ce va grabiti asa? Aha... mirosul... Daca aveti hasmatuchi, dublati timpul. Aroma lui delicata e mai instabila si se pierde usor la temperaturi inalte. Poate fi servit alaturi gata tocat si presarat in farfurie. Se serveste cu muraturi. Castraverzi sau gugănele. [center]. .[/center] Sa aveti pofta! V-am spus ca e mult de povestit? Daca vi se pare prea mult, deschideti o conserva de fasole, dar pierdeti toata distractia - parera mea. Sa nu uit secsiunea. Anume si prin afumatura: [center]. .[/center] Edit: Care a spus ca nu am pus sare? ... Dumneata, de-acolo din spate care te prefaci ca iei notite.. Pai nici nu am pus, ca afumatura mea era suficient de sarata, iar bulionul, de casa fiind el, nu era nici dumnealui lipsit.Voi gustati si procedati in consecinta. Daca mai trebuie, s-o puneti doar la sfarsit, ca asa e al fasolii.

[center]. .[/center] Si o invitatie in ... bazinul cu rechini

And we have here two winners! S-au postat aici trei cuvinte cheie: Peste, os si leurda [center]. .[/center] S-ar mai putea adauga in ordinea aceasta: vin albLamaie lime murata, ierburi aromate, lapte, smantana, leurda si iar leurda [center]. .[/center]

[center] Sub forma de Quiz: Ce am gatit azi, bre ? . . [/center]

Hai, sa-l lasam deoparte pe "domnule". Excelenta, Alteta, sau Serenissime mai merg Am vazut la semnatura, ca fetita ta merge pe doi ani. De acum incep momentele vesnicelor mirari si a magiei pentru ea si pentru toti copiii, iar ouale vopsite au o incarcatura magica. Chiar daca copiii nostri sunt mari (si unii plecati de-acasa ) copilul din noi inca tresare.

Crostini di polenta con ouva e costolette affumicate... Hai sa nu ma mai fandosesc atat. Pizza ciobaneasca, bre! [center]. .[/center] Mamaliga prefipta cu afumatura, papara si leurda. Am copt in cuptor coastele afumate, le-am pastrat la cald acoperite cu folie de aluminu, in grasimea dlasata in tigaie am asesat felii subtirele de mamaiga de ieri si le-am dat la cuptor sa prinda coaja, dupa ce le-am pudrat vartos cu piper. Doua oua le-am batut bine cu putin de samnatana si multa leurda tocata si le-am turnat peste malaiul fript. Am mai lasat la cuptor cat sa se rumeneasca restul de mozzarella (productie proprie) pe care l-am mai gasit in borcan. Am pus deaupra afumatura am stins focul la cuptor si am lasat sa se raceasca cu cuptorul. [center]. . .[/center]

Am auzit de asa ceva insa nu cunosteam detalii. Multumim mult La anul pe vremea asta, trebuie neaparat recitit topicul, cu ce se va mai colecta pe aici, inainte de a ne apuca de treaba. Astfel putem sa ne mai diversificam. Din pacate anul acesta: [color=#0000FF]"Ne vom îngheplini aşedar misiugnea şi vă vom face o prelejere ghespre comeată. Şcolarul Ionescu: Apoi, a trecut... Profesorul (aspru): Nu fă larmă, spurcăciune!... Silenţium şi atenţiune, că-z intrăm în makerie!"[/color]

Iaca, am completat explicatiile cu fotografii si plusesz cu una care-mi placu mie mai mult [center]. .[/center]

