Alexandru

http://www.youtube.com/watch?v=6Cf7IL_eZ38

Pai pentru ca nu mi-a venit o idee mai buna, unde sa-l mut.

Sefa, presupun ca trebuie oprit ventilatorul cuptorului (daca are, evident).

Si e si vegetal balegarul, ca vaca maninca numai iarba, verde sau uscata M-am uitat in DEX (online) sa vad daca zice ceva despre el, ca ar proveni numai de la vaca si cal, ca de la alte animale parca n-am auzit sa-i zica asa, ci doar fecale sau... cum ii zice de-a dreptul Dragos Si in DEX vad ca ii zice băligar (bălegar" e doar o varianta) si inseamna "baligă" nu zice a cui produs este. In Olanda poti cumpara la gradina zoologica si "baligar" de elefant. Mai demult costa 5 euro galetusa cu un chil de cacat de elefant. Si lumea cumpara!!! Cred ca am sa fiu nevoit sa splituiesc un pic subiectul asta Ca si eu mor de curiozitate sa aflu ce faceau cu materia prima. Pai... o imprastiau prin gradina. Si cum naiba carau galeata pîna acasa? În autobuz? În masina? Pe jos? Parca aud amabilitatile : "Buna ziua vecine, vad ca mi-ai iesit cu plin"

Si e si vegetal balegarul, ca vaca maninca numai iarba, verde sau uscata M-am uitat in DEX (online) sa vad daca zice ceva despre el, ca ar proveni numai de la vaca si cal, ca de la alte animale parca n-am auzit sa-i zica asa, ci doar fecale sau... cum ii zice de-a dreptul Dragos Si in DEX vad ca ii zice băligar (bălegar" e doar o varianta) si inseamna "baligă" nu zice a cui produs este. In Olanda poti cumpara la gradina zoologica si "baligar" de elefant. Mai demult costa 5 euro galetusa cu un chil de cacat de elefant. Si lumea cumpara!!! Cred ca am sa fiu nevoit sa splituiesc un pic subiectul asta Ca si eu mor de curiozitate sa aflu ce faceau cu materia prima.

Ce sa spun, Daniella, doar ca majoritatea s-au servit de doua ori, asta desi eram dupa mezelicuri, antreuri reci si antreuri calde. Speram sa ramîna mai mult Poze din pacate nu am prea avut nici timp nici stare sa fac, graba mare, deh! Data viitoare, promit! Ca oricum mi s-a sugerat ca as face bine sa mai fac pîna nu se termina sezonul P.S. Aventurile cu fertilizarea gradinilor olandeze au fost mutate la sectiunea Minitehnicus

Arondismentul 9 Coborînd pe rue Blanche, dinspre Moulin Rouge catre gara St. Lazaire, la nr 52 se afla Chez Grenouille. La prînz, menu complet, 25€. Patronul-bucatar are o panoplie de premii cîstigate pe la concursuri de mezelicuri pentru preparatiile casei. As zice, cea mai buna adresa din arondisment. Ceva mai departe, coborînd prin dreapta garii pe str Caumartin spre bd. Haussmann, la nr 39 veti gasi Le Clos Bourguignon, excelent bistro cu menuuri copioase, între 11 si 35€, cu vinul inclus în pret. Între Place Pigalle si Place d'Anvers, cam în fata hotelului Ibis, începe strada Bochart de Saron. La nr 14, Marmite Bazar, un restaurant simpatic unde se poate mînca foarte corect pentru 20€ demi-menu si 30€ menu complet. Pierdut pe niste stradute laturalnice, între statia de M° Le Pelletier si M° Grands Boulevards, mai precis pe strada Geoffroy Marie, restaurantul Les Fils a Maman, la prînz menu complet între 17-25€. Pentru un dejun frugal, pe strada La Fayette la nr 85, nu departe de Square Montholon si de statia de M° Poisonniere, Food' Vous propune salate si gustari pentru un total rezonabil, sub 12€ Ar mai fi de mentionat : Alessandra, str Rodier nr 24, aproape de M° Notre-Dame-De-Lorette L'Innatendu, str Jean-Baptiste Pigalle la nr 9bis, aproape de M° Trinité si Pigalle Le Diable au Thym, str Bergère la nr 35, M° Auber Le Roi du Pot au Feu, rue Vignon nr 34 între Madeleine si Havre-Caumartin Le Palmarium, str Joubert nr 11, M° Chausée d'Antin Toate cu menuuri corecte între 14 si 30€. Mai exotic, tot în zona Pigalle - St Georges, str Notre Dame de Lorette nr 56, cel mai bun restaurant etiopian din Paris, Addis-Abbeba. Nu va luati dupa aparenta de dugheana prafuita, mîncarea este excelenta si ieftina. În schimb, nu va duceti în rochie de seara sau smocking, cutit nu este, si furculita, doar cea pe care o posedati din nastere. Un pic mai scump, restaurantul corean Sobane, menu excelent si servit cu generozitate. Rue de la Tour d'Auvergne, nr 5. Pornind de la M° Cadet pe strada cu acelasi nume, care dupa cîteva zeci de metri devine rue de Rochechouart, dupa ce ati parcurs 150-200m, faceti la stînga si gasiti imediat restaurantul, pe partea stînga. Cartierul e cam mîncat de molii dar deh. Cam atît în arondismentul 9

