Cu multa placere impartasesc cu voi tot ce fac si eu in bucataria mea.

Cel mai mult ma bucur, atunci cand incearca cineva ceva de la mine si este cu sufletul impacat ca nu a gresit mergand pe mina mea.

 

Va pup si eu pe toate ptr ca sunteti niste dragutze.

 

valery,

 

Ma bucur mult ca esti aici cu noi.

Carmela, poți sa scrii aici ca topic separat reteta pt găluști? As vrea sa te întreb ceva și orice sfat apoi se poate pierde pe aici.

Mulțumesc mult!

Carmela, poți sa scrii aici ca topic separat reteta pt găluști? As vrea sa te întreb ceva și orice sfat apoi se poate pierde pe aici.

Mulțumesc mult!

 

gata

https://forum.artaculinara.ro/topic/4434-supa-de-rosii-cu-galuste-de-cascaval/

 

Va pup si eu pe toate ptr ca sunteti niste dragutze.

valery,

 

Ma bucur mult ca esti aici cu noi.

Multumesc Cerra esti o scumpa ca deobicei .

Carmela, poți sa scrii aici ca topic separat reteta pt găluști? As vrea sa te întreb ceva și orice sfat apoi se poate pierde pe aici.

Mulțumesc mult!

 

gata

https://forum.artaculinara.ro/topic/4434-supa-de-rosii-cu-galuste-de-cascaval/

Carmela , arata extraordinar de bine galustile tale , musai sa le incerc si eu , nu am mancat niciodata , dar dupa cum arata ...sunt sigura ca sunt delicioase .Multumesc mult ptr reteta

Fetele,vin iarasi cu o intrebare penibila (https://forum.artaculinara.ro/public/style_emoticons/default/blush.gif ).Voi cum fierbeti nautul?Adica il lasati la inmuiat ca pe fasole,si apoi puneti la fiert,sau necesita alte "tratamente" ?

 

Vreau astazi sa fac spanac si as face un piure de naut pe langa,caci noi de obicei serveam langa spanac cartofi fierti si zdrobiti mai apoi in farfurie.

Petunie, io l-am lasat la inmuiat peste noapte, l-am fiert muuuuult a doua zi si tot n-am fost multumita. Am aruncat falafelu'. O fi fost prea vechi...am aruncat si boabele si-acuma-mi pare rau, ca le-as fi folosit ca sa le presar peste aluatul de tarte ( sa nu se umfle la copt).

Data viitoare, dac-o mai fi, iau gata fiert la cutie, ca am ramas cu sechele.

 

Io alta framantare am. Stiu ca la monti de baza e IGu', dar,totusi, caloriile nu conteaza? Le mai rareste IGu' scazut? Sau trebe si IG scazut si calorii in norma? Ca unele retete sunt cam calorioase.

Petunie, io l-am lasat la inmuiat peste noapte, l-am fiert muuuuult a doua zi si tot n-am fost multumita. Am aruncat falafelu'. O fi fost prea vechi...am aruncat si boabele si-acuma-mi pare rau, ca le-as fi folosit ca sa le presar peste aluatul de tarte ( sa nu se umfle la copt).

Data viitoare, dac-o mai fi, iau gata fiert la cutie, ca am ramas cu sechele.

 

Io alta framantare am. Stiu ca la monti de baza e IGu', dar,totusi, caloriile nu conteaza? Le mai rareste IGu' scazut? Sau trebe si IG scazut si calorii in norma? Ca unele retete sunt cam calorioase.

 

 

Sa vad daca pe mine ma incanta astazi dupa ce o sa-l fierb.L-am pus si eu la inmuiat.tare buna ideea cu boabele peste aluat;chiar aveam candva nevoie de boabe/bile de ceramica si nu am avut.la mine in sat nici nu am vazut asa ca tare bine mi-ar fii picat atunci daca stiam ca pot pune boabe de naut

 

La faza cu IG/calorii nu pot sa-ti raspund,poate vin fetele mai pricepute.

 

Eu cum am mai zis,nu tin strict Monti,ci fur de aici,fur de la topicul Lolei,cam de peste tot;mai am si o carte comandata de curand si asa imi fac singura programul si stilul de "dieta",daca pot sa-i zic asa

Puşa cred că erau vechi boabele tale de năut. Lăsate peste noapte la înmuiat nu ar fi trebuit să nu se fiarbă bine.

 

Referitor la calorii, în monti ele nu există. Trebuie să caut un citat din carte, că explică mai frumos decât mine dar idee de bază este asta: cu cât se eliberează mai multă insulină (datorată unei glucide) corpul are de prelucrat mai multă glucoză (amidonul trece în sânge sub forma de glucoză) aşa că o face stoc (glucoza prelucrată) în depuneri de grăsime. Dacă, pe lîngă glucidă dă şi de o lipidă o mai pune şi pe ea la păstrare (în mod normal ar fi eliminat-o).

