W Mamadeus Paparotti

Zerda, ce sunt crengutele de vin? 1. C'est quelque chose du bon Si sunt sigur ca sunt aromate. 2. Vin la tine / vin degeaba . Sunt "precis" ca e vorba de tot de visin

Muram tot ce prindem? Hai la prins de castraveti! Am pus ieri la solar prima transa din vara asta de castraveti mur(l)ati* la soare. Pe bubosii respectivi i-am frecat constiincios cu peria de teama bacteriilor E-coli si i-am si oparat de trei ori (dimineata la pranz si seara) - o premiera, sa vedem cum ies. Miroseniile care-mi plac mie: Ramurele de cimbru uscat, de busioc uscat cu floare, crengute de visin. Printre dansii, boabe de agurida, catei de usturoi, boabe de piper, seminte de mustar si un ardei iute, care chipurile accidental , s-a aruncat in cutitul meu si s-a putin spart. Saramura am amestecat-o cu un pahar din borsul meu de legume (de fapt o moare fara sare) care contine deja amorsa de fermentatie. ______________ * vorba fetii din orasu' de sus

Arunca-l intr-un clams cowder, intr-o salata cu fructe de mare, in paste cu midii, chiar si intr-o salata cu ton, reducand astfel cantitatea de sare pentru asezonare. Eu il mai folosesc si la mancarurile asiatice stir-fry cu fructe de mare si orez. Cred ca l-ai gasit la un raion de produse asiatice. De multi ani il gasesc chiar si Romania @ girl Ma uit la capodopera ta, inghit in sec si spun la fel ca marea majoritate a romanilor cu putere redusa de cumparare: Scumpa ($$) mea

Vine Greta : doi catei de usturoi zdrobiti, untdelemn de masline, otet balsamic (nu stiu cantitatatile, lucrez la ochii si ... la limba caci tot gust) cateva linguri de apa - Avem nevoie de o cantitate mare. Le pun intr-un borcan de 400 ml, infiletez capacul si scutur viguros ca la un shake. Sucul de pe (cel sarat) si din ardeii copti. NICIODATA la cuptor. Se pierde aroma aceea smoky de coaja arsa. Ardeii se coc, pot fi dezpielitati dar gustul pierde enorm. Ideal este (desi se intampla mai rar la noi in familie) afara pe gratar, cu jar de lemn, sau carbune. Dis is da real thing Cel mai des pe aragaz, la foc viu, pe o foaie de tabla de 1.5 mm grosime (vinetele le coc pe flacara deschisa) Acum 23 de ani mi-am cumparat din comert o tabla rotunda cu maner, ceva mai subtire, sub 1 mm. In doua decenii a oxidat - flacara = oxigen - si anul trecut s-a strapuns acolo unde era nituit manerul, care a cazut. Am rugat pe cineva sa-mi taie un patrat din tabla cu latura de 40 de cm, sa-i teseasca colturile, rezulta un octogon si pe ea imi incap aproape 1 kg de ardei de dimensiune medie. Azi trei ardei dintr-un kg au ramas initial pe masa pana cand restul s-au prajit pe o parte si inmuindu-se le-au facut loc la toti.

Si ma rog de ce folosesti doar o parte din sucul lasat?!? Eu torn absolut totul prin sita, asa facea bunica-mea, asa fac si eu! Cand merg pe la terase si-mi vad in farfurie ardeii asa golasi si amarati cu un sos transparent, ma imbuneaza doar gandul ca oricum sunt moarta dupa ardei copti, dar altfel zic ca este o crima!! Căi ( sic ! ) prea sarat, d'aia - cel scurs din ardeii pusi cu sare , sa se inmoaie nylonele de pre ei. Cel din interiorul dansilor e utilizat in totala lui itegralitate.

arde-i copti - i-ati vazut poate Am gasit in frigider si niste peste ... s©abie de care ma voi ocupa inspre seara. En garde!