Arata minunat! De aia prefer sa prepar eu pasta de curry, pentru ca îmi permite sa controlez iuteala

Asa cum spuneam, reteta se poate face si cu alte zburatoare, curcan, pui... Diferenta sta mai ales în vîrsta orataniei, cocosul are de obicei patru-cinci ani, în care alearga si se îndeletniceste cu ocupatiile specifice ale unui cocos. Nu e chip sa fie crescut ca puii sau curcanii în baterie pentru ca ar sta toata ziua sa se bata cu congenerii. Carnea deci este mai coriace si suporta fara probleme marinarea si fierberea îndelungata, fara sa se sfarîme. Asta este diferenta majora. În plus, cocosul contine mai multa gelatina, ca dovada, piftie se poate face din cocos, dar din pui, nu. Deci daca vrei sa faci reteta cu mai putine bucati de cocos, desigur, reduci corespunzator cantitatile celorlalte ingrediente. Daca vrei sa faci cu pui sau curcan, reduci pur si simplu timpii de marinare si de fierbere. Pentru pui, marinarea devine chiar inutila.

Dragos, asa o fi, oricum asta nu are sa ma împiedice sa consum în continuare ciuperci, fie ele si de balegar

Din cîte stiu, cultivatorii folosesc composturi vegetale. Nu sînt sigur ca balegarul este autorizat în circuitul alimentar. Cînd eram pustan, la Bucuresti, cresteau spontan pe strada, care era pavata cu piatra de rîu, si prin curti.

In Romania le zice ciuperca de balegar. Oare de ce nu am gasit apelatiunea asta în nici o reteta de mîncare?

Noa, atunci dai o fuga pîna la granita si iei de la prima pravalie care-ti iese în drum. Nici macar doua ceasuri dus-întors.

Nu, se gaseste doar de contrabanda, vîndut pe sub mîna Normal ca gasim. E drept, numai în lunile de iarna. Sînt convins ca gasesti si la Bruxelles. Io n-am vazut cocos prin nici un supermarket pe unde intrai. Chiar s-o da pe sub mana? Coane, se gaseste la orice Carrefour sau Auchan. Si as mai zice, la orice macelar serios. Nu te uita dupa nu mai stiu ce label, cocosul nu poate fi altfel decît crescut liber, în curte.

http://www.messhits.com/emoticons/funny-emoticon1-(messhits.com).gif Mon cher, aici le zice "champignons de Paris". În România nu stiu cum le zice. Cred ca "champignons" cea ce nu vrea sa spuie nimic! Fara sa mai pomenesc ca am vazut scris negru pe alb "ciuperci champignons", foarte probabil pentru ca nu au un nume românesc precis.

Nu, se gaseste doar de contrabanda, vîndut pe sub mîna Normal ca gasim. E drept, numai în lunile de iarna. Sînt convins ca gasesti si la Bruxelles.