Deci sa inteleg ca poti manca oricate clatite de-ale Cerrei sau cefe la gratar sau ciorbe conforme cu smantana si mamaliga si nu te-ngrasi? Parc-ar fi prea frumos!

Merci, Boni!

Da, Puşa, dacă eşti om sănătos, cu pancreas care funcţionează normal, atunci poţi mânca orice cantitate de produse conforme.

 

Eu pot să mă dau pe mine drept exemplu că a funcţionat perfect în perioada în care am ţinut cu dinţii de monti. M-am apucat de monti la vre-o 4-5 luni după ce am născut, nu mai ştiu exact. La 6 luni am mers la servici, dar doar câte 4 ore/zi, aşa că aveam timp destul de gătit. În perioada aceea am monticizat tot ce am prins https://forum.artaculinara.ro/public/style_emoticons/default/laugh.gif şi făceam dulciuri la greu. De dat jos nu aveam mult, mai şi alăptam, aşa că s-au topit cele 10 kg fără să îmi dau seama. Scopul principal al meu era să nu mă mai îngraş, mai ales că sunt o pofticioasă mare, în special la dulciuri. Şi mi-am cam făcut poftele fără restricţii şi fără urmări.

Deci sa inteleg ca poti manca oricate clatite de-ale Cerrei sau cefe la gratar sau ciorbe conforme cu smantana si mamaliga si nu te-ngrasi? Parc-ar fi prea frumos!

Merci, Boni!

 

Pana vine boni, iti dau eu un raspuns din carte sa vezi ca nu conteaza caloriile ci conteaza ce maninci si cum le combini. Zaharul este cel care ingrasa din acest motiv, trebuiesc alese bine alimentele si combinatiile.

 

Din carte: N` ESTE TZ.

 

[b]În ultimii ani, ajutat de sfaturile profesioniştilor, am observat, cercetat, testat, experimentat şi încercat. Astăzi, am

convingerea că am descoperit şi elaborat o metodă eficientă şi uşor de aplicat.

Veti învăta, din această carte, că nu te îngraşi pentru că mănânci mult, ci pentru că mănânci prost.

Veti învăta să vă gestionaŃi alimentaŃia aşa cum vă gestionaŃi bugetul.

VeŃi învăŃa să vă conciliaŃi obligaŃiile familiale, sociale şi profesionale cu propria plăcere.

VeŃi învăŃa, în fine, să mâncaŃi într-un mod mai sănătos, fără ca să adoptaŃi o alimentaŃie tristă.

Cartea de faŃa nu este prezentarea unui “regim”. Este expunerea unei noi metode de alimentaŃie, care constă în a

învăŃa să-Ńi menŃii echilibrul ponderal, în timp ce continui să te bucuri de plăcerile mesei, indiferent dacă eşti acasă, la prieteni

sau la restaurant.

VeŃi constata, pe de altă parte, că problemele gastro-intestinale, cu care v-aŃi resemnat să trăiŃi, vor dispărea total şi

definitiv, deoarece aparatul digestiv vi se va echilibra complet.

MITUL CALORIILOR

Teoria slăbirii, care se bazează pe o abordare hipocalorică a problemei, va rămâne, cu siguranŃă, cea mai mare “gafă

ştiinŃifică” a secolului XX.

Aceasta este o cursă, o păcăleală, o “ipoteză” simplistă şi periculoasă, fără fundament ştiinŃific real. Şi, totuşi, ea ne

dirijează comportamentul alimentar de peste o jumătate de secol.

PriviŃi în jurul dumneavoastră şi observaŃi-i pe cei din anturaj; veŃi constata că oamenii, cu cât sunt mai rotofei, groşi,

graşi sau chiar obezi, cu atât socotesc mai înverşunat caloriile pe care le îngurgitează..

Cu foarte rare excepŃii, tot ceea ce s-a numit “regim”, de la începutul secolului încoace, s-a bazat în mod esenŃial pe

teoria caloriilor.

Mare greşeală! Căci nu s-a putut obŃine nici un rezultat serios şi durabil. Fără să mai vorbim de efectele secundare cel

puŃin dezastruoase.

Voi reveni, la sfârşitul acestui capitol, asupra “fenomenului socio-cultural”, cu caracter scandalos, care a luat

amploare, în materie de calorii alimentare. Pentru că, în stadiul la care a ajuns astăzi, nu este nici o exagerare dacă vorbim de o

adevărată “condiŃionare colectivă”.