[center]Salata de arde-i copti My #1 desert island dish [/center] [center]. . .[/center] Taine secrete: In bolul in care pun ardeii cu sare si acoperiti cu un prosop umed de sa transpire se aduna la sfarsit ca la un deget de suc pretios foarte sarat si foarte ... smoky. Acela il strecor print-o sita deasa si folosesc o parte din el pentru asezonarea vinegretei. Doi ardei iuti copti si ei fac diferenta. Nu pierdeti nici o picatura din sucul ardeiului cand curatati. Cand puneti ardeii curatati in bolul cu vinegretta, spintecati-le varful (sa-si lase "sangele") si taiati o gaurica langa cotor sa poata iesi aerul. Astfel se vor marina si din interior. Ma duc, sa devorez o parte din dansii

da' fara gris nu merge? mie mi se pare ca le denatureaza gustul. eu pun o lingurita de mustar langa icre, de la inceput, si ies tepene, fara adaugiri. en fin, fiecare cum s-a obisnuit. Sigur ca merge, ba chiar si inoata Dreptate iti da si Radu Anton Roman ("E un fel al Deltei de a mânca icre si nu ulei frecat cu icre.") si eu. Dar aici ne lovim, adica eu, de doua probleme. 1. Cand gasesc o crapoaica cu burta doldora de icre, deci nesarate, le zdrobesc cu dosul lingurii dupa ce le-am curatat de membrane si alte atze si le frec nu cu mustar ci cu suc de lamaie. Dar la acelasi volum de produs preparat / ingerat bagam in ficatii paparotieni imbatraniti in rele prea mult ulei 2. Cele sarate sunt ... prea sarate si nu se desareaza suficient iar "excesul de sare..." caci si ❤❤ mamadeusice ... ... basca uleiul care le da volum. Si uite-asa Ma intorc la tarama Taramaua e in primul rand mai light in ambele privinte dar si "mai spornica" cum se scuza mama pe vremea Impuscatului intr-ale uleiului dat si nu prea pe cartela. (si avea si ala in anii 80 un gust de seu de cane + unsoare minerala reciclata ) Oricum taramaua o mananca si grecii cei cu peste proaspat sub fereastra si maslinul in fundul curtii, o mancau si brailenii interbelici, iar Caragiale le-a si imortalizat - icrele - in Politica si delicatete. [i][color=#0000FF]"Cucoana lui cuconul Iancu e tot atât de celebră pentru mesele-i de gală ca şi pentru eleganţa ei. Negustorul nostru tocmai în ziua aceea primise un mare taxid de prospătură şi lipise pe geamurile mari ale prăvăliei: ICRI MOIU PRIMA - STRIDII PROSPEŢI - SOMONU DU RIHN ETC. Era duminică, pe la unsprezece dimineaţa: prăvălia gemea de muşterii, cari îşi luau aperitivul şi mezelicuri pentru dejun. Un ungurean intră cu zgomot: - Câte parale icrele moi? Dar negustorul, strângându-şi sprâncenile, ca şi cum ar fi voit să facă o asociaţie forţată de idei depărtate, răspunde prin o altă întrebare: - Câte-ţi trebuie, drăguţă? - ...Vreo două-trei chile. - Aşa?... Da de unde eşti d-ta? - De unde sunt, de unde nu sunt, câte parale? - Daca nu spui de unde eşti, nu-ţi dau: icrele sunt arvonite de boieri."[/color][/i]

Am pregatit pentru maine o tarama(salata) cu icre de hering. Cand am pus apa la fiert pentru gris, mi-a venit o ( "o" bec ? - veti zice ) si am renuntat la o parte din apa si am inlocuit-o cu o jumatate de pahar de vin alb sec. Pana a fiert grisul alcoholul s-a evaporat dar i-a ramas amintirea - buchetul. In rest clasic. Icrele desarate in apa milenara, ceapa rasa, lamaie stoarsa, untdelemn, piper macinat la fata locului (dar fiert impreuna cu grisul) putin de apa carbogazoasa. Ma mai asteapta ardeii pentru copt si papusoiul pentru fiert, asa ca ma duc.