De circa 46 de ani nu am lipsit niciodata de la ceremonia vopsirii oualor alaturi de mama, apoi de sotie, de copii. Sotia vopseste si acest tip de oua de mic copil, de mai bine de 40 de ani. [center]. .[/center] Ingrediente si ustensile: oua fierte - cat mai albe vopsele alimentare - diferite culori bucati de dantela de bumbac: metraj, bcati din perdele vechi, mileuri rupte, etc. macrame sau bumbac subtire de mercerie pentru legat ziare de intins pe masa cofraje goale de oua. untdelemn (sau parafina sau slanina) linguri de metal tampoane de vata craticioare mici sau mai bine cutii de conserve golite ESENTIAL: Suflet curat, cuget voios umplut de anticipata bucurie a Invierii + pruncii din dotare la deprins mestesug si acumulat amintiri. La obarsie a fost vorba de bucati din maieuri de tip plasa. Cand acestea nu s-au mai gasit, sotiei i-a venit idea sa foloseasca bucati de dantela de bumbac, cumparate la metraj din mercerie. Se cumpara deci cate un metru din dantele de bumbac de diferite modele. Dantele se folosesc multi ani la rand. Ale noastre au deja aceeasi varsata cu familia pe care am format-o acum 21 de ani si mai bine. Faci semnul Crucii incepator, spui un crestinesc "Doamne, ajuta!" lasi focului politica si pui radioul pe Radio Trinitas. Le povestesti pruncilor cu care te-a binecuvantat Cel de Sus, cum vopseai oua impreuna cu parinti si bunicii tai si i lasi sa te ajute cat mai mult. Fasiile de dantela se taie in bucati care sa permita mularea lor pe circumferinta oului - transversal sau longitudinal - plus inca 5-6 cm pentru legat. [center]. .[/center] Ata pentru legat - ceva mai groscioara, tip macrame - se taie in bucati de 20 cm. Acestea se uda. Astfel, coeficientul de frecare creste dramatic si nu mai e necesar sa facem nod si castigam timp, atat de necesar in incarcata Saptamana Mare. Ouale, degresate, spalate si fierte cu grija sunt pastrate in apa in care au fiert (noi fara sare) sa ramana fierbinti. Mai suflam in degete in timpul lucrului. Asta e! Se lucreaza la cald. Vopsele se prepara dupa instructiunile de pe plic in concentratie cat mai intensa si se pastreaza fierbinti pe plite asezate pe focuri date la minim. Pe masa de lucru langa aragaz se intind in strat gros ziarele care spun numai minciuni. Oul se ia cu lingura din oala cu apa mentinuta fierbinte, se pune pe masa acoperita, sau pe un carpator de lemn si se infasoara longitudinal - se poate si transversal - cu fasiile de dantela care sunt legate repede cu ata uda, ce doar se infasoara de cateva ori in jurul capetelor libere. [left]. .[/left] Se prinde oul de capetele dantelei si se imerseaza partial in prima vopsea. Cateva secunde. Cea de culoare deschisa: Galbenul. Apoi pe alta parte, ramasa inca alba ,in conserva cu vopsea fierbinte rosie. Apoi albastru, verde, etc. Suficient trei patru culori caci se combina intre ele. Se pune oul pe masa cu revista presei etalata si eventual se mai toarna cu o lingurita pe petecele ramase albe, vopseaua care socotesti ca ar da mai bine in configuratia cromatica respectiva. Se lasa legat pe masa cateva minute si in timpul acesta se repta procedura cu urmatoarele zece oua. Ne oprim, mai incalzim vopsele si incepem sa desafasam ouale in ordinea in care am inceput sa le vopsim si cu un tampon de vata muiat usor in untdelemn le dam lustru cat sunt inca fierbinti si se aseaza in cofraj. Excesul de ulei se trage in coaja oului o data cu racirea lui. Parca mai stralucitoare ies frecate traditional cu o bucata de slanina, dar personal, mi se pare ca pastreaza si un iz de afumatura. Dantele folosite se clatesc sumar cu apa rece, se storc foarte bine in pumii manjiti si se refolosesc la urmatoarea transa de oua, deci nu avem nevoie de 80 de fasii de dantela (noi am vopsit oua pentru trei familii si anul acesta) ci doar de 10 -15. Se reia tehnologia pana mantuiesti treaba si se minuneza odata cu copiii si copilul din tine. Te mai arzi, mai stropesti pe covor, un copchil mai scapa un ou pe jos. Măcmărfian - pe ăl mai fain. Nu-i nimic trebuie si in drob. Sarbatori Luminate! Am sa incerc sa fac doua trei fotografii cand rasare Bunul Soare.

OK. Voi incepe eu un topic nou la tehnici, dupa cum s-a sugerat, dar asta doar dupa ce se ridica lumina sa pot sa fac o fotografie spre exemplificare. (daca ma apuc sa fac zgomot noaptea - acum tastez cu amortizor - si apuc sa trezesc pe cineva, sarbatoare-nesarbatoare, mi-o iau pe coaja si nu de ou!)

[center]Vopsirea oualor - Arta si traditie de Sfintele Pasti - in jurul Mielului bland - . .[/center] Sa fiu iertat pentru preambul, insa mi se pare potrivit sa dau cuvantul specialistilor pentru a nu uita semnificatia si traditiile ce sunt legate de acest obicei: [color=#0000FF]OUL DE PASTE Românii întrebuinteazã de Pasti nu numai ouã rosii, ci si de diferite alte culori. Prin urmare si colorile în care se coloreazã ele sunt de mai multe feluri,si anume: galbene, rosi, verzi, albastre si negre. Iar terminii tehnici pentru fiecare din aceste cinci colori sau vopsele sunt: Gãlbinealã, gãlbãnare, gãlbineatã plural gãlbãnãri, gãlbinelesi gãlbinete. Iar termenul cel mai uzitat e plural gãlbinele. Rosalã, si rosatã, plural rosele, rusele si rosete. Iar termenul cel mai uzitat e plural rosele. Albãstrealã, plural albãstrele. Verdeatã, plural verdete si verdele. Negrealã si negreatã, plural negrele si negrete sau negreluri. Toate colorile acestea se preparã, dupã cum vom vedea mai la vale, numai în vase nouã anume din cauzã cã ouãle, ce se coloreazã într-însele, sã nu se pãteze, ci sã iasã cât se poate de curate. Dar nu numai atât, ci pentru fiecare coloare se cere un vas deosebit. Sosind acasã, atât cei ce au fost la Înviere cât si ceilalti, se pun cu totii la masã si, gustând mai întâi din pascã, din ouã si celelalte obiecte sfintite împreunã cu pasca, încep a mânca apoi si din celelalte bucate pânã ce se saturã. Dupã ce s-au sãturat de mâncat, prind a ciocni cu ouã rosii, si anume mai întâi solii între olaltã, apoi copiii cu pãrintii si pãrintii cu celelalte neamuri, amici si cunoscuti. Fãcând-o aceasta, cred cã toti cei ce ciocnesc unul cu altul se uor uedea pe cealaltã lume. Mai departe se crede si se zice cã al cãrui ou se ridicã sau se sparge mai întâi, acela e mai slab, prin urmare are sã si moarã mai degrabã sau i se iartã pãcatele. Pãrtile ouãlor, cu care se ciocneste, sunt capul si dosul sau curul, numit acest din urmã si huscã, si anume partea cea ascutitã se numeste cap, iarã cea mai groasã dos. În ziua dintâi, adicã în ziua de Pasti se ciocneste numai cap cu cap. A doua zi, adicã luni dupã Pasti, se poate ciocni si cap cu dos, iarã în cele urmãtoare chiar si dos cu dos sau huscã cu huscã si coastã cu coastã. Cel mai mic de ani tine oul cu capul în sus, iar cel mai mare ciocneste cu oul sãu, si anume tot cu capul, zicând: „Hristos a înviat“, iar cel mai mic rãspunde: „Adevãrat c-a înviat!