A. ORIGINEA TEORIEI CALORIILOR

Doi medici americani, doctorul Newburg şi doctorul Johnston, de la Universitatea din Michigan, au emis – într-o

publicaŃie din 1930 – ideea că “obezitatea ar fi mai curând rezultatul unei alimentaŃii prea “bogate” în calorii, decât o deficienŃă

a metabolismului”.

Studiul pe care îl făcuseră asupra echilibrului energetic se baza, de fapt pe un număr de observaŃii foarte limitat, şi –

mai ales – fusese realizat pe o perioadă prea scurtă pentru a avea un fundament ştiinŃific serios.

În ciuda acestui fapt, chiar de la publicare, a fost primit ca un adevăr ştiinŃific irefutabil şi, de atunci, a fost considerat

drept “literă de evanghelie”.

Totuşi, la câŃiva ani după aceea, cei doi cercetători, tulburaŃi – fără îndoială – de tapajul făcut în jurul descoperirii lor,

au emis, cu timiditate, rezerve serioase asupra concluziilor la care ajunseseră. Dar acestea au trecut absolut neobservate. Teoria

lor era deja înscrisă în programul de studii medicale al majorităŃii Ńărilor occidentale unde îşi păstrează un loc de onoare chiar şi

în zilele noastre.

B. TEORIA CALORIILOR

Caloria este cantitatea de energie necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apa de la 14°C la 15°C.

Corpul omenesc are nevoie de energie. În primul rând, pentru a-şi menŃine temperatura la aproximativ 37°C.

Întrucâtva, aceasta este necesitatea primară. Dar, îndată ce corpul intră în acŃiune, chiar şi numai pentru a-şi păstra poziŃia

verticala, pentru a se mişca, a scoate sunete etc. apare o nevoie suplimentară de energie. Apoi, mai trebuie un supliment de

energie pentru a mânca, digera, pentru a îndeplini actele esenŃiale ale vieŃii.

Dar nevoia cotidiană de energie variază în funcŃie de individ, vârstă şi sex.

Teoria caloriilor este următoarea:

Dacă nevoile energetice ale unui individ sunt de 2500 de calorii pe zi şi el nu absoarbe decât 2000, se va crea un

deficit de 500 de calorii. Pentru a acoperi acest deficit, organismul uman va lua o cantitate de energie echivalentă din

grăsimile de rezervă, ceea ce va duce, în consecinŃă, la o scădere în greutate.

A contrario, dacă un individ absoarbe zilnic 3500 de calorii, în timp ce nevoile sale sunt de 2500, îşi va crea un

excedent de 1000 de calorii, care va fi stocat, în mod automat, sub formă de grăsimi de rezervă.

Teoria pleacă deci de la postulatul conform căruia, nici într-un sens, nici în celălalt, nu există pierdere de energie. Este

matematic! Iar formula rezultă dintr-o ecuaŃie inspirată direct din teoria lui Lavoisier asupra legilor termodinamicii.

Încă din acest stadiu se poate pune întrebarea: cum au reuşit să supravieŃuiască prizonierii din lagărele de concentrare

timp de cinci ani, numai cu 700-800 de calorii pe zi? Daca teoria caloriilor ar fi avut un fundament, ei ar fi trebuit să moară de

îndată ce rezervele de grăsime din corp li s-au epuizat, adică după câteva luni.

În acelaşi mod, se poate pune întrebarea de ce oamenii care mănâncă mult, adică 4000-5000 de calorii pe zi, nu sunt

mai graşi (unii rămân chiar mereu slabi). Dacă teoria caloriilor ar fi avut un fundament real, aceşti mari mâncăi ar fi trebuit sa

cântărească, după câŃiva ani, 400-500 de kilograme.

Cum se explică, pe de o parte, că mâncând mai puŃin – deci reducându-şi cantitatea zilnică de calorii absorbite – unele

persoane continuă să se îngraşe? În orice caz, mii de indivizi se îngraşă, deşi rabdă de foame.

C. EXPLICAłIA

Prima întrebare este: de ce nu se produce pierderea în greutate, deşi se reduce aportul de calorii?

De fapt, pierderea în greutate are loc, dar fenomenul este efemer. Iar acesta este, în realitate, motivul pentru care

doctorii Newburg şi Johnston s-au înşelat: observaŃiile lor s-au întins pe o perioada mult prea scurtă.

 

Fenomenul este următorul:

Să ne imaginăm că nevoile zilnice ale individului sunt de 2500 de calorii şi că, timp îndelungat, aportul caloric a fost

realizat în funcŃie de această nevoie. Dacă raŃia de calorii scade subit la 2000, se va utiliza, într-adevăr, o cantitate echivalentă

de grăsimi de rezervă, pentru a o compensa şi se va constata o pierdere în greutate.

În schimb, dacă aportul caloric se stabileşte, de acum, la nivelul a 2000 de calorii, faŃă de cele 2500 dinainte,

organismul – determinat de instinctul său de supravieŃuire – îşi va ajusta foarte rapid nevoile energetice la nivelul aportului. Din

moment ce nu i se dau decât 2000 de calorii, nu va consuma decât 2000. Prin urmare, pierderea de greutate va fi întreruptă

rapid. Dar organismul nu se va opri aici. Instinctul de supravieŃuire îl va împinge la o prudenŃă mai mare. Iar această prudenŃă

va fi atât de importantă, încât el îşi va face din nou rezerve. Dacă nu i se dau, de aici înaintea decât 2000 de calorii, ei bine, îşi

va diminua şi mai mult nevoile energetice, până la, de exemplu, 1700 şi va stoca diferenŃa de 300 de calorii ca grăsimi de

rezervă.

Se ajunge, astfel, la un rezultat opus celui scontat, pentru că – în mod paradoxal – în timp ce subiectul mănâncă mai

puŃin, el începe din nou să se îngraşe.

De fapt, fiinŃa umană, animată permanent de instinctul de conservare, nu se comportă deloc diferit faŃă de câinele care

îşi îngroapă osul, deşi moare de foame. Este, într-adevăr, paradoxal, dar câinele hrănit foarte neregulat recurge la instinctul său

ancestral şi îşi îngroapă hrana, constituindu-şi, astfel, rezerve pentru când va fi înfometat.

CâŃi dintre dumneavoastră nu aŃi fost victimele înşelate ale acestei teorii – fără fundament – a caloriilor?

Cu siguranŃă că aŃi întâlnit în anturajul dumneavoastră obezi care mureau de foame. Acest fapt este deosebit de

adevărat pentru subiecŃii de sex feminin. Cabinetele psihiatrilor sunt pline de femei a căror depresie nervoasă rezultă prea

adesea din aplicarea teoriei, caloriilor. De cum intră în această horă infernală, ele îi devin foarte repede sclave, deoarece ştiu că

orice oprire duce la o nouă creştere în greutate, mai mare decât aceea pe care o aveau la început.

Majoritatea membrilor corpului medical se ascund după deget. Ei. îşi dau foarte bine seama că pacientele lor nu

slăbesc, dar le bănuiesc, mai degrabă, că nu respectă regulile jocului şi că mănâncă pe ascuns. Unii dieteticieni profesionişti au

organizat chiar şedinŃe de terapie de grup1

, unde fiecare obez vine şi îşi declară public, în faŃa colegilor, pierderea în greutate,

primită cu aplauze, ori câştigul în greutate, sancŃionat cu fluierături. Cruzimea mentală a unor asemenea practici nu este departe

de cea medievală.

Omul în halat alb (cu excepŃia unor anumiŃi specialişti) îşi va pune cu atât mai puŃine întrebări asupra cunoştinŃelor

sale de bază în acest domeniu cu cât acestea din urmă sunt mai curând simbolice. În afara unor locuri comune, cultura sa

ştiinŃifică în materie de nutriŃie este cam redusă.

De altfel, nutriŃia nu este un domeniu care să-i intereseze în mod deosebit pe medici. Am remarcat că, printre cei

douăzeci de medici cu care am lucrat înainte de a scrie această carte, toŃi, fără excepŃie, au fost aduşi în situaŃia de a se interesa

de nutriŃie, de a face cercetare şi de a realiza experimente numai pentru că, iniŃial, avuseseră ei înşişi grave probleme de

greutate pe care doreau să le rezolve.

Ceea ce este consternant, ba chiar scandalos, este faptul că – în rândurile marelui public – a fost lăsată să se dezvolte

ideea conform căreia teoria caloriilor ar avea o bază ştiinŃifică reală. Această teorie a dobândit, din păcate, autoritate şi

constituie, de acum, un dat cultural esenŃial al civilizaŃiei noastre occidentale.

Teoria caloriilor este atât de adânc ancorată în mentalitatea noastră, încât nu există vreun restaurant al unei

colectivităŃi, cafenea de cartier sau cantină militară care să nu afişeze numărul de calorii al fiecărui fel de mâncare, pentru ca

oricine să poată fi în cunoştinŃă de cauză. Nu trece o săptămână fără ca vreuna dintre numeroasele reviste feminine să nu aibă

pe pagina întâi un articol asupra problemelor de slăbire, înfăŃişând ultimele meniuri puse la punct de echipe de specialişti în

dietetică care, în lumina teoriei caloriilor, propun aproape fără deosebire, “o mandarină la micul dejun, o jumătate dintr-un

biscuit la ora 11, un bob de năut la prânz şi o măslină seara...”.

Totuşi, se poate pune întrebarea cum de a reuşit această acordare hipocalorică a problemei să ne iluzioneze atâta timp?

Există două răspunsuri. Primul este că un regim hipocaloric dă întotdeauna rezultate. Privarea de hrană pe care se bazează duce

obligatoriu la o oarecare slăbire. Dar acest rezultat, după cum am văzut, este întotdeauna efemer. Revenirea la situaŃia iniŃială

este nu numai sistematica, dar în majoritatea cazurilor, kilogramele puse depăşesc pragul anterior. Al doilea motiv este acela că,

în zilele noastre, “scăderea caloriilor” a devenit o formidabilă miză economică.

Exploatarea acesteia se realizează la un asemenea nivel, încât avem de-a face cu un adevărat lobby, ai cărui principali

beneficiari sunt industria alimentară şi câŃiva bucătari (interesaŃi), cu complicitatea specialiştilor în dietetică.

Teoria caloriilor este falsă şi acum ştiŃi şi de ce, dar nu înseamnă că sunteŃi şi debarasaŃi de ea. Pentru că este atât de

adânc înfiptă în mintea dumneavoastră, încât vă veŃi surprinde încă mult timp, de aici înainte, comportându-vă după principiile

sale.

Când vom aborda metoda de alimentaŃie pe care o recomand în cartea de faŃă, veŃi fi foarte tulburaŃi, în măsura în care

tot ceea ce vă propun poate apărea în totală contradicŃie cu această faimoasă teorie.

Dacă este cazul, recitiŃi acest capitol, până când lucrurile vor deveni perfect clare.

 

In carte tz este tz dar nu stiu dc imi apare asa probabil ca sunt cu tastatura pe eng.

 

 

[/b]

Eu inainte de Monti, asa cum am mai spus, am tinut o alta dieta apropiata de MONTI disociata pe mese(zic apropiata cu Monti ptr ac si aclo nu aveai voie sa combini grasimile saturate cu glucidele, cereale/paine integrale etc) si a dat rezultate fata de altele incercate pe baza mancatului pe calorii, dupa acre ma ingrasam exact asa cum zice monti mai mult de cum eram inainte. Am ales monti, ptr ca este mai simplu sa urmaresc si sa imi fac meniul dupa Ig decat sa ma tot gandesc la fiecare produs introdus din ce categorie face partesi sa vad cum si cu ce il combin.

 

Sunt foarte multumita.

Petunie, io l-am lasat la inmuiat peste noapte, l-am fiert muuuuult a doua zi si tot n-am fost multumita.

 

Parerea mea: lasati boabele de naut in apa sa stea la inmoiat 24 ore , apoi le fierbeti. Asta ptr siguranta ptr ca nu stiti cat de vechi/proaspete sunt boabele de naut.

 

 

Vreau astazi sa fac spanac si as face un piure de naut pe langa,caci noi de obicei serveam langa spanac cartofi fierti si zdrobiti mai apoi in farfurie.

 

Am vazut ca ai cumparat linte rosie. Faci un piure din linte rosie. Pui lintea in cratita, si pui tot cate putina apa fierbinte pe ea pina se fierbe, sa ramana mai groasa, apoi pui in ea unt, un galbenus de ou daca vrei si mixezi cu mixerul si gata piureul.

 

Am vazut ca ai cumparat linte rosie. Faci un piure din linte rosie. Pui lintea in cratita, si pui tot cate putina apa fierbinte pe ea pina se fierbe, sa ramana mai groasa, apoi pui in ea unt, un galbenus de ou daca vrei si mixezi cu mixerul si gata piureul.

 

Eu nu am cumparat linte rosie,Sorina parca cumparase,dar e bine de tinut minte,ca oricum vroiam sa incerc si lintea. Mersi!

 

Cu nautul am facut altceva,ca arat la "Monti-Ce am gatit astazi"

 

 

Cu nautul am facut altceva,ca arat la "Monti-Ce am gatit astazi"

 

Am vazut ce ai facut cu nautul. Sz ca am confundat pe petu cu sorina Am imbatranit si eu.

 

Eu am la cuptor o varza in straturi cu orez brun natural. Varza de aia de a mea tocata pe care am pus`o la murat cu morcov si legume, iar acu am mai condimentat pik si la cuptor cu ea vreo 2 ceasuri si sper sa se faca si orezu ala brun(altadata cumpar basmati)asta fierbe ingrozitor de greu. Cand ma intorc de la lucru ca acusi plec, o sa pun pe gateala cand ma intorc deseara. Alteori cand fac mai putina, fac in tigaie si pun colo la gramada si orezul si este foarte buna si asa. Azi am vrut in straturi la cuptor.