Azi am scapat ieftin: Am fiert cativa papusoi si am facut o mega-salata. I-as fi putut spune greceasca, deoarece si branza a fost de capra, maslinele ca-la-mă-ta , insa desi am avut lamai am folosit otetul "capsunar" a lui Etaly. Si nu mi-a parut rau de loc.

Ci siamo! Trei cuvinte: GE-NI-AL! Multumesc de reteta L-am trecut printr-o hartie de filtru de cafea si l-am imbuteliat intr-o sticla ... maslinie in care fusese untdelemn de masline (spalata luna) - sper ca asa sa-si pastreze culoarea cat mai mult. Parca as pune botu' si la un otet de fragute ca tot au aparut pe piata. Si de-abia astept zmeura de la munte si coacazele negre :D

Dupa patru zile am imbuteliat prima transa de rosé. Si am completat cu apa in borcan.

Eu facui o supa de conopida, de post si o "mayoneza" asijderea vegana pentru salata de vinete si o eventuala salata de pastai de fasole, dar de aici preia Conexiunea

Da' ce's fraieri ? Are cine sa le faca atunci cand sunt acasa, iar in deplasare mananca junkfood . Poate cand vor avea si ei placerea sa faca la randul lor copii... Ideea e ca stand cu mine prin bucatarie in timp ce ... oficiez vrand-nevrand a ramas in memorie cateceva. Imi dau seama dupa cum imi comanda meniul atunci cand sunt in vacante. Fata, totusi mi-a trimis poze din departari cand a facut de cateva ori salata de vinete si ardei copti.

Mititei aghezmuiti in stilul celor de la Carul cu Bere Cartofi noi cu rozmarin la cuptor O salata de rosii cu mult untdlemn de masline, putin de usturoi pisat si o capita de busuioc italienesc. (fac o paranteza: busuiocul peninsular si-a facut aparitia si in piata "de tarani" si azi am vazut tot acolo, pentru a doua data in viata mea, un paesano care vindea la doar 3 RON buchete enorme de salvie. Fata de caserolele din hipermarketuri, cantitatea era de 10-15 ori mai mare si pretul la jumatate)

Topicul acesta m-a facut sa vreau sa-mi dau seama cam ce gust aveau mititeii interbelici. Am cumparat pasta de mici proaspata (vrac) de la o carmangerie de unde mi-au placut si altadata produsele si ajuns acasa am amestecat-o cu condimentele cu care nu prea cred ca nu s-a deranjat macelarul si anume: coriandru - un varf de lingurita enibahar - 2 boabe chimion - un varf de lingurita anason stelat - doua raze de stea De la mine am mai pus o lingurita cu varf de cimbru uscat si am zdrobit 4 catei de usturoi de primavara. Ah, da! si o lingura de untdelemn de masline plus o lingurita de suc de lamaie. Si tot gustam din pasta si parca nu-mi mai venea sa o las la rece cateva ore... La pranz am primit verdictul din partea familiei: - Mai fa dupa ce trece postul. Au iesit fragezi si suculenti si nu au fost (s)ex-cesivi de condimentati. Ma asteptam pe undeva sa ma poarte in Asia Mica, dar nu a fost cazul. Multumiri El-ei Shef Ei pentru initiativa

