Carmella

Da, stiu ca ar fi trebuit sa plec, dupa cum spuneam probabil ca daca ar fi fost si ai mei mai hotariti as fi aruncat ideea, dar cum stiam ca le e foame si apucasem sa comandam am zis ca merge... ei, chiar si experienta negativa e buna citeodata, cine stie de cite ori m-as mai fi dus pe-acolo daca nu aveam ieri inspiratia sa ma duc pina la baie, sau poate chiar celor ce citesc pe aici le foloseste ca sa aiba grija pe unde se duc

Si eu cu modelul meu: in loc de bechamel am amestecat oua cu smintina pentru gatit, in rest aproximativ la fel. Foarte faina

Eu "parmezan" de-asta de care gasesc in magazinele noastre pun si pe ochiuri, pe salate, pe legume la gratar, pe tot ce prind, numai pe paste nu prea pun ca-s mai "disociata" de felul meu PS- mai prefer sa fac un lucru: cind am cite ceva bun dar care "nu tine", prefer sa-l impart la prieteni, care nici ei nu ma uita cind vin de pe undeva cu ceva deosebit

Nu inteleg de ce preferi sa il tii un an si sa arunci periodic din el, si nu te bucuri de el cit e bun si apoi sa iei un altul din magazinele noastre? Eu inteleg dorinta de a folosi produse de calitate, dar daca nu se gaseste intotdeuna originalul iti garantez ca exista si "copii" demne de tot respectul. Eu am luat de curind parmezan Zanetti (are si el niste inscriptii pe el, dar zau ca nu m-a interesat asta) si e mai mult decit multumitor. Indiferent cit de scump sau greu de gasit a fost un produs eu gasesc ca e mai bine sa-l consum atunci cind e in totalitatea calitatilor lui decit sa il las sa se faca praf prin frigider sau sa se usuce pe afara in loc sa-l maninc. Cred ca in nicio tara nu e posibil sa gasesti toate brinzeturile la un loc, daca gasesti parmezan original, cu siguranta lipseste telemeaua, daca ai si telemea atunci nu ai feta si tot asa, nu vad altfel cum te poti impaca cu gindul decit aprovizionindu-te atunci cind iesi pe afara, sau apeling in dorul originalului la replici de calitate ale aceluiasi produs. Stiu ca Mozzarella e ceva anume, de exemplu, eu insa iau foarte des Paladin, o mozzarella foarte pe gustul meu, chiar daca vaca care a donat laptele nu e din Italia

