W Mamadeus Paparotti

Ia sari la interval cu un astro-naut (Ca la pesto nu ai semnat de prezenta inca)

Ba te luam Pesto de marar. Daca in engleza mararul e dill iar in italiana aneto, ar trebui sa-i spun: [b]a. Pesto diliu b. Pesto di aneto [/b] Culmea, cautand pe net, ultimul , am vazut ca l-au facut si altii. Am avut nevoie azi de un pesto a carui aroma sa nu se chiar bata cap in cap cu chimenul pe care l-am dorit neaparat in reteta cu fava, asa ca l-am preparat din marar. Cine iubeste mararul cel diliu a lu' Aneta , va fi cu siguranta incantat si va sti la ce sa-l foloseasca. Pe net l-am vazut pus pe paste. [align=Center]. .[/align]

cu chimionul care are alt gust si miros. . Cum bine spune Domnul Puiu : "Dunare daca n-aveam, Oltul Dunare-l faceam" M-am lamurit cum am incurcat confuzia , dupa ce m-am documentat pe net. Si in engleza le seamana numele. Si m-am bucurat ca nu am gresit mult asociind mararul cu chimenul deoarece enciclopedia condimentelor mai spune si ca: "Mararul are un gust dulce si aromatic, intermediar intre anason si chimen." [color=#0000BF]Chimion - Cuminum cyminum - Cumin, Green cumin, White cumin Semintele au o forma alungita, de semiluna, cu capetele usor turtite, de culoare verzui-cafenie si au, pe lungime, striuri albe, vizibile. Semintele de chimion au o lungime de 3-6 mm. Seamana bine cu chimenul, dar au o culoare mai deschisa. Se comercializeaza intregi sau macinate, pulberea fiind de culoare verzui-cafenie. Chimionul are o aroma foarte puternica, caracteristica, usor iute si usor amaruie care se intensifica si se modifica daca semintele sunt prajite. Gustul este puternic, caracteristic, un pic iute si un pic amarui. Intensitatea gustului: 3 Pregatire si depozitare Semintele de chimion pot fi prajite usor inainte de a fi folosite (fie intregi, fie macinate) pentru a le intensifica aroma. Chimionul poate fi amestecat cu alte condimente in diferite mix-uri, cum ar fi pudra de curry. Daca este macinat, trebuie pastrat in containere ermetice, la adapost de aer, lumina si umezeala, pentru a-si pastra arome. Condimentul este puternic si trebuie utilizat cu prudenta caci poate acoperi alte arome din mancare. Ceva mai putin de o lingurita este de ajuns pentru a aromatiza 4 portii de mancare. Chimen - Carum carvi - Caraway, Wild cumin, Carvies Cuvintul german pentru chimen, “Kummel”, deriva din latinescul “cuminum”, si el derivat din grecescul “kyminon”. Denumirile chimenului in unele tari europene, in special cele nordice (unde chimenul este foarte popular) sunt si ele legate de forma latina a cuvantului: “kommen” in daneza, “kimenes” in lituaniana, “koomen” in estoniana, “kminek” in poloneza, “kim” in bulgara. Cuvantul grecesc “karon” denumeste o planta inrudita, cunoscuta la noi sub numele de “chimion turcesc” sau, simplu, “chimion”.[/color]

Fava. Una favola d'amore. Azi, insalata. Salata de bob cu telemea si pesto de marar [align=Center]. .[/align] Ingrediente: 250 grame de bob uscat; O ceapa; O felie groasa de telemea sarata de oaie; Trei linguri de otet balsamic; O lingurita cu varf de seminte de chimen; - pentru pesto: Doi catei de usturoi; O legatura de marar verde; O lingurita - nu chiar plina , sa zicem 3/4 - de zahar (toata sarea salatei am lasat-o pe seama branzei telemea. Zaharul ajuta la zdrobirea in mojar a mararului si extragerea gelatinei din usturoi); 5-6 linguri de untdelemn de masline extrafeciorelnic; O jumatate de ceasca de cafea de parmezan ras; Mod de preparare: Am lasat la muiat de pe o zi pe alta o cana de bob (fava, foul, ful) cu o lingurita de bicarbonat de sodiu. A doua zi - azi - am curatat boabele de piele si de data asta le-am fiert in aburi. Doua ore? Patru - cinci ore? Niet! Dupa douazecisicinci de minute le-am cercetat si le-am imersat imediat in apa rece sa nu se faca terci. Se vede treaba ca inmuiatul reduce dramatic timpul de fierbere. Initial erau tari ca piatra si coaja era puternic aderenta si dura ca furnirul. Gogu' zice ca cel mai frecvent condiment asociat cu bobul e chimenul, asa ca am facut un pesto de marar - sa ramanem cat de cat in familie . Semintele de chimen le-am prajit in tigaie fara ulei pana cand au inceput sa pocneasca. O parte le-am zdrobit in mojar (am doua acum ), restul le-am lasat intregi sa aiba si dantura o bucurie. :twisted: Sare nu am pus ci telemea de oaie sarata, zgariata (maruntita) cu furculita. Ceapa am avut doar alba asa ca am taiat-o pestisori si am marinat-o in otet balsamic. (Ceapa tocata am pus-o intr-o craticioara cu un patru cinci linguri de apa si otetul balsamic si am dat fiert 2 minute pana a scazut lichidul. Se lasa sa se odihneasca o jumatate de ora apoi se scurge in sita dar nu se spala) Am avut si o jumatate de ceasca de cafea de fasole mung careia doream sa-i verific timpul de fierbere (45-60 de minute) Am facut o sesiune foto pentru voi si acum dau salata la rece. La pranz se va servi cu bucati de ton din conserva. [align=Center]. .[/align] [align=Center]. .[/align]