 

Azi am un pacient care este proaspat iesit dintr`o interventie chirurgicala de menisc intern +inloc de ligamente artificiale si are 1 sapt de la interventie si azi merg sa il vad cum sta.

Spor la treaba, Cerra! Si stai linistita, confuziile astea nu supara pe nimeni.

 

Apropos de lintea aia decorticata, eu am intrebat la MM da' nu am primit nici un raspuns. Am intrebat in italiana... poate asta o fi motivul. Trebuie schimbata limba!

 

 

Oricum azi mi-am cumparat linte rosie conforma... asta ca sa fiu linistita.

 

Bun, si acum ma duc sa-mi incerc iar norocul cu galustele Carmellei. Sper sa-mi fi cumparat branza corecta acum.

 

Va pupacesc!

Spor la treaba, Cerra! Si stai linistita, confuziile astea nu supara pe nimeni.

 

Apropos de lintea aia decorticata, eu am intrebat la MM da' nu am primit nici un raspuns. Am intrebat in italiana... poate asta o fi motivul. Trebuie schimbata limba!

 

 

Oricum azi mi-am cumparat linte rosie conforma... asta ca sa fiu linistita.

 

Bun, si acum ma duc sa-mi incerc iar norocul cu galustele Carmellei. Sper sa-mi fi cumparat branza corecta acum.

 

Va pupacesc!

 

in tabel nu zice de care decorticata sau nu . Eu de asta portocalie/rosie doar asa am vazut. Eu de asta folosesc.

 

Bafta la galusti. Sa ai grija sa nu incarci tare lingurile cu faina de naut (de pus mai poti pune dar de scos... numa daca mai adaugi ou).

 

Eu am cautat in engleza in table si am pus la conforme atunci ce am gasit.

 

pup si eu

 

pup

Io alta framantare am. Stiu ca la monti de baza e IGu', dar,totusi, caloriile nu conteaza? Le mai rareste IGu' scazut? Sau trebe si IG scazut si calorii in norma? Ca unele retete sunt cam calorioase.

 

Ati observat la topic detox cum spun fetele ca au stagnat dupa zilele in care au mancat mai multa carne vita?

Explicatia este simpla: sunt mai multe calorii decat in acelasi gramaj de piept de pui si chiar si mai multe fata de peste si creveti.

De altfel, dieta aceea seamana oarecum cu monti: nu se mananca zahar/paste/paine/cartofi, se mananca proteine cu legume cu ig mic.

 

La lista Montignac se observa ig mai mare de 50 = pasta, paine, cartofi, orez si doar vreo doua fructe. Asta-i o explicatie stiintifica la ceea ce stim de ani de zile, ca toata lumea(inclusiv cei care nu au auzit de Montignac) stie ca painea, pastele, cartofii si dulciurile ingrasa.

 

Este perfect adevarat ca o asociere corecta a alimentelor este benefica ptr organism.In acelasi timp, si numarul de calorii conteaza.

 

Din citat carte:

 

"Încă din acest stadiu se poate pune întrebarea: cum au reuşit să supravieŃuiască prizonierii din lagărele de concentrare

timp de cinci ani, numai cu 700-800 de calorii pe zi? Daca teoria caloriilor ar fi avut un fundament, ei ar fi trebuit să moară de

îndată ce rezervele de grăsime din corp li s-au epuizat, adică după câteva luni.

În acelaşi mod, se poate pune întrebarea de ce oamenii care mănâncă mult, adică 4000-5000 de calorii pe zi, nu sunt mai graşi (unii rămân chiar mereu slabi). Dacă teoria caloriilor ar fi avut un fundament real, aceşti mari mâncăi ar fi trebuit sa cântărească, după câŃiva ani, 400-500 de kilograme.

Cum se explică, pe de o parte, că mâncând mai puŃin – deci reducându-şi cantitatea zilnică de calorii absorbite – unele persoane continuă să se îngraşe? În orice caz, mii de indivizi se îngraşă, deşi rabdă de foame."

 

Pot sa raspund eu la intrebarile de mai sus:

 

In privinta bietilor prizonieri: faptul ca au trait cu doar 700-800 calorii pe zi demonstreaza ca organismului ii sunt suficiente ca sa traiasca.Nu bine, nu sanatos, dar organismul traieste.

Cei care mananca mult si raman slabi: un exemplu perfect este Michael Phelps cu dieta de 12 000 calorii pe zi.Dar toata lumea stie efortul imens pe care-l facea zilnic.