Am tot scris in "cronici gastronomice" si despre ce mi-a placut si despre ce nu mi-a placut, fiind undeva intre critica dura si indiferenta. Astazi insa m-am hotarit sa initiez si partea cealalta a "cronicilor", si anume "categoric contra", pentru ca orice ignorare sau intirziere in a spune cit de rau, urit, murdar, nasol, naspa si "de rahat" e in cite un loc, inseamna bani bagati in continuare in buzunarele cui nu merita. Azi la copitolul "asa nu" se situeaza restaurantul "Dolce Vita" din Constanta, situat la granita dintre Constanta si Mamaia, undeva in zona Delfinariului, deci intr-o zona care imbie si turistii vara sa intre si sa manince. Cu atit mai mult ma simt datoare sa va fac marturisirile astea. Nu stiu daca nu cumva am scris despre el si chestii bune la subiectul celalalt, pentru ca in ultimul an am mai fost de vreo 2-3 ori si mincarea mi-a placut foarte mult, vedeam oameni multumiti si incintati la mese, de multe ori cunoscuti, si eram tentata sa zic ca totul e OK. Mai ales ca au o terasa foarte mare, intima, linistita si racoroasa vara. De cite ori am fost acolo am stat pe terasa, am mincat repede si am plecat. Azi frig, terasa inchisa, noi veniti de la cumparaturi, ne asezam la o masa in interior, normal pentru vremea de afara, linga un perete si un bar. Pentru ca umblasem destul de mult ma duc la baie sa ma spal pe miini. In primul rind trec pe linga bucatarie, o chestie ca o intrare intr-un tunel de tren igrasioasa, mai buna comparatie nu gasesc. Usa larg deschisa lasa sa se vada si atmosfera dinauntru, dar mai socant decit ce se petrecea acolo era chiar intrarea in bucatarie: o bolta de caramida varuita pe care se scursesera valuri- valuri de aburi iesiti din bucatarie, care cu umezeala de afara se condensau si rezulta o chestie oribila, mizerabila la vedere si la miros. Poate n-ar fi fost o mare problema, dar undeva in stinga se vedea o magazie, de asemenea cu usa larg deschisa si al carei aspect semana cu o magazie de cantina studenteasca comunista. Nu mai explic ce inseamna conceptul asta, stiu ca sinteti oameni cu imaginatie si va puteti inchipui ce vreau sa ilustrez. Poate ca n-ar fi fost asa socante toate astea privite de la o distanta apreciabila, dar pe linga ele trebuia sa treci ca sa ajungi la WC-uri care erau la cam... 5 m de bucatarie. Care WC-uri nu mai vazusera o perie sau macar un mop de citeva zile sau chiar saptamini. Mai mult, nu exista ufereastre la WC-urile de la femei! Sint numai niste gratii, nu stiu cum de nu intra sobolani sau pisici pe acolo, sau nu le-am vazut eu (animalele, ca ferestrele sigur nu existau, nu aveam ce sa vad). Ma spal pe miini, incerc sa deschid usa fara sa ating clanta ca deja mi se intorcea stomacul pe dos, trec din nou pe linga bucatarie, ajung la masa si in asteptarea preparatelor comandate facem conversatie, pina cind fecior-miu ne arata pe bar o "gargarita" Ne uitam noi, mirati sa vedem gargarite in februarie, si cind colo, prin praful de un deget de pe bar isi facea drum un ditamai gindacul apartinind ordinului carcalacilor din cite cunostinte de zoologie am si eu, urmat (ca sa nu mai existe niciun dubiu ca nu e doar un ratacit) de citiva fratiori. Ne-am strins cit am putut hainele pe linga noi, eu mi-am ascuns poseta ca sa nu ma trezesc cu unu' ca-l iau acasa. Sincera sa fiu nu stiu cum de am reusit sa mincam ce am comandat si cum de nu ne-am ridicat sa plecam imediat ce am vazut animalele alergind pe acolo ca pe mosia lor. Aproape de plecare un carcalac, cu mersul ala al lor gretos de rapid, trecea chiar prin dreptul meu pe perete, in timp ce ospatarul ne aducea nota de plata. Am trosnit unservetel de perete in capul carcalacului si sper ca macar de ala sa-i fi scapat pe eventualii alti clienti fideli ai restaurantului. Concluzie: O masa de 130 lei ptr 3 persoane (eu doar o salata, fecioru si barbatu si ciorbe si "felul doi"), mizerie, disconfort si o amintire extrem de neplacuta -> au generat hotarirea ca alta data mai bine mincam la Mc Donalds cu de 10 ori conditii mai bune de igiena decit la un "renumit" restaurant al Constantei.

Dupa lupte seculare am gasit un nou model de tigaie de tabla. De ani de zile, mai exact vreo 20, ma lupt sa creez o tigaie asa cum are mama, soacra, bunica, matusa etc, si anume o tigaie de tabla in care sa pot crea diverse chestii cum ar fi cartofii prajiti, ochiuri, o friptura etc. Ei bine, nu mi-a fost dat sa obtin asa ceva niciodata, desi periodic achizitionez cite o chestie care cred ca ar putea deveni ceea ce se numeste intr-o bucatarie "Tigaia!". De exemplu mama mea are una singura, ea e Tigaia (cind oi ajunge pe la ea o sa o pozez). E o chestie neagra si pe dinauntru si pe dinafara, virtos acoperita pe exterior cu un strat de arsura pe care tata se oboseste sa o curete (sa zicem) anual, tigaie care desi n-a auzit niciodata de "straturi antiadezive" se incapatineaza sa imi arate ca teflonul e doar o alta chestie "de dinsii inventata", si ca daca ai suficienta indeminare in a "patina" o tigaie nu mai ai nevoie de niciun patent aparut dupa anii '50. Saptamina trecuta am luat de la Metro un model, care mi s-a parut mai deosebit, de tigaie de tabla. As vrea sa va intreb daca stiti procedee prin care o tigaie poate fi "arsa" ca sa nu mai rugineasca, sa nu se mai deformeze, sa nu se mai lipeasca orice pui in ea la prajit. Asta pe care am luat-o (zice ca) e tratata cu ceva deja, dar vreau sa am si parerile voastre in legatura cu ce i-ar mai trebui ca sa fac din ea o tigaie in adevaratul sens al cuvintului. Interiorul arata asa, e dintr-o tabla destul de groasa Detalii despre... Niste informatii... daca nu stiati, tigaile pot deveni fierbinti in timpul utilizarii