Bucuresti, la 16 Iunie 1929 Onorate Domnule Ofiter! Pentru caci fiecare vizita a Domniei voastre, ca si cu 20 ani in urma cele ale tatalui Domniei voastre, dimpreuna cu cinstitul Conu Iancu Caragiale este, pe langa onoare, si un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc sa dau la randu-mi dovada de cavalerism, impartasindu-va la dorinta onoratei Dumneavoastra sotii, Doamna Mariuta Baciu, retetariul de preparare ai mititeilor nostri, care,dupa cum bine stiti, sunt cei mai laudati din tot Bucurestiul.. Astfel dau dovada de incredere in Domnia voastra spre a nu trada nicidecum secretul deliciosilor nostri mititei, secret pe care la randul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom, D-l Tica Preoteanu, antemergatoriul meu la conducerea bucatariei Carului. Adresez aceiasi rugaciune si onoratei Dumneavoastra sotii, Doamnei Mariuta, celei mai desavarsite amfitrioane pe care sunt bucuros sa o fi cunoscut. Perfectiunea seratelor de cina din casa Domniilor voastre, la care, multumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat hotararea sa va divulg taina celui mai de pret preparat culinar care ne cinsteste numele in capitala, in tara intreaga si in strainatate. Mititeii sunt un produs culinar din carne de vita, in stare finita de sapte pana la opt centimetri si la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare intre mese la o halba de bere, ori ca entree, ori ca fel de mancare de sine statatoriu. Ei isi au originea in Balkan, provenind din Serbia, dar se intalnesc si in Grecia si Turcia, de unde au fost preluati de bucataria romaneasca. Cum le spune si numele, sunt niste rulouri mici, fiind si numiti astfel: mici, in Regat, din carne cu mirodenii, avand menirea sa incante gustul mesenilor. Se servesc numai proaspat prajiti pe gratar de jar, fie cu tacam, ori la scobitoare sub forma de gustare. Se ia carnita de vaca de la gat, fara a se indeparta grasimea si se da de doua ori prin masina, pentru a se marunti cat mai bine si cat mai uniform. Daca va fi carnea prea slaba, se va adauga ceva seu de vaca sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 pana la 150 de grame pe fiecare kilogram cantarit de carne. Nu se va lua in nici und caz slaninuta, costita sau carne de porc, care nu fac decat sa strice gustul si sa ia din minunata savoare a mititeilor. Se fierbe o zeama din oase de vaca cu maduva, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne. Se pregatesc pentru fiecare kilogram de carne, mirodenii si condimente dupa cum urmeaza: 8 grame de piper proaspat pisat marunt 12 grame de cimbru uscat cat mai proaspat pisat marunt 4 grame de enibahar pisat marunt 2 grame de coriandru pisat marunt 2 grame de chimion turcesc pisat marunt 1 gram de anis stelat pisat marunt 8 grame de bicarbonat de sodiu 1 lingurita de zeama de lamaie 1 lingura de untdelemn 1 capatana buna de usturoi aromat si nu din cel iute La cantitati mai mari de cinci kilograme, se va aduga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, cate o masura mai mult din mirodeniile pomenite. Procedura Se framanta carnea intru-n vas pe masura timp de un ceas, adaugand la inceput bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lamaie. Jumatate din zeama de oase si toate celelalte condimente, afara de usturoi, se adauga treptat, uniform si putin cate putin. Amestecul se acopera si se da la ghetar o zi si o noapte, dupa care se scoate, se lasa cateva ceasuri la dezmortit si se mai framanta o data pret de o jumatate de ceas cu restul de zeama de oase dezmortita. Se face un mujdei de usturoi cu apa calduta dintr-o capatana pentru fiecare kilogram de carne, care se lasa la tras o jumatate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi intr-un tifon, se adauga sucul de mujdei si se mai framanta odata amestecul pret de un sfert de ceas. Se da din nou la ghetar pana a doua zi. Pret de trei ceasuri inainte de a fi prajiti si serviti mititeii, se scoate amestecul de la ghetar, pentru a se incalzi si muia; dupa trei ceasuri sau cand s-a dezmortit amestecul, se formeaza mititeii ca de de un deget mare lungime si ca de doua degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate partile si la capete si se lasa sa stea la zvantat un ceas. Se prajesc pe jar iute de lemne sau carbune, ungandu-se din cand in cand cu mujdei, asa ca sa prinda o crusta rumena de jur imprejur. Gratargii nostri intorc fiecare mititel doar de trei ori pana este prajit. La prajit mititeii vor scadea putin, de unde si denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasa sa se patrunda, ca sa nu se usuce sucul care contine savoarea condimentelor. Daca se prajesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usuca, lapada tot sucul aromat si devin seci. Se servesc alaturi de chifle proaspete ori felii de franzela, cu Mutard de Dijon sau mustar picant si aromat, dupa preferinta si cu sare si ciusca. Doar si numai asa veti obtine mititei savurosi cum se zice ca numai la noi sunt. Cunosc multi din asa numitii gastronomi prin birturi si bodegi mai ales prin mahalale, care din nestiinta ori din spirit de falsa economie inmultesc aluatul de mititei cu alte soiouri de carne de porc, cal ori oaie. Afara ca scad mai putin la prajit decat cei de carne de vaca, nu au pe departea gustul si savoarea mititeilor adevarati. O greseala mare mai este si zgarcenia la condimente, mai ales la usturoiu si piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominanta a gustului atat de specific al mititeilor. Sunt fericit sa dezvalui Doamnei Mariuta acest mic secret, pe care stiu ca nu il va da mai departe, asa cum nici eu nu-l voi dezvalui decat urmasului meu Maitre Cuisinier cand imi va lua locul la Caru cu Bere! Mititeii preparati de Dansa sunt extrem de gustosi, dar simtul meu gustativ mi-a dezvaluit imediat lipsa coriandrului, a anisului stelat si al chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii, mititeii Doamnei Mariuta vor fi inegalabili! Va astept luna viitoare cind va intoarceti cu regimentul din manevre, dimpreuna cu Domnuii Ofiteri Dinu si Vatache spre a savura o tava de mititei si cateva halbe impreuna! Dorindu-va sanatate, voie buna si noroc, va rog a-i transmite umile sarutari de maini Doamnei Mariuta, cea mai desavarsita gospodina si Doamna din inalta societate! Dumnezeu sa va ajute! Cu respect si devotiune, al Dumneavoastra, (indescifrabil)

