Puiu

La mulţi ani, sănătate şi tot ce vă doriţi!

Brava, să-l stăpîneşti sănătoasă!

La mulţi ani Misha, viaţă lungă şi frumoasă

Tradiţional şi io. Am primit juma de porc, dar ca-n fiecare an, am fost la cumpărături de nu mai ştiu căte ori şi iarăşi cred c-am făcut prea multe. Cu porcu' a fost jale, l-am primit seara şi zic nu-l mai tranşez acu', îl las de mîine, să nu mai păţesc ca anul trecut. Atunci tot aşa, mi-a ajuns cam pe seară, l-am tranşat iute şi l-am băgat în congelator. Cînd să scoţ căpăţîna, pentru piftie, n-am mai putut, că se-ntărise urechea porcului în sus şi se-mpiedica de sertar. Pîn' la urmă am reuşit folosind toporul! Ei şi l-am tranşat, am făcut toba, cîrnaţii şi-am fiert nişte slănină. Greu tare, c-am fost singur acasă. Aş fi păstrat organele pentru tochitură, dar nevastă-mea a vrut tobă, deci tobă am făcut. Deci de Crăciun aveam toba, cîrnaţii (i-am nimerit ) nevastă-mea a făcut sarmale, ciorbă din coaste de porc acrită cu zeamă de varză, chec aperitiv, salată de legume cu maioneză, rulouri de şuncă cu brînză, salată de ţelină cu macrou afumat şi-o negresă. Io am mai făcut friptura. Piftie n-am făcut, o facem de Anul Nou. Am mai luat peşte (macrou şi şalău) şi nişte scoici (toate congelate). Şi icre. Şi iarăşi am zis că la anu' nu mai facem nimic.

Mi-a adus-o Moşu', se pare c-am fost cuminte N-am uitat foarte puţin prin ea, dar reţetele mi se par foarte clare şi precise.

Crăciun fericit, multă sănătate şi daruri frumoase să v-aducă Moşu'! %7BSMILIES_PATH%7D/6.gif<" title="arms" />

Io le-aş face cu varză murată.

Nuş dacă am priceput bine ideea, dar mă gîndesc la nişte gogoşele de-alea din aluat de ecler pe care le poţi umple umple cu ce vrei, icre, pateu de ficat, etc. Plăcintă, pateuri (cu brînză sau carne).

Minunată poza cu jarul Aia mîine sau poimîine, că zeama de varză e beton, nu poci s-o scoţ din butoi. Dar în seara asta bag un butoi în bucătărie să se dezgheţe.

Dar ce Moaţo, insinuezi cumva c-aş avea oareşce păcate? Eh, numa' cu vorba, cu fapta şi cu gîndul, altfel prunc nevinovat :mrgreen: Astăzi doar aperitivul: http://i9.photobucket.com/albums/a57/n_puiu/aperitiv-3.jpg gogonele umplute cu fasole bătută şi-un fel de "carpacio" de slănină fiartă-n borş.

Probabil trebuie reglat debitul de aer, zic io. Acolo unde se imbină conducta de gaz cu arzătorul există probabil o fantă, acoperită de o tăbliţă care se poate mişca înainte-înapoi. Şi reglarea se face aprinzînd arzătorul şi mişcînd tăbliţa aia pînă cînd flacăra devine albăstruie, suficient de mare astfel încît să nu se stingă şi nu face zgomot. Dacă flacăra e roşie şi moale, debitul de aer trebuie mărit (adică să laşi fanta mai mult descoperită). Dacă face zgomot (un fel de vîjîit), debitul de aer trebuie micşorat.

Ia, o mîncare de ciuperci cu sos http://i9.photobucket.com/albums/a57/n_puiu/mancareciuperci01.jpg http://i9.photobucket.com/albums/a57/n_puiu/mancareciuperci05.jpg

Intotdeuna am considerat interesant modul diferit de tranşare, în funcţie de zonă. Brava Laura, să-i mîncaţi sănătoşi!

Deci aşa arată toba bio! Interesant.

Dar e foarte simplu. Cînd ajuţi pe cineva, fă-o din toata inima, fără să te-aştepţi la răsplată. Ajutorul dat cuiva nu e neapărat o investiţie în sensul propriu, nu chiar toate, nici măcar pe lumea asta, nu se socotesc în dolari.

Ciorbă de fasole, acrită cu oţet în care zace nişte tarhon de-astă vară, murături şi jumări . Şi-un ciocănaş de afinată. Ştiu, o să vină maestrul Mamadeus şi-o să spuie că nu ie bună, că n-are strelici http://i9.photobucket.com/albums/a57/n_puiu/ciorbafasole-1.jpg

Io fac aşa: - pun apă cu sare la fiert într-o cratiţă proastă (cu pereţii subţiri) şi-i pun capacul - cînd clocoteşte apa bag carnea spălată şi-o las cîteva minute după ce începe in nou să clocotească (să zicem 5 minute, nu m-am uitat niciodată) - iau cratiţa şi-o pun în în chiuvetă, apoi dau drumul la apă rece în cratiţă (spuma curge peste marginile cratiţei) - apoi scot carnea, o mai clătesc odată şi-o pun în kukta. Cît despre reţete, era o friptură în ulei de se făcea bine la oală de-asta, dacă nu mă-nşel era scrisă de Adriana.