arata foarte bine cind am citit mai sus am crezut ca s-au dezintegrat de tot octopusii tai, dar vad ca le-au mai ramas citeva tentacule, ventuze... cit sa-i indeparteze din fata preparatului pe cei sensibili la aceste aspecte ale diversitatii marine Am amintiri foarte dragute cu octopusii astia cu piciorusele lor delicate Cind era mic fecioru' avea obiceiul ca atunci cind mergeam la restaurant sa-si comande din meniu tot ce vedea mai ciudat, citea meniul si daca nu intelegea prea bine ce inseamna chestia aia cu siguranta o lua. Cind ii venea comanda se uita strimb la ea, lua de doua-trei ori si restul lasa in farfurie, apelind, bine-nteles, la ce luasem noi ca era un mare mincacios si nu se ridica de la masa daca nu se satura, ori comanda altceva mai normal dar ne facea sa pierdem si timp si bani pe mofturile lui. Pina intr-o buna zi cind si-a comandat paella cu fructe de mare, dupa ce il rugasem insistent sa se gindesca bine daca chiar vrea asa ceva. Cind a venit paella s-a uitat el cu multa atentie prin ea, a scormonit cu furculita, a luat de 2 ori si gata, zice "nu mai maninc". Aaa, pai stai asa ce-am vorbit noi? Nu ti-am zis sa te gindesti? Nu ne intereseaza, maninci ce ti-ai comandat ca de la noi nu vezi nimic si nici nu-ti mai comanzi altceva. A stat el ce-a stat, s-a gindit, astepta un semn de la noi ca ne imbunam, daca a vazut ca nu mai merge smecheria a inceput sa manince ce avea in farfurie. Noi eram seriosi, ne luasem cu vorba si nici macar nu ne mai uitam ce face el... cind imi arunc privirea catre el il vad cu o mutrisoara tragica rau, cu gura plina si cu un piciorus de octopus iesindu-i printre buze desi nu i-am facut o poza atunci, am si acum imaginea fetei lui in minte cum arata cu ochii mari si tragici, parca dorind sa inspire cit mai multa compasiune, si cu chestia aia iesindu-i din gura. De atunci a inceput sa se intereseze ce-s chestiile alea din meniu pe care nu stie sa le citeasca sau sa le pronunte

Ma amuza ideea in sine cind o aud la lume, la Jesus cu atit mai mult Era netrecut prin viata, inca...

Mai primiti o membra in fratia piureului verde? Are un aspect cam uscativ, ca sta de marti la frigider. Eu l-am facut din mazare congelata, fiarta rapid citeva minute, strecurata mazarea, blenduita cu smintina dulce si niste brinza quark, la sfirsit presarat niste marar uscat. L-am mincat ca garnitura la niste coaste de porc picante-dulci-acrisoare.

Eu cred ca trebuia sa-i faci ceva ca sa devina mai putin atractiv nu putin mai atractiv cred ca oricine ar minca chestie de-asta sub orice forma la cit de misto e, sau banuiesc ca este. Asta toamna in Grecia mi-am creat singura la masa ceva aproximativ la fel, pentru ca alte mincaruri de-ale lor m-au dezamagit profund. Pasta de masline era la indemina, ansoa-uri de asemenea (asta si ptr varianta uptown girl ), mai turnam ulei de masline pe deasupra, rosii, feta... cam asta am mincat eu cit am stat pe-acolo

Merci de raspuns Daca faceai poza dintr-un unghi "mai" drept te vedeam si pe tine oglindit acolo Citatul tau ma amuza, intotdeauna lumea a fost furioasa pe bogati pentru ca daruiesc mult, dar ca asta inseamna atit de putin pentru ei. Eu as zice ca masura buna este cit inseamna pentru cel daruit, cu siguranta el stie sa aprecieze sufleteste mai profund decit ar face-o altcineva. E adevarat ca si cei 2 banuti ai vaduvei sarace inseamna mult, dar sa nu subestimam si contibutiile celor bogati. Cel mai bine ar fi sa fie putin dar de la multi, chestie care nu prea se intimpla

E impresionant! Totusi, cum se string bani in felul asta? Se fac donatii, se plateste o intrare la "concert"?