“. Unii, înainte de ciocnire, cearcã ouãle în dinti si în frunte, adicã le ciocnesc putin de dinti sau de frunte, ca sã vadã si sã aleagã care îs mai tari. Si se zice cã ouãle ce sunã mai deschis sunt mai groase la gãoace, prin urmare si mai tari. Timpul, pânã când se poate ciocni cu ouã rosi e, dupã unii, din ziua de Pasti si pânã a treia zi, adicã pânã marti, dupã altii pânã în ziua de Ispas si iarãsi dupã altii pânã la Duminica mare. De la Duminica mare însã si pânã la Pastile viitoare nu e mai mult iertat a ciocni cu ouã rosii. Fiecare ciocnitor, cãruia i s-a spart oul, este obligat a-i da celui ce i I-a spart, celui cu oul mai tare, adicã învingãtorului. Cel ce nu voieste a da oul celui ce, ciocnindu-l, i 1-a spart, acela se zice cã- l va mânca pe cealaltã lume împutit sau cu pãcurã. De aicea vine apoi cã cei ce au ouã mai tari câstigã de la ceilalti o multime de ouã rosii. Sunt însã o seamã si de aceia care nu se multãmesc numai cu ouã rosii de gãinã, ci întrebuinleazã spre ciocnire si alte ouã, precum pãrãsituri de ratã, gâscã si curcã. Ba unii, pe lângã acestea, întrebuinteazã încã si ouã de pichere sau chiar de lemn. Despre acesti oameni lacomi la câstig se zice nu numai cã sunt niste înselãtori mârsavi, nu numai cã umblã cu ouã de pichere, care sunt cu mult mai tari decât cele de gãinã, ca sã însele si sã câstige mai multe de cele de gãinã, care sunt mai slabe, ci se crede cã respectivii au foarte mare pãcat si toate ouãle câstigate în acest chip le vor mânca în cealaltã lume împutite si cu viermi si cu venin. (S.FI. Marian – „Sãrbãtorile...“) Obicei de primãvarã strãvechi (persii antici sãrbãtoreau înnoirea anotimpului dãruindu-si ouã colorate, romanii îsi trimeteau unii altora, la ceremoniile zeului Ianus, ouã rosii) oul colorat si încondeiat este la crestini simbolul Mântuitorului reîntors la viatã. Oul este ales la Pãresimi (în mijlocul Postului Mare) si este fiert si gãtit în Sãptãmâna Patimilor pentru a fi sacrificat (ciocnit si mâncat sacramental) de Pasti, în semn si garantie de renastere. Ouãle încondeiate (împistrite, împietrite, muncite, necãjite, cu mãrgele, pictate, sãpate, scrise, picurate, împuiate) sunt un obicei popular si religios românesc, care în Moldova si Bucovina a devenit artã. Ciocnitul ouãlor vopsite (înrosite, încondeiate) e un simbol al jertfei Domnului lisus. Permis numai dupã Noaptea de Înviere si pânã la Înãltarea la Ceruri, sacrificiul se sãvârseste solemn de doi crestini ortodocsi dupã reguli precise: persoana mai în vârstã, de obicei bãrbatul, loveste violent „capul“ oului tinut în mânã de partener în timp ce pronuntã formula cunoscutã „Hristos a Înviat!“ la care i se rãspunde „Adevãrat a Înviat!“ Oul a cãrui coajã a plesnit este primit în dar de cel care l-a spart sau este mâncat sacramental de persoanele care l-au sacrificat. Local, în Transilvania, tatãl familiei jertfeste singur un ou slujit în bisericã în noaptea Învierii, îl curãtã, îl împarte egal la membrii familiei pentru a fi mâncat sacramental. Desi regulile pot varia de la zonã la zonã, respectarea lor este obligatorie: cine are prima loviturã, ce pãrti ale ouãlor sã fie lovite, ciocnitul sã fie „pe luate“, „pe schimbate“, „pe vãzute“, „pe nevãzute“ etc. Cojile ouãlor sunt aruncate pe Pãmânt pentru fertilizarea holdelor, viilor si livezilor sau în apele curgãtoare pentru a da de veste Blajinilor cã a sosit Pastele. De asemenea, se pun în hrana animalelor si pãsãrilor si se pãstreazã pentru vrãji si descântece. (dupã Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an“)[/color]