Nu mizex si nici me sex. (ca's om batran si daca as avea par ar fi alb ) Mixez! Pana maine Paparotti tasteaza de 200 de ori - fara copipeist - "Eu mixez" Si face si o lipie ontopică.

Pregatit cam ca un mistret vazut pe acest forum, am preparat un muschi de . [align=Center]. .[/align]

Lipii la tigaie fac si eu destul de des. Deosebirea e ca nu framant ci mizex. Aceleasi ingrediente, dar un pic mai mult lapte. Cu el incep. Il pun in castron bag mixerul in el si torn in ploaie restul ingredientelor pana obtin o consitenta ceva mai vascoasa ca la clatite. Untdelemnul din compozitie, musai de masline sau nu ma mai apuc. Las acoperit la cald cam 30 de minute sa-si faca drojdia lucrarea, mestec apoi de cateva ori si mai sparg din bulbuci, apoi torn cu polonicul in tigaia incinsa. De aratat arat exact la fel. Imi plac calde si cu pesto. Cand ma apuca, pun si condimente uscate macinate in aluat (busuioc, oregano, cimbru)

Foarte apetisant Foarte gustos -banuiesc Foarte sanatos Pot sa confirm si ca e o salata foarte ... folositoare . Femeile se bucura cand o mananca ... barbatii Eu faceam o salata de tipul asta cu mar. Ce mi-e Apple, ce mi-e Pineapple? Stiu: Alta aroma, alta textura, alta salata. Ai uitat sa spui ca in vinegreta pui si un pic de sare, sau chiar nu se pune? ... desi daca ma gandesc la versiunea unsa cu maioneza, in maioneza este sare.

... si cum spuneam undeva: - Pe peretele din dreapta puteti observa un exemplu perfect al artei Mayashe.

Grav-ox - "N-am gasit alta rima" Inspirat de reteta de gravlax postata aici, ( https://forum.artaculinara.ro/topic/582-somon-gravlax/ ) am incercat cu succes - zic eu - tehnica pe carnea de manzat. [align=Center]. .[/align] Nu sunt prea multe de spus in plus fata de cele ce s-au zis la somon. Felii de carne zvantata de vita se imbraca in condimente si apoi se inmormanteaza in amestec de sare si zahar. Ingrediente: Carne de manzat, dinspre umar Amestec de sare si zahar in proportia de 3 la 1. Multiplu de : trei linguri de sare si una de zahar cimbru uscat, fructe de ienupar, piperul care va place. . - sa va placa cel verde! Iese demential [align=Center]. .[/align] Modus preparandi : Carnea se taie IN LUNGUL FIBREI in felii sau fasii de doi centrimetri spre trei, grosime. Astfel cand veti taia pastrama taietura va fi in mod corect perpendiculara pe fibra. Se curata de grasime si membrane, se spala si se usuca bine. Maestrul Joseph Hadad, executive chef la Casa Vernescu (conform informatiilor disponibile, cel mai bine platit bucatar din Bucuresti) o invata intr-o emisiune pe o columbica- tampitzica sa impacheteze muschiul de vita in coriandru sfaramat cand prepara carpaccio. Eu am dorit de data acesta un produs cu arome alpine si am ales cimbrisorul salbatic de munte (in poza cel de gradina, caci arata mai bine decat cel sfaramat pe care l-am pus la uscat asta vara) si fructele uscate de ienupar. Si piperul verde. Am pus cate o lingura plina de boabe de piper si de ienupar cu doua linguri de cimbrisor (si cimbrul mi se pare OK) si le-am macinat in mojar. Se maseaza bine feliile de carne cu condimentele, apoi se acopera generos cu ierburile mirositoare. Se inmormanteaza in strat de sare + zahar, gros cam de 2-3 mm si se aseaza feliile una peste cealalta. Se infasoara stans in film alimentar si se pun intr-un castron in frigider. Patru cinci zile. Se intoarce mumia in fiecare zi eliminand din castron sucurile ce se scurg. Se spala bine de condimente, dar nu chiar bine de tot sa mai ramana ceva ca-s bune. Se usuca foarte bine cu prosoape de hartie absorbanta, de umezeala si se atarna in camari uscate si racoaroase timp de ... unii zic 2-3 saptamani, altii zic 3-4 luni Pe mine prima portie ma va tine probabil doua zile ca ne-am apucat deja sa-l halim. [align=Center]. .[/align] Carnea e aromat-picanta spre exterior si inspre interior conserva la perfectie o savoare divina de carne de vita. Prin desicare si-a schimbat culoarea, s-a redus in volum si a ajuns ferma ca o pastrama cumparata din comert. Ca dovada a vârtoşeniei va prezint gravoxus erectus in pozitie virila de obelisc. [align=Center]. .[/align] Dupa parerea mea afumarea chiar usoara nu ar face decat sa ecraneze savaorea produsului asa ca ma lipsesc de ea. Fotografiile sunt facute dupa desfasare - scoatera de la marinarea uscata - inainte de uscarea la aer care urmeaza, asta daca vom fi in stare sa ne abtinem sa il devoram asa. Nici o problema ca maine pun o noua portie. Se prepara mai repede decat v-a luat sa cititi aici, in rest fermentarea si procesele chimice fac totul.