Am si eu o propunere, s-ar putea sa nu fie foarte agreata, dar tot o zic Mi s-ar parea utila o sectiune speciala pentru torturi, vad ca problematica e foarte diversa: retete, ustensile, sfaturi, modele, tehnici de acoperire etc. Deocamdata sint citeva retete pe la "dulciuri" sau "dulciuri in imagini" si foarte multe tehnici si alte discutii pe la "tehnici".

Izuk, eu cind patesc asta cu cozonacul, tai partea arsa cu un cutit cu lama subtire si zimtata, de la un cap la altul de zici ca asa am scos-o de la cuptor. De obicei partea aia arsa se intareste, e rigida si se taie usor. Eu las intotdeauna tava cuptorului in partea de jos. Daca fac ceva in acea tava, atunci in partea de jos pun gratarul cuptorului cu niste table pe care coc ardeii sau pe care pun oalele pe foc in dreptul arzatorului. Cred ca si al meu ar face la fel daca nu as face asta, are o gaura prin care iese flacara deschisa, deci sigur mi s-ar praji orice cocatura.

Eataly, sint traditionale "in stilul tau" Ce mai conteaza "drumul" si "felul" cind zici ca au fost atit de bune?!

Irinuca, felicitari pentru executie Colegului i-as zice "mai bine pentru mine, imi ramine mai mult" Data viitoare intituleaza-l altfel, vezi ca unii barbati au sensibilitati (sau dificultati) in a face unele asocieri

Sorina, sa stii ca se mai pot recupera inca, daca nu a facut operatiunea ireversibila de-a dreptul. Sint programe cu care poti face asta sau te poti adresa unui centru specializat in service IT. Asta daca chiar chiar sint indispensabile sau foarte importante informatiile respective.

Ce "comédie" de bautura N-am auzit, dar imi place ideea

Da, dar te mai incalzeste cu ceva? Hai ca facem jumate-jumate pachetul

Mie-mi place ca sint roz ador rozul... In legatura cu consistenta cauciucoasa a albusului: eu oricum disting 2 feluri de albus 1. cauciucos de la inceput, adica cel care se rupe in fisii lungi daca tragi de el, si 2. felul sfarimicios, pe care nu poti sa-l desfaci usor de pe galbenus ca se sfarima. Nu prea vad cum in urma murarii cel din urma sa devina cauciucos, probabil ca ala care e de la inceput asa devine dupa murare "si mai". Eu repet intrebarea (am un fix): merita tot acest efort sau poti sa maninci oua fierte cu gogonele alaturi?

Din categoria "șpagă, ciubuc, peșcheș", ca sa nu ma intrebati de unde l-am cumparat (vad pe pagina lor ca e doar pentru HoReCa), asta-seara am desfacut un vin... Divin, cupaj de vinuri rosii, foarte bun. detalii... Si ce zic ei despre vinul lor: http://www.domeniilesahateni.com/ro/26/fetesca_neagra_cabernet_sauvignon.html

Carla Se zice "am egoism pe tine", daaaa? Nu ca ma invidiezi Iti stiu of-ul cu ibricul, data viitoare cind ma duc cu siguranta apuc unul de coada si vin cu el in dinti la tine. Cit despre cafea, aproape un an am stat cu pachetul special adus pentru tine in dulap, pina cind am uitat de ce-l tineam si l-am desfacut. Deci am o datorie dubla: ibric + cafea, acum nu-mi ramine decit sa ma rog sa mai apara o ocazie de Istanbul Edit: are si site efendi cu cafeaua http://www.mehmetefendi.com/mehmetefendi/eng/pages/index.html