Asa ca teoria caloriilor are un fundament real, totul depinde de inaltime, greutate, sexul persoanei si activitatea fizica.

 

La ultima intrebare (de ce unele persoane continua sa se ingrase chit ca micsoreaza numarul de calorii) explicatia data in cartea citata de Cerra este perfect adevarata: instinctul de supravietuire a organismului este foarte puternic.

Dar asta este explicatia(tot instinctul de conservare) si ptr cazurile celor care tin dieta Monti: cu faina de naut si toate principiile urmate strict, dupa o perioada se stopeaza pierderea in greutate iar apoi, cred, este foarte posibila si cresterea in greutate.

 

Pentru mentinerea greutatii dorite trebuie tinut cont si de aportul de calorii(si ptr slabit trebuie tinut cont, desigur.Poate nu este atat de evident initial la dieta Monti, dar, realistic vorbind, toate fetele renunta la dulciuri, nu?Ei bine, automat se renunta la caloriile din prajiturile respective, la caloriile feliilor de paine samd.)

 

In privinta caloriilor, instinctul puternic de supravietuire a organismului trebuie "pacalit".

 

 

Numarul de calorii nu conteaza daca sunt arse.

 

 

Va rog sa ma iertati, fetelor, dar eu nu pot sa cred ca as putea sa mananc un numar extrem de mare de calorii(fie ele calorii monti), sa stau la birou toata ziua si sa ma mentin la greutate de model.

Phelps n-a mancat Monti (dieta lui consta in pizza samd), avea un aport enorm de calorii, dar efortul fizic depus de el zilnic probabil ca depaseste tot efortul fizic pe care-l depun eu intr-un an.

Poate ca voi sunteti foarte active, poate ca aveti metabolismul/arderile puternice, dar eu nu ma vad pe mine mancand 3000 calorii monti si sa fiu slaba.

Nu zic sa incepem sa ne numaram caloriile, dar nici nu pot sa cred ca se pot manca extrem de multe calorii fara sa conteze.

Da, Puşa, dacă eşti om sănătos, cu pancreas care funcţionează normal, atunci poţi mânca orice cantitate de produse conforme.

 

pai dupa teoria asta, majoritatea suntem bolnavi si-avem pancreas nefunctional la parametri. mergand mai departe, putem da vina pe pancreasul bolnav ptr toate excesele noastre, conforme fiind? sau: doar cei slabi congenitali, din gena, doar aia sunt sanatosi? pe mine logica ma duce la o socoteala simpla: tb sa consum cel putin tot atatea calorii cate imi aduce alimentatia ca sa nu ma ingras

 

Eu pot să mă dau pe mine drept exemplu că a funcţionat perfect în perioada în care am ţinut cu dinţii de monti. M-am apucat de monti la vre-o 4-5 luni după ce am născut, nu mai ştiu exact. La 6 luni am mers la servici, dar doar câte 4 ore/zi, aşa că aveam timp destul de gătit. În perioada aceea am monticizat tot ce am prins https://forum.artaculinara.ro/public/style_emoticons/default/laugh.gif şi făceam dulciuri la greu. De dat jos nu aveam mult, mai şi alăptam, aşa că s-au topit cele 10 kg fără să îmi dau seama. Scopul principal al meu era să nu mă mai îngraş, mai ales că sunt o pofticioasă mare, în special la dulciuri. Şi mi-am cam făcut poftele fără restricţii şi fără urmări.

 

Boni, am nascut si eu, si-am slabit fara sa ma preocup in mod special. Eram tanara, aveam alt metabolism, ma consuma copilul, alaptatul, noile obligatii...ptr mine nu mi se pare o perioada buna de dat exemplu dpdv al slabitului.

si din cate mi-am dat eu seama, tu esti o persoana f ordonata cu viata ta, cu multa vointa si ai si norocul unui sot cooperant. tu parca esti potrivita cu acest mod de alimentatie. faptul ca voi tineti posturile, ca sunteti echilibrati si cumpatati ptr mine spune mult. n-am sa uit cum ai povestit c-ati serbat o zi a casatoriei cu o brie en croute si-atat! pai cati s-ar fi oprit doar la atat? nu ca n-ar fi fost suficient, dar asa, de dragul dezmatzului, for fun si tot as fi bagat mai multe. sincer eu admir stilul tau. as vrea sa pot pune stop, dar nu se potriveste cu mine felul asta de-a fi.

hai ca te-am laudat prea mult!

si tot nu-s convinsa ca poti manca carne grasa si salata cu maioneza si sa slabesti.

adica ce-am vrut sa zic, ca m-a luat apa: ca tu oricum esti cumpatata si cred ca nu faci excese nici macar conforme, de-aia merge la tine.