Motto: ZITA: - Mitocane, pastramagiul! La politiune! Vardist! Nene Dumitrache!..."Am avut tato, parte ca a sarit nenea Dumitrache si cu Nae ipistatul! aminteri, mitocanul scosese sicul de la baston pentru ca sa ma sinucida..." - O noapte furtunoasa Despre diversele tipuri de pastrama ca: * Bresaola * Cabanossi * Droë wors * Jerky * Mojama * Pastirma * Pemmican * Slinzega * Charqui Se poate vorbi mult si retete sunt garla. Disputa despre origine, in care si emigrantii romani de etnie evreiasca din Statele Unite sunt mentionati, continua. Va invit sa vedem cate gasim. Traditionale sau atipice. I voi da la inceput cuvantul lui Radu Anton Roman [color=#0000BF]PASTRAMÃ DE MÂNZAT • Se taie bucãti late de carne de 3-5 cm grosime • Se dau cu sare multã si se lasã în copaie 8-10 zile de-a rândul prefãcând zilnic susu-n jos • Se spalã carnea-n trei ape si se pune sub teasc, o zi si o noapte, sã-i iasã zemurile cele rele • Se amestecã într-un litru de vin bun si vechi 3 linguri de silitrã, 250 g chimion praf, 5 cãpãtâni de usturoi pisat, 5 ardei pipãtus praf • Pastrama se freacã cu aceastã pastã si apoi se lasã sã-si ia damf bun, încã 2-3 zile, în copaie, cu zeama asta, întorcând-o tot mereu pe amândouã pãrtile • Se scurge, se pune-n vânt, sã se zvînte bine, apoi se spânzurã în loc uscat si rãcoros Aperitiv rãspândit în toatã Valahia, pastrama de vacã e totusi mai aproape de Dunãre decât de munte si rimeazã cu tuica slabã si parfumatã de la Oiesti si Strejesti. [/color] [color=#800040]PASTRAMA • carne de oaie tânãrã • sare grunjoasã • cimbru mult, boia, piper, rozmarin, busuioc, ienibahar • Carnea se scurge bine de sânge, se spalã, se usucã putin în vânt, (practica cere sã se punã la pastramã jumãtate de oaie iar pulpele trebuiesc crestate des si pânã la os, sã ajungã sarea peste tot) • Se freacã bine cu cimbru si celelalte condimente • Se cerne bine cu sare si se pune într-un vas curat, de preferintã de lemn • Se tine în saramura pe care o lasã douã – patru zile (mai putin, dacã e frig), întorcându-se de trei ori pe zi • Se atârnã în vânt o zi, sã se usuce cât de cât, dar nu mult, ca sã rãmânã fragedã; se pãstreazã rulatã, sã-si tinã un pic de zeamã • Se frige pe cãrbuni, la grãtar. E epocalã cu mãmãligã pripitã si ardei iute murat Se poate afuma, la fum rece de rumegus de foioase: se rafineazã si conservã mai mult; totul e sã nu se usuce prea tare, cã-i toval![/color]