A fost masa de duminica si da, am avut invitati (am fost zece comeseni). A mai ramas, desigur, dar l-am savîrsit aseara

Asa cum am promis, am executat la rîndul meu reteta. Cocosul trebuie sa fie matur, este un element capital al retetei. Altminteri, carnea are sa fie prea frageda ca sa tina la gatit, în plus îi va lipsi bogatia de colagen care da consistenta sosului si gustul incomparabil. Desigur, înlocuind cocosul batrîn cu unul tînar, sau cu un pui mai baban, preparatia va fi acceptabila dar nu mai mult. Deci: 1 cocos de minim 4kg 2 sticle de vin rosu 2 morcovi mari 3 ramuri de telina 3 cepe 3-4 esalote (daca nu aveti, mai adaugati o ceapa) 4-5 catei de usturoi 1 paharel de cognac 300g arpagic 600g ciuperci (agaricus campestris sau bisporus) 300g piept afumat 100+50g unt 1 lingura de ulei 1 lingura de zahar sare, piper, cimbru, foaie de dafin, 2-3 cuisoare Preparatia începe cu o zi înainte, deci tineti cont. Eu unul am început-o sîmbata dimineata, cu decuparea fiarei, care tragea totusi 5kg la cîntar dupa ce a fost debarasata de partile inutile (cap, gît, labe, vîrfurile aripilor, maruntaie) Am decupat întîi pulpele, am separat copanele, apoi aripile si în sfîrsit pieptul, desfacut în doua. Am portionat cu satîrul bucati de marime regulata (copanele le-am lasat dintr-o bucata, doar le-am retezat capatul osului dinspre labe, aripile le-am lasat ca atare, pulpele le-am taiat în trei bucati , fiecare jumatate de piept în patru. Am rînduit toate aceste bucati într-un castron mare în care am mai pus morcovii, telina, esalotele, cepele, usturoiul, taiate grosier, am presarat cu cimbru, boabe de piper, cuisoare, foaie de dafin. Desi nu e în reteta, am adaugat cu de la mine putere un fir de rozmarin si un praf de nucsoara rasa chiar deasupra, dupa care am acoperit totul cu cele doua sticle de vin rosu (pe care l-am ales mai de aciditate, în speta, un Bourgogne Passetoutgrain). Am acoperit bine cu film alimentar si am bagat castronul la rece pentru minim 24h, scotîndu-l doar ca sa mai rascolesc prin el. Spinarea am taiat-o în trei bucati pe care le-am aruncat într-o tava cu restul cazaturilor (cap, gît, etc, mai putin maruntaiele) si pe care am pus-o la cuptor cu un praf de sare, unul mai generos de cimbru si o foaie de dafin,o ceapa, o bucata de praz, un morcov, o esalota si un fir de telina, totul taiat grosier, pîna s-a rumenit carnea. Am acoperit totul cu apa si am mai lasat la cuptor pîna a scazut de o treime, dupa care am filtrat zeama si am pus-o deoparte. A doua zi, am început prin a taia pieptul afumat în bucati regulate pe care le-am oparit doua minute înainte de a le sota rapid la tigaie cu un pic de unt. Apoi am sotat în aceasi tigaie ciupercile, cu un praf de sare. În sfîrsit, arpagicul curatat, l-am aruncat la tigaie în 50g de unt, cu o lingura de zahar si un praf de sare, dupa care nu chiar le-am acoperit partial cu o un polonic sau doua din zeama preparata în ajun si am acoperit tigaia. Am lasat sa scada agîtînd din cînd în cînd tigaia pîna cînd arpagicul s-a acoperit cu un glasaj de culoarea caramelului blond, moment în care am deglasat cu o suvita de otet si am mai lasat sa se evapore complet. Am scos bucatile de pui din marinata si le-am scurs, dupa care le-am uscat cît mai bine cu hîrtie absorbanta. Am stracurat marinata într-un castron si am recuperat legumele. Am început sa rumenesc pe toate partile bucatile de carne, cîte patru cinci o data, nu mai mult, într-o tigaie cu unt si un pic de ulei, pîna le-am terminat pe toate. În aceasi tigaie am rasturnat legumele din marinata (la nevoie se mai adauga un pic de unt) pîna au început sa se caramelizeze frumos. Am pus bucatile de carne si legumele într-o cratita mai mare pe foc iute si am flambat cu cognacul caldut (atentie mare, altfel va desenati sprîncene cu dermatograful pîna cresc la loc!). Dupa ce s-au potolit flacarile, am turnat deasupra zeama de la marinata, un praf bun de sare, unul de piper si un pic de cimbru. Cînd a început zeama sa clocoteasca, am dat cratita la cuptor, pret de 3h la 180°. La nevoie, daca sosul scade prea tare, se mai toarna cîte un polonic doua din zeama preparata în ajun. În sfîrsit, se scot bucatile de carne si legumele cu spumiera, dupa care în functie de consistenta sosului, se lungeste cu zeama daca e prea gros, se lasa pe foc iute sa scada sau se leaga cu o lingura de unt frecata cu o lingurita de faina daca e prea subtire. Se rectifica asezonarea sosului si se toarna peste carne. Se serveste cu garnitura de ciuperci, arpagicul glasat si pieptul afumat sotat. Cine vrea, poate sa serveasca alaturi cartofi fierti natur sau paste (eu am ales gemelli). Merci Maya