Azi fiind simbata si deci avind mai mult timp, am facut dupa micul dejun de la ora 12.30 o cafea turceasca. Poate nu credeti, dar am reteta in imagini Pentru cafea turceasca avem nevoie de: Cafea turceasca (Mehmet Efendi luata direct din bazarul din Istanbul ) Se gaseste si la Mega Image in cutii de tabla, e exact acelasi lucru, sa nu aveti retineri. Ibric de arama turcesc (tot din bazar) Se pune ibricul cu apa rece si cafeaua, cite o lingurita pentru fiecare cescuta, pe foc (cine bea cafea cu zahar pune tot acum si zaharul) Se amesteca cu lingurita, nu se lasa cafeaua asa deasupra... Cind incepe sa fiarba apa, deasupra se stringe caimacul Care se aduna cu lingurita si se pune pe rind in fiecare cescuta Cafeaua se mai lasa citeva secunde sa clocoteasca pe foc, apoi se toarna peste caimac in cescute Arata asa Mie imi place foarte tare aroma si gustul ei, daca ii lipseste ceva e doar o baclava alaturi, chestie care se poate repara Normal ca bauta la Istanbul are un aer special, dar ador s-o beau si acasa pentru ca-mi aduce aminte de atmosfera de huzur din Turcia, mai ales daca o bei pe o muzica adecvata, cum e cea de mai jos (apropos, ador si melodia... parca spune o poveste) http://www.youtube.com/watch?v=ezYLChYDoWo&playnext=1&list=PL7C6BA67F6DA85662&index=59

Eu la optionale as adauga si fisiute de carne, piept de ceva pasare sau carne de vita Am facut si eu cu vreo 10 ani in urma, dupa ce mincasem la restaurantul chinezesc supa de pui si supa de vita curry. Eu n-am adaugat faina suplimentar, ca nu mi s-a parut necesar. E buna, imi place aroma aia de curry si are particularitatea ca fiind si picanta te incalzeste bine, deci e o supa perfecta pentru iarna, zic eu. Dar soacrei nu i-ai dat un pic sa guste?

si omu' meu la fel. in cazurile astea operatia nu e un moft. Si eu zic la fel, chiar daca nu ramine fara ochelari total, dar macar are sansa sa-i scada dioptriile si sa vada cit de cit si fara ochelari. Feciorul meu poarta -5,25 la unul si -4,25 la celalalt. De citeva ori s-a intimplat sa-si sparga sau sa-si rupa ochelarii si sa ma sune sa ma duc sa-l iau de unde era plecat pentru ca nu vede nimic fara ei De obicei cind pleaca undeva isi ia o pereche de ochelari de rezerva cu el, dar asta-toamna a fost plecat intr-o excursie fara rezerva, i s-a rupt un brat si a stat asa inca trei zile cu ei ca nici nu a gasit vreun magazin deschis in weekend pe unde a fost el plecat. Totusi indicatia medicilor a fost sa NU faca operatia. Desi are dioptrii mari toti au spus ca e o miopie simpla, fara sa fie afectat nu-stiu-ce (poate retina?!) si ca cu timpul o sa inceapa sa i se micsoreze dioptriile. Deocamdata vad ca s-a stabilizat, de vreo 3-4 ani are aceleasi dioptrii si sper sa inceapa sa ii si scada curind. Saptamina trecuta cind a fost la un nou control si si-a comandat o noua pereche de ochelari, a incercat sa puna o lentila de contact dar a fost imposibil, nici macar nu reusea femeia aceea sa-i tina pleoapa deschisa Eu am fost fan ochelari toata viata mea, imi fac si eu cite un control la 3-4 ani (face parte din normele de protectia muncii, cica) dar mereu a reiesit ca nu am nevoie de nicio dioptrie, cica rar se intimpla asa ceva. In liceu o innebunisem pe maica-mea sa-mi faca si mie ochelari si mi-a facut unii cu sticla normala, eram tare mindra de ei. Acum ma "razbun" si eu cu ochelarii de soare, pe care ii port tot timpul anului, in fiecare zi in care e cit de putin soare, numai noaptea si cind e foarte innorat ii scot. Miine ma duc sa-i ridic ochelarii feciorului, poate ma uit si eu la niste rame, ca mi-ati facut pofta