Se zice ca atunci cand ursul iese din barlog, leurda e prima planta pe care o gaseste @Eataly: :biggrin:

OK. Voi incepe eu un topic nou la tehnici, dupa cum s-a sugerat, dar asta doar dupa ce se ridica lumina sa pot sa fac o fotografie spre exemplificare. (daca ma apuc sa fac zgomot noaptea - tastez cu amortizor - si apuc sa trezesc pe cineva, sarbatoare-nesarbatoare, mi-o iau pe coaja si nu de ou!) Edit: Am deja si un link: aici

Azi, nu mai gatim nimic! Azi, consumam Si anume cu masura. Ieri insa: Acasa a luat Dumneaei in maini fariele bucatariei , iar Paparotti a devenit din solist - corist.(cu o - sa nu avem discutii!) Printre picaturi si alte activitati am contribuit la decoratul oualor, am facut un borcan de mozarella bocconcini ( home-made-facut-in casa ), un bors de urzici-stevie-leurda(Pentru Mandea), un castonoi de alune sarate in pojghita de aluat picant (pentru Dumneaei saraca ) o salata de cruditati cu mozzarella, rosii, leurda, nasturel, undelemn de masline si aceto balsamico si cam atat. O sansa suplimentara mi-au oferit-o parintii mei. M-am milogit la mama care desi in varsata si infirma de multi ani, a preparat singura ciorba de miel si drobul ca in fiecare an, insa mi-a acordat spatiu sa gatesc eu friptura de miel si garnitura. Saru' mana , mama . Am plecat ieri in zori de-acasa cu cutitele mele, mojarul de granit si o punga de condimente + ierburi proaspete, am marinat carnea timp de 1.5 ore in alifia pe care am preparat-o la fata locului, am impanat-o cum se cuvine cu o feliuta de slanina un varf de rozmarin si un sfert de catel de usturoi apoi am pregatit un pat de legume aromate: morcovi, pastarnac, telina, praz, ceapa si cativa cartofi. In punga de celofan termorezistenta de capacitate mare am plasat legumele stropite cu un pahar de vin alb si trei linguri de untdelemn, cateva ramurele de rozmarin, frunze de leurda si peste am pus ciosvratele de carne de miel aromatizate. am sigilat punga, am perforat-o pe alocuri la partea superioara,am asezat-o in tava mare a aragazului si am uitat de ea o ora si un sfert, pana cand tata, din cauza mirosului a facut carare din birou in bucatarie . Apoi am taiat punga si am lasat friptura suculenta inca 15 minute sa se rumeneasca doar o idee. Pana s-a terminat activitatea principala le-am mai facut si un sos rece si light din chefir, untdelemn de masline, o lingura de mustar, capere si ierburi aromate + leurda taiata fideluta si am mai preparat o pasta din tahini, sare, apa, suc de lamaie si inevitabila leurda de sezon.

[center][color=#FFFFFF]. . . . .[/color] † Adevarat a inviat ! † [color=#FFFFFF]. . . . .[/color][/center]

[color=#FF0000]† Hristos a inviat ! † [/color]

Va invit cu drag sa postati in chip de felicitare de Pasti, ouale vopsite pe care le-ati pregatit pentru Sarbatoarea Luminata a Invierii Domnului: [center]. . . [/center] Urarea traditionala, am sa v-o adresez maine. OK. Ouale pe care le vopseste Dumneaei sunt mai mult fardate pe la ochii : decat imbujorate, dar noua ne sunt dragi, pentru ca le bibileste cu toata dragostea. [center]. .[/center]

Si imi permit sa-i dau cuvantului si gurului bucatariei traditionale romanesti - R. A. Roman: [color=#0000FF]DROB DE MIEL Amintire milenarã a Pastelui Ortodox, numit pe alocuri plãcintã de cighir, drobul este strofa a patra, cea care se recitã dupã incantatia anafurii, clinchetul usor al ouãlelor ciocnite si fosnetul pascãi. Carnea mãtãsoasã a mãruntaielor, voalul incinerat al prapurelui, totul celebreazã. Recuzita: • 1 kg mãruntaie miel – ficat, inima, plãmâni, rinichi, splina • 200 g ceapã uscatã • 3 legãturi ceapã verde • 100 ml untdelemn • 2 ouã mari • sare, piper • 1 prapur miel • 50 g unt Sus cortina!: • Se spalã prapurul, se lasã în apa rece • Se spalã mãruntaiele în câteva ape, se opãresc scurt într-o apã clocotitã care se dã la câine (sã fie Pasti la toti) • Se fierb în apã cu un praf de sare 30 minute de la primul clocot; se scot • Dacã s-au rãcit, se toacã din cutit, mãrunt, de parcã ai vrea sã le faci zaruri de table (unii le toacã prin masinã – dar iese pateu, nu drob) • (Acum, bunicile noastre încingeau bine o grãsime – sã zicem untdelemn, desi tare mã tem cã era o galbenã unturã de gãinã sau gâscã – si, la foc iute si necrutãtor, rumeneau câteva minute bucãtelele de drob, sã capete coajã si gust bun de prãjealã, singure, fãrã ceapã, sfânta gurã sã trãiascã aventura descoperirii fiecãrui gust în parte... Dar asta azi e o obsesie desuetã si, într-un fel, facultativã, deci puneti-o în paranteze, cum am fãcut si eu) • Ceapa, si uscatã si verde, se toacã mãruntel, cã ea e partea udã-fragedã a povestii noastre : • Jumãtate din ceapã se pune în grãsime la prãjit • Când s-a muiat si s-a strãvezit putin, se adaugã tocãtura, sã sfârâie încã 5 minute; apoi se ia prãjeala de pe foc, se scurge bine de grãsime si se rãceste • Ouãle se bat cu sare si piper • Se amestecã, e deja actul trei, tocãtura, ceapa rãmasã si ouãle • Prapurul se scurge de apã, se întinde dantela-i cu delicatete si se umple cu amestecãtura de mai sus Finalul (în trei variante): A • Se unge cât de bine cu unt o tavã adâncutã de cozonac, se potriveste drobul în forma asta si se dã la cuptor, la foc foarte mic, pânã se rumeneste bine (maroniu deschis) B • Se turteste drobul, rotunjit ca o ... turtã, printr-o clisã fãcutã din 2 ouã si 2 linguri de fãinã, si se pune la prãjit în grãsime încinsã, pânã se rumeneste; se mai pune si în cuptor, vreo 15-20 minute, la foc minuscul, sã se lege – usuce – pãtrundã C • Tava de cozonac se unge cu unt, se presarã din gros cu pesmet; drobul si el se presarã cât de des cu pesmet; se pune în tavã si se dã la cuptor Un spectacol cu trei finaluri? Nici Brecht n-ar fi cerut mai mult. Ceremonia solarã a renasterii, a împrimãvãrãrii si a jertfei mielului e mai veche cu câteva mii de ani decât crestinismul. Atâta istorie, atâtea civilizatii au trecut pe lângã simbolul acesta fãrã sã-i atingã cu nimic simplitatea, încât mielul pare un mesaj universal, din partea tuturor, summerieni, copti, hititi, islamici, esenieni, crestini, iudaici, babilonieni. Nu e ciudat cã, de vreo cinci dacã nu sapte mii de ani încoace, lumile si credintele se schimbã, trec prin toate convulsiile, se ucid între ele si înãuntrul lor, promit în zeci de feluri nemurirea dar au, toate, o constantã, modestã, ce-i drept, mielul? Eu nu pot sã-i adaug, din lumea mea pluririt crestinã, – întrucât sunt deopotrivã ortodox si greco-catolic – din obiceiurile si bunurile acestui final de mileniu, decât un pahar rece de Pelin de mai de Vrancea.[/color]