Am inceput cu o iahnie ... [align=Center]. .[/align] Ingrediente: Bob uscat - o cana mare un morcov, o ceapa o lingura de ulei doi catei de usuturoi 20-30 cm de carnat de porc afumat, sau coaste afumate, sau bacon, sau creste de slana afumata, sau pancente ori alte specialitati - ce doriti sau ce va place. 50-75 ml de pasta de rosii 50 ml vin rosu sec. sare, piper dupa gusturi o lingurita de chimen. Sa-l prajiti si sa-l macinati. o frunza de dafin Mod de preparare: Un pumn de boabe de ... bob l-am pus de cu seara la inmuiat in apa cu o lingurita de bicarbonat. Alaturi am avut la inmuiat si fasole de diferite culori si imprimeuri , pana la urma le-am unificat in cratita caci nu am avut timp si de experimentul culinar destinat fasolii. (ramane pe alta data) A doua zi se clatesc boabele si se curata de piele. Eu cu unghia ca pitzigoiul. Cel din ceata cu cantecul. Bicarbonatul face ca operatia sa fie foarte facila. 6 secunde / bob. Cu care ocazie am aflat si ca am avut 97 de boane, but who's counting anyway. Afumatura se taie in bucati potrivite si se prajeste in tigaie intr-o lingura de ulei. Apoi isi lasa ea grasime. Se scoate si se pune deoparte pe o farfurioara. Vreti intr-un castronel? Nu o sa ne certam din asta. In grasime se soteaza ceapa tocata (cu lacrimi ) si doi catei de usturoi intregi, doar o leaca vatamati cu pumnul. Cand devin aurii i scoatem si-i aruncam. Si-au facut datoria. Morcovul se taie in cubulete de marimea unui bob de mazare (or something) si se soteaza si el impreuna cu ceapa in momentul in care cea din urma a ajuns sticloasa si usor aurie. Se completeaza cu apa si o frunza de dafin si se da in clocot cat sa devina morcovii al dente. Cotiledoanele de bob - boabele se despica singure in doua la curatare - se pun si ele la fiert. Bucatarii recomanda fara sare. Aceasta ar trebui pusa doar la sfarsit. Am avut surpriza ca in mai putin de 20 de minute bobul sa fie fiert. Chiar prea fiert in cazul meu. Internetul recomanda pentru bobul uscat fierberi indelungate de pana la doua ore. Tzapa! Ce am pierdut cu curatatul de pielite am castigat din plin la fiert. Pasta de rosii se amesteca cu vinul, se pune la sfarsit si se lasa cateva clocote pana alcoolul se evapora. Se asezoneaza cu sare piper si chimen proaspat macinat. Prajiti-l pre acesta in tigaie fara ulei inainte de macinare. Veti fi invadat de arome. Se insoteste de minute cu ardei iuti murati sau alta acritura de care v-ati ingrijit vara trecuta - care nu-i ca iarna asta. No sir! [align=Center]. .[/align]