 

ma uimesc in schimb rezultatele Sorinei, cu toate ca ea zice ca n-a mai slabit in ultimul timp chiar daca n-a calcat stramb, parca s-a mai ingrasat putin, oare? iarta-ma, Sorino, daca zic aiurea, nu stiu de ce-am retinut asta.

pe de alta parte, ea are un program infernal, asta ajuta la mentinut, nu?

 

da, e-o varza in capul meu, ma intereseaza dieta asta, dar parca nu-s convinsa deplin, de-aia tot chibitez pe-aici. nu inteleg asta cu mancatul oricat, conform, si slabit in acelasi timp.

 

Cerra, am citit ce-ai postat tu, nu chiar cu atentie, recunosc. stiu teoria asta, dar tb sa ma conving singura. apreciez mult experienta voastra, bunavointa de-a raspunde, de-a posta atatea materiale, retete, da' asa-s io, mai scormonitoare.

 

va multumesc de discutie, sper ca n-am suparat pe nimeni.

Gina, postul tau mi se pare f realist, e cel mai aproape de logica mea.

E-adevarat ca se renunta la dulciuri, la un anumit gen de dulciuri. Nu cred ca faina de migdale sau nucile macinate au mai putine calorii decat faina alba. Iar fructoza, ok, se consuma cantitativ mai putin decat zaharul, dar este f calorica. In rest, se cam pastreaza.

Nautul are mai putine calorii decat porumbul? si celelate, nu-s chiar apa chioara.

Adica tb sa ma gandesc si la cantitati, sigur.

 

eu am trait cel putin 8 luni cu mai putin de 500cal/zi. n-am luat vitamine, minerale, suplimente. mi-am facut analize lunar, ca eram obligata, si n-am avut nici cea mai mica deficienta. a fost perioada cu cel mai bun psihic, cu multa energie, cu activitate normala si-n plus am adaugat atunci si sportul. deci organismul, cel putin al meu, are resurse extraordinare de adaptare si acomodare la alte date. nu cred in teoriile care zic ca daca o luna te privezi de vreo vitamin/.mineral, gata! dai in primire. de fapt, hai sa nu fiu vehementa, zic doar de mine, tin la perioade de-astea mai drastice fara probleme.

dubl, scuze

Moatza, Sorina a afirmat anul trecut pe topic la Detox, ca a slabit cu friptura + salata. Prin urmare, asta ar fi cu mult mai putin decat ce e permis la monti, dar nu am cerut detalii daca si ce si-a mai permis pe langa salate+carne, Sorina le poate da acum, daca vrea , eu una sunt interesata .

 

Ceea ce iar retin este ca Sorina mananca mult cantitativ, dar 1 kg de cirese la 2 calorii cireasa nu e bai, insa un castron de chiftele (conforme) alaturi de o iahnie de fasole (conforma) imi vine greu sa cred ca nu ingrasa, ba te mai si slabesc.

 

Eu am tinut monti doar ca alimente permise si combinatii conforme, dar nu am reusit sa slabesc mare lucru in 3 luni, atunci mi s-a explicat ca este f imp. si sa mananci dupa schema monti: 3 mese pe zi + 2 gustari, la intervale de circa 3 ore distanta (si nu sa sari 2-3 mese/zi cum faceam eu) si de asemenea pt slabit, sa reduci din alimentele care ingrasa de tipul branzeturilor grase, chiar daca sunt permise la F1 etc. Deci, da excesele fie ele si conforme ingrasa din experienta mea. Iar metoda nu consta doar in alimente permise si interzise + combinarea lor, e mai complexa. Si, da, la fel cred: trebuie sa fii extrem de ordonat, cumpatat si nepofticios si sa gatesti in casa, sate organizezi bine cu ce trebuie sa ai pentru a-ti satisface diverse pofte. Si la fel cred ca e important sprijinul familiei, sau sa fii foarte determinat si sa ai timp sa faci pt fiecare in alt fel.

 

Confirm din exp. proprie ca saritul meselor duce la ingrasat prin apetitul exagerat si necontrolat la unica masa din zi. Daca totusi la unica masa din zi mananci o salata cu friptura, sau verzituri slabesti, dar reusesti sa te mai controlezi in 100 cazuri din 100 cand ai abateri asa mari de la program?

Dani, io nush daca-n viata mea am avut 10zile in care sa am doar o masa pe zi -in afara faptului c-am fost bolnava, prin spitale.

la mine-i invers, io as vrea sa nu am asa de multe -exagerez! as vrea 3 si gata!

dac-as avea norocul sa am vreo zi doar cu o masa, garantat n-as manca mai mult de 200, hai 25ogr