Arata foarte apetisant Dar in Romania pasta de mici se gaseste pe toate drumurile. Drumul de la Dedulesti - Dealul Negru - unde nu se mai gasesc caini vagabonzi prin preajma si nici magari batrani (eventual pe un forum culinar) e cel mai faimos. http://stiri.rol.ro/Dedulesti-raiul-celor-mai-mari-mici-84328.html Totul e sa gasesti da Holy Grail al furnizorului si gratarul sa fie in aer liber, cu carbune, si berea rece la indemana. Probabil ca toata lumea cunoaste celebra scrisoare cu reteta interbelica, dar o voi trece si aici caci imi face placere sa o citesc din cand in cand.

Merge excelent cu rubarba! Am apreciat o jumatate de tava. Nu a fost nevoie de clocotiri. In 40 de minute , rabarbarul taiat .. cherise s-a gatit perfect. Observatii personale: Sa folosesc o tava mai mica - de aceea nu am fotografiat rezultatul, dar graiesc pe cale bucala. Ma rog, tastez. Textura e excelenta. Moale dar bine legata si mai ferma decat crema de zahar ars. Foarte acrisoara si fresh. Nu as spori in ruptul capului cantitatea de zahar. Imi place exact asa. Cu cuptorul (cucu-fonie ?) m-ati pierdut. E vintage rau de tot Voi testa prin incercari si in cuporul cu microunde. ==> Voi recidiva Multumiri pentru reteta.

Avem voie sa o facem si cu tulpini (acum - dupa ce m-am facut de ras - stiu: frunza e toxyca) de rabarbar ? Nu sunt cinci minute de cand Csaba bacsi mi-a adus un snop bun. Edit: M-am pornit. La prajituri sunt lemn-Tanase. M-am intors sa vaz daca tava trebuie si infainata dupa ungere Daca compozitul trebuie sa se odihneasca 20 de minute la rece - am auzit parca ceva,cu glutenul prin alte parti. Am hotarat ca da pentru ambele, cu puterea cu care m-am autoinvestit.(nevestica is away) Si ca rubarba sa nu stea degeaba, l-am pus la marinat intr-un paharel de brandy + zahar + scortisoara + ginger Si-om mai vedea ... Edit la Edit(h): Cuptor la 180 de grade Tzelisus... Sărăcan de miniiii ... E clar. Aveti ceva cu mine... .... .... .... 180 de grade ... plus , sau minus ? (m-am calfoutis la cap )