Motto: :twisted: Hannibal Lecter: A census taker once tried to test me. I ate his liver with some fava beans and a nice chianti. (Silecence of the Lambs) [align=Center]. iVlkZVAw8Gc .[/align] Acest Monstru :twisted: sacru al ecranului a re-popularizat cu imensul sau talent bobul in cultura moderna cinematografica si culinara S-a vorbit pe forum despre fava (faba) dar eu am sa-i spun pe roamaneste. Bob. Hello, Bob! Sper sa-mi permiteti sa postez cateva informatii despre el, dat fiind ca a fost cu ceva timp in urma o mica confuzie cu lintea. Apoi voi incerca sa postez si cateva retete, pe masura ce le prepar. Sa facem cunostinta: [align=Center]. .[/align] Si aici impreuna cu ruda sa muzicala: Fa-soooooo-le-mioooooo! [align=Center]. .[/align] [i]"Bobul (Vicia Faba) este originar din Asia Mica si Africa de nord (Egipt) de unde s-a raspandit, inca inaintea erei noastre, in tarile din sudul si vestul Europei, precum si in rasaritul Asiei. Este o planta anuala, cu radacina pivotanta, fusiforma, care patrunde adanc in pamant, pana la 1 m. Tulpina viguroasa, dreapta, este muchiata si fistulara, cu o inaltime de pana la 1-2 m. Frunzele sunt imparipenate, compuse din 2-4 perechi de foliole eliptice, de culoare verde-cenusiu. Florile sunt mari, de culoare alb-violaceu patate cu puncte negre la aripioare si sunt grupate in raceme scurte, la subsuoara frunzelor (2-9), din care rezulta 1-2-3 pastai la un loc. Fructul este o pastaie cilindrica, mare(6-14 cm), usor umflata, de culoare verde si contine 2-5 seminte comestibile (boabele de bob). La maturitate pastaia capata culoare neagra si este dehiscenta (elibereaza semintele in faza de supramaturare a fructelor). Caracterul erogen al bobului era cunoscut inca din antichitate, precum si capacitatea acestuia de a intarzia aparitia semnelor de batranete. Din scrierile lui Theophrast si Dioskoride se desprinde cinstirea pe care o acordau vechii greci si romani acestei plante, rezervandu-i-se o zi din an cand era sarbatorita: semintele de bob fiind oferite zeilor. Pana si marele matematician Pitagora, il recomanda discipolilor, datorita proprietarilor sale.Bobul era folosit la fabricarea painii in amestec cu faina de grau, fiind catalogat ca unul din alimentele de baza.Depozitele de seminte cu bob, grau si mazare, descoperite pe teritoriul tarii noastre, precum si in siturile de inhumare ale dacilor, releva ca pe langa destinatia culinara, bobul avea si o dimensiune mitica. Bobul este cunoscut cu denumirea populara de: boaba, baclale, cochie, fava, pasule. Se cunosc doua varietati comestibile de bob - VICIA FABA varianta MINOR (cu boabele mici, de culoare neagra sau cafenie) si VICIA FABA varianta MAJOR - (cu bobul mare, de culoare alb-cenusiu). In functie de cerintele de temperatura si luminozitate se disting doua tipuri de bob: ”de iarna” - cu aspect ramificat si perioada lunga de vegetatie, rezistent la frig si ”de primavara” - cu tulpina mica, sensibil la frig si perioada de vegetatie scurta. Exista si o specie salbatica, care este usor toxica. Desi usor subapreciat, bobul este plin de calitati. El se impune ca planta alimentara (leguma) datorita continutului bogat in proteine (25-30%), hidrati de carbon (50%), substante grase (1,5%) si nu in ultimul rand de vitamine ca: A, B, C, caroten etc. De la bob (broad bean, féves, puffbohne) se consuma: 1/ frunzele foarte tinere, datorita continutului mare in vitaminele A, B, C, fie asa crude, presarate cu putina sare, ca salate, avand un gust usor acrisor, fie folosit in prepararea supelor, ciorbelor, piureuri, etc. 2/ pastaile tinere, inainte de a ajunge la maturitate, din care se prepara supe, ciorbe, sote-uri, ghiveciuri (cu sau fara carne), datorita continutului foarte bogat in fier si sulf. 3/ boabele verzi, o adevarata delicatesa, sunt folosite in salate, supe, piure-uri, mamaliga de bob si multe alte feluri de mancaruri. 4/ boabele uscate care sunt recoltate cand pastaile au ajuns la maturitate. Ele se pastreaza, consuma si se pregatesc la fel ca fasolea si mazarea uscata. Din acestea se poate prepara si surogat de cafea. Consumul regulat al acestor seminte (boabe uscate) este recomandat datorita continutului mare in: proteine, hidrati de carbon, grasimi, celuloza, saruri minerale de: sodiu, potasiu, fosfor, calciu, fier, magneziu si vitaminele A, B1, B2, C etc. De mentionat este si faptul, ca intreaga planta, constituie un furaj excelent pentru animale si un ingrasamant verde foarte valoros. Bobul are adevarate virtuti vindecatoare, astfel: * Este folosit in dietele pentru tratarea obezitatii. * Cataplasmele, aplicate cu frunze verzi, zdrobite, refac repede pielea afectata de abcese; * Cataplasmele aplicate extern, pe gat, cu cenusa de bob (obtinuta prin arderea tulpinilor si pastailor), trateaza amigdalita; * Cu infuzie de flori uscate (se opareste 1 lingura de flori uscate cu 1 cana cu apa clocotita, se acopera 20 min, se strecoara. Se consuma 3 cani /zi) se trateaza cistita, prostatita, colici nefritice, litiaza renala, precum si alte afectiuni renale acute. * Daca in apa de baie se toarna decoct din flori de bob (se obtine prin fierberea a 3-4 maini de flori intr-un litru de apa, 10 min), durerile reumatismale vor fi diminuate, pana la disparitie. Florile de bob se recolteaza in lunile iunie-iulie, pe timp frumos si se usca, in strat subtire, la umbra, in locuri uscate si bine aerisite. * Decoctul de seminte de bob (100g seminte uscate, macinate, se fierb in 1 l apa, timp de 10 min, apoi se lasa acoperit 15 min, se strecoara, iar lichidul rezultat se bea pe parcursul unei zile) este indicat in tratarea albuminuriei, ca diuretic si sedativ in dureri ale cailor urinare. * Daca planta maruntita se fierbe in vin se obtine un produs eficient in tratarea epilepsiei (2-3 maini de planta la ½ l vin. Se bea cate 1 pahar de 3 ori pe zi) * Consumata sub forma de mancare (ori care parte comestibila a plantei), bobul intarzie aparitia simptomelor maladiei Parkinson. * Tulpina, frunzele, florile, pastaile au actiune diuretica si sedativa."[/i] Sursa: [color=#0000FF]http://www.reteteculinare.ro/ghid_alimente/B/bobul/[/color]

Bobul mi s-a intors in tingiri dupa mai bine de 22 de ani. I-am pregatit o intoarcere triumfala si un cortegiu de rude care sa-i ureze bun venit. Iahnie din sase tipuri diferite de boabe. Cinci varietati de fasole (mi se par de fapt trei: violet, alba si maro cu cate doi hibrizi) + bob uscat ( Vicia faba). Nu am avut nici Chianti-ul, nici ficatul de care face vorbire un anume doctor cu veleitati culinare :twisted: asa ca am folosit carnat de porc afumat de casa. [align=Center]. . .[/align]

Fara discutii! Pasta de soya fiarta si macinata as putea spune ca e neutra. Nu are aproape nici un gust. Textura fina + proteina. Gustul pateului e dat in proportie de 90% de adausurile de legume si aromele condimenteleor, asa ca modeleaza-l dupa preferintele tale. Eu mananc pateu vegan din comert de multi ani si am incercat multe marci. Lasand la o parte discutia despre conservanti si E-uri, parerea mea subiectiva este ca daca produsului artizanal i-as acorda nota 10, celui comercial nu i-as putea da mai mult decat 8.50. Data viitoare am sa incerc sa prepar "parizer vegetal" introducand in reteta si gelatina. Am sa va spun cu sinceritate daca a reusit sau nu. Nu il voi pune in matz ci in caserole de plastic ca pe o terina.

Eu m-am conformat indemnurilor tale eretice :twisted: Si nu ne duce pre noi in ispita ...

Despre scordolea, citisem doar in cartile cu calugari veseli ale lui Damian Stanoiu. Apoi Radu Anton Roman mi-a deslusit cu haru-i obisnuit rosturile unei "maioneze" dunarene mai fanariote. [color=#0000BF]SCRORDOLEA Un sos balcanic foarte folosit cândva în România, azi rar fãcut, si doar la Galati si la Brãila, unde si racii si grecii încã se mai întâlnesc în numãr apunzãtor. • miezul de la 30 de nuci • miezul de la 1 franzelã micã • 1 pahar de ulei • 1 – 3 linguri otet (dupã gust) • sare, piper (tot dupã gust) • 6 cãtei usturoi (vreti mai tare? puneti o cãpãtânã întreagã) • Se înmoaie pâine-n apã rece, se stoarce • Se piseazã usturoi • Se macinã nucile • Se freacã toate împreunã cu ulei, otet, sare si piper pânã se fac pastã În primul rând, dacã racii se potrivesc cu sosul ãsta si cu Aligote-ul alb, par-fumat si sec, de Suditi, nici crapul mare de Strachina (care n-are niciodatã gust de nãmol, ci de iarbã uscatã) sucit în mãlai si prãjit pânã se-nroseste, nu se fereste nici de scordolea, nici de un alt vin senin, dar sever, al câmpiei brãilene si ialomitene: Riesling-ul. Nici n-ar avea de ce, sunt frati de cruce în arsita unei veri buimace, vorba tinereascã a unuia Fãnus. [/color]