Noi suntem cu varianta traditionala cu drobul invelit in prapur si cu trei patru oua fierte ascunse-n 'transul. Fata de reteta mamei Adrianei, noi punem frunze verzi de ceapa si usturoi, leurda si pentru ca am invatat de la sasii din Marginime: cherpăr (Anul trecut nu stiam care e corespondentul academic. Deriva din nemtescul Kerbel si e mult mai cunoscut ca si hasmatuchi: Anthriscus cerefolium (syn.Anthriscus silvestris) - asmaţuchi, hasmaţuchi, asmaţúchi, asmăţúi, haşmaciúcă) In zona noastra, patrunjelul este invitat si el cu drag in drob insa mararului i se arata civilizat usa si i ia locul triumfator leusteanul. In zona noastra a Imperiuului austro-strungar nu se concepe sarbatoare pascala si mancare de miel, fie bors, fie drob, fara aroma intensa a leusteanului . Avand in vedere ca e vorba de fiertura de maruntaie si in plus de animal tanar,(atentie maxima suferinzii de hiepruricemie - guta ) prima apa de la fiert se arunca si se continua fierberea in apa proaspata ce de la o vreme clocoteste prevazator pe ochiul vecin al aragazului. Multa vorbarie, putine fotografie Before and after: [center]. . .[/center] Edit: Au fost de fapt trei tavi si trei droburi, caci avem si parinti si socrii Atata ca nu se incadrau bine in fotografie.

[center][b]Medalioane de miel alla scallopini cu salvie si rozmarin, in reductie balsamica[/b] .[/center] o dedicatie pentru (ordine alfabetica): Adriana, Maya si Peter [center]. .[/center] Ingrediente: Un cotlet de miel fara os. Proaspat nu congelat. Ulei de masline extravergin - doua linguri Unt pentru gatit 85% grasime 15-20 grame Otet balsamic de Modena 50 ml Salvie - trei frunze Rozmarin - trei ramurele mici O lingura de faina Sare Mod de preparare: Un cotlet de miel - zic bine oare? Muschiul longitudinal ce se intinde de-a lungul sirei spinarii. Intreg nu feliat. Carnea se spala si se usuca bine si se introduce intr-o punga de plastic cu fermoar impreuna cu una, doua linguri de undelemn, salvia si rozamrinul, se scoate tot aerul, se sigileaza si lasa la marinat cateva ore la frigider. Se incinge o tigaie antiaderenta se toarna uleiul in care s-a marinat carnea impreuna cu ierburile aromate cu tot si untul. Cand acesta se clarifica se pune coteltul de miel uscat bine, eventual impartit in doua bucati, tavalit prin faina si apoi scuturat de excesul de faina si se frige la foc potrivit spre mare cam doua minute pe fiecare parte, pana se sigileaza bine sucurile in interior. Eu nu sarez decat in farfurie pentru a nu extrage sucurile din carne. Se poate incerca cu degetul. Carnea ar trebui sa aiba aceasi elasticitate pe care o are tesutul aflat pe mana vostra intre police si index. Interiorul e de dorit sa ramana roz. Se scoate pe o farfurie ceramica incalzita la 50 de grade si se acopera cu folie de aluminiu. Pret de patru - cinci minute pana cand se odihneste, se prepara sosul. Caramelul din tigaie se dizolva cu otetul balsamic, se adauga putina sare si se lasa sa se reduca sosul pna cand se ingroasa. Pe langa crema balsamica, in farfuria unde am lasat cotletele se colecteaza sucul din carne. Sa aveti o felie de paine alba si moale al indemana. E putin, e epopeic ==> pentru bucatar! Cotletul se taie transversal in ceea ce eu am numit medalioane se sareaza si se plaseaza peste salata rucola sau salata de nasturel - Nas turtit ! - nasturtium officinale. Am uitat sa spun ca l-am acompaniat si cu prima mea mozarella homemade-facuta-in-casa . Despre aceasta din urma vom mai sta de vorba. Se serveste cat mai prompt, pana e cald. [center]. . .[/center] Cred ca s-ar potrivi cu un rose demisec (dar in resortul acesta ma pricep si mai putin ca la gatit) Sarbatori fericite! (S-a intamplat sa-l prepar astazi neprogramat deoare mi-au picat musafiri ce se intorc acasa de Sarbatori si se aflau in oras intre avion, tren si autobuz. I-ma intrbat daca au mancat de dulce in avion si cand au confirmat am luat restul pacatului asupra mea. Cu o seara inainte am transat jumatatea de miel dat de tata socru (sarutam dreapta) asa ca gradul de prospetime era si el optim si mi-am amintit tehnologia de la scallopini de vitel ai Adrianei si de fotografiile fabuloase ale lui Maya si Peter )