Foarte simplu, se întind doua foi de aluat frantuzesc, fiecare foaie se coace între doua tavi (ca sa nu se umfle), se lasa sa se raceasca Spuma de capsuni/zmeura este aceasi ca pentru sarlota cu capsuni. Adica se mixeaza fructele cu zahar, se pun pe foc pîna se obtine un piureu, se incorporeaza foi de gelatina înmuiata în apa rece, se lasa sa se racoreasca. Se bate smîntîna în frisca, se incorporeaza delicat piureul de fructe, se da la rece. Se întinde spuma deasupra primei foi de aluat, se acopera cu adoua si se presara cu zahar pudra. Ca sa iasa si mai aerata, se pot adauga si albusuri de ou batute spuma la umplutura.

Din cîte stiu, Blogspot nu face glume din astea. Toate pozele sînt încarcate direct pe blog, sau mai ai si pe la alte gazde?

Ideal, un wok e facut din tabla de otel, nu din fonta. Fonta e buna pentru cocote, pentru preparatii lungi, la temperaturi moderate, exact contrariul unui wok.

Go on, Bristena! Si de ce nu, toti cei care locuiesc prin alte parti de lume, si care cunosc adrese bune...

Arondismentul 8 În ciuda faptului ca este unul din arondismentele cele mai frecventate de turisti, e suficient sa te îndepartezi un pic de Champs Elysées ca sa gasesti mici restaurante de calitate la preturi acceptabile. La Marée se afla pe rue du faubourg Saint-Honoré, colt cu strada Daru, aproape de statia de M° Ternes. Orientat dupa cum spune si numele, pe fructe de mare si peste, dar nu exclusiv. Demi-menu la 30€, menu complet la 35. Absolut recomandabil, tinînd cont de preturile din zona. În plus, restaurantul ofera acces Wi-Fi. Pornind de la Rond-Point des Champs Elysées (M° F.D. Roosevelt) pe avenue Montaigne catre Pont de l'Alma, daca o luati pe prima strada la stînga, rue Bayard, la nr. 23 veti gasi restaurantul Chez Savy. Specialitati din Aveyron, prevedeti un buget de +/- 30€ În stînga Garii St. Lazare, la parterul Hotelului Concorde-St. Lazare veti gasi Le Café Terminus. 31€ Demi-menu, 36€ menu complet. Ezit sa mai recomand restaurantele Chez Papa, pe vremuri erau remarcabile, dar succesul i-a cam stricat. Erau renumite pentru preturile moderate si portiile generoase. Chez Papa te puteai satura cu o salata. Unul din ele se afla pe stradutele care duc din dos de La Madeleine catre bulevardul Haussmann, pe rue de l'Arcade la nr. 29. Daca totul se petrece bine, se poate mînca pe saturate pentru mai putin de 14€. Cei care îsi pot permite si vor sa profite de o experienta gastronomica deosebita pot sa încerce restaurantul lui Pierre Gagnaire, pe strada Balzac, celal lui Dominique Bouchet de pe strada Treillhard, sau Apicius, pe rue d'Artois, dar nu cred ca multa lume vine la Paris chitita sa plateasca 100€ de persoana pentru o masa. Nu zic ca nu merita, dar nu asta e idea principala a acestui ghid. Ceva mai exotic, la cîtiva pasi de Champs Elysées, pe strada Pnthieu aproape de coltul cu rue de la Boetie, un restaurant japonez excelent, Naka. Sub 20€ de buget, atentie însa, restaurantul e mic si deci locuri putine. Apoi, restaurantul libanez Diane, rue du Colisée la nr 37 bis, unde se poate prînzi decent pentru mai putin de 15€. Aproape de statia de metro Saint-Philippe-du-Roule, dar se poate merge pe jos de la Rond-Point des Champs Elysées.

Arondismentul 7 Mai întîi, inconturnabilul Chez Francoise. Cînd stati cu spatele la Sena si priviti catre domul Invalizilor, pe partea stînga e o cladire pe care scrie "Air France" si care se cheama de fapt "Aérogare des Invalides". Cum pe partea dreapta a cladirii nu se poate intra, ocoliti pe partea stînga, pe strada Robert Pelterie, la nr 2 se afla intrarea. Restaurantul se afla la subsol. Menu complet la 30€, menu complet pentru copii la 13€. Duminica la prînz, menu complet la 34€, cu o sticla de vin pentru 2 persoane si cafele. Numai cu rezervare prealabila, puteti opta pentru un menu la 38€ cu o cupa de sampanie si amuses-bouches, antreu, fel principal, desert si cafea. Vinul este inclus. În orice caz, va recomand sa rezervati. Rezervatia se poate face online, pe saitul lor http://chezfrancoise.com/ E greu dupa asta sa recomanzi alt restaurant, însa : L'Ami Jean, strada Malar nr 27, cam la 150m de la Quai d'Orsay. Specialitati din Tara Bascilor. Excelent, seful este un artist, dar : menu complet la 42€ si restaurantul un pic galagios. Acum un an l-as fi recomandat fara nici o ezitare, dar pentru motive care îmi scapa, preturile lor au crescut cu 20% în timp ce TVA-ul la restaurante a scazut cu 15%. Le Pasco, boulevard de La Tour-Maubourg nr 74, bucatarie din Sudul Frantei, 22€ demi-menu, 27€ menu complet, 35€ duminica la prînz cu 1/2 sticla de vin si cafele. La cîtiva pasi de ambasada Româna si la o aruncatura de bat de Turnul Eiffel, pe strada St. Dominique la nr 135 se afla Les Cocottes de Christian Constant. Dupa cum numele îl indica, bucataria e preparata în mici cocote, din alea dupa care va dati în vînt. Alaturi, în stînga Le Violon d'Ingres. Ambele excelente, de altfel fac parte din acelasi grup. Nu am mai fost cam de mult, dar acum un an-doi menuul complet era în jur de 30€. Nu accepta rezervare, deci aveti interes sa ajungeti ori devreme, ori la spartul tîrgului. Ca idee, seful este fostul sef de la Hotel Crillon. Nu departe de muzeul Rodin, catre statia de metro Solferino, La Folle Avoine, str. Grenelle nr. 91. Demi-menu la 25€, menu complet la 30. La prînz, o bautura este inclusa în ambele formule. Destul de scump, dar dirijat de un mare sef, Gaya poarta semnatura lui Perre Gagnaire. Rue du Bac nr 44, preturi în consecinta. Catre M° Sèvres-Babylone, pe strada Chomel la nr 11bis, Le Gorille Blanc. Prevedeti un buget în jur de 30€ pentru un menu complet. Le Vin de Soif, între statiile de M° Duroc si Vanneau, str Pierre Leroux nr 24. Demi-menu la prînz : 15€ În fine, Il Vino, tinut de Enrico Bernardo, pe partea dreapta a esplanadei Invalizilor privind catre Dom, pe Boulevard de La Tour Maubourg colt cu rue de l'Université. Demi-menu între 25-30€.

Pentru putin, petunie!