Ai-oneza O numeam in gluma inainte de a sti ca in Occitania se chema Aioli. [color=#0000FF][i]Aioli (Provençal Occitan alhòli, Catalan all-i-oli) is a sauce made of garlic and olive oil. Normally egg is also added for ease of mixing. There are many variations, such as the addition of mustard. In Occitan cuisine, aioli is traditionally served with seafood, fish soup, and croutons, in a dish called merluça amb alhòli. In Malta, arjoli or ajjoli is commonly made with the addition of either crushed galletti or tomato. In Australia it is commonly eaten with hot chips. In the Occitan Valleys of Italy it is served with potatoes[2] boiled with salt and bay laurel. It is usually served at room temperature. The name aioli (alhòli) comes from Provençal alh 'garlic' (< Latin allium) + òli 'oil' (< Latin oleum). Aioli is, like mayonnaise, an emulsion or a suspension of small globules of oil and oil soluble compounds in water and water soluble compounds. Egg yolk is a commonly used emulsifier but mustard and garlic both have emulsion-producing properties. Classic aioli is made without egg, though many aioli recipes use it.[/i][/color] Totusi, inainte de internet si Wikipedia, Nea Victor de la Casa Victor din Bucuresti mi-a dezvaluit acum 20 de ani ca se numeste Sarmuzac pe taramurile numite odinioara Scitia Minor - Dobrogea [i][color=#BF0000]SARMUZAC Meşterii mari ai mujdeiului în Dobrogea trăiesc, pentru că soarele aspru şi uscat al podişului format prin tocire de cei mai bătrâni munţi ai Europei şi, totodată, cel mai secetos loc din România (învecinat însă cu Marea Neagră şi Delta Dunării — ce paradox!) a născut o bucătărie ciudată, deopotrivă aspră şi catifelată. Spre exemplu, usturoiul, după ce, la fel ca peste tot, e pisat cu sare până se face pastă, e frecat apoi îndelung cu ulei bun, de măsline, dacă e să fie (Dunărea, Marea Neagră şi Dobrogea — locul de întâlnire al tuturor neamurilor din Orient şi Occident!) până maioneză se face! Sarmuzacul astfel obţinut, deşi fin şi chiar sofisticat la înfăţişare, mai ales dacă e ornat cu câteva frunzuliţe de verdeaţă — ţelină, leuştean, cimbru, pătrunjel, tarhon — se adresează carnetului şi mai ales peştelui, într-un fel sincer, ca să nu zic agresiv, pentru că uleiul ţine usturoiul viu şi guraliv, împiedicându-l să oxideze sau să se marineze, cum fac apa şi oţetul.[/color][/i] Sarmuzacul meu? O capatana de usturoi pisata se freaca cu sare grunjoasa pana devine o pasta gelatinoasa. Usturoiul neoas romanesc, mai mic si mai al dracu' :twisted: (tot mai greu de gasit) e mult mai gelatinos si autentic aromat decat ruda chinezeasca. Se simte si la mana cand il cureti. Degetele devin lipicioase. Se adauga progresiv ulei. Pe vremuri era pe cartela si aveam totdeauna meciuri cu mama ca i golesc sticla pentru care se scula sa stea la coada de la 2 dimineata. Cand pasta devine prea groasa, se subtiaza cu vin alb foarte sec, (merge si mustar) si se poate continua incorporararea uleiului. Cand devine din nou prea groasa, cativa stropi de apa si tot asa. Chiar facuta la mana se taie mult mai greu decat o maioneza obisnuita. In studentie era vedeta serilor cu cartofi prajiti. Cei care nu eram caministi, furam :oops: de-acasa un pahar de ulei. Era vremea Impuscatului si gaseai mai usor unsoare de uraniu. Cu cartofii nu era problema. Eu ma ocupam de sarmuzac. Anume un castron. Berea o procurau caministii. "Trei stejari". Ne intalneam acasa la Viorica si Caroly care au fost matinali intr-ale cununiei, frigeam cartofi, mancam cu maioneza puturoasa si stropeam cu bere. (Micii erau doar o amintire incetosata din copilarie) Fetele ne pupau totusi dupa aia cand dansam pe muzica pusa la magnetofonul Kashtan (dar de nunta) ca nu se dadeau inapoi nici ele de la aioneza.

Nu crez. Eu nu il recomand la pateul de soia. Wiki zice: [color=#4000BF]are în prezent o utilizare pe scară largă în industria frigorifică, tăbăcărie şi industria coloranţilor. De asemenea este utilizat în procesele de zincare, cositorire, proces care se bazează pe proprietatea lui de a forma cu oxizi metalici cloruri volatile, care au funcţia de curăţire a suprafeţei metalice. In medicină este folosit ca expectorant (fluidifiant al secreţiilor bronhice). La baterii, acumulatoare cu cărbune şi zinc este folosit ca electrolit (soluţie care devine bun conducător electric în cazul formării ionilor care determină o diferenţă de potenţial).[/color] Mai este utilizat şi în inudustria alimentară, sau ca fumigen în cazul răcirii temperaturii a producerii fumului protector al serelor sau livezilor cu pomi fructiferi. Da' ce te-ai suparat asa pe bicarbonat? Daca am zis (iar :oops: ) o gogomanie, macar mai e zisa pe cateva pagini de net Results 1 - 10 of about 32,100 for fasole bicarbonat. (0.06 seconds) http://www.google.ro/search?hl=en&q=fas ... h&aq=f&oq= Pace tie!