[b][size=5] Ciorba de fasole verde ca in Muntii Cibinului [/size][/b] [center]. Fa-soooo-leeee mi-oooooo ♪ ♫ ♩ ♬ . . [/center] Ingrediente: ca la o jumatate de kg(+) de fasole verde (galbena ma rog, pastai fragede) spalata, circumcisa de ambele capete si si rupta tot la 3 cm, cateva creste de costita afumata (merge foarte bine si slana), o ceapa tocata, un ardei gras taiat cubulete dupa descotorisire, trei morcovi tineri curatati si taiati rondele, o felie subtire (5 mm) de telina taiata cubulete mici, trei, patru rosii, o maturica buna de cimbru cu floarea uscata (cam jumatate de legatura), o frunza de telina, o lingura de otet sau dupa socotinta (bors pentru iubitorii genului) sare, piper, smantana dulce sau fermentata. Modus operandi: Se pun pe foc doi litri de apa. (" ... isi face vara sanie" prevazatorul ) In oala cu fund gros incinsa se rumenesc la foc mic crestele de costita pana devin crispy. Se scot pe farfurie si se inlocuiesc cu ceapa tocata, un praf de sare si se inabusa cu capacul pus. Urmeaza ardeiul. Il supunem la acelasi tratament, apoi morcovii si telina. Cand socotim ca s-au inmuiat rasturnam fasolea si cei 2 litri de apa pe care am pus-o la clocotit din vreme. Intoarcem si costita jumarita in oala. Facem bouquet garni din cimbrul uscat si o frunza de telina si macinam la fata locului piper verde. Eu il prefer celui negru caci se "dizolva" si nu-l gasim pe fundul farfuriei. Punem capacul reducem focul si ne vedem de alte treburi cam 40 de minute. Apoi spalam bine rosiile si le aruncam intregi in oala. Le pescuim dupa un minut, le curatam de pielita, scoatem cotorul si le taiem in petale, ori mai mici pe o farfurie de plastic sa nu se piarda sucul. Le adaugam la fiertura si mai lasam sa clocoteasca domol un sfert de ora. Acrim cu otet de vin de incredere (sau bors dar al meu e inca crud) asteptam inca un minut, gustam de sare, stingem focul si pescuim de ata maturicea aromata cu accentul predominant pe cimbru. Se poate drege cu galbenus de ou si smantana, sau punem smantana doar in farfurie. La servit mai putem presara cu cimbru verde sau alta verdeata tocata pe care o avem la suflet. [center]. . [/center] Si mai e nevoie de doua focuri: In stanga - un ciot de ardei oţărât. In dreapta - o tuica imbatranita in butoi de dud. Tocmai am consultat reteta lui Radu Anton Roman. El spune ca la nord de Muntii Cibinului s-ar pune si patratele de omleta ca in zama de salata. Eu n-am pomenit si am facut-o cum am mancat-o in ambele familii, iar azi, cum se lasa postul in doua zile am pus si 300 de grame de muschi slab de porc taiat cuburi si rumenit inainte de sotarea cepii. Sa aveti pofta!

Ciorba de fasole verde ca in Muntii Cibinului O jumatate de kg de fasole verde (galbena ) spalata, circumcisa de ambele capete si si rupta tot la 3 cm, cateva creste de costita afumata (merge foarte bine si slana)... Stii ceva? Hai ca o pun la retete de mancaruri.

Asteapta sa ajunga si in satu' tau, sau incearca cu borhot de pruna Mai pune acum si tu sake pe rana ...

Nu ti-am spus, Dar ti-o repet: Am un egoism pe tine .... Au camere de supra-vedere si nu stau chiar asa de bine cu $$ Peste trei saptamani se implinesc exact 10 ani de cand am mancat lagustine, taman cum le-ai preparat tu ( ) la un restaurant cu specific italienesc din Germania, asa ca egoismul meu e documentat.

Stiam eu ca Dexter e kriminal, dar nici chiar asa Acum de unde mama hoherului sa-l iau eu pe samurai ?