Nu, pastrama de vita e mai densa si mai ferma decat cea de porc. Vorbesc de produsul ce la noi in casa nu rezista mai mult de cateva zile si nu are timp sa se usuce. E moale (probabil din cauza continutului mai mare in grasimi) insa se poate felia subtire, deci are tinuta. Si foarte aromata si deasemenea destul de puternic sarata cu o tenta dulceaga abia decelabila. Gustul asemanator cu cel al muschiului file din magazine, minus fiertul si afumatul ca sa nu mai vorbim de injectarea cu tot felul de substante chimice dubioase luate parca de la cei ce se ocupa cu imbalsamarile. Ce apreciez in mod deosebit la modul acesta de a prepara si conserva carnea este pastrarea intacta a aromei carnii, innobilata prin procesul de fermentare si imbogatita prin condimentare.

Arata impecabil ! la scena deschisa! Sa-i spun si socrului meu ca ceea ce prepara de mai bine de 60 de ani se numeste pancetta. El o stie de slana Drept e ca nu pune nici zahar, nici rozmarin. Si o prepara in doua versiuni: - cruda - afumata Nu te teme ca nu te las singura la greu. Eu am spalat de sare ieri un grav-ox si un grav-pork. Nu prepar cantitati mari ci in jur de 600-700 de grame. Astfel pe masa, de sfintele sarbatori ale Invierii Domnului vom avea carnea principalelor trei (mandre si)"cornute" de la noi : Miel (fript, tocanit, drob-uit, etc); vita si porc - ambele pastramizate. Grav-pork-ul l-am facut in premiera impreuna cu vita. Am folosit cotlet decongelat din porcul bio de la tata-socru. Spasiba! [center]. .[/center] Nu as mai fi facut fotografii, daca - acum avand termen de comparatie - nu as fi sesizat in magazine ce colorant intens folosesc producatorii . Mai bine se faceau zugravi sau imbalsamatori Pe mine m-au pierdut de client. Ca deobicei, carnea am transat-o in baghete cu sectiunea de circa 3x3 cm, astfel incat procesul de marinare/fermentare uscata sa se produca din toate partile si sa ajunga pana in centru, in cele 4-5 zile. [center]. .[/center]

El - Gnocchi cu sos de leurda (Un pesto de leurda in care mi-a scapat prea multa branza si pe care l-am "cremoshit" azi cu doua linguri de lapte cald) Eu - Salata din frunze + tije de papadie Ea - posteste. [center]. .[/center]