Dam: daca inlocuim soia cu fasole... eeeeh? [color=#0000FF][b][size=150]Soya beans versus plain beans Been there, done that - se cheama "Icre de fasole": făsui, muştar, usturoi, sare, oloi[/size][/b].[/color] OK, o sa zici ca nu ie sos de fasole. Da' ie zeama aia in care fierse fasolea cu restu' da' nu mai pui bicarbonat. Tocmai ca pui! De la reteta de fasole facaluita e furat bicarbonatul. Primele douazeci de minute fierbi cu o lingurica de bicarbonat, scurgi, cureti de coji. Pui din nou la fiert cu sare, etc. Intreaba-le pe maicutele de la Sfanta Manastire Govora care "fasolesc" la greu luuuuuuungi posturi peste anul bisericesc. Taina: Fâsssssâie :oops: si mai putin dupa ingurgitare. Ia vezi de-un pareczampâl ce spune si monşer Alexandre aici: viewtopic.php?f=4&t=151&p=2838&hilit=bicarbonat#p2475

謝謝 adica Xie xie! sau M goi! * -------------------------------- *Thank U ! in Cinglish

Am uitat sa mentionez un fapt destul de important. Produsul poate fi rezonabil de dietetic. Cantitatea de ulei pe care o incorporati poate varia de la zero, o lingura, 50 de ml (cum am pus eu) sau poate creste la un pahar caci pateul e primitor %7BSMILIES_PATH%7D/6.gif<" title="arms" /> si se incorporeaza fara probleme. Sucul de lamaie sau otetul balsamic (am folosit eu) se pot inlocui cu mustar. Cum spuneam: Dati frau imaginatiei.

Pentru conformitate: M-a inspirat / impulsionat discutia/reteta lui Crisstyle de forumul culinar.

Usturoiul l-am frecat pasta in mojar cu sare grunjoasa (Eu nu am de Hymalaia, dar nici voi nu aveti drob de sare de Ocna Sibiului luata din Lacul Brancoveanu, Na! :twisted: ) se face alifie cu undelemnul de masline si se incorporeaza in pasta de soia+legume impreuna cu o lingura de sos de soya (numa' daca vreti) si o lingura de otet balsamic sau suc de lamaie. Adaugati si condimentele uscate macinate pentru care ati optat si pasta e gata. Nu am sa obosesc postand ca ardeiul iute uscat afumat - boierii si iobagii stiu de ce :twisted: - are o aroma deosebita inafara de personalitatea muscatoare. Trec un ardei iute uscat prin flacara aragazului. Nu ati pus ardei rosii si iuti la uscat asta vara? Nu-i nimic. In tigaie fara ulei puteti praji cu grija fulgi de ardei iute din comert. Grija la ochii si nu trageti in piept. [align=Center]. .[/align] Puteti sa-i adaugati ciuperci sotate sau inabusite si apoi tocate marunt, ardei gras copt, curatat de pielita si tocat, leurda, masline tocate, stafide, nuci, - ingredientele pe care le-am trecut la "liber alese", la optionale. Ardeiul gras l-am copt pe o plita (un disc metalic pus pe flacara aragazului) l-am sarat, am pus peste el un ziar umezit si un prosop de bucatrie, apoi l-am belit! L-am taiat in fasii si apoi in cubulete cat mai marunte [align=Center]. .[/align] Ciupercile se toaca si ele cat mai marunt, dar nu se macina pasta pentru a-si pastra un dram de demnitate si de textura. Gustam produsul sa vedem daca corespunde cerintelor [align=Center]. .[/align] Facem (cam in graba) o mica prezentare pentru Dumneaei si o imbiem [align=Center]. .[/align] Va aratam cantitatea totala din cantitatile mai sus mentionate - mai mult de doua cuti de margarina de 500 g [align=Center]. .[/align] Si poza "Intr-o ureche" devenita pe de-acum traditionala [align=Center]. .[/align]

Modus operandi: Se spala boabele de soia si se lasa la inmuiat de seara pana dimineata. Am pus si o ligurita de bicarbonat sa para ca sunt mare profesionist si stiu ce fac. :twisted: Se clatesc boabele inmuiate. Si-au marit volumul de peste trei ori. Si-au schimbat si forma acum seamana cu fa-soooo-leeee-mioooo! [align=Center]. . .[/align] Se pun la fiert douazeci de minute tot cu o lingurita de bicarbonat. Sub jet de apa se curata de "nylone" - a se citi coji. Cojile se desprind foarte usor. Bicarbonatul e responsabil. Separarea cojilor de cotiledoanele boabelor e alta poveste. Am avut timp sa stiu cate sunt la numar si le-am dat nume fiecaruia. Ne uitam in chiuveta si o desfundam pentru ultima data. [align=Center]. .[/align] Se pun din nou la fiert boabele de soia in apa cu sare cu o ramurica buna de cimbru si o frunza doua de dafin. Timp de inca ora. Se curata leguma se taie bucati potrivitesa fiarba mai usor si se adauga in fiertura in urmatoarele 40 de minute. [align=Center]. .[/align] Vrem sa se poata macina dar sa nu fie fleashca. Se scurg legumele si boabele se macina in procesorul de alimente, masina de tocat, etc. [align=Center]. .[/align]