Da, ca să îndepărtez spuma. Nu pun oala sub jet ci o cufund în apă, adică numai partea inferioară e în contact cu apa. Pe deasupra nu pun, ca să nu afectez garnitura. Pericol nu văd, atîta doar că trebuie manevrată cu atenţie.

N-aş zice, căutarea echilibrului fiind o lege universală. De fapt cred bărbaţii de-aia se şi însoară. Ăi de spun altora sînt şi "slabi" şi "puternici". Ăi puternici sînt profesori (am io o slăbiciune aşa pentru dascălii de-şi pierdură vremea cu mine). Nuş de ce mă duce gîndul la povestioara lui Creangă, cînd întreabă ăla muieţi îs posmagii? De plîns aş zice că e pentru toată lumea, de ce să nu se descarce? Chiar îmi aduc aminte cînd am fost cu fi-miu la injecţie şi m-a ţinut de mînă (aici mi-a tras-o nevastă-mea) şi cînd l-am văzut strivind lacrimile l-am luat în braţe şi i-am zis dă-i drumu' mă, că sîntem doar noi. Şi el a băgat capul la pieptul meu şi-a-nceput să plîngă tare. Şi-am plîns şi io de mila lui, şi cînd am ieşit din cabinet ne-aştepta muieretu': mami, dar de ce plînge tata, i-a făcut şi lui injecţie? Nu cred mamă că l-a prins, da' aşa-s ăştia, mai slabi de înger!

Oalele astea tre' să aibă două supape: una de lucru, aia pe unde iese aburul, şi una de siguranţă, ascunsă sub mîner. E ascunsă nu pentru estetică, ci pentru ca atunci cînd supapa de siguranţă cedează, jetul de abur să fie împrăştiat. Fireşte, ambele supape se pot înfunda (în cazul în care oala este umplută peste recomandări sau ingredientele sînt suficient de mici şi uşoare ca să ajungă la supape). Dar fiind supravegheată, poţi să-ţi dai iute seama cînd aburul nu mai iese pe supapa de lucru şi-atunci opreşti focul şi eventual pleci de-acolo cîtva timp. Cînd o folosesc, opăresc de pildă carnea separat, apoi o pun în oală. De răcit, cînd mă grăbesc, o cufund în apă rece, în chiuvetă. Un dezavantaj ar fi că se poate folosi doar între anumite limite de volum, să zicem min 25% şi max 75% din volumul ei. Una peste alta consider că-i o chestie foarte utilă. Oricum în cîrciumi se folosea demult. Cît despre faptul că e un recipient sub presiune, are desigur un grad de risc, dar parcă espresoarele alea de fac cafea bengoasă nu-s tot aşa?

Vaxile io aş merge pe soluiţia unu' lînga altu'. In paturile suprapuse, de se mişcă unu, îl mişcă şi pe ăl'lalt. Cînd se urcă sau coboară ăl din patul de sus îl deranjază şi pe-ăl de jos. Ăl din patul de sus tre' să fie mărişor, să nu cadă. E greu să-l înveleşti/îngrijeşti, la fel cum e greu să-l iei în braţe - de-ăl de sus zic. Modelul din poză nu mi-ar plăcea. N-are grilaj la patul de sus şi n-ar nici scăriţă. Chestiile alea din stînga jos cred că-s "sertare" unde să pui diverse, un fel de "ladă". La noi ceva de genul ăsta ar merge făcut "pe comandă", dintr-un lemn ieftin, eventual băiţuit, dacă-ţi place o culoare mai închisă.

La ciorba de potroace, de ex. am întîlnit recomandarea să se fiarbă direct în zeamă de varză. La ciorba de zarzavat acrită cu zeamă de varză am găsit cam aşa: dacă punem cartofii odată cu zeama de varză, ei se întăresc. Dacă-i punem înainte, se răsfierb. Deci recomandarea e să fie fierţi separat. Apoi borşul, zeama de lămîie, roşiile, ba chiar şi zeama de varză cred că au vitamina C şi alte elemente, care se distrug prin fierbere. Deci şi de-asta cred că se pun spre sfîrşit, ca şi uleiul. La carne nuş ce să zic, dar cea mai bună tocană de rinichi de porc pe care-am mîncat-o a fost făcută de-un coleg care-a pus bulionul de la început.

Mulţi ani Andreilor şi Andreelor!

Mulţumesc Nu Vecină, fură şampinioane congelate. Dar bune, n-a mai rămas nimic!

Săru' mîna! Am primit şi-o plîngere, fi-miu cică offf, tare-am obosit mîncînd, mă duc să mă odihnesc niţel! :shock: